BusinessMagazin

Tag: Moda

  • O nouă „modă” în intersecţiile din Timişoara. Exemple penibile de semaforizare „inteligentă”

    Un semafor îndreptat spre tramvai, dar destinat pietonilor care traversează strada din altă parte şi altul amplasat pe trepied sunt doar două dintre exemplele de semaforizare „inteligentă” de la Timişoara.

    Culmea, ambele sunt montate în aceeaşi intersecţie, tot mai aglomerată în ultima perioadă, până la deschiderea parţială a traficului pe la Pasajul Jiul.

    Din cauza aglomeraţiei din zonă, pentru că vorbim de intersecţia străzii Cioriolan Brediceanu cu Paris semafoarele inteligente au cam luat-o razna.

    Prin urmare, pietonii care trebuie să traverseze strada dinspre Paris spre Piaţa 700 sunt nevoiţi fie să iasă pe carosabil printre maşini pentru a vedea dacă au verde, fie să-şi încerce norocul, doar-doar prind verdele la marele fix.

    Între timp, şoferii care aşteaptă culoarea verde pe Brediceanu, pentru a se îndrepta spre Paris, au timp berechet să-şi facă… selfie-uri la semaforul de pe trepied, ţinut bine în chingile formate dintr-o simplă bandă în alb şi roşu…

    Cititi mai multe pe www.renasterea.ro

  • O nouă „modă” în intersecţiile din Timişoara. Exemple penibile de semaforizare „inteligentă”

    Un semafor îndreptat spre tramvai, dar destinat pietonilor care traversează strada din altă parte şi altul amplasat pe trepied sunt doar două dintre exemplele de semaforizare „inteligentă” de la Timişoara.

    Culmea, ambele sunt montate în aceeaşi intersecţie, tot mai aglomerată în ultima perioadă, până la deschiderea parţială a traficului pe la Pasajul Jiul.

    Din cauza aglomeraţiei din zonă, pentru că vorbim de intersecţia străzii Cioriolan Brediceanu cu Paris semafoarele inteligente au cam luat-o razna.

    Prin urmare, pietonii care trebuie să traverseze strada dinspre Paris spre Piaţa 700 sunt nevoiţi fie să iasă pe carosabil printre maşini pentru a vedea dacă au verde, fie să-şi încerce norocul, doar-doar prind verdele la marele fix.

    Între timp, şoferii care aşteaptă culoarea verde pe Brediceanu, pentru a se îndrepta spre Paris, au timp berechet să-şi facă… selfie-uri la semaforul de pe trepied, ţinut bine în chingile formate dintr-o simplă bandă în alb şi roşu…

    Cititi mai multe pe www.renasterea.ro

  • O nouă „modă” în intersecţiile din Timişoara. Exemple penibile de semaforizare „inteligentă”

    Un semafor îndreptat spre tramvai, dar destinat pietonilor care traversează strada din altă parte şi altul amplasat pe trepied sunt doar două dintre exemplele de semaforizare „inteligentă” de la Timişoara.

    Culmea, ambele sunt montate în aceeaşi intersecţie, tot mai aglomerată în ultima perioadă, până la deschiderea parţială a traficului pe la Pasajul Jiul.

    Din cauza aglomeraţiei din zonă, pentru că vorbim de intersecţia străzii Cioriolan Brediceanu cu Paris semafoarele inteligente au cam luat-o razna.

    Prin urmare, pietonii care trebuie să traverseze strada dinspre Paris spre Piaţa 700 sunt nevoiţi fie să iasă pe carosabil printre maşini pentru a vedea dacă au verde, fie să-şi încerce norocul, doar-doar prind verdele la marele fix.

    Între timp, şoferii care aşteaptă culoarea verde pe Brediceanu, pentru a se îndrepta spre Paris, au timp berechet să-şi facă… selfie-uri la semaforul de pe trepied, ţinut bine în chingile formate dintr-o simplă bandă în alb şi roşu…

    Cititi mai multe pe www.renasterea.ro

  • Retailerul de modă care a speculat criza în folosul său. În primele şase luni ale acestui an a făcut afaceri de 2,5 milioane de euro

    Alin Stanciu spune că, după ce ani de zile şi-a construit cariera în Cluj-Napoca, s-a mutat la Bucureşti şi acum nu s-ar mai putea adapta la ritmul potolit de acolo. Capitala a ajuns să îi placă mult şi se gândeşte să se întoarcă să locuiască în Ardeal doar la pensie: „Tempoul de acolo nu-i de mine; am norocul că în Bucureşti găsesc provocări şi oameni de la care să înveţi tot timpul“. Provocarea sa actuală este FashionUP, operată de compania Fup Distribution, mallul de haine pe care l-a lansat în 2009. Cu afaceri de până în 2 milioane de euro anul trecut, cifra a crescut spectaculos anul acesta, ajungând în primele şase luni la 2,5 milioane de euro; pentru tot anul antreprenorul se aşteaptă la vânzări de 6-7 milioane de euro.

