BusinessMagazin

Tag: dobanzi

  • George Mucibabici, fostul şef al operaţiunilor de piaţă din BNR face dezvăluiri: Anii ‘90 au fost dramatici pentru BNR şi pentru România

    ♦ În 1997 a trebuit să dăm drumul la cursul valutar şi să mărim dobânzile, care au ajuns la 400% pe piaţa interbancară, ceea ce a fost un şoc ♦ În 1999, cu un rating în default, FMI ne-a pus să ne împrumutăm de pe piaţa privată, înainte să ne dea drumul la un Acord. Pe piaţa externă nu găseam bani pentru că nu ne împrumuta nimeni, aşa că am discutat cu băncile străine care aveau operaţiuni în România. Anthony van der Heijden de la ING şi Robert Rekkers de la ABN Amro au fost cu noi într-un moment critic.

    În septembrie 1990, George Mucibabici a fost chemat de Mugur Isărescu să-i fie şef de cabinet, după ce a preluat funcţia de guvernator al BNR. Apoi a fost, până în 1999 (cu excepţia anilor 1994-1996, când a fost reprezentantul României la FMI), directorul operaţiunilor de piaţă din BNR, care includea piaţa valutară, piaţa monetară şi administrarea rezervei valutare, trăind pe viu una dintre cele mai dramatice perioade din istoria economică şi a finanţelor României de după 1990.

    Cu un acces zero pe pieţele private externe de împrumut, România şi BNR erau tot timpul cu securea onorării plăţilor externe deasupra capului. Rezerva valutară de 2 mld. dolari lăsată de Ceauşescu s-a evaporat în numai 1 an, aşa că în 1991, când Banca Naţională a preluat adminis­trarea rezervei valutare de la BRCE – Banca Ro­mână de Comerţ Exetrior – nu mai era nimic, ci chiar era un minus de aproape 1 mld. do­lari, adică o obligaţie externă care trebuia plătită.

    În noiembrie 1991, pentru că România nu mai avea valută, premierul Stolojan a fost nevoit să recurgă pur şi simplu la o naţionalizare a valutei din conturile întreprinderilor de stat şi a companiilor private, o decizie extrem de controversată chiar şi după 30 de ani.  

    „Au fost zile când nu aveam în rezerva valutară nici 10 milioane de dolari. Acestea sunt cifre reale, nu inventate.“ Acum, când BNR are o rezervă valutară de peste 30 de miliarde de euro, anii ‘90 par dintr-un alt film.

    Într-o discuţie cu ZF, George Mucibabici dezvăluie câteva episoade dramatice la care a luat parte atunci când România nu se mai putea împrumuta de pe piaţa externă şi era la un pas de încetare de plăţi.

    „Pentru mine, cea mai tensionată zi din cariera mea a fost undeva în aprilie 1992, când nu aveam 40 de milioane de dolari ca să plătim un import derulat prin BRCE, dar garantat de Banca Naţională. Dacă nu-l plăteam, intram în încetare de plăţi pentru că era garanţia BNR la mijloc. Şi nici BRCE nu avea aceşti bani, în condiţiile în care BRCE avea o credibilitate mai mare decât a guvernului sau a ministerului de finanţe. Ne-am strâns la BNR, Vlad Soare – viceguvernator, eu ca şef al direcţiei de operaţiuni de piaţă, Dan Pascariu – preşedinte şi Răzvan Temeşan – prim-vicepreşedinte al BRCE. Guvernatorul Isărescu a venit şi ne-a spus că trebuie neapărat să găsim o soluţie. Ne-am apucat să sunăm la toate băncile din lume, inclusiv la băncile centrale, dar nu ne puteau ajuta, având în vedere situaţia economică şi politică din România. Într-un final am găsit bani la băncile mixte din străinătate unde BRCE avea o parte din acţiuni. Au fost patru bancheri care ne-au susţinut şi şi-au folosit toată poziţia – Mihai Rădoi de la Anglo-Romanian Bank, Romeo Rusu de la Banca Franco-Română, Dumitru Lungu de la MISR Romanian Bank şi Gheorghe Neagu de la Frankfurt Romanian Bank. Cu ei am găsit cele 40 de milioane de dolari ca să plătim acel import.“

