Tag: gasire

  • A reuşit să transforme 3.000 de dolari într-o companie cu cifră de afaceri de opt cifre: “Succesul este duşmanul progresului”

    „Lucram pentru o companie şi am încercat mai întâi acolo să dezvolt afacerea, un concept de închiriere a utilajelor. Am fost printre primele trei firme din România care au oferit serviciul acesta, de închiriere de nacele”, îşi aminteşte Ştefan Ponea, CEO al Industrial Access, modul în care a pornit la drum. În februarie 2005, a renunţat la statutul de angajat, iar o lună mai târziu punea bazele Industrial Access. La acea vreme, explică Ştefan Ponea, piaţa era destul de mică, fiind formată din doi-trei jucători importanţi. „Astăzi vorbim de o piaţă mare, cu peste 80 de jucători, care se ridică la aproximativ 250 de milioane de euro. Vorbim de închirieri nacele, utilaje de construcţii, macarale, stivuitoare şi aşa mai departe. Şi sunt doar firme pornite după 1990, nu sunt privatizate – pe acestea le-am scos din calcul. Noi suntem printre cele mai vechi firme rămase în picioare şi fără brand schimbat sau alte lucruri de genul ăsta. Am avut nişte principii sănătoase, suntem auditaţi încă din primul an de companii din Big 4.”

    Investiţia iniţială? 3.000 de dolari, din care doar 600 erau ai săi, povesteşte Ponea. „Am făcut un proiect, am avut trei parteneri inactivi în business; ei trebuiau să vină cu o investiţie de 8 milioane de euro, dar n-au mai venit cu nimic. Am făcut deci un plan de afaceri, o bancă m-a ajutat şi mi-a acordat un credit de 200.000 de euro. Cu 100.000 de euro am luat primele şase utilaje, iar restul a reprezentat capital de lucru.”

    În doar 6 luni a obţinut profit: „7 martie a fost de fapt prima zi în care am avut voie să facturez; ţin şi acum minte, pentru că sărbătorim în fiecare an. La 30 iunie aveam deja profit. La vremea respectivă, piaţa de închirieri nu exista, dacă voiai să-ţi cumperi un utilaj, aşteptai 6 sau 8 luni.“

    Explozia activităţii firmei a avut loc după intrarea în acţionariat a unui fond de investiţii, actualul Axxess Capital (la acea vreme Balkan Accession Fund), în decembrie 2007. „Am reuşit, printr-o conjunctură fericită, să scap de ceilalţi acţionari, care nu făceau nimic şi cereau mereu bani din companie. Fondul respectiv a vrut să investească într-o firmă de leasing operaţional, pe care doi dintre partenerii mei o deţineau împreună; cei doi au spus că vor să dea Industrial Access la pachet, ca bonus, doar că atunci când investitorii au început procesul de due diligence au văzut că Industrial Acces era sănătoasă, ce era în acte era şi în realitate, în vreme ce a lor era cam şvaiţer.” Prin urmare, cei de la Axxess au decis să cumpere 80% din companie, deţinere care a ajuns la 90% după majorarea de capital.

    Alături de noii parteneri, Ştefan Ponea a schiţat un plan de afaceri pe 5 ani care prevedea venirea unei crize. „În industria noastră, există o ciclicitate care nu depinde de ţară”, spune el. „În ultima jumătate de secol, în industria de închirieri intervalul a fost de şapte ani. Noi deja eram cu doi ani de creştere puternică şi nu ne aşteptam la mai mult de cinci ani fără criză, sau măcar o scădere. Nu m-am aşteptat însă la criza care a venit.”

    Flota a crescut, într-un singur an, de 100 la 700 de utilaje; iar avansul companiei a fost mai rapid decât putea susţine piaţa, crede Ştefan Ponea. „Teoria unui fond asta e: vin, iau gogoaşa, o injectez cu capital, o cresc şi apoi o vând din nou. Neşansa noastră a fost că am prevăzut scăderea pentru 2010-2011, iar ea a venit în mai puţin de 8 luni. Într-o dimineaţă care nu «spunea nimic» ne-am trezit cu utilajele în curte. Şi treaba asta a continuat, în timp ce nouă încă ne veneau utilajele comandate, au tot venit până în aprilie 2009.”