    Retailerul FashionUP se poziţionează în zona medium spre high; numărul de produse listate se ridică la circa 35.000 şi sunt încadrate atât în categoria celor mai ieftine, cât şi foarte scumpe. Valoarea medie a coşului de cumpărături a ajuns la 65 de euro în luna iunie a acestui an (pentru 1,8 produse), în contextul în care coşul mediu în online-ul de fashion în România este de 40 de euro, potrivit antreprenorului. Mai spune că în ultima lună au vândut 22-23.000 de produse, adică în jur de 1.000 în fiecare zi lucrătoare.

    A absolvit Facultatea de Electronică, Telecomunicaţii şi Tehnologie a Informaţiei din cadrul Universităţii Babeş-Bolyai în 1996, iar după câteva tentative în domeniul telecom şi-a dat seama că îşi doreşte să îşi dezvolte cariera în alt domeniu. La încheierea studiilor, a început să lucreze în regim de freelancing (termen care nu era popular la vremea respectivă) în proiecte de design pe calculator. „Am lucrat vreo trei săptămâni în Corel, programul de design folosit cu precădere atunci. După trei săptămâni în care am învăţat 12 ore pe zi, eram într-un final pregătit să fac design.“

    Vreme de un an a scris lucrări de diplomă, a făcut proiecte de desen tehnic pentru câteva fabrici din Cluj-Napoca, de pildă etichete de conserve şi de ape minerale, s-a înscris la un concurs de angajare pentru reprezentanţa din Cluj-Napoca a Toshiba. Era vorba de un post de manager, iar el avea 26 de ani şi niciun fel de experienţă în domeniu. Într-un context de împrejurări favorabile, după ce unul din cei patru aleşi s-a retras din concursul ce urma să se desfăşoare pe parcursul a trei luni, a primit şansa de a se înscrie în competiţie, mai mult pentru a ţine locul alesului iniţial. Deşi conducerea Toshiba nu se aştepta, după câteva luni de competiţie el şi colega din echipa lui s-au detaşat net de restul colegilor în ce priveşte vânzările realizate. „Am sărit astfel la o poziţie de management, absolut conjunctural, moment în care mi-am lăsat barbă, fiindcă toată lumea era mai în vârstă decât mine“, spune el, mai în glumă, mai în serios.

    După un an şi jumătate, în 1998, s-a angajat ca branch manager în cadrul Telemobil (redenumit Santel, apoi Zapp, ulterior vândut lui Cosmote şi redenumit Telecom). De la Zapp a trecut, în 2000, la postul de director regional al Cosmorom (Cosmote), poziţie pe care a deţinut-o mai mult de cinci ani. A plecat când a observat cum compania ajunsese la un punct în care conducerea nu mai era interesată de expansiune, iar lupta se ducea între participaţiile în companie dintre grecii de la OTE şi Romtelecom. A făcut pasul spre antreprenoriat lansând împreună cu un prieten o agenţie de publicitate cu toate serviciile, care să includă şi o reţea de magazine de telefonie mobilă.

    Firma era dealer principal al Connex şi a deschis cinci magazine pe care, după aproximativ un an, le-a vândut către un jucător  naţional. „Bine am făcut, pentru că se terminase frenezia cu abonamentele şi magazinele vindeau mai mult accesorii.“ A rămas în zona de media şi advertising, unde a dezvoltat o serie de servicii în zona de creaţie pentru companii, după care au început să cumpere şi spaţiu media; a simţit astfel nevoia să facă propriul produs media, revista de fashion J’adore, pe care au lansat-o în 2003. Aceasta a devenit populară în Cluj-Napoca, iar ulterior au cumpărat şi participaţiile unui radio din Cluj-Napoca. Următorul pas a fost asocierea cu grupul Realitatea Caţavencu, prin care a lansat revista şi la nivel naţional.

