BusinessMagazin

Tag: mutare

  • Noua economie a dragostei: numărul de căsătorii a scăzut cu 40%

    Anii ’90 sunt foarte diferiţi de perioada actuală, sub raport istoric, demografic şi mai ales la nivel de opţiuni ale populaţiei. Natalitatea a scăzut vertiginos, la fel şi numărul casătoriilor, iar rata divorţului este în creştere chiar, deoarece oamenii au învăţat că există şi această opţiune şi în cazul unor incompatibilităţi se pot despărţi oficial“, explică Adina Nanu, psihoterapeut în cadrul Psihopedia Center (www.psihopediacenter.ro).

    Datele de la Institutul Naţional de Statistică sunt limpezi şi confirmă spusele Adinei Nanu.

    Dacă în anul 1990 peste 190.000 de români decideau să spună DA în faţa lui Dumnezeu şi a stării civile, anul trecut numai 118.000 au mai făcut acest pas. Practic, într-un interval de circa 25 de ani numărul celor care credeau în căsnicie s-a redus cu 40%. 

    În timp ce grupul celor care încă mai cred în sintagma „până când moartea ne va despărţi“ devine tot mai select, cei care au văzut că lucrurile sunt un pic diferite şi au luat calea divorţului este oarecum constant. Dacă în 1990 erau înregistrate aproape 33.000 de divorţuri, anul trecut numărul acestora a fost de 27.000. Paradoxal, de la începutul anilor 2000, maximul numărului de divorţuri a fost înregistrat în intervalul 2007-2008, cei mai buni ani pentru economia locală.

    În acest context merită pusă o întrebare: este noţiunea de familie este complet perimată sau deja asistăm la naşterea unei noi specii de familie?

    „Nu credem că noţiunea de familie a fost deteriorată, vorbim doar de o adaptare a conceptului în funcţie de specificul perioadei în care trăim. În anii ’90, noţiunea de familie presupunea neapărat oficializarea relaţiei de cuplu, structural, la nivelul membrilor familiei existau relaţii ierarhice, puteam vorbi despre subsistemul părinţilor şi cel al copiilor, graniţele erau destul de bine delimitate. În perioada actuală, sistemul familial s-a adaptat şi el modificărilor aduse la nivel de personalitate şi opţiuni generate de schimbările sociale şi economice. Căsătoria nu mai este obligatorie «social», sunt acceptate mult mai uşor de către ceilalţi familiile formate din cupluri necăsătorite, care au şi copii“, crede Andreea Sultan, la rândul său psihoterapeut în cadrul Psihopedia Center.

    Sultan nu este de părere că familia de azi este mai puţin puternică, ci poate doar puţin diferită faţă de acea imagine perfectă, de fotografie, cu care societatea se obişnuise în perioada de dinainte de ’90. Este o familie mai realistă.
    „Odată cu modificările la nivel de rol, relaţiile din cadrul familiei s-au schimbat, poate şi pentru că s-au flexibilizat credinţele legate de familie ale membrilor acestora. Pentru că la nivel de expunere lucrurile stau diferit, există această percepţie cum că acum noţiunea de familie nu mai e la fel de solidă, însă ceea ce se vede acum nu este numai o imagine pe care familia din socialism o transmitea către ceilalţi, acea imagine de perfecţiune. Acum, oamenii sunt mai puţin cenzuraţi, pot lua decizii şi le pasă mai puţin dacă societatea îi va stigmatiza sau eticheta în funcţie de alegerile lor“, crede Sultan.

  • Cum arată biroul lui Mark Zuckerberg: stă la o masă simplă, la fel ca toată lumea din companie – VIDEO

    În urmă cu câteva luni, Facebook şi-a mutat sediul central într-o nouă clădire de aproximativ 40.000 de metrii pătraţi realizată de arhitectul Frank Gehry.

    Spaţiul în care lucrează 2.800 de angajaţi este open-space, iar Mark Zuckerberg are un birou ca oricare altul în mijlocul operaţiunilor.

    “Spaţiul este unul open space, astfel oamenii lucrează mai îndeaproape unii cu ceilalţi, un asemenea spaţiu înbunătăţeşte comunicarea şi colaborarea, ceea ce credem că este un element cheie în oferirea celor mai bune servicii comunităţii noastre”, a spus Zuckerberg

    Pe biroul lui Zuckerberg se află doar un laptop, teancuri de cărţi şi alte câteva lucruri.

