BusinessMagazin

Tag: mancare

  • Locurile de cazare all inclusive pe litoral s-au triplat

     “Dacă acum 2 ani, erau disponibile aproximativ 1.500 de locuri în hotelurile all inclusive de 3 şi 4 stele de pe litoralul românesc, anul acesta numărul s-a triplat. Creşterea numărului de locuri alocate de hotelierii români, care s-au adaptat cererii din ce în ce mai crescute pentru acest tip de produs turistic s-a petrecut într-un ritm accelerat, ca urmare a semnalelor şi solicitărilor primite de la agenţiile touroperatoare”, arată un studiu al agenţiei de turism Mareea.

    Potrivit sursei citate, românii care merg la hotelurile all inclusive pe litoral sunt de regulă din categoria celor care obişnuiau să meargă în anii trecuţi în Bulgaria şi Grecia.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Povestea antreprenoarei care şi-a construit afacerea dormind doar două ore pe noapte. Preşedintele este clientul ei

    Azalina Eusope a crescut în Malaezia, în familia unor vânzători stradali cu o condiţie financiară precară. A părăsit ţara când avea doar 15 ani pentru a ieşi din sărăcie şi a ajuns în San Francisco, Statele Unite ale Americii, unde şi-a construit propria afacere, potrivit Mashable.com.

    Antreprenoarea a împrumutat 500 de dolari şi i-a investit în afacerea Azalina’s, prin care vinde mâncare cu specific malaezian. A început cu o rulotă de mâncare, iar apoi  businessul a evoluat în direcţia dezvoltării de servicii catering, Azalina ajungând să furnizeze mâncare chiar şi preşedintelui Obama. Linia de sosuri pe care a creat-o ajunge în lanţul american de supermarketuri Whole Foods, iar de anul acesta, Azalina îşi duce afacerea la următorul nivel, prin deschiderea unui restaurant în clădirea de birouri a Twitter. Restaurantul are o bucătărie întinsă pe o suprafaţă de 4.500 de metri pătraţi, iar printre dotări se numără cuptoare aduse chiar din Malaezia şi o grădină urbană în care îşi creşte mirodeniile folosite în mâncare.

    Succesul nu vine însă atât de uşor şi, din cauza afacerii sale, Azelina reuşeşte să doarmă câte două ore zilnic, permiţându-şi luxul de a dormi câte cinci ore doar în zilele de sâmbătă. Are doi angajaţi, doi copii şi lucrează cot la cot cu soţul său Tim în dezvoltarea afacerii.

  • Au deschis o afacere care livrează mâncare cu instrucţiuni de folosire pentru corporatişti

    „Pregăteşte ingredientele. Curăţă ceapa, tai-o în 4, iar apoi desfă învelişurile. Taie ardeiul în 2 bucăţi, scoate seminţele, taie-l în 4 felii şi apoi în 12 cuburi. Taie şi carnea marinată tot în 12“ – este una dintre instrucţiunile primite în reţeta pentru frigăruile de vită marinată din cutia cumpărată de la Cooku Bau.

    Afacerea, fondată de către Cristina Tohănean şi soţul ei, Cristian, se bazează pe pregătirea de cutii cu mâncare gata porţionată, alături de o reţetă şi de instrucţiunile necesare pentru a o muta din cutie pe farfurie. „Acum mai bine de un an, mă întorceam de la birou şi am auzit la radio o reclamă. Era vorba de un retailer care voia să pornească un nou brand în alimentaţie; s-a dovedit că era vorba de un cu totul alt produs care oricum nu s-a mai lansat, însă mie mi-a venit atunci ideea“, povesteşte tânărul antreprenor.

    Preţul unei cutii Cooku Bau este de 129 de lei şi conţine şase porţii, iar pentru ocazii speciale soţii Tohănean pregătesc şi cutii care pot ajunge la 190 de lei. Reţetele celor de la Cooku Bau sunt mai mult decât explicite. Ele conţin instrucţiuni ce pleacă de la încălzirea cuptorului şi timpul necesar până la a-ţi reaminti că ceapa trebuie spălată şi curăţată.