    În 2006 a plecat din Cluj: „Toată lumea a tras de mine să vin la Bucureşti, în perioada în care lucram ca angajat, însă eu voiam să rămân la Cluj; am venit când am simţit că nu mai găsesc provocări acolo.“ În iunie 2009 a lansat businessul FashionUP Online Mall, gândit ca un centru comercial în mediul online. Investiţia iniţială s-a ridicat la 200.000 de euro, la care a participat şi antreprenorul Marius Ghenea (dar el a ieşit din companie în 2014); apoi Stanciu a mai investit 200.000 de euro. „I‑am dat drumul fix în criză şi a mers bine tot timpul, până în 2013.“

     

     

  • Cum a ajuns o creatoare de modă pe lista celor mai influenţi 100 de oameni ai secolului

    Coco Chanel (Gabriel Bonheur Chanel) a fost o creatoare de modă şi fondatoare a imperiului Chanel. Ea este singura creatoare de modă prezentă în lista Time a celor mai influenţi 100 de oameni din secolului XX.

    Influenţa creatoarei a depăşit limitele culturii vestimentare, iar produsul ei cel mai cunoscut, parfumul Chanel no. 5, este unul dintre cele mai vîndute din istorie. Coco Chanel este cunoscută şi astăzi pentru determinarea, ambiţia şi energia de care a dat dovadă pentru a-şi atinge scopurile, atât pe plan personal cât şi pe cel profesional. Cu toate acestea, viaţa ei a generat numeroase controverse, mai ales datorită comportamentului său pe durata ocupaţiei naziste din timpul celui de-al doilea război mondial.

    Gabriel Bonheur Chanel s-a născut în 1883 în Saumur, Franţa. După ce a învăţat să coasă la vârsta de şase ani, Chanel s-a angajat la o croitorie, iar în timpul liber a cântat într-un cabaret frecventat de ofiţeri ai armatei franceze. În această perioadă şi-a atras porecla Coco, cel mai probabil datorită unui cântec numit “Ko Ko Ri Ko”. În anul 1906, Chanel l-a cunoscut pe Etienne Balsan, un tânăr ofiţer ce provenea dintr-o familie bogată. Părinţii lui Balsan deţineau una dintre cele mai mari fabrici de haine din Franţa şi produceau echipament destinat armatei franceze. În 1909, când Chanel s-a mutat la Paris, tânărul ofiţer i-a pus la dispoziţie apartamentul său şi a introdus-o în cercurile selecte din capitala franceză.

    Căpitanul Arthur Edward ‘Boy’ Capel, unul dintre prietenii lui Balsan, a ajutat-o pe Chanel să deschidă un magazin în cartierul Deauville. Produsele erau croite din materiale ieftine şi orientate, în generale, către zona sport. Câţiva ani mai târziu, Coco Chanel a deschis un nou butic în Biarritz, un oraş situat în sudul Franţei care a avut statut de neutralitate în timpul primului război mondial. Aici, femeia l-a cunoscut pe Marele Duce Dimitri Pavlovici, un aristocrat rus cu care a avut o scurtă aventură, păstrând apoi o strânsă relaţie cu el de-a lungul vieţii.

    În anul 1919, “Chanel” era deja consacrat ca un brand, având sediul într-unul dintre cele mai exclusiviste cartiere din Paris. În următorii ani, Chanel şi-a consolidat imaginea companiei, dechizând zeci de magazine în Franţa.

    În 1924, Coco Chanel a semnat un contract cu o companie deţinută de familia Wertheimers pentru a produce o gamă de parfumuri şi accesorii. “Parfums Chanel” a devenit imperiul cunoscut astăzi, cu venituri anuale de peste 7 miliarde miliarde de dolari. Redenumită “Chanel”, compania are peste 300 de magazine şi este prezentă pe toate continentele, având în jur de 1.500 de angajaţi.

  • A vândut legume la tarabă în piaţă şi acum face 3 milioane de euro pe an îmbrăcând bărbaţii din România

    Teodora Burz are 38 de ani, iar ultimii i-a petrecut făcând naveta între România şi Italia, China şi Turcia, pieţe unde a lucrat pentru branduri de modă străine. În toamna anului 2014 a preluat funcţia de director de marketing şi expansiune al grupului turc Orka Holding, care deţine în portofoliu peste 400 de magazine de modă pentru bărbaţi în 40 de ţări.