    Vezi mai jos cum arată sediul central al Facebook 

  • Una dintre cele mai cunoscute prezentatoare din România ŞI-A DAT DEMISIA. Nu a suportat decizia şefilor şi a RĂBUFNIT

    Era una dintre cele mai îndrăgite prezentatoare, facea o emisiune de mare audienţă, dar în ciuda acestui lucru nu a mai rezistat şi a luat decizia să plece.

    Una dintre cele mai cunoscute prezentatoare din România ŞI-A DAT DEMISIA. Nu a suportat decizia şefilor şi a RĂBUFNIT: ”Am refuzat să fac ASTA!”

  • Doi tineri ingineri români de software au pornit un business care a atras mii de clienţi din toată lumea

    Doi tineri ingineri de software şi-au promis în timpul unui curs la Harvard că nu se vor lăsa până nu vor deveni antreprenori, iar businessul pe care l-au dezvoltat a atras deja mii de clienţi din toată lumea.

    Povestea de antreprenoriat a lui Daniel Pascariu şi a soţiei sale, Raluca Afloarei, a început de aproape cinci ani. Între timp, cei doi au renunţat la corporaţii şi dezvoltă exclusiv appdemostore.com, un site care permite dezvoltatorilor de aplicaţii să aibă în câteva minute un demo funcţional şi care a adunat până acum 15.000 de clienţi din toată lumea.

    Însă Daniel Pascariu şi Raluca Afloarei nu au devenit antreprenori nici peste noapte şi nici din întâmplare, ci toată povestea lor profesională se leagă de planul de a dezvolta, într-o zi, ceva pe cont propriu. Daniel Pascariu şi Raluca Afloarei au fost colegi la Facultatea de Informatică Economică din cadrul Universităţii Alexandru Ioan Cuza de la Iaşi, iar după absolvire, în 2003, au plecat în Germania cu internshipuri AIESEC: Daniel Pascariu la HP în Stuttgart şi Raluca Afloarei la SAP în Heidelberg.

    După cele şase luni de internship, li s-au oferit joburi de software developeri la HP, respectiv SAP, iar după ce s-au căsătorit, în 2005, Daniel Pascariu s-a mutat şi el la SAP, iniţial pe aceeaşi poziţie, fiind ulterior promovat ca team lead. Experienţa germană a celor doi a durat 10 ani, până în 2013, când s-au mutat înapoi în România, la Iaşi. „A fost o experienţă culturală deosebită, mai ales pentru că am întâlnit şi ne-am împrietenit cu oameni din foarte multe ţări. Pe de altă parte însă, e greu să te adaptezi unui mediu care e foarte diferit şi, după ce euforia primelor zile trece, urmează şocul cultural, când îţi vine să-ţi faci bagajele şi să te duci acasă“, povesteşte Daniel Pascariu despre adaptarea la viaţa şi la munca din Germania, la care mulţi tineri români din domeniu visează.

    Cei doi povestesc despre faptul că au avut noroc cu AIESEC, care poartă sistematic de grijă celor veniţi în Germania cu internshipuri – „au creat o comunitate cu toţi studenţii străini, care organiza tot felul de activităţi, de la petreceri şi până la excursii pe la obiective turistice“. Pe lângă comunitatea AIESEC, cei doi au avut ocazia să călătorească mult în toată lumea şi s-au integrat rapid şi în comunitatea de români de la SAP, care totaliza cam 80 de persoane – „ne întâlneam o dată pe săptămână la masă şi eram cea mai gălăgioasă gaşcă din cantină :)“.

    Daniel Pascariu şi Raluca Afloarei definesc experienţa la SAP ca fiind „extraordinară“ şi detaliază de ce nu se feresc de cuvinte mari când vine vorba de cei 10 ani germani din viaţa lor: „la SAP am lucrat la headquarters lângă Heidelberg, care este un oraş superb; campusul SAP e gigantic, un minioraş, unde lucrează cam 11.000 de softişti în câteva zeci de clădiri legate între ele cu un minibus (SAP shuttle); pentru petrecerile de Crăciun închiriau un stadion de hochei ca să încapă toată lumea; ne-am perfecţionat engleza şi germana, am interacţionat cu oameni din Asia (India, China, Japonia) şi din toată Europa şi America (SUA, Canada, Brazilia), am participat la conferinţe internaţionale – unul dintre cele mai inspiraţionale momente a fost să îl vedem pe Jimmy Wales în deschiderea celei mai mari conferinţe SAP din Las Vegas explicând cum a creat Wikipedia, iar profesional ne-am specializat din punct de vedere tehnic şi de business“.