    Nu doar flota s-a dezvoltat; numărul angajaţilor a crescut de la 14 la 55, compania a deschis numeroase puncte de lucru şi a extins afacerea în afara graniţelor, în ţări precum Bulgaria sau Serbia – toate acestea într-un an. „Evident, a trebuit să schimbăm strategia; am vândut din flotă, pentru că ne uitam la utilaje cum rugineau. A fost şi o reaşezare serioasă a costurilor cu forţa de muncă, explodaseră şi erau complet disproporţionate faţă de rezultate, performanţe şi aşa mai departe. Noi avem şi acum oameni în firmă care sunt pe salariile din 2008, atât de mari au fost atunci. Şi asta pentru că aveai nevoie de creştere, nu-ţi puteai permite să aştepţi mai mult de două săptămâni să găseşti om şi ca să găseşti oameni buni trebuia să plăteşti enorm.”

    Compania a obţinut plusuri ale veniturilor şi în anii de criză, iar 2011 a fost cel mai eficient an, cu un avans de 60%. A urmat o nouă perioadă de extindere, ilustrată cel mai bine de investiţiile în utilaje. „Am cumpărat de la firme de leasing şi de la bănci, la licitaţii, la 40% din preţul de nou, pentru că noi aveam cash. În România nu ai ce companii să cumperi cu totul, sunt puţine viabile din acest punct de vedere. Noi ne-am uitat după asta, pentru că fondul avea forţă financiară, dar nu am avut în ce să investim. Care arătau mai bine din punctul de vedere al veniturilor aveau probleme în ceea ce priveşte profitabilitatea sau procesele interne.”

    Situaţia dificilă în care s-a regăsit piaţa de construcţii după 2009 a dus la insolvenţa sau falimentul unui număr importante de companii de profil. Ultimii ani au adus o înviorare, dar una fragilă, notează un raport al ARACO (Asociaţia Română a Antreprenorilor de Construcţii). Piaţa locală a crescut în 2015 cu 10% faţă de anul precedent, dar valoarea rămâne cu 35% mai mică faţă de cea înregistrată în 2008, ultimul an de avans.

    În 2015 (ultimul bilanţ închis) cifra de afaceri a companiei consolidată pe România, Bulgaria şi Moldova a fost de 12,3 milioane de euro. Profitul net, după taxe, a fost de 1,9 milioane de euro. 2016 a fost mai slab din punct de vedere al veniturilor, explică CEO‑ul companiei, dar profitabilitatea s-a menţinut la acelaşi nivel. În momentul de faţă, Industrial Access desfăşoară operaţiuni în opt ţări, având o flotă de 2.700 de utilaje estimată la 32 de milioane de euro la preţ original.

  • Regina Elisabeta are o poreclă drăgălaşă. Cum i se adresează nepoţii ei

    Cronicarul Curţii, Richard Kay, a mărturisit că a aflat pentru prima dată de porecla Elisabetei a II-a din întâmplare, pe când micul William avusese un mic accident la Palat.

    Citiţi mai multe şi vedeţi imagini pe www.one.ro

  • A predat la Poliţie un PORTOFEL plin cu bani, pe care l-a găsit pe stradă. Ce recompensă NEOBIŞNUITĂ a dorit la schimb

    Bărbatul a găsit, luni un portmonul în care se aflau actele de indentitate ale proprietarului şi o importantă sumă de bani.

    Nu a cerut bani în schimb, ci ceva mult mai indeit. Când a a auzit asta propietarul a exclamat  ”Nu-mi vine să cred, nu-mi vine să cred”. 

    CITEŞTE CONTINUAREA ARTICOLULUI ŞI VEZI FOTO PE MEDIAFAX

     

  • Ce se întâmplă de multe ori în timpul zborului şi pasagerii nu au habar

    Mai mulţi utilizatori ai site-ului Reddit (piloţi, însoţitori de zbor şi pasageri) au dezvăluit lucruri mai puţin ştiute despre zborul cu avionul. Mai jos găsiţi câteva dintre mărturisirile oamenilor.

    1. Oprirea tuturor electronicelor

    Telefoanele mobile sau alte electronice nu provoaca căderea unei aeronave, dar pot fi extrem de enervante pentru piloţi. Atunci când avionul se pregăteşte de aterizare piloţii pot fi deranjaţi de semnalele emise de telefoanele mobile care caută semnal.

    Sora mea este însoţitoare de zbor, după ce le spune tuturor să oprească toate electronicele se duce în spatele avionului, scoate telefonul mobil şi începe să scrie mesaje

    2. Piloţii dorm majoritatea cursei

    Cel puţin jumătate dintre piloţi dorm în timpul cursei.Între 43 şi 54 la sută dintre piloţi chestionaţi în Marea Britanie, Norvegia şi Suedia au recunoscut că au adormit în timp ce pilotau un avion cu pasageri.