    Au investit în afacere aproape 30.000 de euro, dar sunt încrezători că îşi vor recupera banii într-o perioadă relativ scurtă. „Evident, nu suntem încă pe plus. Iniţial ne-am propus ca în opt luni să ajungem pe zero operaţional, acum termenul a scăzut la şase luni. Investiţia sperăm să o recuperăm într-un an şi jumătate, doi ani“, spune Cristian Tohănean. „Reacţiile au fost mai bune decât ne-am aşteptat şi au venit mai repede decat anticipasem noi. Numărul de clienţi este şi el mai mare decât am crezut că va fi“, completează soţia sa.

    Cristina Tohănean a lucrat în mai multe corporaţii, după care a deschis un birou de traduceri împreună cu o colegă din liceu. Soţul ei Cristian lucrează în telecom, tot într-o multinaţională. Faptul că au lucrat amândoi în multinaţionale i-a făcut să fie încrezători atunci când vine vorba de servicii pentru acest gen de clienţi.

    „Noi am fost corporatişti, ştim ce înseamnă. Ei au foarte puţin timp la dispoziţie şi nu au când să alerge pentru a cumpăra toate produsele proaspete. Oamenii aceştia muncesc foarte mult şi apoi se duc la magazin, unde iau ce le cade în mână, lasă foarte mulţi bani, pentru că au o slujbă care le permite asta. În cursul unei săptămâni sau două aruncă jumătate din lucrurile pe care le cumpără, pentru că nu apucă să facă nimic cu ele. Fie au timp dar nu ştiu ce să facă cu ele, fie nu au timp, pentru că pleacă la 8-9 seara de acolo şi se opresc în primul McDonald’s.“

  • Prinţul Charles, încântat de pâinea secuiască pe care a mâncat-o la Valea Zălanului

     Omul de afaceri Dioszegi Laszlo din Sfântu Gheorghe, proprietar al unei brutării din oraş şi care din acest an vinde pâine secuiască tradiţională, cu cartofi, şi în Marea Britanie, unde şi-a deschis o brutărie, a participat şi el, joi, la petrecerea câmpenească organizată de localnicii din Valea Zălanului în cinstea Prinţului Charles.

    Dioszegi Laszlo a declarat, vineri, corespondentului MEDIAFAX, că din această pâine cu cartofi a gustat şi Prinţul Charles la petrecerea organizată în livadă, unde aproximativ 50 de localnici au întins mese cu bucate tradiţionale.

    “Prinţul Charles a apreciat că este foarte gustoasă şi s-a interesat dacă pâinea este făcută din făină de grâu”, a povestit omul de afaceri covăsnean.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Cât cheltuie românii pe mâncarea comandată: bucureştenii – 50 lei/zi, în alte oraşe – 40 de lei pe zi

     Şi la nivelul celor mai scumpe comenzi foodpanda tot Bucureştiul este lider, cea mai mare comandă plasată pe platformă ridicându-se la 750 lei, acesta fiind urmat de Cluj cu o comandă maximă de 500 lei, Timişoara cu 450 lei şi Iaşi cu 230 lei.

    Deşi bucureştenii comandă cel mai mult şi mai des de mâncare, obiceiul de consum şi preferinţele culinare ale locuitorilor Capitalei sunt diferite de cele ale ieşenilor, clujenilor şi ale timişorenilor.