    În paralel este şi country manager al Orka Holding în România, unde sunt deschise şapte magazine. Primul său contact cu compania din Turcia a avut loc cu mai bine de un deceniu în urmă, când a decis să îi aducă în România în sistem de franciză. La momentul acela era managing partner în cadrul retailerului local Ziggo House. În 2006 s-a retras din afacere pentru a pleca în Italia, iar după plecarea sa Orka Holding s-a retras, pentru a reintra direct în 2010. În momentul acela Teodora Burz a preluat funcţia de country manager.

    La vârsta de cinci ani, Teodora Burz a decretat că trebuie să câştige proprii bani, aşa că şi-a însuşit o mică parcelă din grădina casei părinţilor ei pentru a cultiva cu grijă şi simţ de răspundere vinete, roşii, ceapă şi ardei. „Atunci mi s-a dezvoltat cel mai bine simţul competiţiei şi al lucrului bine-făcut“, spunea Burz, pentru tirnaveni.ro. După „recoltă“, îşi ducea legumele la piaţa din Târnăveni, de una singură „Oamenii erau încântaţi să cumpere de la un copil, aşa că eram prima care-şi vindea marfa“, mai spune Burz, citată de aceeaşi sursă.

    Primul său contact cu compania din Turcia a avut loc acum 13 ani, când a decis să îi aducă în România în sistem de franciză. La momentul acela era managing partner în cadrul retailerului local Ziggo House. În 2006 s-a retras din afacere pentru a pleca în Italia, iar după plecarea ei turcii de la Orka Holding s-au retras şi ei pentru a reintra direct în 2010. În momentul acela Teodora Burz a preluat funcţia de country manager.

    Executivul a plecat din România în Italia în 2006, la cinci ani după ce pusese bazele Ziggo House, care la momentul acela ajunsese la şase magazine (cu cele aduse în franciză), îşi aminteşte ea. Pentru Einstein Progetti & Prodotti spa – care are în portofoliu branduri precum Absolut Joy şi Sexy Woman – a lucrat trei ani, ocupându-se de departamentul de marketing şi de relaţiile externe.

    În 2009 era prezentă la un târg de profil din Barcelona când i-a cunoscut pe oficialii de la Semir, un retailer chinez cu aproape 4.000 de magazine. Chinezii au căutat iniţial franciza unui brand italian şi se uitau la numele din portofoliul Einstein Progetti & Prodotti. În final au primit drepturile de producţie şi distribuţie ale unuia dintre ele, iar Teodora Burz a plecat în China pentru a pune bazele businessului. A rămas acolo un an, iar când s-a întors cei de la Damat au convins-o să vină înapoi în România.

  • A transformat sticla de apă îmbuteliată într-un accesoriu de fashion. Acum are o afacere de aproape 50 de milioane de dolari

    Sarah Kauss nu găsea o sticlă de apă potrivită pentru ţinutele ei, aşa că s-a hotărât să facă chiar ea una, scrie Inc.com

    Probabil că nu te-ai fi gândit că lumea de o altă apa îmbutelitată, chiar şi cu o sticlă care costă 45 de dolari. “Cheltuiam foarte mulţi bani pe genţi apoi scoteam sticla de apă care arăta ca un accesoriu pentru oamenii care se caţără pe munte. Am vrut să fac un produs cu stil, un produs de lux”, a spus ea.

    Compania lui Kauss, S’well a ajuns de la venituri de 2,5 milioane de dolari în 2013 la 47 de milioane de dolari anul trecut, iar acest lucru nu s-a întâmplat doar datorită şansei. “Sunt atât de organizată, încât înnebunesc pe toată lumea din jurul meu. Anul trecut a fost unul dificil deoarece am trecut de la stadiul de proiect la start-up apoi la o companie medie, totul în doar un an şi jumătate”, povesteşte Kauss. Acum 18 luni, ea a avea 18 angajaţi, azi are 47 de oameni în companie şi un plan de cinci ani “de inovaţie pentru sticlele de băuturi”.

    Sticlele lui Sarah Kauss se găsesc la magazinul de cadouri de la Muzeul de Artă Modernă din New York şi se vând la conferinţele TED Talk.