    3. Măştile de oxigen îţi asigură doar 15 minute de aer

    Dacă măştile de oxigen coboară, ai la dispoziţie doar aproximativ 15 minute de oxigen din punctul în care le-ai scos. Totuşi, e mai mult decât suficient pentru ca pilotul să ducă aeronava la o altitudine mai mică, unde poţi respira normal

    4. Apa din avion nu este foarte curată

    Instalaţiile care ar trebui să purifice canalizarea de la toaletă şi cele care trebuie să reumple avionul cu apă potabilă se află la o distanţă de câţiva metri una de alta şi câteodată sunt administrate de aceeaşi persoană”.

    5.Piloţii primesc mese separate în caz că una dintre acestea le provoacă greaţă

    Doi piloţi primesc mese diferite şi nu le pot împărţi. Acest lucru se face în caz de toxiinfecţie alimentară.

    Continuarea in pagina urmatoare >>>>>>>




    CELE MAI INTERESANTE GALERII FOTO:

    Fiica unuia dintre ultimii dictatori ai lumii şi viaţa sa incredibilă. A cântat cu Iglesias, vinde bijuterii şi fură milioane de dolari

    Fotografii incredibile ale şahului din Iran şi ale haremului său – GALERIE FOTO

    Cum arată palatul de 1 miliard de dolari lui Vladimir Putin de la Marea Neagră -GALERIE FOTO

    Închisoarea unde deţinuţii sunt atât de înfricoşători încât nici gardienii nu intră. Instituţia este păzită doar la exterior de poliţişti – GALERIE FOTO

     
  • (P) GRAMMA, povestea vinului care dă tonul oricărei conversaţii

    Între 2004 şi 2008, în perioada boom-ului imobiliar, când investitorii erau atraşi de investiţiile în diverse tipuri de proprietăţi, via familiei Olteanu a fost foarte atractivă. „Am primit o ofertă de aproape 10 milioane de euro pentru cele 40 de hectare pe care le deţineam. Deşi o asemenea sumă este greu de refuzat, părinţii mei au ales să spună nu. Au considerat că un proiect european pe prima variantă de SAPARD este soluţia de care avem nevoie. Au făcut un credit mult mai mic, de 1 milion de euro, şi au implementat cu succes proiectul. Astăzi, când privesc în urmă, îmi dau seama că părinţii mei au luat cea mai bună decizie şi le sunt recunoscător“, adaugă Marian. În prezent podgoria GRAMMA e întinsă pe 17 hectare, viţă proprie, la care se adaugă alte 17 hectare luate în arendă.

    Este singura atât de aproape de un centru cultural precum Iaşi. De la vie şi până în centrul oraşului sunt doar 10 kilometri, iar până la drumul principal sunt 3,5 kilometri. Întreaga regiune însă, numită până nu de mult şi „leagănul viticulturii româneşti“, are o istorie de peste 2000 de ani. Datarea a fost posibilă prin seminţele din soiul Fetească neagră, descoperite la Cucuteni, lângă Iaşi.

    Dezavantajul poziţionării într-o regiune dominată de producători mari, cum sunt Dealurile Moldovei, a fost repede transformat în avantaj prin soiurile pe care GRAMMA a început să le producă. „Vinurile pe care le facem provin de la o viţă în vârstă, veche de peste 50 de ani, cu rădăcini adânc înfipte în sol. Culegem strugurii în lăzi de 18 kilograme, astfel încât să le menţinem bobul întreg până la cramă. Acolo sunt trecuţi prin desciorchinător, care lasă doar boabele să intre în presa pneumatică. Aceste verigi tehnologice şi fermentaţia controlată sunt cele mai importante etape pe care noi le folosim ca să protejăm calitatea vinului“.

    GRAMMA produce vin în ediţii limitate, dintre care Fetească regală, unul dintre cele mai populare soiuri albe româneşti. Acest soi semi-aromat, cu intensitate medie, are însă o aciditate ridicată, care se traduce prin senzaţia de prospeţime. Tocmai de aceea vinul acesta poate fi asociat perfect cu o gamă largă de opţiuni culinare, precum preparatele uşoare, salatele, brânzeturile şi chiar fructele de mare.

    Unul dintre cele mai expresive soiuri, atât în privinţa aromei, cât prin gust şi culoare este Feteasca albă, vinificată în vin sec. Pentru GRAMMA, acesta este o premieră, pentru că până în 2016 era unul dintre cele trei soiuri care intra în componenţa vinul Cuvée Vişan alb. Începând de anul acesta, vinul va fi produs separat.

    De asemenea, tot din acest an, GRAMMA va produce şi varianta rosé a cupajului Cuvée Vişan, format din soiurile Fetească neagră şi Merlot. Acesta este proaspăt şi uşor, cu 11% alcool, perfect pentru zilele călduroase, când poate fi servit rece. Prin componenţa sa, Cuvée Vişan devine expresia unei conversaţii plăcute între un soi românesc şi unul franţuzesc.

    Dintre toate vinurile pe care le are în portofoliu, GRAMMA vinde cel mai bine Aligoté şi Rosé, un cupaj din soiurile roşii. „Toate acestea au o personalitate aparte, însă Aligoté este pentru noi cel de suflet. Am crezut în el şi am decis să-l producem atunci când nici francezii din regiunea Burgundia nu o mai făceau. Este un vin cu personalitate, care nu îţi lasă cale de mijloc, aşa îmi place să îl caracterizez şi i se potriveşte cel mai bine. Fie îţi place, fie nu. Rosé însă e nou, la modă. Vine din zona de nord a ţării, care e caracterizată de aciditate ridicată, acea senzaţie de prospeţime şi vioiciune în gust“.

    Pentru producător, unul dintre cele mai importante canale de distrubuţie sunt restaurantele, pentru care lucrează cu distribuitori specializaţi. Vinurile GRAMMA pot fi găsite în lanţul de distribuţie HoReCa premium din cele mai importante oraşe din ţară: Bucureşti, Cluj, Constanţa şi Iaşi. Un alt canal important este retailul modern, prin reţelele Carrefour şi Kaufland, care au acordat încredere producătorilor mici şi au oferit clienţilor lor vin de calitate, autohton.

    Prin vinurile pe care le produce, GRAMMA se adresează tinerilor cu o viaţă socială activă, indiferent dacă este vorba de mediul de lucru sau nu. Sunt acele persoane cărora, în timpul liber, le place să gătească un tip de mâncare mai special, la care să poată fi asociat un vin bun sau care preferă să iasă în oraş la un winebar sau un bistro, unde îşi pot cumpăra un pahar cu vin.

    „Clientul GRAMMA a înţeles că beneficiile vinului ţin şi de sănătate, şi este băutura care se asociază cu uşurinţă unui mediu elegant, unde poţi să ţii paharul de vin de picior şi să te bucuri de aromele sale discrete. Nu cred că există vin prost. Cred însă că există vin de la care ai aşteptări puţine şi cel care reuşeşte să le depăşească pe toate. Credinţa noastră, exprimată iar şi iar prin ceea ce producem la GRAMMA, este că există un vin pentru fiecare moment şi pentru fiecare conversaţie“, conchide Marian Olteanu.

  • Doi puşti de 14 ani au venit cu o idee de afacere surprinzător de simplă. Au obţinut o finanţare de 50.000 de dolari

    Doi adolescenţi de 14 ani din SUA au găsit o soluţie ingenioasă la o problemă foarte stresantă pentru toate mamele, scrie Daily Mail

    Sam Nassif şi Oliver Greenwald din Denver au născocit un fel de farfurie de napolitană care se pune în jurul conului astfel încât îngheţata când se topeşte nu se va mai scurge pe mână sau pe haine. Potrivit cotidianului britanic, celor doi le-a venit ideea pentru această invenţie când aveau 10 ani. “Într-o zi am trecut pe lângă un magazin ce vindea îngheţată şi am văzut doi copii cu îngeţată curgându-le pe mâini şi pe haine, iar mama lor stătea lângă ei cu şerveţelul în mână. Ne-am gândit că ar trebui să facem ceva în privinţa asta”, au declarat cei doi.

    Au vorbit cu un producător pentru realizarea unui model 3D al lui Drip Drop şi potrivit lor au testat peste 100 de ingredinte până au găsit combinaţia câştigătoare.

    Au ieşit pe locul doi la un concurst de inveţii în 2011, iar anul trecut au impresionat juriul de la emisiunea de pitching de idei de afaceri, Shark Tank. Mai mult, cei doi au obţinut o finanţare de la Barbara Corcoran în valoare de 50,000 de dolari pentru 33% din afacere. 

  • Luxul eco

    Unele mari grupuri ca LVMH au departamente dedicate, aşa-numite de mediu, altele ca Burberry, fac parte din Sustainable Apparel Coalition, unde au acces la instrumente care le permit să-şi măsoare impactul asupra mediului ori şi-au anunţat ca strategie determinarea clară a provenienţei tuturor materiilor prime folosite, aşa cum procedează grupul Kering, proprietar al unor branduri ca Alexander McQueen, Gucci ori Stella McCartney.

