Austria, un client cu vechime al gigantului rus Gazprom, îşi creşte vânzările de gaze ruseşti către ţările vecine, amânându-şi în acelaşi timp eforturile de a renunţa la energia controlată de Kremlin, notează Bloomberg.
Compania de stat OMV are un contract pe termen lung cu Gazprom.
Sub solul pietros din Lorraine, Franţa, oamenii de ştiinţă au descoperit un depozit posibil uriaş de hidrogen alb, o sursă de energie curată, potrivit The New York Times.
Există multe semne de întrebare privitoare la descoperire, însă aceasta se adaugă unei serii întregi de indicii din alte părţi ale lumii că o sursă vitală de energie verde s-ar putea afla în adâncurile pământului.
În vârtejul miilor de megawaţi necesari tranziţiei verzi au intrat consumatorii industriali de energie, producătorii, finanţatorii. Toată lumea vrea să vadă în funcţiune toţi aceşti megawaţi, dar deplasarea sarcinilor electrice trebuie dirijată, aşa cum spune şi definiţia curentului electric din manualul de fizică. Ce instrumente se pot folosi astfel încât toată lumea să fie împăcată, iar Europa să ajungă pe cât mai verde posibil?
Un megawatt pus în funcţiune costă astăzi de patru ori mai puţin decât acum zece ani, însă investitorii nu se înghesuie să finanţeze proiectele de energie verde, pentru că preţul nu poate fi niciodată promis. Se poate întâmpla, aşa cum a arătat criza energetică din 2022, ca preţurile să sară în aer şi companiile chiar să rişte să nu găsească energie. Există, însă, şi reversul medaliei, cum este situaţia din 2023, în care companiile au redus motoarele de producţie, consumul a scăzut şi de la preţurile ameţitoare de acum un an energia a ajuns, la unele ore, să aibă preţ negativ, adică să fie plătit consumatorul să consume energie. Marii consumatori de energie spun că au nevoie de energie verde urgent pentru a putea atinge ţintele europene, în condiţiile în care Uniunea Europeană vrea să devină neutră din punctul de vedere al emisiilor de carbon până în 2050, adică emisiile de carbon să fie atât de mici încât să fie neutralizate natural. Finanţatorii, pe de altă parte, spun că nu au cum să pună bani pe masă pentru proiecte care nu aduc destui bani înapoi sau care nu aduc banii garantaţi. Astfel, se ajunge la un blocaj şi pentru degriparea mecanismului intră în joc Contractele pentru Diferenţă (CfD). În termeni practici, guvernul le garantează producătorilor un preţ de energie pentru o perioadă de timp. Dacă sau când energia este mai ieftină decât preţul garantat, atunci guvernul vine cu diferenţa pentru producătorii de energie până la preţul stabilit iniţial, astfel încât investiţia în energia verde să îşi arate roadele. În oglindă, dacă preţul energiei este mai mare decât preţul garantat, atunci producătorii dau diferenţa guvernului. În felul acesta, aproape toată lumea este fericită: producătorii de energie pot pune proiectul în practică, băncile acordă finanţarea, iar marii consumatori au energie verde. „Cred că suntem într-o perioadă critică, în care se întâmplă multe lucruri pentru accelerarea acestor proiecte verzi şi să sperăm că vom vedea în următoarele luni paşi esenţiali pentru clarificarea strategiei energetice, pentru introducerea reglementărilor necesare, pentru facilitarea finanţării prin aceste instrumente moderne CfD, PPA şi garanţii de origine. Aceste contracte de diferenţă sunt o sursă inovatoare, care necesită încă o serie de validări la nivel european şi noi suntem în postura în care am putea genera chiar bune practici şi pentru alte state”, este de părere Alexandru Reff, country managing partner România şi Republica Moldova la compania de consultanţă şi audit Deloitte. Deloitte împreună cu ZF au organizat dezbaterea „Instrumente de finanţare pentru energia verde. Cum alegi între CfD-uri, PPA-uri sau granturi pentru un business case solid?”, unde specialiştii de la Deloitte, împreună cu bancheri, dezvoltatori, furnizori de energie şi consumatori au dezbătut toate faţetele temei propuse.
Invitatul special al evenimentului, Sebastian Burduja, ministrul energiei, a vorbit despre stadiul în care se află schema de sprijin CfD. Pe masă ar putea fi 3 mld. euro necesari pentru finanţarea schemei, iar sursa de finanţare ar putea să fie Fondul de Modernizare, un mecanism european pentru modernizarea producţiei de energie. „Am avut unele întârzieri în procesul de finalizare a schemei de CfD pentru că ne-am dorit să avem o schemă cât mai competitivă. Dacă nu avem o licitaţie competitivă, acel strike price va fi mare, ceea ce va însemna o frânare a investiţiilor în sectorul energiei verzi, solar, eolian. Ne-am consultat foarte mult cu ANRE, Transelectrica, cu Consiliul Concurenţei, BERD şi consultanţii selectaţi de BERD în acest proces pentru a ajunge la cea mai bună schemă“, a spus Sebastian Burduja, în cadrul conferinţei. Una dintre principalele concluzii extrase din dezbatere a fost că aceste instrumente pot fi folosite pentru a da un impuls finanţării proiectelor. Ce spun băncile? Că este nevoie şi ca schema sp fie stabilă pe termen lung. „Prima aşteptare este ca schema de contracte de diferenţă să se întâmple, şi dacă se întâmplă, să se întâmple într-un timp rezonabil de scurt. De asemenea, ne aşteptăm ca această schemă să fie stabilă pe termen lung. Băncile au o oarecare amintire vizavi de schema iniţială de certificate verzi, o amintire nu tocmai plăcută, şi sper că de data aceasta lucrurile să meargă mult mai bine şi să avem o schemă care să funcţioneze corect şi pe termen lung”, a spus Romulus Andrei, director, finanţări structurate şi project finance, Banca Transilvania. Cum ar funcţiona? Silvia Axinescu, senior managing associate, Reff & Asociaţii l Deloitte Legal, explică: „Ne aşteptăm să avem prevederi obişnuite pentru orice tip de contract precum durata contractului care va fi corelată cu durata sprijinului pentru schema contractelor pentru diferenţă, respectiv maximum 15 ani de la data începerii plăţii, aspect pozitiv din perspectiva bancabilităţii proiectului şi menit să confere stabilitate”. Cea mai relevantă clauză a contractului este cea de garantare a preţului, explică ea: „Pentru că la finalul zilei dezvoltatorul trebuie să se asigure că acel preţ de execuţie dacă trebuie să fie plătit, va fi plătit. Probabil că această clauză va fi una dintre cele mai relevante şi care va fi analizată de către bănci”. Pandemia şi, mai apoi, războiul din proximitatea României au pus în plan secund ambiţiile europene pentru tranziţia energetică. Odată ce pandemia a luat sfârşit, iar tensiunile din Ucraina s-au stabilizat într-un conflict localizat, cursa pentru „înverzirea” continentului a fost reluată, ba chiar mai cu avânt, pentru că a intrat serios în discuţie şi independenţa energetică. Astfel, în declaraţiile de la nivel politic şi ale producătorilor de energie şi-au făcut loc mii de megawaţi de energie eoliană şi solară în următorii ani, însă, chiar dacă toată lumea vrea să îi vadă în funcţiune, încă rămâne întrebarea dacă proiectele vor fi duse la bun sfârşit.