    pecializarea despre care vorbesc cei doi nu a ţinut doar de partea efectivă de învăţare, ci şi de responsabilitatea businessului: „Am învăţat ce înseamnă să fii responsabil de un proiect, ce înseamnă să serveşti clienţii şi ce înseamnă să livrezi rezultate şi să aduci valoare firmei. De exemplu, când un software de 200 milioane de dolari nu face ce este programat să facă sau când un client nu poate să vândă sau să factureze din cauză că aplicaţia ta nu funcţionează sau când ai câteva milioane de clienţi care nu îşi pot face treaba chiar şi pentru câteva ore înţelegi câtă responsabilitate ai şi îţi dai seama că modalitatea prin care poţi să faci ca lucrurile să funcţioneze la scară mare este să faci fiecare lucru mic corect“.

    Toate lucrurile pe care le-au învăţat şi experienţa din cadrul SAP i-a făcut pe cei doi softişti să îşi dorească să înveţe businessul IT. Un moment important în tranziţia către mentalitatea de business a fost în 2007, când cei doi au făcut un curs de vară la Harvard University în domeniul Innovation Management în Multinational Companies. Şi-au luat două luni concediu de la SAP („din fericire în Germania e posibil“) şi s-au mutat în State. Experienţa de la Harvard i-a marcat însă pe cei doi: „Cursul de vară de la Harvard a fost momentul decisiv din carieră în care ne-am hotărât că vrem să avem afacerea noastră la un moment dat. Atunci am făcut o promisiune cu noi înşine (pe care am denumit-o «promisiunea Harvard») că nu o să renunţăm până nu o să avem şi noi afacerea noastră. Am lucrat la ea timp de 7 ani – perioadă în care am învăţat şi am încercat diverse proiecte antreprenoriale, unele în parteneriat şi cu alte persoane. Cred că noi am avut mereu antreprenoriatul în sânge“.

  • 15.000 de corporatişti din Bucureşti îşi fac bagajele să se mute

    Stocul modern de spaţii de birouri din Bucureşti a crescut de peste patru ori în ultimul deceniu, până la finalul anului acestuia urmând să depăşească borna de 2,3 milioane de metri pătraţi. Încă 400.000 mp sunt în construcţie. 

    Ce se va întâmpla cu cei 15.000 de corporatişti din Bucureşti care îşi fac bagajele să se mute

  • Sediile ANAF din Sectorul 1 se mută temporar. Unde se află sediul nou

    “Sediile Administraţiei Sectorului 1 a Finanţelor Publice din Str. Roma nr. 7, Str. Londra nr. 10 şi Blvd-ul Mărăşti nr. 4 se mută temporar într-un sediu nou, situat în Şoseaua Bucureşti – Ploieşti, numărul 9-13, Sector 1 (fostul sediu al Primăriei Sectorului 1)”, se arată într-un comunicat al ANAF.

    Sediul din strada Roma se află într-un proces de consolidare şi modernizare, mutarea fiind temporară, până la finalizarea lucrărilor, însă în noul sediu va fi relocată întreagă structura fiscală ce aparţine ANAF Sector 1.

    Mutarea implică şi transferul echipamentelor informatice şi de telecomunicaţii, astfel că, de joi (ora 15:00) până luni (ora 14:00) serverul administraţiei fiscale nu va fi funcţional şi, prin urmare, nu se vor elibera documente în intervalul respectiv.

    Pentru a asigura primirea tuturor solicitărilor din partea contribuabililor, Registratură instituţiei va funcţiona în perioada 17-19 august atât la sediul din strada Roma, cât şi în noua locaţie.

     

  • Primul oraş intrat în faliment se transformă într-un centru artistic. Din ce în ce mai multe persoane decid să se mute acolo

    Alungaţi de preţurile în creştere de la New York, artiştii care încercau să-şi facă un nume în acest oraş se mută la Detroit, scrie New York Times.

    Tendinţa este cel mai vizibilă în cartierul Brooklyn, de unde artiştii sau cei care investesc în spaţii pe care le pun la dispoziţia acestora se văd nevoiţi să plece din cauza creşterii chiriilor şi preţurilor proprietăţilor imobiliare. Unii se refugiază aproape de casă în cartierul Queens, alţii fug tocmai până la Los Angeles, iar cei mai mulţi aleg să se mute la Detroit, unde au o ofertă bogată de spaţii pe care să aşteaptă să le ocupe cineva care să se îngrijească de ele.