    Anii ‘90 au fost o luptă continuă între dorinţele guvernului de a controla cursul valutar şide a avea dobânzi joase care erau însă real negative, adică sub inflaţie, şi inconsistenţa politicilor economice şi fiscale, care se confruntau cu realităţile din economie, spune Mucibabici.  Programele cu FMI începeau prin măsuri de macrostabilizare a inflaţiei şi a cursului valutar (de la 200% inflaţie în 1992 am ajuns la 300% în 1993, pentru a scădea la 60% în 1994, ceea ce a fost extraordinar), dar apoi se opreau când era vorba de măsuri concrete în economie.

    Întreprinderile de stat primeau bani de la guvern sau luau împrumuturi externe ca să se retehnologizeze, dar nu se făcea nimic, ci doar se consumau resurse, inclusiv cele valutare.

    Anii ‘95-’96 au fost ani pierduţi din punct de vedere economic, inflaţia revenea, iar pe piaţă erau din nou cursuri valutare duble, unul oficial şialtul la casele de schimb, spune Mucubabici.

    Aşa s-a ajuns la finalul lui 1996, începutul lui 1997, când s-a schimbat puterea, au plecat PDSR şi Ion Iliescu, au venit Constantinescu şi Convenţia, dar din nou BNR nu prea mai avea rezerve valutare, care fuseseră folosite pentru ţinerea cursului. Din nou se acumulaseră dezechilibre. Aşa că a venit FMI şi s-a dat dru­mul la cursul valutar, care în primăvara lui 1997 a crescut peste noapte de la 5.000 de lei/dolar, la 12.000 de lei/dolar, pentru ca apoi să scadă şi să se stabilizeze undeva la 7.000 de lei/dolar.

    „1997 a fost cel mai provocator an pentru noi la BNR, pentru că a trebuit să dăm drumul la cursul valutar, dar în acelaşi timp trebuia să majorăm dobânzile la lei peste inflaţie pentru a steriliza banii din piaţă. Am ajuns şi la dobânzi de 400%, pe termen scurt. Îmi amintesc că în dealingul de la BNR aveam o tablă unde scriam în fiecare dimineaţă strategiile de intervenţie şi la ce bănci trebuia să intervenim. Dacă nu mai avea lei, nu mai puteau tranzacţiona pe cursul valutar. Câteodată intra şi guvernatorul Isărescu în dealing, se uita la ecrane, spunând când trebuia să intervenim.“ După episodul din primăvara lui 1997 cursul s-a stabilizat, in­flaţia şi dobânzile la lei erau în scădere, dar a in­ter­­venit în 1998 criza din Rusia, care a dat totul peste cap.

    În 1999, BNR trebuia să ramburseze împrumuturile externe luate în anii anteriori şi mai ales cei 500 de milioane de dolari, obligaţiuni samurai făcute cu Nomura, iar agenţiile de rating ne-au retrogradat, punându-ne pe o listă de încetare de plăţi pentru că, au calculat ei, nu am fi avut bani să plătim acele împrumuturi, spune Mucibabici.

    Pentru că veneam şi după criza asiatică, FMI a spus că nu ne dă bani ca noi să rambursăm împrumuturile luate de la băncile private şi ne-a trimis pe pieţele externe să găsim bani.

    Dar pieţele externe nu erau atât de doritoare să împrumute România, ţin minte că banca elveţiană Credit Suisse First Boston a fost singura care vroia să ne dea bani, dar cu o dobândă de 15% în dolari, plus un gaj pe creanţele Romatsa, menţionează el.