♦ Fostul CEO al Electrica a mai spus la Forumul pentru Democraţie şi Relaţii Transatlantice din Sinaia că România trebuie să grăbească proiectul Neptun Deep din Marea Neagră, dezvoltat de OMV Petrom şi Romgaz.
Transelectrica (simbol bursier TEL), compania naţională de transport al energiei electrice, este membru şi acţionar în două centre regionale de securitate energetică, unul în Germania, la Munchen şi altul în sud-est, în Grecia, însă România ar putea avea un centru regional de securitate energetică în care să fie incluse Ucraina şi Republica Moldova, consideră Corina Popescu, fost CEO al al distribuitorul şi furnizorului de energie electrică Electrica (simbol bursier EL) şi cofondatoare a companiei de consultanţă Swift Energy Romania.
„Nu mulţi oameni ştiu că România a devenit în 2018 ambasador la Uniunea Europeană pentru Moldova şi Ucraina. I-am susţinut să se deconecteze la sistemul rusesc şi să se conecteze la cel european. Primul test cu deconectarea a fost făcut în ziua în care a izbucnit războiul în Ucraina. Sunt puţini oameni care ştiu asta. În acea noapte în care Rusia a atacat Ucraina, sistemele energetice din Ucraina şi Republica Moldova au fost deconectate şi au început testul de a fi conectate la sistemul european. Testul era plănuit să fie făcut într-un an şi a fost finalizat în trei săptămâni. Acest lucru a fost esenţial în a ajuta Ucraina să depăşească o perioadă de timp teribilă. Am mutat electricitatea din nord-vestul Ucrainei către sud-est folosind sistemele noastre naţionale”, a spus Corina Popescu.
Ea a fost prezentă în calitate de speaker la conferinţa inaugurală a Forumului Pentru Democraţie şi Relaţii Transatlantice de la Sinaia, co-organizat şi co-fondat de Dr. Nawaf Salameh, Preşedinte Fondator, Alexandrion Group şi de Amb. Adrian Zuckerman (ret.), Of Counsel DLA Piper US. Corina Popescu a mai spus că sectorul energiei rămâne unul puternic şi strategic pentru România, iar ţara noastră a demonstrat că poate avea un centru de securitate energetică.
„În prezent, continuăm să livrăm o securitate a aprovizionării în regiune. Anul viitor aş fi foarte fericită dacă ministrul Energiei va susţine şi va lupta pentru România pentru a avea centrul de securitate regional pentru această parte a Europei, incluzând Ucraina şi Republica Moldova, în România. Am dovedit că suntem capabili să facem acest lucru. Începând din a doua jumătate a lunii noiembrie am început schimburi comerciale cu Ucraina. Până acum, din momentul în care a început războiul şi fiind interconectaţi prin sistemul european, doar i-am ajutat să treacă peste război. Acum am început schimburile comerciale. Anul viitor vom fi invitaţi să facem parte din Asociaţia Europeană a Sistemului de Transport şi să fim oficial în sistemul european”, a adăugat reprezentanta Swift Energy Romania.
Întrebată de ZF de ce este necesară crearea unui centru de securitate energetică în România, care să cuprindă Ucraina şi Republica Moldova, Corina Popescu a spus că acest lucru ar aduce recunoaştere specialiştilor români, iar proiectele mari din această parte a Europei vor fi analizate şi comparate.
„Eu mi-aş dori să avem în România un centru regional de securitate energetică, pentru că România a fost ambasadorul celor două ţări. Experţii români au luptat la Bruxelles să se întâmple proiectul acesta de interconectare sincron. În primul rând, ar fi o recunoaştere pentru specialişti şi în al doilea rând, proiectele mari de investiţii primesc în aceste centre un fel de <god bless you>. Dacă la un moment dat o centrală din România vă concura cu una din Ucraina, centrul ar urma să facă analiza de adecvanţă, iar cea care este mai propice pentru regiune este aleasă. Se face o diferenţiere”, a spus Corina Popescu pentru ZF.
Ce a mai spus Corina Popescu pentru ZF:
Sunt multe proiecte de investiţii pe care trebuie să le faci într-un anumit timp. Mă uit la ce se întâmplă în sectorul energiei regenerabile. Sunt atât de multe autorizaţii pe care trebuie să le obţii şi toată lumea reacţionează destul de greu, nu transmit totul, studiile, ATR-urile, avizele, încât într-o ţară vecină un proiect se dezvoltă în şase luni, iar la noi durează şi doi ani. Asta cumva impactează pentru că suntem cumva într-o cursă pentru aceste investiţii şi cine reuşeşte să le finalizeze primul, acela va beneficia mai mult. Foarte încet se mişcă dezvoltarea proiectelor. Ar trebui simplificată partea de legislaţie. Guvernul a încercat să implementeze şi cumva să ajute sectorul, dar în continuare tot procesul acesta de autorizare pentru investiţii, modul în care sunt făcute licitaţiile este foarte deficitar.
Petrolul va ţine până când va fi înlocuit cu o tehnologie low carbon, iar lucrul acesta deja se întâmplă. Uitaţi-vă ce se întâmplă în sectorul energiei electrice, s-au dezvoltat şi s-au ieftinit atât de multe tehnologii, încât petrolul la un moment dat va fi înlocuit cu altceva.