    Produsul este tratat ca un accesoriu de fashion şi automat sticla trebuia să fie altfel. Aceasta este realizată din metal, în mai multe culori, foarte distinctive. Dar produsul nu est doar unul arătos, ci şi util, potrivit companiei, reuşind să ţină apa rece pentru 24 de ore sau caldă pentru 12 ore. Ea nu putea să trateze sticla de apă cum o fac alţi producătorii şi a decis să lanseze două colecţii de culori şi design-uri în fiecare an. “Clienţii noştri pot deveni colecţionari. Au de ales dintre cele 78 de design-uri realizate până acum

    Anul trecut a avut vânzări de 10 milioane de dolari, iar din 2010, de la lansare, până în prezent, Kauss a reuşit să vândă produsul în 35 de ţări. Dar nu totul a mers foarte bine încă de la început. “Magazinele nu înţelegeau de ce este 35 de dolari sticla şi cine va da banii pe aşa ceva. Am primit foarte multe «nu-uri»”, a spus ea. Ea creditează succesul companiei, în ciuda preţului ridicat al produsului, pe calitatea produsului. “Noi am avut rose gold înainte ca Apple să introducă această culoare”, mai spune ea.

    Kauss a lucrat singură la companie pentru primul an şi jumătate, iar operaţiunea se învârtea în jurul a 3000 de sticle pe an, pentru că atât de multe puteau încăpea în apartament. “N-am avut niciodată investitori. Încă nu avem”, a declarat ea pentru CNBC. Ea s-a ocupat de promovare şi ea a contactat potenţialii clienţi. Primul client fiind Mxylplyzyk, un magazin de cadouri din Manhattan, New York, care acum nu mai există, însă despre care spune că a ajutat-o foarte mult să înţeleagă cum se fac afacerile.

    În momentul de faţă, Kauss crede că ceea ce a fost mai greu a trecut. “Acum oamenii vin la noi şi vor să colaborăm. Înainte eu mergem la ei”, mărturiseşte ea. “Vom fi o companie de miliarde de dolari. Este uşor. Ştiu ce trebuie să facem. Avem oamenii, ştim procesele, piaţa este acolo”.

    “Am învăţat foarte multe şi am avut foarte multe conversaţii cu prieteni despre cum ar trebui vândut produsul şi despre logisitca unei asemenea operaţiuni”, spune ea. Kauss îi mai sfătuieşte pe tinerii antreprenori să-şi utilizeze reţelele pentru a-şi dezvolta ideilei şi să gândească mai îndrăzneţ şi să se concentreze pe imaginea de ansamblu şi să nu se blocheze în detalii. 

  • Clienţii devin creatori la casele de modă celebre

    Opţiunea de personalizare a produselor oferită de casele de modă clienţilor nu este ceva nou, dar evoluează şi ea odată cu întreaga industrie a modei. Ultima tendinţă în domeniu este de a lăsa clienţii să-şi pună amprenta creatoare asupra articolului vestimentar sau accesoriului cumpărat, scrie New York Times. Gucci a introdus la magazinul său principal din Milano un serviciu prin care gecile şi sacourile pot fi „înviorate“ cu o pată de culoare după gustul clientului, care poate alege dacă acestea să-i fie pictate manual sau să i se aplice broderii cu diverse modele.

    Creatoarea Anya Hindmarch are de ceva vreme o gamă de abţibilduri speciale pentru genţile sale pe care clientele le pot aplica. Opening Ceremony are în magazinul său din cartierul londonez Soho o zonă amenajată special pentru clienţii care vor să-şi personalizeze cămăşi şi geci, urmând a introduce nu peste multă vreme şi posibilitatea pictatului şi brodatului manual al acestor articole.

    Nici Jimmy Choo nu se lasă mai prejos, compania lansând o gamă de clipsuri de cristal, nasturi şi brăţări cu care se pot decora pantofii şi poşetele sale în funcţie de preferinţe. Toate casele de modă care au introdus aceste opţiuni îşi motivează decizia prin faptul că astfel le dau clienţilor sentimentul că au ceva deosebit, cum nu mai are nimeni şi îi conving să mai cumpere, iar pentru a-i proteja pe aceştia de efectele unei imaginaţii prea bogate în cazul personalizării le pun la dispoziţie consultanţi ori soluţii de a acoperi elementele adăugate articolelor achiziţionate, aşa cum procedează Jimmy Choo.

  • Imitaţia în lumea modei

    Dacă la poşete falsul strică imaginea, la casele luxoase e binevenit, conform ultimelor tendinţe în domeniu. Se poartă materiale care doar seamănă cu cele veritabile, scrie Wall Street Journal, iar uneori le imită atât de bine încât cu greu le mai poţi deosebi.
    Cei care îşi construiesc sau amenajează o casă în care investesc sume impresionante nu recurg însă la imitaţii din dorinţa de a face economii, ci pentru că acestea se găsesc mai uşor, iar în unele cazuri se montează fără mare bătaie de cap. Alţii caută pur şi simplu ceva deosebit, iar piatră, marmură sau alte materiale veritabile are toată lumea, aşa că imitaţiile li se par mai interesante.