    “Observăm diferenţe de consum de la o zonă la alta, însă cel mai evident este că bucureştenii comandă de pe foodpanda oarecum din necesitate. Majoritatea sunt tineri, foarte activi, cu un ritm de viaţă alert, care ştiu că la birou au nevoie de o masă completă şi hrănitoare. Clujenii, timişorenii şi ieşenii sunt gurmanzi, le place să descopere bucătării noi şi să încerce feluri ce nu se regăsesc în meniul lor obişnuit”, a declarat Dan Macarie, country manager foodpanda România.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Cele mai bune 10 oraşe în care să petreci o vacanţă alături de familie – GALERIE FOTO

    O vacanţă cu familie presupune condiţii diferite faţă de o escapadă alături de prieteni. Oraşele ce urmează propun activităţi pentru cei de toate vârstele.

    CELE MAI BUNE 10 ORAŞE ÎN CARE SĂ PETRECI VACANŢA ALĂTURI DE FAMILIE

  • Reportaj: Târgul de dulciuri de la Paris – cum ar trebui să fie deserturile din restaurante

    ADRIANA SOHODOLEANU
    (CĂLĂTOR PASIONAT, GASTRONOM ÎN TRAINING ŞI ANTREPRENOR, PROPRIETAR AL BOUTIQUE-ULUI ONLINE DE DESERTURI ŞI CADOURI WWW.BISCUIT.RO)

    PRIMELE PAGINI DIN BIG BROTHER, DE LIONEL SHRIVER, VORBESC DESPRE MÂNCARE ŞI SATISFACŢIA PE CARE ACEASTA O OFERĂ. Teoria care m-a făcut să aprob şi să scriu aceste rânduri spune că mâncarea în sine nu aduce (multă) plăcere. Romanul analizează obezitatea în relaţie cu responsabilitatea familială şi gradul în care aceasta din urma este sau nu utilă şi dezirabilă.

    Citind cele câteva rânduri prin care personajul îşi face introducerea construind eşafodajul povestirii sale (despre obezitate şi relaţii de familie) am regăsit verbalizat un gând avut destul de des în ultima vreme. Ceea ce ne face să salivăm se întâmplă de fapt în afara momentului masticării, înainte şi după, respectiv anticiparea, aţâţarea papilelor şi apoi amintirea experienţei. Rememorarea ei amplifică impactul.

    ESTE MOTIVUL CARE M-A ADUS LA ACEST TÂRG: vreau să aflu noi tehnici şi echipamente prin care experienţa pe care o ofer clienţilor prin deserturile noastre să fie intensă şi generatoare de amintiri, anticipări, savurări şi iar amintiri – un fel de şarpe care-şi înghite coada, o mişcare ciclică nesfârşită, pe care, da, unii ar numi-o dependenţă. Eu i-aş spune loializare.

    Cele şapte hale ale parcului expoziţional din Villepinte sunt dedicate unor categorii precum brutărie, artizanal, industrial, şcoli de gastronomie, concursuri şi show-uri. Aici au loc întreceri precum Mondial des arts sucres şi Masters de la boulangerie artisanal la care participă concurenţi din toată lumea. Tot aici îşi prezintă expozanţii performanţele produselor lor – maşini, utilaje, făinuri sau arome, forme de copt etc. – şi o fac tot la fel prin vitrine în care au înregimentat mii de prăjituri pastelate. Privirea îţi aleargă către ele, se îmbată cu aromă, se împleticeşte în decoruri, se lipeşte, înghite hulpavă tot, cu discriminări minore.

    Preţ de o oră eşti în extaz, dar apoi urmează căderea: privirea, tot ea săraca, se târâie, şchioapătă, îşi trage pleoapa pavăză şi imploră milă. Intervine greaţa vizuală. Stomacul nu are nimic, nu a gustat nimic. Aici desertul se mănâncă cu ochii, aproape nimic nu se degustă fizic. O binecuvântare. Această supradoză de zahăr a făcut ca în cele patru zile în Paris să mănânc efectiv doar trei deserturi şi pe acelea din curiozitate profesională, nu poftă.