Fiecare companie, indiferent că este sau nu de stat, are propriile planuri. Ce cred că este foarte important şi chiar aş trage un semnal de alarmă, este că directiva NIS2 trebuie să o implementeze. Cred că toată lumea din toate companiile ar trebui să se aplece asupra acestei securităţi cibernetice. Sunt alte state membre UE mai avansate decât România în această direcţie. România este cumva în prima linie în acest război, deci ar trebui să se aplece mai mult. În planurile de investiţii, companiile ar trebui să promoveze şi investiţii pe linia aceasta de securitate cibernetică. Sunt investiţii pe care trebuie să le facă şi pe care ulterior le pot controla cu proprii oameni.
Cu sistemul energetic am devenit parte a Sistemului European mai devreme decât România a devenit membru al Uniunii Europene, pentru că am reuşit să ne interconectăm sistemele cu cele europene în 2004, România devenind membru UE în 2007. Acest lucru a fost realizat cu profesionalismul oamenilor care au lucrat în domeniu. Suntem binecuvântaţi că avem în mixul nostru toate resursele naturale – nuclear, apă, cărbuni, gaz, vânt şi soare. Cred că având acest mix, am reuşit să livrăm securitate în această parte a regiunii.
Nu multă lume ştie că primul trigger pentru criza europeană din energie nu a fost războiul, ci un an fără vânt. Prima ţară care a început să aibă probleme a fost Germania, pentru că ei au o producţie uriaşă de energie eoliană în partea de nord.
Cred că România trebuie să grăbească proiectul Neptun Deep din Marea Neagră, pentru că, pentru a îmbunătăţi şi creşte producţia de energie regenerabilă, ai nevoie de alte surse care pot oferi flexibilitate în sistem. Acest lucru poate fi făcut cu gaz.
Ce a afirmat Alin Diniţă, rector al Universităţii de Petrol şi Gaze din Ploieşti, în timpul conferinţei:
În Neptun Deep din Marea Neagră am descoperit gaz care va asigura pentru România libertatea energetică în următorii 10 până la 20 de ani. Sunt multe posibilităţi pentru a asigura viitorul întregii industrii.
Ne adaptăm şi avem expertiză în hidrogen. Avem expertiză în energie geotermală. Vom finaliza acum sau poate anul viitor un proiect de 3 milioane de euro pentru extracţie de energie geotermală şi a o folosi în campusul universitar.
Petrolul nu va înceta să existe în următorii 50-100 de ani. Vom înceta să-l folosim ca şi combustibil fosil, dar petrolul este folosit în industria farmaceutică şi în multe alte industrii. Nu va fi uşor să renunţăm să petrol în viitorul apropiat. Cred că gazul va alimenta energia lumii pentru mulţi, mulţi ani de acum înainte.
Avem ţinta zero emisii de carbon până în 2050. Cred că nu va fi uşor. Cred că nu facem paşi mici, ci că sărim peste nişte paşi, deoarece costul eliminării industriei petrolului va fi mare pentru oamenii de rând. Cred că trebuie să ne gândim mai mult din perspectiva socială, nu doar în beneficiul unor companii.
Am început să producem mai multă energie, dar sistemul electric din România nu este prea bun. Ar trebui să investim în reţea.
Caragele este un alt proiect de extracţie de gaz cu potenţial. Încercăm să dezvoltăm tehnologie să mergem mai adânc. Avem rezervoare de petrol şi gaze, dar nu le putem accesa. În România, sistemul naţional de transport al gazelor naturale este vechi de 40 de ani. Este gestionat de compania Transgaz.
Petrom şi Romgaz colaborează, iar Transgaz va fi implicată în transportul acestor gaze din Neptun Deep. Cred că în viitorul apropiat sectorul energiei va creşte în România, dar mai ales în ceea ce priveşte partea de petrol şi gaze.
Avem de asemenea expertiză în energie verde. Dezvoltăm din ce în ce mai mult solar şi vânt. Din punctul meu de vedere, energie nucleară va fi viitorul pentru toate ţările.
♦ Producătorul de energie Hidroelectrica, cel mai nou actor din piaţa locală de capital, este liderul clasamentului şi totodată singura companie a cărei valoare sare de 10 mld. euro ♦ Podiumul este completat de UiPath şi OMV Petrom, situaţia fiind identică cu cea din 2022 ♦ Singurul nume nou în top zece este BCR, care a urcat de pe 11 pe 7, înlocuind lanţul de hipermarketuri Kaufland, care a ieşit din rândul „decarilor“.
Cele mai valoroase zece companii din economie sunt evaluate în acest an la puţin peste 50 mld. euro, suma fiind cu 13,7% mai mare decât în 2022.
Acestea sunt primele informaţii dezvăluite din ediţia din 2023 a catalogului Top 100 cele mai valoroase companii din economie. Ajuns la cea de-a 18-a ediţie, anuarul va fi publicat în perioada următoare.
Singurul an în care acest prag – de 50 mld. euro valoare cumulată a primilor zece jucători – a mai fost depăşit a fost 2021, al doilea an de pandemie, un moment în care banii erau încă ieftini, inflaţia nu îşi pusese amprenta asupra mediului de business, iar apetitul de consum era în continuare la cote ridicate.
La momentul acela, singur, UiPath contribuia cu aproape jumătate la totalul valorii primilor zece clasaţi, iar asta după ce primul unicorn românesc primise încă o finanţare record, înainte de listarea pe cea mai importantă piaţă de capital din lume, cea de la New York.
În acest an, UiPath este evaluat de investitorii de la bursă la aproape 8,9 mld. euro, cu 35% peste nivelul din 2022, valoare ce îi oferă poziţia secundă a podiumului.
Liderul clasamentului este Hidroelectrica, cel mai nou actor din piaţa locală de capital, companie a cărei listare la BVB a atras privirile investitorilor din toată lumea. Producătorul de energie este evaluat la 10,7 mld. euro, fiind singura companie autohtonă a cărei valoare sare de acest nivel (10 mld. euro).
Totuşi, valoarea Hidroelectrica este cu 13% mai mică decât în urmă cu un an, iar asta pentru că în 2022 evaluarea a fost preluată din raportul Fondului Proprietatea, acţionarul care a vândut în această vară 20% din companie pe bursă. Iar acum, investitorii de la BVB sunt cei care au stabilit capitalizarea producătorului de energie.
Clasamentul este realizat pe baza valorii firmelor, nu pe baza cifrei de afaceri. Cum se calculează valoarea?