    Unii se mută pentru că pot să cumpere spaţii mari în care se găsesc materiale din belşug pentru a putea crea instalaţiile de artă aşa cum le doresc, alţii au planuri mai mari înfiinţând şi restaurante şi cafenele pentru a demonstra că la Detroit e uşor să-ţi faci o afacere. Există şi un aşa‑numit ”club al constructorilor“, la care sunt invitaţi să participe toţi cei care pot da o mână de ajutor la renovarea unei clădiri, pe care ulterior o vor putea folosi prin rotaţie pentru proiectele lor artistice. Pe lângă artişti, oraşul a atras şi creatori de mobilă care speră să vadă Detroitul transformat într-un centru renumit de design de mobilier, precum şi creatori de bijuterii.

    Şi scriitorii sunt bineveniţi, ajutaţi să ajungă la Detroit printr-un concurs intitulat Write a House (Scrie o casă), la care premiul este o casă din cartierul Banglatown renovată la cheie cu fonduri obţinute prin crowdsourcing. Câştigătorii trebuie să locuiască acolo cel puţin doi ani, să plătească asigurare şi impozit şi să participe la evenimente literare locale.

  • Povestea nebună a unui milionar excentric: consuma cocaină, bea câte o sticlă de whisky zilnic şi a fost acuzat de crimă

    John McAfee a construit una dintre cele mai importante companii de securitate cibernetică din lume, însă viaţa sa în afara companiei este ceea ce l-a transformat într-o legendă.

    Născut în Marea Britanie, John McAfee s-a mutat în Virginia, Statele Unite alături de părinţii săi când era doar un copil. Când avea doar 15 ani, tatăl său, alcoolic, şi-a pus capăt zilelor. A fost o perioadă extrem de dificilă, pe care omul de afaceri spune că şi-o aminteşte în fiecare zi.

    McAfee a urmat cursurile Roanoke College, unde şi-a dovedit încă de la început spiritul antreprenorial. Primul său business a fost de vânzare a revistelor din uşă în uşă, activitatea care i-a adus o sumă considerabilă de bani.

    A învăţat bazele programării la finele anilor ’60, atunci când a lucrat la o companie specializată în cartele pentru calculatoare. A plecat apoi la Missouri Pacific Railroad, unde a implementat un sistem de automatizare a orarului de călătorie. În acea perioadă McAfee a început să consume droguri, mergând deseori la muncă într-o stare ce nu îi permitea să îşi facă treaba.

    În anii ’70 s-a mutat în Silicon Valley, unde a ocupat diverse poziţii în cadrul unor companii de software. Dependenţele sale au devenit extrem de periculoase: în timp ce lucra pentru compania americană Omex, obişnuia să consume cocaină şi să bea câte o sticlă de whisky zilnic. În cele din urmă a conştientizat situaţia în care se afla şi a cerut ajutor.

    După reabilitare, McAfee s-a angajat la Lockheed. În 1986 a citit un articol despre viruşi, iar acest lucru l-a determinat să pună bazele unei companii specializată în combaterea infracţiunilor cibernetice. La începutul anilor ’90, compania McAfee avea venituri de peste 5 milioane de dolari pe an. În 1996, la zece ani de la fondarea companiei, antreprenorul şi-a vândut acţiunile pentru 100 de milioane de dolari.

    Criza financiară din 2008 l-a afectat puternic, pierzând peste 90% din averea sa. S-a mutat în Belize, încercând să pună bazele unei companii farmaceutice. Acolo a suferit o depresie, fiind la un moment dat suspectat chiar de crimă.

    McAfee s-a întors în 2013 în Statele Unite şi duce o viaţă aparent liniştită, departe de camerele de televiziune. Mare parte a vieţii sale rămâne însă un mister.

  • 20.000 de corporatişti din Bucureşti îşi vor face bagajele să se mute

    Pe terenurile fostelor platforme industriale din zona de centru-vest se vor construi birouri pentru 20.000 de angajaţi. 

    Partea de centru-vest a Ca­pi­talei, care se identifică cu zo­na Orhideea, Pasajul Ba­sa­rab şi împrejurimile sta­ţiilor de metrou Grozăveşti, Petrache Poenaru şi Politehnica, se formează ca viitor pol de birouri al Capitalei, după consacratele zone Piaţa Victoriei-Aviatorilor, Barbu Văcăres­cu-Floreasca, respectiv Dimitrie Pom­peiu (Pipera). 

    Foste platforme industriale din zo­na Orhideea, precum Baduc (materiale de construcţii) sau fabrica de pâine Spicul vor face în următorii ani loc unor noi pro­iec­te de birouri, dezvoltate în special de in­ves­titori români, după ce zona a că­pătat o nouă imagine odată cu con­struc­ţia Pasajului Basarab, pe care cir­culă zilnic 80.000-100.000 de maşini. 

  • În timp ce ţara lor intră în default, patru greci pariază 14 milioane de euro pe un proiect imobiliar în România

    Aproape de primăria oraşului Otopeni, drumul coteşte la dreapta, iar indicatorul îţi arată direcţia către localitatea Tunari. Ţii drumul, ieşi din Otopeni şi intri „în judeţul Câmpulung“, cum numeam eu în copilărie zonele întinse de câmpie fără construcţii sau recolte. Nu apuci să te plictiseşti însă de câmpurile goale pentru că apar rapid primele case construite. Unele sunt finalizate. Pe altele, le-a mâncat criza.

    Drumul merge mai departe, iar pe partea dreapta poţi vedea un afiş care te anunţă că ai ajuns la Amber Garden, un complex rezidenţial verde şi de lux dezvoltat de compania Alesonor. Intri în complex şi în faţă vezi pădurea, iar în dreapta te aşteaptă piscina casei numărul 1, respectiv show-room-ul proiectului imobiliar de lux care ar urma să cuprindă 60 de vile. În prezent sunt finalizate şase, iar până în primăvara anului viitor sunt planificate alte 11.

    „Întregul proiect va fi gata peste circa trei ani“, spune Leonidas Anastasopoulos, unul dintre cei patru investitori greci care au investit în acest proiect prin intermediul dezvoltatorului imobiliar Alesonor. Antreprenorul are 37 de ani şi a venit în România în 2003, convins de unul dintre partenerii săi care avea deja un business aici. După o perioadă în care a făcut naveta între Grecia şi România, în urmă cu 11 ani s-a mutat la Bucureşti. „Am ales să vin în România pentru că am simţit ce va urma pentru Grecia“, spune Leonidas Anastasopoulos. În prezent, Grecia se luptă cu una dintre cele mai acute crize din istorie, fiind ameninţată atât de intrarea în incapacitate de plată, dar şi de „eliminarea“ din zona euro. Prin comparaţie, economia locală se află pe un trend ascendent, ba chiar şi piaţa imobiliară a început să se dezgheţe.

    Cei patru parteneri au investit împreună în mai multe proiecte rezidenţiale de lux amplasate în centrul Bucureştiului, mizând încă de la început pe segmentul de lux. Cei patru sunt implicaţi împreună însă în mai multe businessuri, în industrii precum telecom, echipamente sportive sau modă. Unul dintre partenerii lor este Sony Mordechai, antreprenorul grec cunoscut în piaţă atât pentru investiţiile sale imobiliare, cât şi pentru faptul că a adus în România brandul de lux Burberry la parterul hotelului de cinci stele Radisson Blu, dar şi brandul Nike la începutul anilor 2000. Fiecare dintre cei patru antreprenori se ocupă mai îndeaproape de unul dintre businessurile dezvoltate împreună în România, Leonidas Anastasopoulos concentrându-se pe dezvoltările imobiliare ale grupului.

    Povestea Amber Gardens a început în 2007, când cei patru antreprenori au cumpărat terenul de 5 hectare, pentru care au plătit atunci 5,5 milioane de euro. Au analizat atent ce pot face pe el şi au decis să dezvolte un proiect rezidenţial, urmând să profite de pădurea din apropiere. „Un alt avantaj al zonei este faptul că ai acces de pe centură aici, astfel că este uşor de ajuns din Bucureşti.“ Au ştiut de la început că vor să dezvolte un proiect rezidenţial în zona de nord a Bucureştiului, însă nu au vrut  să fie încă unul dintre investorii care au optat pentru Pipera. „Este o zonă care nu s-a dezvoltat organizat, pe când aici există un plan urbanistic ce trebuie urmărit. Spre exemplu, este obligatoriu ca străzile să fie albe în toată zona.“ Construcţia proiectului a început la şase ani de la achiziţia terenului, în 2013, când economia dădea semne că îşi revine din somnul lung în care căzuse în 2009. „Am realizat în criză că dezvoltarea de case în afara Bucureştiului a scăzut drastic.“ În 2013 cei patru antreprenori au făcut un studiu de piaţă şi au aflat că potenţialii lor clienţi vor să se mute din capitală, în căutarea de linişte şi de spaţiu.