    Materialele false sunt şi mai uşor de încadrat în schema coloristică pe care proprietarul o doreşte pentru locuinţa sa, susţin specialiştii. Un alt motiv este acela că unele materiale veritabile, cum ar fi lemnul vechi recuperat din construcţii ca hambarele, sunt greu de obţinut şi trebuie tratate ca să nu se deterioreze. În plus, tehnologia modernă permite crearea de imitaţii mai greu de identificat decât altădată, iar unii proprietari de case recurg şi la tehnici folosite de meşterii de altădată care le permit să păcălească ochiul. Cum o casă nu arată frumos fără un pic de verdeaţă, producătorii de imitaţii oferă chiar şi gard viu sau plante artificiale pentru cei care nu vor să-şi bată capul cu îngrijirea unora adevărate.

    Specialiştii în domeniul imobiliar atrag însă atenţia că falsurile trebuie să fie bine lucrate ca să nu se remarce imediat, iar cele care respectă acest criteriu pot chiar creşte valoarea unei case, datorită faptului că materialele moderne sunt mai uşor de manipulat şi instalat.

  • A vândut legume la tarabă în piaţă şi acum face 3 milioane de euro pe an îmbrăcând bărbaţii din România

    Teodora Burz are 38 de ani, iar ultimii i-a petrecut făcând naveta între România şi Italia, China şi Turcia, pieţe unde a lucrat pentru branduri de modă străine. În toamna anului 2014 a preluat funcţia de director de marketing şi expansiune al grupului turc Orka Holding, care deţine în portofoliu peste 400 de magazine de modă pentru bărbaţi în 40 de ţări.

    În paralel este şi country manager al Orka Holding în România, unde sunt deschise şapte magazine. Primul său contact cu compania din Turcia a avut loc cu mai bine de un deceniu în urmă, când a decis să îi aducă în România în sistem de franciză. La momentul acela era managing partner în cadrul retailerului local Ziggo House. În 2006 s-a retras din afacere pentru a pleca în Italia, iar după plecarea sa Orka Holding s-a retras, pentru a reintra direct în 2010. În momentul acela Teodora Burz a preluat funcţia de country manager.

    La vârsta de cinci ani, Teodora Burz a decretat că trebuie să câştige proprii bani, aşa că şi-a însuşit o mică parcelă din grădina casei părinţilor ei pentru a cultiva cu grijă şi simţ de răspundere vinete, roşii, ceapă şi ardei. „Atunci mi s-a dezvoltat cel mai bine simţul competiţiei şi al lucrului bine-făcut“, spunea Burz, pentru tirnaveni.ro. După „recoltă“, îşi ducea legumele la piaţa din Târnăveni, de una singură „Oamenii erau încântaţi să cumpere de la un copil, aşa că eram prima care-şi vindea marfa“, mai spune Burz, citată de aceeaşi sursă.

    Primul său contact cu compania din Turcia a avut loc acum 13 ani, când a decis să îi aducă în România în sistem de franciză. La momentul acela era managing partner în cadrul retailerului local Ziggo House. În 2006 s-a retras din afacere pentru a pleca în Italia, iar după plecarea ei turcii de la Orka Holding s-au retras şi ei pentru a reintra direct în 2010. În momentul acela Teodora Burz a preluat funcţia de country manager.

    Executivul a plecat din România în Italia în 2006, la cinci ani după ce pusese bazele Ziggo House, care la momentul acela ajunsese la şase magazine (cu cele aduse în franciză), îşi aminteşte ea. Pentru Einstein Progetti & Prodotti spa – care are în portofoliu branduri precum Absolut Joy şi Sexy Woman – a lucrat trei ani, ocupându-se de departamentul de marketing şi de relaţiile externe.

    În 2009 era prezentă la un târg de profil din Barcelona când i-a cunoscut pe oficialii de la Semir, un retailer chinez cu aproape 4.000 de magazine. Chinezii au căutat iniţial franciza unui brand italian şi se uitau la numele din portofoliul Einstein Progetti & Prodotti. În final au primit drepturile de producţie şi distribuţie ale unuia dintre ele, iar Teodora Burz a plecat în China pentru a pune bazele businessului. A rămas acolo un an, iar când s-a întors cei de la Damat au convins-o să vină înapoi în România.