Evaluarea este făcută pornind de la datele financiare din anul anterior – deci 2022 în cazul acestei ediţii. Este situaţia pentru firmele nelistate. Pentru cele care sunt pe bursă, se va lua în calcul capitalizarea de la începutul lunii noiembrie 2023.
Ziarul Financiar realizează an de an acest anuar în parteneriat cu BT Capital Partners şi cu Veridio, firme specializate în evaluarea companiilor. Dat fiind că în România, dintre numele mari, nu sunt foarte multe firme care sunt listate, rezultatele din 2022 sunt cele în funcţie de care s-a calculat valoarea majorităţii.
Tocmai de aceea, acest catalog este un instrument de bază ce nu ar trebui să lipsească de pe mesele marilor investitori, de pe mesele analiştilor şi economiştilor. Nu întotdeauna cele mai mari companii ca cifră de afaceri sunt şi cele mai valoroase, aşa că analiza ZF, BT Capital Partners şi Veridio este cu atât mai importantă, fiind un produs unic şi un punct de pornire pentru toţi actorii interesaţi de piaţa de M&A, dar şi de economia locală în ansamblul său.
În top zece cele mai valoroase companii din economie există puţine surprize în acest an faţă de ediţia din 2022, mai exact un singur nume nou şi mai multe permutări. Spre exemplu, podiumul este neschimbat.
Singurul nume nou în top zece este BCR, care a urcat de pe 11 pe 7, înlocuind lanţul de hipermarketuri Kaufland, care a ieşit din rândul „decarilor“.
Este interesant de remarcat însă totodată că nouă din zece actori sunt mai valoroşi acum decât în 2022, semn că în pofida situaţiei economice complexe şi a celei geopolitice incerte, marile companii locale stau bine, iar investitorii sunt optimişti (evoluţia firmelor listate e evocatoare pentru asta).
O altă dovadă în acest sens o reprezintă faptul că pragul de intrare în acest club select al „decarilor“ a urcat până la 2,66 mld. euro, cel mai ridicat nivel de până acum. Spre comparaţie, în 2006, la prima ediţie a anuarului Top 100 cele mai valoroase companii din economie, ocupantul locului zece valora 1,2 mld. euro. Iar primii zece clasaţi – actori din energie, telecom şi mediul bancar – erau evaluaţi la 37,7 mld. euro.
Valoarea acestor piloni de bază, acestor actori principali ai economiei româneşti reprezintă un bun indicator şi pentru mersul lucrurilor la nivel general, dat fiind că în ultimii ani există o mai mare diversitate la vârf, companiile provenind din sectoare multiple, inclusiv IT, comerţ şi producţie auto.
Acest mix mult mai variat este o dovadă clară a modului în care economia a crescut şi s-a dezvoltat, devenind mult mai complexă faţă de perioada 2006-2008, perioadă de creştere economică, de boom chiar, dar pe alte fundamente. Această diversificare a domeniilor din care provin cele mai valoroase zece companii din economie în perioada 2006-2022 este evidentă şi din faptul că există doar trei constante. Cele trei perle energetice ale României, OMV Petrom, Hidroelectrica şi Romgaz, nu lipsesc în niciun an de la vârf.
♦ Cum a reuşit Polonia să se elibereze de importurile din Rusia şi se pregăteşte de un rol cheie în energia regiunii.
La finalul lunii noiembrie de anul trecut, Baltic Pipeline, conducta care a unit sistemele de transport al gazului din Norvegia, Danemarca şi Polonia, cu o capacitate de 10 miliarde de metri cubi pe an, a intrat pe deplin în funcţiune. Momentul nu putea să fie mai bun în contextul în care în 2022 contractul pe termen lung pe care Polonia îl avea cu Gazprom pentru achiziţia de gaze expira, iar polonezii nu îşi doreau sub nicio formă să-l prelungească. Ce urmează?
„Invazia Rusiei asupra Ucrainei din 2022 a forţat statele europene să-şi reducă dependenţa de gazul rusesc. Deşi importurile de gaze ale UE, inclusiv GNL (gaz natural lichefiat), au crescut cu 37% în perioada 2014-2021, după invazie fluxurile de gaze prin conducte au scăzut de şase ori. Una dintre principalele pieţe din UE, Polonia, care în mod istoric era şi cea mai dependentă de importurile de gaze din Rusia, a reuşit să-şi reducă dependenţa de importurile din Rusia în cea mai mare măsură“, scriu analiştii de la Institutul Economic Polonez.
Potrivit datelor publicate într-o analiză Politico, Polonia are un consum de gaze naturale de circa 20 de miliarde de metri cubi pe an, din care aproape 10 miliarde de metri cubi veneau direct din Rusia, prin intermediul conductei Yamal. Mai departe, Polonia are o producţie internă de circa 3-4 miliarde de metri cubi de gaze la care, în 2022, se adăugau circa 6 miliarde de metri cubi de GNL care veneau pe Marea Baltică. Dar cea mai importantă piesă din strategia energetică a Poloniei, cea care avea să o elibereze de dependenţa faţă de Rusia, a intrat pe deplin în funcţiune în noiembrie, anul trecut, Baltic Pipeline. Iar momentul nu putea fi mai bun în contextul în care tot la finalul anului trecut a expirat contractul din 1996 pe care Polonia îl avea cu Gazprom.
Proiectul Baltic Pipeline a fost recunoscut de către Comisia Europeană ca Proiect de Interes Comun în 2013, prin această „titulatură“ fiind subliniată importanţa strategică pentru tot blocul a acestei investiţii. Mai departe, proiectul a primit o finanţare europeană de 266,8 milioane de euro, bani care au fost folosiţi pentru lucrările de inginerie, obţinerea avizelor necesare sau lucrări de construcţie. În 2018, Energinet, operatorul danez al sistemelor de transport al energiei şi al gazului natural, alături de GAZ-SYSTEM, operatorul sistemului de transport de gaze din Polonia, au luat decizia finală de investiţii, lucrările începând în 2019.
„Polonia a fost foarte determinată în implementarea strategiei privind diversificarea surselor de alimentare cu gaze, lucru care a garantat independenţa ţării şi securitatea sa energetică. În ultmii ani, Gaz-System a construit peste 1.000 kilometri de conducte de transport a gazului natural, inclusiv Baltic Pipeline, care permite transportului gazului din Norvegia, via Danemarca până în Polonia, iar mai departe am realizat interconectori cu Lituania şi Slovacia“, spun reprezentanţii GAZ-SYSTEM.
Potrivit unei prezentări furnizată de companie, la începutul acestui an capacitatea de import a Poloniei ajunsese a 36,1 miliarde de metri cubi, iar cea de export la 9,7 miliarde de metri cubi pe an.
O piesă cheie în tot acest puzzle este terminalul de GNL din Swinoujscie (nord-vestul Poloniei), una dintre cele mai folosite facilităţi de acest gen din Europa, care asigură 30% din necesarul de gaze al Poloniei în acest moment.
„Lucrările de extindere vor duce la o creştere a capacităţii de regazeificare a terminalului de la Swinoujscie la 8,3 miliarde de metri cubi, de la o capacitate actuală de 6,2 miliarde de metri cubi“, mai spun reprezentanţii GAZ-SYSTEM.
În acest timp, Polonia a finalizat investiţia într-un interconector cu Lituania, cu o capacitate de export de 2,4 miliarde de metri cubi, care a devenit operaţional în mai, anul trecut. Cu Slovacia, interconectorul permite o capacitate de export dinspre Polonia de 5,7 miliarde de metri cubi pe an.
Dar pentru Polonia, partea de export de gaze joacă un rol secundar, piaţa locală în sine urmând să crească semnificativ până la finalul acestei decade. Deşi consumul intern a crescut în ultimii ani, gazul joacă un rol scăzut în producţia de energie a ţării, dar acest lucru se va schimba. La nivelul UE, situaţia Poloniei în contextul tranziţiei energetice este unică, circa 70% din producţia sa de energie bazându-se pe cărbuni. Dar ambiţiile ţării sunt de a investi masiv în zona de energie verde şi în proiecte nucleare, gazul fiind combustibilul său de tranziţie, mai ales în contextul în care Polonia s-a eliberat complet de dependenţa de importurile ruseşti. În acest context, estimările dintr-o analiză realizată de IEA (International Energy Agency) arată că la nivelul anului 2030 consumul de gaze al Poloniei ar putea ajunge la 30 de miliarde de metri cubi. Astfel, ţara are nevoie de şi mai mult gaz, un alt proiect fiind acum strategic pe agenda energetică a Poloniei şi a GAZ-SYSTEM.
„Compania face progrese cu construcţia terminalului plutitor de GNL în golful Gdanskului, care în varianta cea mai mare va avea o capacitate de regazeificare de 10,6 miliarde de metri cubi pe an. Aceste este în acest moment cel mai important proiect strategic în care suntem implicaţi“, au mai precizat reprezentanţii GAZ-SYSTEM.
În cea mai conservatoare variantă, terminalul din Gdansk va avea o capacitate de 6,1 miliarde de metri cubi pe an, termenul pentru finalizarea acestei investiţii fiind 2028. Practic, dincolo de obiectivele proprii legate de tranziţia energetică, din acel moment Polonia va putea să-şi intensifice prezenţa în regiune, exportâun un gaz pe care nu îl produce, dar dovedind importanţa investiţiilor în infrastructura strategică. De partea cealaltă, în România, la începutul lui 2027, vor fi extrase primele molecule de gaze din zona de mare adâncime a Mării Negre. Rămâne de văzut unde vor ajunge.
Materialul a fost realizat cu sprijinul LOT Polish Airlines.
♦ Cum a reuşit Polonia să se elibereze de importurile din Rusia şi se pregăteşte de un rol cheie în energia regiunii.
La finalul lunii noiembrie de anul trecut, Baltic Pipeline, conducta care a unit sistemele de transport al gazului din Norvegia, Danemarca şi Polonia, cu o capacitate de 10 miliarde de metri cubi pe an, a intrat pe deplin în funcţiune. Momentul nu putea să fie mai bun în contextul în care în 2022 contractul pe termen lung pe care Polonia îl avea cu Gazprom pentru achiziţia de gaze expira, iar polonezii nu îşi doreau sub nicio formă să-l prelungească. Ce urmează?
„Invazia Rusiei asupra Ucrainei din 2022 a forţat statele europene să-şi reducă dependenţa de gazul rusesc. Deşi importurile de gaze ale UE, inclusiv GNL (gaz natural lichefiat), au crescut cu 37% în perioada 2014-2021, după invazie fluxurile de gaze prin conducte au scăzut de şase ori. Una dintre principalele pieţe din UE, Polonia, care în mod istoric era şi cea mai dependentă de importurile de gaze din Rusia, a reuşit să-şi reducă dependenţa de importurile din Rusia în cea mai mare măsură“, scriu analiştii de la Institutul Economic Polonez.
Potrivit datelor publicate într-o analiză Politico, Polonia are un consum de gaze naturale de circa 20 de miliarde de metri cubi pe an, din care aproape 10 miliarde de metri cubi veneau direct din Rusia, prin intermediul conductei Yamal. Mai departe, Polonia are o producţie internă de circa 3-4 miliarde de metri cubi de gaze la care, în 2022, se adăugau circa 6 miliarde de metri cubi de GNL care veneau pe Marea Baltică. Dar cea mai importantă piesă din strategia energetică a Poloniei, cea care avea să o elibereze de dependenţa faţă de Rusia, a intrat pe deplin în funcţiune în noiembrie, anul trecut, Baltic Pipeline. Iar momentul nu putea fi mai bun în contextul în care tot la finalul anului trecut a expirat contractul din 1996 pe care Polonia îl avea cu Gazprom.
Proiectul Baltic Pipeline a fost recunoscut de către Comisia Europeană ca Proiect de Interes Comun în 2013, prin această „titulatură“ fiind subliniată importanţa strategică pentru tot blocul a acestei investiţii. Mai departe, proiectul a primit o finanţare europeană de 266,8 milioane de euro, bani care au fost folosiţi pentru lucrările de inginerie, obţinerea avizelor necesare sau lucrări de construcţie. În 2018, Energinet, operatorul danez al sistemelor de transport al energiei şi al gazului natural, alături de GAZ-SYSTEM, operatorul sistemului de transport de gaze din Polonia, au luat decizia finală de investiţii, lucrările începând în 2019.
„Polonia a fost foarte determinată în implementarea strategiei privind diversificarea surselor de alimentare cu gaze, lucru care a garantat independenţa ţării şi securitatea sa energetică. În ultmii ani, Gaz-System a construit peste 1.000 kilometri de conducte de transport a gazului natural, inclusiv Baltic Pipeline, care permite transportului gazului din Norvegia, via Danemarca până în Polonia, iar mai departe am realizat interconectori cu Lituania şi Slovacia“, spun reprezentanţii GAZ-SYSTEM.
Potrivit unei prezentări furnizată de companie, la începutul acestui an capacitatea de import a Poloniei ajunsese a 36,1 miliarde de metri cubi, iar cea de export la 9,7 miliarde de metri cubi pe an.
O piesă cheie în tot acest puzzle este terminalul de GNL din Swinoujscie (nord-vestul Poloniei), una dintre cele mai folosite facilităţi de acest gen din Europa, care asigură 30% din necesarul de gaze al Poloniei în acest moment.
„Lucrările de extindere vor duce la o creştere a capacităţii de regazeificare a terminalului de la Swinoujscie la 8,3 miliarde de metri cubi, de la o capacitate actuală de 6,2 miliarde de metri cubi“, mai spun reprezentanţii GAZ-SYSTEM.
În acest timp, Polonia a finalizat investiţia într-un interconector cu Lituania, cu o capacitate de export de 2,4 miliarde de metri cubi, care a devenit operaţional în mai, anul trecut. Cu Slovacia, interconectorul permite o capacitate de export dinspre Polonia de 5,7 miliarde de metri cubi pe an.
Dar pentru Polonia, partea de export de gaze joacă un rol secundar, piaţa locală în sine urmând să crească semnificativ până la finalul acestei decade. Deşi consumul intern a crescut în ultimii ani, gazul joacă un rol scăzut în producţia de energie a ţării, dar acest lucru se va schimba. La nivelul UE, situaţia Poloniei în contextul tranziţiei energetice este unică, circa 70% din producţia sa de energie bazându-se pe cărbuni. Dar ambiţiile ţării sunt de a investi masiv în zona de energie verde şi în proiecte nucleare, gazul fiind combustibilul său de tranziţie, mai ales în contextul în care Polonia s-a eliberat complet de dependenţa de importurile ruseşti. În acest context, estimările dintr-o analiză realizată de IEA (International Energy Agency) arată că la nivelul anului 2030 consumul de gaze al Poloniei ar putea ajunge la 30 de miliarde de metri cubi. Astfel, ţara are nevoie de şi mai mult gaz, un alt proiect fiind acum strategic pe agenda energetică a Poloniei şi a GAZ-SYSTEM.
„Compania face progrese cu construcţia terminalului plutitor de GNL în golful Gdanskului, care în varianta cea mai mare va avea o capacitate de regazeificare de 10,6 miliarde de metri cubi pe an. Aceste este în acest moment cel mai important proiect strategic în care suntem implicaţi“, au mai precizat reprezentanţii GAZ-SYSTEM.
În cea mai conservatoare variantă, terminalul din Gdansk va avea o capacitate de 6,1 miliarde de metri cubi pe an, termenul pentru finalizarea acestei investiţii fiind 2028. Practic, dincolo de obiectivele proprii legate de tranziţia energetică, din acel moment Polonia va putea să-şi intensifice prezenţa în regiune, exportâun un gaz pe care nu îl produce, dar dovedind importanţa investiţiilor în infrastructura strategică. De partea cealaltă, în România, la începutul lui 2027, vor fi extrase primele molecule de gaze din zona de mare adâncime a Mării Negre. Rămâne de văzut unde vor ajunge.
Materialul a fost realizat cu sprijinul LOT Polish Airlines.
După ce a descoperit dedesubturile antreprenoriatului în compania familiei, SanoVita, în care s-a implicat înainte ca businessul să fie vândut americanilor de la Highlander Partners, Albert Soare a decis să pornească propria afacere, în domeniul fotovoltaicelor, iar startul a fost unul peste aşteptări: 2 milioane de euro în primul an şi 10 milioane, estimări pentru cel de-al doilea. Ce planuri are în continuare cu Kilowat?
Cel mai mare vis antreprenorial îl trăiesc parţial chiar acum. Îmi doresc să dezvolt mai mult domeniul producţiei, dintr-un spirit uşor patriotic. Sunt mult prea multe produse pe care le aducem din import, deşi ar putea fi fabricate în România. Pe termen lung, îmi doresc să am bucuria de a exporta produse fabricate în ţara noastră”, spune Albert Soare, care a pornit businessul Kilowat anul trecut, încheiat cu venituri de 2 milioane de euro.
Pentru anul în curs, el se aşteaptă la o evoluţie de 5x, estimând că va închide 2023 cu o cifră de afaceri de 10 milioane de euro, creştere pe care o pune pe seama „calităţii serviciilor oferite, recomandările clienţilor mulţumiţi jucând un rol esenţial”. Kilowat are în prezent o echipă de 40 de angajaţi şi circa 1.000 de clienţi, dar şi două depozite la Râmnicu Vâlcea şi Târgu-Mureş, însumând 5.000 de metri pătraţi, plus două unităţi de producţie la Reghin şi Piteşti, unde fabrică în jur de trei-patru sisteme fotovoltaice rezidenţiale pe zi, dar şi sisteme fotovoltaice industriale, capacitatea de producţie de structuri metalice fiind de 15 tone pe zi. Până în prezent, businessul a ajuns la peste 25.000 de metri pătraţi de clădiri construite cu structură fabricată în regim propriu. Majoritatea produselor din portofoliul businessului sunt însă achiziţionate în cea mai mare parte de la depozitele de pe teritoriul UE ale producătorilor, în timp ce altele sunt importate direct din China sau Germania.
Ideea lansării unui business în domeniul fotovoltaicelor i-a venit în urma unui parcurs mai lung. În prima fază a investit în domeniul construcţiilor, mai exact în unitatea de producţie a structurilor uşoare şi grele. Ulterior, a cercetat şi experimentat intensiv timp de patru ani tot ce ţine de eficientizarea clădirilor, de la stadiul de proiectare, construcţie şi până la exploatarea lor. Pas cu pas, această cercetare l-a condus natural la sistemele fotovoltaice, automatizări şi sisteme termice eficiente, precum pompele de căldură. „Am înţeles rapid impactul major pe care aceste sisteme le au asupra clădirilor şi am fost atras de economia pe termen lung, care se poate obţine inclusiv pentru clădirile existente şi fără a fi necesară o intervenţie prin restaurări capitale.” Investiţia iniţială în lansarea businessului s-a ridicat la 400.000 de euro, având deja infrastructura, „care a funcţionat ca o bază”.
Albert Soare spune că antreprenoriatul „este în ADN-ul meu, dar nu este vorba doar de afaceri şi de bani”. El susţine că munca sa nu are şi nici nu a avut ca scop unic profitul. „Misiunea mea actuală este de a-i ajuta pe oameni să scape de grija facturilor şi să trăiască într-un mediu mai curat. Îmi doresc o lume mai bună şi lucrez în această direcţie. Dacă nu aş face afaceri aş lucra voluntar pentru diverse cauze.”
Primul contact cu lumea afacerilor l-a avut încă de la o vârstă fragedă. „SanoVita a făcut parte din familia mea şi, practic, am crescut odată cu firma. De cele mai multe ori de la şcoală mergeam direct la sediu, unde stăteam până seara târziu. Îmi făceam temele acolo, urmăream tot ce se întâmplă şi mai ajutăm cu ce puteam”, povesteşte Albert Soare. De-a lungul anilor s-a implicat în businessul de familie în toate rolurile, de la lucru în fabrică până la postul de manager de import, vânzări, marketing, şi pentru că i-a plăcut specificul activităţii şi simţea că poate „contribui la a face bine oamenilor prin SanoVita”, dar şi pentru că voia să cunoască cât mai biness businessul şi să înveţe cât mai mult. „Am urmărit cursul firmei, am participat anual la toate târgurile internaţionale de profil şi am influenţat, pe cât am putut, evoluţia companiei în aşa fel încât să rămână mereu relevantă în ton cu vremurile.” În SanoVita spune că a învăţat importanţa resursei umane din posturile de conducere şi a softurilor în managementul firmei, acestea reprezentând două aspecte cărora le acordă multă atenţie şi la Kilowat. De altfel, mentor i-a fost chiar tatăl său, pe care l-a observat îndeaproape de-a lungul anilor şi a învăţat de la el. „Chiar dacă el mereu m-a încurajat să îmi aleg o meserie din dorinţa de a-mi oferi stabilitate, eu am învăţat mai mult decât orice antreprenoriat şi management. Sfaturile lui se leagă mereu de etică, principiile înaintea banilor, nu contează ce pierzi, corectitudinea şi principiile nu se negociază niciodată.”
„Următorul pariu este, de fapt, vechiul pariu: domeniul alimentar”
Legat de competiţie, Soare spune că multe companii au intrat pe această piaţă, E.ON, CEZ, Simtel etc, „dar compania Kilowat nu este doar despre sisteme fotovoltaice, efortul meu este pentru eficienţă energetică şi financiară pentru întreaga populaţie, iar gama de servicii şi produse pe care o dezvolt acum este diferită de ce oferă celelalte companii”. În ceea ce priveşte tendinţele din piaţă, antreprenorul remarcă faptul că toată lumea este în căutare de soluţii pentru un trai modern, decent, eficient energetic, sustenabil şi compatibil cu cele mai înalte rigori în ceea ce priveşte impactul asupra mediului încojurator. „La nivel european se instalează sisteme fotovoltaice şi pompe de căldură pe clădiri, fiecare ţară este în diverse stadii de implementare a acestor soluţii şi este clar că mergem toţi pe acelaşi drum. Interesul oamenilor pentru sisteme fotovoltaice creşte, motivul fiind foarte simplu: cine nu îşi doreşte să scape de grija facturilor la energie?”
În acest moment, jucătorul are în curs o investiţie într-un nou sediu la Râmnicu Vâlcea şi în modernizarea şi extinderea punctului de lucru de la Târgu-Mureş. „De asemenea, în primăvară vom demara construcţia unui nou sediu la Bucureşti.” Pe termen mediu, antreprenorul îşi doreşte, de asemenea, să investească şi într-o unitate de producţie a pompelor de căldură. Iar despre eventualitatea unei noi iniţiative antreprenoriale, Soare spune că „următorul pariu este, de fapt, vechiul pariu: domeniul alimentar va rămâne mereu seducător pentru mine şi sper să pot investi din nou în această direcţie”.
Principii biblice aplicate în business
Despre echilibrul dintre planul personal şi cel profesional, antreprenorul spune că urmează principiul biblic „daţi Cezarului ce este al Cezarului şi lui Dumnezeu ce este al lui Dumnezeu”, aşa că „am datoria de a acorda timp şi predictibilitate programului de familie”. Evident, adaugă el, de multe ori e provocat de circumstanţe şi fură din timpul personal pentru problemele urgente. „Am învăţat totuşi să deleg şi să îmi pun încrederea în echipa mea, în care se află oameni pricepuţi şi care găsesc soluţii la orice pentru clienţi, ceea ce ajută atât businessul să se dezvolte, dar şi îmi oferă oportunitatea de a concentra o parte din timp şi pe alte proiecte şi familie.”
Ca lider, fondatorul spune că este principial şi idealist. „Acţiunile mele au la bază o misiune, un scop care îmi dă energia necesară pentru a acţiona şi depune eforturi pentru binele celorlalţi. Viziunea, curajul şi dorinţa de a-mi dezvolta permanent aptitudinile sunt valori care mă caracterizează.”
Sfatul lui Albert Soare pentru tinerii antreprenori este să înveţe cât mai mult atât din materiale didactice, dar şi din practică. „Cheia succesului în business se leagă de viziune, curaj şi capacitatea de a armoniza planurile făcute cu realitatea, astfel încât să fie fezabile. Adevărul nu îl vei găsi într-o singură carte, un curs sau o şcoală, dar ne putem apropia de el prin cât mai mult studiu.” De asemenea, el notează că este important să înveţe de la alţi antreprenori din acelaşi domeniu, nu doar să le analizeze greşelile şi să „fure” ce merită furat. „În final, pasiunea pentru ceea ce faci contează. Cât timp misiunea ne defineşte, lucrurile se întâmplă natural.”
Carte de vizită
Albert Soare, fondator, Kilowat
1. A urmat Facultatea de Administrare a Afacerilor;
2. Înainte de a porni propriul business s-a implicat în afacerea familiei, SanoVita, în diverse departamente, inclusiv ca import manager;
3. Printre hobby-urile sale se numără călătoriile, scuba divingul, înotul, ambarcaţiunile şi schiul.
La finalul lunii noiembrie, anul trecut, Baltic Pipeline, conducta care a unit sistemele de transport al gazului din Norvegia, Danemarca şi Polonia, cu o capacitate de 10 miliarde de metri cubi pe an, a intrat pe deplin în funcţiune. Momentul nu putea să fie mai bun în contextul în care în 2022 contractul pe termen lung pe care Polonia îl avea cu Gazprom pentru achiziţia de gaze expira, iar polonezii nu îşi doreau sub nicio formă să-l prelungească. Ce urmează?
“Invazia Rusiei asupra Ucrainei din 2022 a forţat statele europene să-şi reducă dependenţa faţă de gazul rusesc. Deşi importurile de gaze ale UE, inclusiv GNL (gaz natural lichefiat) au crescut cu 37% în perioada 2014-2021, după invazie fluxurile de gaze prin conducte au scăzut de 6 ori. Una dintre principalele pieţe din UE, Polonia, care în mod istoric era şi cea mai dependentă de importurile de gaze din Rusia, a reuşit să-şi reducă dependenţa de importurile din Rusia în cea mai mare măsură”, scriu analiştii de la Institutul Economic Polonez.
Potrivit datelor publicate într-o analiză Politico, Polonia are un consum de gaze naturale de circa 20 de miliarde de metri cubi pe an, din care aproape 10 miliarde de metri cubi veneau direct din Rusia, prin intermediul conductei Yamal. Mai departe, Polonia are o producţie internă de circa 3-4 miliarde de metri cubi de gaze la care, în 2022, se adăugau circa 6 miliarde de metri cubi de GNL care veneau pe Marea Baltică. Dar cea mai importantă piesă din strategia energetică a Poloniei, cea care avea să o elibereze de dependenţa faţă de Rusia, a intrat pe deplin în funcţiune în noiembrie, anul trecut, Baltic Pipeline. Iar momentul nu putea fi mai bun în contextul în care tot la finalul anului trecut a expirat contractul din 1996 pe care Polonia îl avea cu Gazprom.
Proiectul Baltic Pipeline a fost recunoscut de către Comisia Europeană ca Proiect de Interes Comun în 2013, prin această “titulatură” fiind subliniată importanţa strategică pentru tot blocul a acestei investiţii. Mai departe, proiectul a primit o finanţare europeană de 266,8 milioane de euro, bani care au fost folosiţi pentru lucrările de inginerie, obţinerea avizelor necesare sau lucrări de construcţie. În 2018, Energinet, operatorul danez al sistemelor de transport al energiei şi al gazului natural, alături de GAZ-SYSTEM, operatorul sistemului de transport de gaze din Polonia, au luat decizia finală de investiţii, lucrările începând în 2019.
“Polonia a fost foarte determinată în implementarea strategiei privind diversificarea surselor de alimentare cu gaze, lucru care a garantat independenţa ţării şi securitatea sa energetică. În ultmii ani, Gaz-System a construit peste 1.000 kilometri de conducte de transport a gazului natural, inclusiv Baltic Pipeline, care permite transportului gazului din Norvegia, via Danemarca până în Polonia, iar mai departe am realizat interconectori cu Lituania şi Slovacia”, spun reprezentanţii GAZ-SYSTEM.
Potrivit unei prezentări furnizată de companie, la începutul acestui an capacitatea de import a Poloniei ajunsese a 36,1 miliarde de metri cubi, iar cea de export la 9,7 miliarde de metri cubi pe an.
O piesă cheie în tot acest puzzle este terminalul de GNL din Świnoujście (nord-vestul Poloniei), una dintre cele mai folosite facilităţi de acest gen din Europa, care asigură 30% din necesarul de gaze al Poloniei în acest moment.
“Lucrările de extindere vor duce la o creştere a capacităţii de regazeificare a terminalului de la Świnoujście la 8,3 miliarde de metri cubi, de la o capacitate actuală de 6,2 miliarde de metri cubi”, mai spun reprezentanţii GAZ-SYSTEM.
În acest timp, Polonia a finalizat investiţia într-un interconector cu Lituania, cu o capacitate de export de 2,4 miliarde de metri cubi, care a devenit operaţional în mai, anul trecut. Cu Slovacia, interconectorul permite o capacitate de export dinspre Polonia de 5,7 miliarde de metri cubi pe an.
Dar pentru Polonia, partea de export de gaze joacă un rol secundar, piaţa locală în sine urmând să crească semnificativ până la finalul acestei decade. Deşi consumul intern a crescut în ultimii ani, gazul joacă un rol scăzut în producţia de energie a ţării, dar acest lucru se va schimba. La nivelul UE, situaţia Poloniei în contextul tranziţiei energetice este unică, circa 70% din producţia sa de energie bazându-se pe cărbuni. Dar ambiţiile ţării sunt de a investi masiv în zona de energie verde şi în proiecte nucleare, gazul fiind combustibilul său de tranziţie, mai ales în contextul în care Polonia s-a eliberat complet de dependenţa de importurile ruseşti. În acest context, estimările dintr-o analiză realizată de IEA (International Energy Agency) arată că la nivelul anului 2030 consumul de gaze al Poloniei ar putea ajunge la 30 de miliarde de metri cubi. Astfel, ţara are nevoie de şi mai mult gaz, un alt proiect fiind acum strategic pe agenda energetică a Poloniei şi a GAZ-SYSTEM.
“Compania face progrese cu construcţia terminalului plutitor de GNL în golful Gdanskului, care în varianta cea mai mare va avea o capacitate de regazeificare de 10,6 miliarde de metri cubi pe an. Aceste este în acest moment cel mai important proiect strategic în care suntem implicaţi”, au mai precizat reprezentanţii GAZ-SYSTEM.
În cea mai conservatoare variantă, terminalul din Gdansk va avea o capacitate de 6,1 miliarde de metri cubi pe an, termenul pentru finalizarea acestei investiţii fiind 2028. Practic, dincolo de obiectivele proprii legate de tranziţia energetică, din acel moment Polonia va putea să-şi intensifice prezenţa în regiune, exportâun un gaz pe care nu îl produce, dar dovedind importanţa investiţiilor în infrastructura strategică. De partea cealaltă, în România, la începutul lui 2027, vor fi extrase primele molecule de gaze din zona de mare adâncime a Mării Negre. Rămâne de văzut unde vor ajunge.
Materialul a fost realizat cu sprijinul LOT Polish Airlines.