    În afara târgului, este linişte. Parisul este de data aceasta tăcut, pare că oamenii şi maşinile merg în vârful degetelor. Maşini nu prea sunt şi când apar nu fac zgomot. Nu sunt silenţioase, fantomatic-inexistente, ci doar puţine şi nu fac zgomot mare, lucru care are de-a face cu nivelul poluării în oraş şi încercările guvernului de a-l diminua.

    Sâmbătă seara Parisul a fost cuminte, duminică pustiu, iar luni adormit. Doar pe Champs Élysées e o agitaţie tăcută, turişti mişcându-se ca o turmă spre sau dinspre Arcul de Triumf.

    Zgomotul este însă în bistrouri şi magazine. Perdele fonice invizibile îl reţin acolo şi doar răzleţ răzbate câte un murmur. E ciudat, căci nu pluteşte nimic în aer, nu e o respiraţie reţinută, nici tăcere impusă. Nu te aştepţi să izbucnească o furtună sau o gaşcă de prieteni să urle „Surpriză!„. Cei care trec pe stradă sunt puţini şi normali. Câini nu sunt, iar cerşetorii tac înveliţi în saci de dormit, în uşile de la Printemps şi Lafayette.

    Ziua nu e altfel; în grădinile Tuileries şi pe peticele de iarbă paralele cu Champs Élysées oamenii stau descălţaţi în iarbă. Stau şi eu şi mă gândesc cât de diferit ne purtăm în vacanţe faţă de ceea ce suntem acasă.
    Mă mai gândesc la cele de la târg şi la faptul că în dimineaţa aceasta la Fauchon (magazin de lux de delicatese) erau 40 de oameni la ora 11; toţi aveau coşuri în mână şi căutau probabil să refacă stocul de provizii terminate peste weekend.

  • Pentru cuptoarele cu microunde, sfârşitul este aproape

    Un alt motiv este acela că oamenii au început să fie mai atenţi la ceea ce consumă, preferând alimentele proaspete în detrimentul celor congelate sau ambalate. Interesul pentru mâncarea încălzită la microunde scade, iar cel pentru haute cuisine sau mâncarea gătită este în creştere.

    Primul cuptor cu microunde a fost vândut la începutul anului 1946. Cântărea peste 320 de kilograme şi avea preţul de 3000 de dolari, fiind destinat folosirii pe vapoare, în trenuri sau în restaurante. Cuptorul cu microunde, aşa cum îl cunoaştem noi, a fost creat în 1967.

    Cuptorul cu microunde este responsabil pentru dezvoltarea multor altor produse, precum piaţa alimentelor congelate sau cea a popcorn-ului.

  • Pentru cuptoarele cu microunde, sfârşitul este aproape

    Un alt motiv este acela că oamenii au început să fie mai atenţi la ceea ce consumă, preferând alimentele proaspete în detrimentul celor congelate sau ambalate. Interesul pentru mâncarea încălzită la microunde scade, iar cel pentru haute cuisine sau mâncarea gătită este în creştere.

    Primul cuptor cu microunde a fost vândut la începutul anului 1946. Cântărea peste 320 de kilograme şi avea preţul de 3000 de dolari, fiind destinat folosirii pe vapoare, în trenuri sau în restaurante. Cuptorul cu microunde, aşa cum îl cunoaştem noi, a fost creat în 1967.

    Cuptorul cu microunde este responsabil pentru dezvoltarea multor altor produse, precum piaţa alimentelor congelate sau cea a popcorn-ului.

  • Nu mâncaţi obiectele expuse! (GALERIE FOTO)

    Artista, care a dobândit cunoştinţele necesare modelării unor deserturi apetisante din ceramică după ani de experimente, petrece în medie trei luni la realizarea unei lucrări şi susţine că ceea ce a inspirat-o a fost dorinţa de a surprinde momentul când îngheţata începe să se topească, scrie The Independent.

    Lucrările nu-i reuşesc întotdeauna din prima, dar nu se dă bătută, creând de la îngheţate în forme clasice la unele în formă de pantofi sau pernuţe.