    „Soluţia de salvare ne-a dat-o un fost director al Băncii Reglementelor Internaţionale, când i-a spus guvernatorului să ia bani de la băncile străine din România, care puteau să ia bani de la băncile lor mamă.“Aşa s-a făcut celebrul „club loan“ de 108 milioane de dolari, care a fost discutat cu băncile străine din România. Din partea BNR, echipa de negociere a fost formată din Adrian Grigoriu – şeful operaţiunilor pe piaţa valutară, Magdalena Manea – dealerul BNR şi eu, în calitate de director al Direcţiei. Guvernatorul Isărescu a venit la început să vorbească cu băncile. Avocaţii de la Nestor şi Clifford Chance erau de partea băncilor, iar noi am luat o casă de avocatură din SUA, care ne-a ajutat foarte mult. Negocierea a fost pe marja de dobândă şi clauza de nongaranţie, pentru că nu puteam să punem aurul în garanţie. În cursul negocierilor a fost un moment tensionat pentru că semnarea trebuia să aibă loc luni, iar preşedintele unei bănci cu o expunere destul de mare a venit vineri şi ne-a cerut o dobândă mai mare. Eu am plecat spunând că nu putem accepta, iar Anthony van der Heijden, şeful ING şi Robert Rekkers, şeful ABN Amro au venit după mine, spunând că acoperă ei partea acelei bănci. De la mine din birou şi-au sunat şefii din Olanda ca să dea diferenţa. În final nu a mai fost nevoie, pentru că acea bancă a revenit în club loan.“

    Dar de ce era important acel împrumut?

    Pentru că era o primă precondiţie în Acordul cu FMI ca întâi să luăm împrumuturi private, iar apoi să vină şi ei. Iar a doua condiţie a fost închiderea Bancorex, care a fost pionul cel mai important pe care l-a pierdut atunci România, spune Mucibabici.

    După 2000, odată cu decizia politică de a intra în NATO şi Uniunea Europeană, lucrurile s-au schimbat substanţial, România a început să atragă investiţii străine care au adus valută şi niciodată nu s-a mai pus problema rezervei valutare.

    După 1999, George Mucibabici a plecat în sectorul privat, întâi la Gelsor, grupul lui Sorin Ovidiu Vântu, alături de alţi colegi din BNR, un episod de care nu se dezice, dar spune acum că nu l-a judecat prea bine, pentru ca în 2001 să devină prim-vicepreşedinte la Banca Ţiriac, când a venit Anthony van der Heijden de la ING. După plecarea olandezului a devenit preşedintele băncii, fiind în perioada în care omul de afaceri Ion Ţiriac s-a asociat întâi cu HVB Bank şi apoi cu Unicredit.

    Eu am plecat cu o zi înainte să se închidă dealul cu HVB, spune el.

    În perioada Ţiriac a trăit boomul creditării în retail, când s-au dezvoltat o mulţime de produse bancare, iar persoanele fizice au avut acces la credite de consum, credite de vacanţă, împrumuturi ipotecare şi carduri de credit.

    „A fost o creştere absolut fabuloasă şi îmi amintesc că Banca Ţiriac, care era pe poziţia a zecea ca active, a ajuns să fie pe locul 3 ca profit.“

    În perioada 2005-2008 în România au intrat investiţii străine de 30 de miliarde de euro, adică 50% din investiţiile străine atrase de România între 1990 – 2020.

    Aceste intrări au dus la creşterea rezervei valutare dar şi la aprecierea cursului valutar, care a creat apoi, când a venit criza, mari probleme.

    BNR nu putea să evite această apreciere a cursului de la 4 lei la 3 lei pentru un euro?

    Nu putea, Banca Naţională a luat toate măsurile, a cumpărat valută, a sterilizat leii, a majorat rezervele minime, dar băncile tot aduceau bani şi dădeau credite. Toată lumea vorbea despre creditarea de retail, era noul trend, aici se făceau banii şi se luau bonusurile, spune Mucibabici.

    Am fi putut evita această apreciere printr-o sterilizare a leilor doar dacă bugetul făcea surplus bugetar. În lume numai două ţări au reuşit acest lucru – Singapore şi Norvegia, a adăugat el.

    Guvernatorul Isărescu spunea că aşa sunt ciclurile economiei, cicluri umane, toată lumea voia să ia credite şi nu puteam să evităm acest lucru, menţionează el.

    „Îmi amintesc şi acum de discursul pe care l-a avut guvernatorul Isărescu la Gala ZF din noiembrie 2008, când vorbea de o aterizare forţată a economiei şi de o ajustare, dar toată lumea din sală discuta despre împrumuturi, creditare, afaceri în real-estate. Guvernatorul Isărescu vorbea de unul singur.“

    În 2009 România a luat cel mai mare împrumut de la FMI, de 20 de miliarde de euro pentru a stabiliza cursul şi sistemul bancar, care era supraexpus pe valută. A urmat şi acordul de la Viena, când băncile prezente în România s-au angajat să nu-şi retragă finanţarea.

    Dincolo de criza din 2008/2009, poziţia externă a României s-a îmbunătăţit extraordinar şinu s-a mai pus niciodată problema posibilităţii intrării în default.

    Am traversat această perioadă, din ‘90 şi până acum, pentru că Mugur Isărescu a fost un om echilibrat care, pe lângă cunoştinţele economice teoretice, are şi o înţelegere a economiei reale, spune Mucibabici. Este extrem de calculat când ia o decizie, fără excese şi se consultă mult când ia o decizie. Pe lângă acest lucru, cred că a fost echidistant cu toate guvernele. Dacă ar fi înclinat într-o parte sau alta, şi-ar fi pierdut şi sprijinul intern, şi sprijinul extern.

    „Şi acum îmi amintesc cum mi-a spus în ‘90 să vin la BNR alături de el, ca să facem o bancă centrală.“

     

     

    Cele 14 bănci care au contribuit în 1999 la Club Loan-ul prin care România a evitat intrarea în incapacitate de plată

     

     1 ABN Amro  – 15 milioane de dolari

     2 Alpha Credit Group Atena  – 7 milioane de dolari

     3 Banca Bucureşti (deţinută de Alpha Group) – 3 milioane de dolari

     4 Robank – 2 milioane de dolari

     5 Daewoo Bank – 5 milioane de dolari

     6 Banca Turco-Română – 5 milioane de dolari

     7 Bank-Austria Creditanstalt România  – 10 milioane de dolari

     8 Citi Bank  – 15 milioane de dolari

     9 Demir Bank  – 2 milioane de dolari

    10 ING  – 20 de milioane de dolari

    11 Internatiol Commercial Black Sea Bank – 5 milioane de dolari

    12 National Bank of Greece Atena – 10 milioane de dolari

    13 Raiffeisen Bank România – 10 milioane de dolari

    14 United Garanti Bank România – 1 milion de dolari

  • Cine are răbdarea să aştepte 10-15 ani?

    Bineînţeles că noi simţim mai bine cum se conduce o ţară, un guvern, un minister, o primărie, cum se fac autostrăzile ca la nemţi, spitalele ca la francezi, cât trebuie să fie cursul valutar sau cât trebuie să fie dobânzile, cum un pod ar fi trebuit să ducă în dreapta şi nu în stânga etc.

    Cu toţii avem idei şi sfaturi pentru cei care conduc o instituţie publică sau o companie privată.

    Dar din păcate sau din fericire, nu suntem în locul lor, şi mai mult decât atât, nu cred că am vrea să fim, mai ales când este criză şi lucrurile nu merg.

    Cine ar vrea să lase viaţa relativ bună de acum pentru a fi înjurat, stresat, cu infarctul lângă pernă, mai şi ales ca să îi spună alţii ce trebuie să facă?

    La fotbal, la politică, şi mai nou la business, toată lumea se pricepe.

    Pentru a ajunge într-o funcţie publică în care să fii ales prin vot, trebuie să ai calităţi pe care mulţi alţii nu le au: în primul rând trebuie să-ţi doreşti acel lucru, trebuie să ai ambiţie, voinţă, determinare, energie pentru a mişca lucrurile.

    Inteligenţa nu este pe primul loc. Sunt destul de mulţi consilieri pe margine care sunt mult mai inteligenţi.

    De asemenea, ca să câştigi teren în politică şi în business, trebuie să mai ai răbdare, care se măsoară în ani.

    De asemenea, trebuie să ai puterea să treci peste înfrângeri, şi nu puţine, şi să o iei de la capăt.

    Nicuşor Dan nu a obţinut Primăria Capitalei „moca”, că i-a dat-o cineva gratis, ci a adunat aproape 15 ani de luptă. Până să câştige alegerile din 2020, a pierdut alegerile din 2016 şi din 2012. Notorietatea nu se câştigă peste noapte.

    Până la urmă, ca să câştige, s-a lăsat adoptat de PNL şi de USR.

    La Timişoara, