BusinessMagazin

Tag: imagini

  • Noul calendar Pirelli: raţiune economică sau un nou curent social?

    Atunci când Fran Lebowitz, scriitoare în vârstă de 65 de ani, a primit apelul, a crezut că este o glumă. Aceeaşi reacţie a avut-o şi Mellody Hobson, de 46 de ani, care conduce o companie de investiţii de peste 10 miliarde de dolari. Când i-a povestit soţului său, celebrul regizor George Lucas, el a întrebat-o: „Ştii măcar despre ce este vorba?“.

    Sentimentul de surprindere al celor două este justificat, având în vedere că apelul în cauză venea de la biroul Anniei Leibovitz, celebrul fotograf american, responsabilă cu realizarea calendarului Pirelli 2016.
    În loc de plaje exotice şi portrete senzuale, calendarul din 2016 prezintă imagini alb-negru ale unor femei împlinite din punct de vedere profesional, precum Serena Williams, Amy Schumer sau Mellody Hobson. „Ideea de bază a fost ca în aceste imagini să nu mai existe pretexte, ca totul să fie direct şi să prezentăm aceste femei exact aşa cum sunt ele“, a spus Annie Leibovitz, cea care semnează această ediţie a calendarului.

    Leibovitz a spus că cei de la Pirelli i-au cerut „o îndepărtare“ faţă de calendarele ultimilor ani, iar asta este exact ceea ce au primit. Dacă în calendarul pentru 2015 multe dintre modele erau dezbrăcate sau în haine de latex, în noul calendar doar 2 dintre cele 12 imagini prezintă un grad minim de nuditate.

    Un nou model de calendar a fost însă prezentat la sfârşitul lunii noiembrie, care vine parcă în completarea deciziei luate de Playboy în octombrie de a nu mai prezenta nuduri. Astfel, putem spune că ne aflăm la un moment de cotitură în ceea ce priveşte sexualitatea feminină. „Este un trend extrem de important“, explică Jennifer Zimmerman, de la agenţia de publicitate McGarryBowen. „Îl putem numi apariţia eroinelor“, pentru că este vorba de femei împlinite mai ales din punct de vedere profesional.

    „Ne aflăm în mijlocul unei furtuni perfecte“, mai spune Zimmerman. „Luând în calcul primul candidat serios la preşedinţie femeie, numărul mare de filme şi seriale ce au ca personaj principal femei, precum Madam Secretary sau Scandal, dar şi presiunile asupra unei legislaţii care să asigure drepturi salariale egale, este greu să ignorăm puterea tot mai mare deţinută de doamne. Mai mult decât atât, cine mai foloseşte calendare? Este evident că are un cu totul alt scop.“

    Pe lângă Agnes Gund, director al Muzeului de Artă Modernă din New York, şi nepoata sa Sadie Rain Hope-Gund, care reprezintă luna martie, în calendar le veţi regăsi pe Serena Williams, jucătoarea de tenis numărul 1 în lume (aprilie), Yoko Ono, văduva lui John Lennon (octombrie), Ava DuVernay, regizorul fimului „Selma“ (iulie), Shirin Neshat, artistă din Iran (septembrie), Kathleen Kennedy, producător de fime (februarie), Patti Smith, cântăreaţă (noiembrie) şi Tavi Gevinson, actriţă (august). O altă apariţie interesantă este Amy Schumer (decembrie), actriţa de comedie cunoscută pentru discursul său feminist şi protagonistă a serialului de succes „Inside Amy Schumer”.
    Nu trebuie uitat, desigur, şi aspectul economic, pentru că Pirelli este până la urmă o companie care funcţionează pentru a face profit. Un factor determinant a fost, cel mai probabil, ascensiunea „dolarului feminin“ – sintagma care descrie cum femeile influenţează din ce în ce mai mult deciziile de cumpărare a unor produse sau bunuri.

    Antonio Achille, managing director al Boston Consulting Group, este de părere că „femeile sunt superbe în rolul de ambasador al unui brand“. Veniturile obţinute de femei în 2014, la nivel global, s-au ridicat la peste 18.000 de miliarde de dolari, iar acest lucru denotă o uriaşă oportunitate pentru companiile auto: potrivit Boston Consulting Group, 50% din toate achiziţiile de maşini sunt decise de către femei, iar 75% sunt influenţate de femei. Devine astfel uşor de explicat cum o companie precum Pirelli, specializată în produse auto, a ales să se concentreze asupra femeilor de succes.

    Jennifer Zimmerman crede că Pirelli a plecat de la o teorie relativ simplă: doamnele din ziua de astăzi nu mai găsesc acceptabilă ideea de a intra într-un garaj, pentru a cumpăra anvelope, şi de a vedea pe pereţi calendare cu femei tinere dezbrăcate. „Ar pleca în două secunde de acolo, iar Pirelli a înţeles acest lucru.”
    Este de aşteptat ca acest calendar să fie perceput ca un mesaj politic; întrebarea care se pune este însă următoarea: este aceasta o nouă viziune asupra femeii, un nou curent social? Va deveni acesta noul normal?

    „Sunt de părere că această iniţiativă dă o nouă perspectivă femeii de succes“, a spus Mellody Dobson. „Cele care au apărut în acest catalog trebuie felicitate pentru curajul de care au dat dovadă. Mai este mult până la momentul în care femeile vor fi privite altfel, dar e şi acesta un început de drum.“
     

  • Cronică de film: În Burnt, Bradley Cooper încearcă (fără prea mult succes) să îl imite pe Gordon Ramsay

    Burnt este regizat de John Wells, cunoscut mai mult pentru seriale precum ER, The West Wing sau Shameless. În distribuţie îi regăsim pe Bradley Cooper (nominalizat de patru ori la premiile Oscar pentru American Sniper, American Hustle şi Silver Linings Playbook), Sienna Miller (Foxcatcher, Stardust, American Sniper, Casanova) şi Daniel Brühl (Inglourious Basterds, Rush, Good Bye Lenin!, The Bourne Ultimatum).

    Scenariul este bazat pe povestea semnată de Michael Kalesniko. Burnt spune povestea unui chef extrem de talentat, Adam Jones (Cooper), care a condus pentru o vreme un restaurant din Paris cu două stele Michelin. Drumul său o ia apoi în jos, din cauza drogurilor şi băuturii, iar filmul prezintă încercarea sa de a reveni în atenţia publicului de specialitate. Problema este că lucrurile nu sunt suficient de bine definite: miza nu este niciodată clară. De ce vrea Adam o a treia stea Michelin? Pentru că doreşte să atingă perfecţiunea. Ce se va întâmpla însă dacă nu reuşeşte? Este o întrebare la care nu primim răspuns.

    Adam Jones este prezentat într-o lumină extrem de nefavorabilă: se crede superior, îşi vede tot timpul interesul şi e imun la problemele celorlalţi. Este greu să te ataşezi emoţional de un personaj cu un astfel de caracter, dar în acelaşi timp e greu să nu îţi doreşti ca el să reuşească. Aici intervine rolul actorului, iar Bradley Cooper s-a descurcat surprinzător de bine. Spun acest lucru pentru că singurele roluri în care mi s-a părut cu adevărat potrivit au fost cele din filmele de comedie; nu mi-a părut potrivit în filme precum American Sniper sau The Place Beyond the Pines.

    În Burnt, Cooper s-a lăsat inspirat de imaginea lui Gordon Ramsay, celebrul bucătar britanic care sparge farfurii (aparent fără motiv) în emisiunea culinară Hell’s Kitchen. Diferenţa dintre cei doi este că Ramsay pare a fi un actor mai bun în asemenea situaţii.

    Filmul ar fi reprezentat poate ceva nou în anul 1996, atunci când pe marile ecrane a ajuns Big Night, una dintre peliculele apreciate de iubitorii acestui gen. Astăzi există însă atât de multe emisiuni de acest gen, mai ales pe televiziune, încât trebuie să aduci ceva cu adevărat original pentru a atrage atenţia. După cum scriam ceva mai sus, un exemplu în acest sens este Burnt.

  • Imagini incredibile surprinse de un fotograf care a petrecut şapte ani alături de triburile africane

    Mario Gerth, 38 de ani, din Germania a călătorit pe continentul negru şapte ani de zile căutând şi fotografiind societăţile tradiţionale tribale africane. Oamenii din aceste comunităţi trăiesc simplu în case făcute din balegă de vacă, iar hainele sunt constituite din peiei de animale, informează Daily Mail.

    “Primul lucru pe care l-am observat a fost faptul că toţi aceşti oameni erau extrem de fericiţi, deşi trăiesc în condiţii grele”, a spus Gerth. “Triburile au fost vizitate de mai mulţi oameni din ţările civilizate şi au învăţat de la ei, dar sunt mulţumiţi cu stilul de viaţă simplu. Nu vor să se schimbe”, a mai spus el.

    Pentru a fi acceptat în interiorul triburilor, fotograful a mers însoţit de un ghid care i-a facilitat intrarea.

  • CNA a primit circa 100 de sesizări pentru modul în care posturile TV au prezentat tragedia de la Colectiv

    CNA a primit aproximativ o sută de sesizări privind modul în care televiziunile au reflectat tragedia din clubul Colectiv, printre aspectele semnalate numărându-se şi prezentarea unor imagini cu persoane aflate în suferinţă şi nerespectarea zilelor de doliu naţional.

    Consiliul Naţional al Audiovizualului (CNA) va analiza, în şedinţa de joi, modul în care televiziunile Antena 1, Antena 3, B1 TV, Digi 24, Kanal D, Pro TV, Prima TV, Realitatea TV, România TV şi TVR 1 au reflectat incendiul din 30 octombrie din clubul Colectiv din Bucureşti, în urma căruia au decedat 50 de persoane.

    Departamentele de specialitate ale CNA au monitorizat emisiuni difuzate de aceste televiziuni în perioada 30 octombrie – 2 noiembrie, urmând ca membrii Consiliului să decidă, joi, dacă acestea au respectat legislaţia audiovizualului.

    Până în prezent, CNA a primit aproximativ o sută de sesizări de la telespectatori, care au reclamat faptul că anumite televiziuni au difuzat imagini cu persoane aflate în suferinţă şi nu au respectat zilele de doliu naţional, au declarat, pentru MEDIAFAX, reprezentanţi ai Consiliului.

    Consiliul Naţional al Audiovizualului le-a transmis, pe 31 octombrie, televiziunilor şi radiourilor că au obligaţia de a-şi adapta programele în mod corespunzător, ca urmare a hotărârii Guvernului de a declara 31 octombrie, 1 şi 2 noiembrie ca zile de doliu naţional, în memoria victimelor tragediei din clubul Colectiv.

    Totodată, pe 31 octombrie, membrul CNA Valentin Jucan a făcut pe contul său de Facebook un apel la televiziuni să relateze cu responsabilitate, decenţă şi maximă prudenţă informaţiile despre incendiul petrecut vineri seară într-un club din Bucureşti şi să nu transforme această tragedie “într-o goană după rating”.

    În plus, pe 3 noiembrie, CNA a recomandat televiziunilor să nu filmeze şi să nu difuzeze imagini de la priveghiurile şi de la ceremoniile funerare ale victimelor tragediei din clubul Colectiv.

    Pe de altă parte, marţi, preşedintele CNA, Laura Georgescu, a fost audiată la Comisia de Cultură a Camerei Deputaţilor, unii membri ai comisiei cerându-i demisia pentru faptul că televiziunile au transmis imagini interzise prin lege, în contextul tragediei din clubul Colectiv.

    Laura Georgescu a spus în faţa deputaţilor că, în prima jumătate de oră după tragedie, “au scăpat imagini” la televiziuni, care nu aveau cum să fie blurate. Ea a precizat că, ulterior, a funcţionat “sistemul de comunicare cu cei din post care trebuiau să înregistreze aceste imagini şi să le blureze”. Georgescu le-a cerut membrilor Comisiei de Cultură din Camera Deputaţilor să ia în calcul faptul că a fost pentru prima dată când oamenii din media s-au întâlnit cu un eveniment de asemenea proporţii. “Consiliul va da sancţiuni, însă, reporterii care au fost la faţa locului au încercat să informeze publicul, în niciun caz să încalce legile”, a mai spus Laura Georgescu.

    Legea audiovizualului prevede că, “prin difuzarea şi retransmisia serviciilor de programe, se realizează şi se asigură pluralismul politic şi social, diversitatea culturală, lingvistică şi religioasă, informarea, educarea şi divertismentul publicului, cu respectarea libertăţilor şi a drepturilor fundamentale ale omului” şi că “toţi furnizorii de servicii media audiovizuale au obligaţia să asigure informarea obiectivă a publicului prin prezentarea corectă a faptelor şi evenimentelor şi să favorizeze libera formare a opiniilor”.

    La rândul său, Codul audiovizualului prevede că “Orice persoană are dreptul la respectarea vieţii private şi de familie, a domiciliului şi a corespondenţei”, iar “Furnizorii de servicii media audiovizuale nu pot difuza: imagini ale persoanei aflate în situaţia de victimă, fără acordul acesteia; imagini ale persoanei fără discernământ sau decedate, fără acordul familiei; imagini care exploatează sau scot în evidenţă traumele ori traumatismele unei persoane. Fac excepţie cazurile umanitare, pentru difuzarea cărora este necesar acordul persoanei în cauză sau al familiei”.

    De asemenea, potrivit aceluiaşi cod, “orice persoană are dreptul la respectarea intimităţii în momente dificile, cum ar fi o pierdere ireparabilă sau o nenorocire”. “În cazul situaţiilor de suferinţă umană, al dezastrelor naturale, accidentelor sau al actelor de violenţă, furnizorii de servicii media audiovizuale au obligaţia de a respecta imaginea şi demnitatea persoanelor aflate în astfel de situaţii”, prevede Codul audiovizualului.

    “Difuzarea informaţiilor şi/sau imaginilor persoanelor aflate sub tratament în unităţile de asistenţă medicală, precum şi a datelor cu caracter personal privind starea de sănătate este permisă numai cu acordul persoanei sau, în cazul în care persoana este fără discernământ ori decedată, cu acordul familiei sau al aparţinătorilor”, mai spune Codul audiovizualului.

  • Cele mai impresionante fotografii înscrise în concursul National Geographic – FOTO

    În fiecare an, fotografi din toată lumea trimit cele mai bune imagini surprinse pentru a se înscrie la prestigiosul concurs organizat de National Geographic.

    Cei de la Business Insider au selectat 12 fotografii care, în opinia lor, au şanse mari de a câştiga marele premiu.

    Vezi aici cele mai impresionante fotografii înscrise în concursul National Geographic

  • Imagini fascinante cu şefi de tribi, dansatori sau vânători.Viaţa indienilor americani din Statele Unite din secolul XIX surprinsă în fotografii – GALERIE FOTO

    Paul Ratner a descoperit imaginile cu indienii nativi din SUA în timp ce se documenta pentru realizarea scurt-metrajului “Moses on the Mesa”.

    Fotografiile alb-negru au fost pictate de artişti, operaţiune ce transformă fotografiile în opere fascinante.

    Ratner a început să publice fotografiile pe pagina personală de Facebook, iar reacţiile au fost pozitive. “Sute de oameni voiau să afle mai multe despre istoria indienilor din Statele Unite”, a declarat Ratner.

  • Cele mai spectaculoase imagini din ultimii 18 ani cu deşertul Atacama. Cum s-a creat în acea zonă un splendid covor de flori – FOTO

    Atunci când te gândeşti la deşertul Atacama îţi imaginezi un cadru sterp şi lipsit de viaţă, însă în acest an, în timpul sezonului ploios, o transformare uimitoare a făcut ca întreaga zonă să înflorească sub culoarea roz. Este cea mai frumoasă imagine din ultimii 18 ani surprinsă în deşertul Atacama, scrie cotidianul Daily Mail. 

    O dată la 5-7 ani, deşertul Atacama din Chile este “împodobit” cu un covor de o culoare roz uimitoare, ceea ce face ca întreg peisajul arid să se transforme.

    După ploi, deşertul s-a acoperit cu un covor de flori multicolore, aici cresc peste 200 de specii de plante şi mirosul lor este unul puternic parfumat, spun martorii, care asistă la cea mai grandioasă explozie a naturii. Mai mult, ca prin minune, au apărut şi păsări, insecte, şopârle şi rozătoare.

    Daniel Diaz, director în cadrul Autorităţii Naţionale de Turism din Chile, a declarat: “Înflorirea a avut loc de două ori în acest an, ceea ce nu s-a mai întâmplat niciodată în istoria cunoscută a ţării noastre, suntem complet surprinşi”.

    Peisajul pictat în roz este de aşteptat să dureze doar câteva zile, până în luna noiembrie. Aproximativ 20.000 de turişti sunt aşteptaţi să viziteze zona. După aceea deşertul se va instala din nou pentru ani întregi. 

    Deşertul Atacama nu este singurul din lume în care se petrec astfel de fenomene: şi unele deşerturi din statul american Utah au experimentat situaţii similare.

  • Imagini incredibile din India! Legendarul fotograf, Steve McCurry, surprinde momente fascinante

    Steve McCurry, cunoscut pentru portretul “Fata afgană”, publicat în revista National Geographic a călătorit de peste 80 de ori în India. Momentele surprinse de McCurry în vizitele sale fac subiectul unui album fotografic intitulat India, potrivit Daily Mail.

    Noua carte a fotografului documentează momente inedite din istoria ţări din ultimii 30 de ani.

    “Cred că am peste 15.000 de fotografii din India în arhiva personală”, a declarat McCurry. “Este ceva în India care te face să trăieşti într-un alt timp, în alte vremuri. Istoria nu a murit acolo”, adaugă fotograful.

    GALERIE FOTO

  • Forme animaliere realizate cu cartuşe folosite

    Nu toţi artiştii se dau bătuţi atunci când nu au succesul scontat în cariera aleasă, ci caută soluţii pentru a reuşi, chiar dacă acest lucru înseamnă să-şi schimbe tehnica. Aşa a procedat columbianul Federico Uribe.

    Acesta, după ce a încercat să se impună ca pictor, şi-a dat seama că adevărata lui chemare nu este să picteze pe pânză sau să deseneze, ci să creeze imagini vii din diverse obiecte. În mâinile lui, şireturi, ace cu gămălie, tacâmuri de plastic, cărţi şi bucăţi de creioane colorate, dar nu numai, se transformă în portrete şi scene diverse.

    Mai nou, artistul realizează sculpturi cu cartuşe folosite pentru diverse arme de foc, pe care le modelează în forme animaliere, o parte din creaţiile sale putând fi admirate la o expoziţie de la Adelson Galleries din Boston.

  • Poveştile tragice ale copiilor crescuţi de animale sălbatice. Majoritatea nu a reuşit să se reintegreze în societate – GALERIE FOTO

    Fotografa Julia Fullerton-Batten prezintă în imagini viaţa mai multor copii care au fost nevoiţi să trăiască printre animale. Din cauza lipsei contactului uman, copiii s-au sălbăticit, au învăţat să imite animalele şi de cele mai multe ori nu a mai fost posibilă intergrarea lor în societate, se arată într-un articol BBC. Fotografiile spun poveştile oamenilor izolaţi de societate, crescuţi în sălbăticie de la o vârstă fragedă.

    Julia Fullerton-Batten a recreat poveştile acestor tragedii prin intermediul acestor imagini frumoase şi tulburătoare, în acelaşi timp. Acestea nu sunt poveşti precum cea din “Cartea Junglei”, ci, de cele mai multe ori, sunt cazuri de abuz, neglijare, sărăcie şi violeţă domestică. “Nu vreau să exploatez aceste cazuri, ci vreau să sensibilizez lumea la ceea ce se întâmplă”, a spus ea

    Oxana Malaya, Ucraina, 1991

    Potrivit lui Fullerton-Batten, Oxana a trăit alături de câini timp de şase ani. A fost găsită când avea opt ani. Într-o noapte, Oxana a fost uitată afară de părinţii ei alcoolici. Căutând un loc călduros, fetiţa s-a dus în cuşca câinilor. Ea a adoptat comportamentul animalelor şi când a fost găsită, Oxana fugea în patru labe, respira cu limba scoasă şi lătra. Ea ştie să zică doar “da” şi “nu”. În prezent trăieşte într-o clinică din Odessa.

    Shamdeo, India, 1972

    Un băieţel de patru ani a fost găsit într-o pădure din India în 1972. Se juca cu puii de lupi. Pielea lui era închisă la culoare, avea dinţi foarte ascuţiţi, unghiile încovoiate şi avea bătături pe mâini şi pe genunchi. Nu a vorbit niciodată, dar a învăţat limbajul semnelor. A murit în 1985.

    Marina Chapman, Columbia, 1959

    Marina a fost răpită în 1954 la vârsta de cinci ani dintr-un sat din America de Sud şi a fost abandonată  în junglă de către răpitori. A trăit alături  de maimuţe timp de cinci ani înainte de a fi descoperită de vânători. A mâncat banane, rădăcini şi resturile de mâncare ale maimuţelor. Fetiţa a imitat comportamentul lor, iar acestea au acceptat-o lângă ele. Marina Chapman a fost integrată în societate, este căsătorită, trăieşte în Yorkshire şi are două fiice.

    John Ssebunya, Uganda, 1991

    John a fugit de acasă în 1988 la vârsta de 3 ani după ce a fost martor la uciderea mamei sale de câtre tatăl lui. A fugit în junglă şi a trăit alături de maimuţe şi s-a adaptat mediului înconjurător. În 1991 a fost prins şi plasat într-un orfelinat.

    Sujit Kumar, Fiji, 1978


    Sujit avea opt ani când a fost găsit în mijlocul drumului cotcodăcind şi dând din mâini precum o pasăre. Se comporta precum o găină. Părinţii lui îl încuiaseră în coteţul găinilor. Mama lui s-a sinucis, iar tatăl lui a fost ucis, apoi bunicul a devenit tutorele lui, dar nici atunci băieţelul nu a fost eliberat.

    Ivan Mishukov, Russia, 1998
     
    Ivan a fugit de acasă la vârsta de patru ani şi a trăit pe străzi alături de o haită de câini timp de doi ani înainte de a fi prins şi plasat într-o casă de copii. “Ivan a făcut o alegere, a ales să nu mai stea acasă, să trăiască pe stradă. A cerşit mâncare şi a împărţit-o cu haita de câini”, a spus Michael Newton, autorul care a spus povestea lui Ivan în cartea sa “Savage Girls and Wild Boys: A History of Feral Children”. 

    Fotografii realizate de Julia Fullerton-Batten.