    Creatoarea Stella McCartney, spre exemplu, foloseşte pentru colecţiile ei „caşmir regenerat”, deşeu al unor fabrici din Italia ori microfibră reciclată, la care nu s-au folosit coloranţi toxici. Creatoarea newyorkeză Maria Conejo a prezentat recent o colecţie în care foloseşte un material alb obţinut din celuloză de la arbori din păduri suedeze tăiaţi pentru întreţinerea acestor păduri şi nu ilegal. La rândul său, casa japoneză Issei Miyake oferă prin intermediul brandului 132 5 articole vestimentare lucrate din fibră obţinută din reciclarea ambalajelor de tip PET, printr-o tehnică specială care permite reducerea emisiilor de dioxid de carbon cu 80% faţă de procesul de obţinere a poliesterului din petrol.

  • Vrea să lase moştenire un imperiu de 122 de miliarde de dolari, dar nimeni nu vrea să-l ia

    Wang Jianlin, fondator şi preşedinte al Dalian Wanda Group, a mărturisit recent că fiul său Wang Sicong nu va prelua în viitor mall-urile, hotelurile, parcurile de distracţii sau cluburile sportive ale familiei. “L-am întrebat dacă vrea să conducă afacerea, dar mi-a spus că nu vrea să ducă o viaţă ca a mea”, a spus Jianlin, în vârstă de 62 de ani.

    Dalian Wanda Group, unul dintre cei mai mari dezvoltatori imobiliari ai Chinei, este un brand cunoscut de aproape toţi chinezii pentru centrele comerciale Wanda Plaza construite în sute de locaţii din ţară. Despre Wang se poate spune că este dependent de muncă. Omul nu îşi ia vacanţă niciodată, spun surse apropiate chinezului. Cu această „obsesie” pentru muncă şi cu capacitatea companiei de a aduce în doar câteva luni un proiect din stadiul de teorie în practică, veniturile Wanda aproape că s-au triplat din 2011 până în 2016, de la 15,6 miliarde de dolari la 43 de miliarde de dolari.

    Wang Sicong a fost criticat recent pentru că a cheltuit o mică parte din averea de 30 de miliarde de dolari a tatălui său pentru câinele Coco, animalul său de companie: a decis să îl răsfeţe cu nu mai puţin de 8 iPhone-uri. Fapta bună a fost apoi împărtăşită cu toată lumea pe pagina de Webo a câinelui.

    Nu este prima dată când Coco primeşte cadouri de asemenea fel: în 2015, stăpânul său l-a “echipat” cu două ceasuri Apple, având o valoare de aproape 37.000 de dolari. Poreclit “bărbatul naţiunii”, Wang Sicong este cel mai căutat burlac din China, asigurând-şi astfel prezenţa zilnică pe primele pagini ale ziarelor.

  • Războiul ucide, dragostea rezistă. Colecţia fantastică a unui sirian plecat din Alep şi întors acasă printre ruine

    O poveste care a unit toată presa ca să povestească scenariul real de dragoste dintre om şi minunata lui colecţia izvorâtă dintr-o pasiune de când era mic. O pasiune moştenită de la tatăl lui. Mohammed Mohiedin Anis a plecat din Alep când a început teroarea. Anul acesta s-a întors şi şi-a găsit colecţia făcută praf. Anis are 70 de ani şi şi-a dorit mereu să expună într-un muzeu.

    CITEŞTE AICI DESPRE COLECŢIA IMPRESIONANTĂ A ARABULUI DIN ALEP CARE S-A ÎNTORS ACASĂ DUPĂ RĂZBOI

  • Cum să-ţi faci acasă un Lamborghini cu 7.000 de euro?

     Există o singură problemă. Preţul de 2 mil. $ pentru un model Reventon e mai mult decât prohibitiv. Asta nu l-a descurajat însă pe cel mai mare fan al constructorului italian de automobile. El a găsit o soluţie la care foarte puţini dintre noi s-ar fi gândit. Nu a furat, nu a strâns bani o viaţă şi nici nu a jucat la pariuri. A stat şi s-a gîndit bine în schimb cum îşi poate îndeplini visul şi a găsit soluţia destul de repede, chiar la el acasă.

    IATĂ AICI CUM ARATĂ UN LAMBORGHINI DE 7.000 DE EURO FĂCUT LA TINE ACASĂ!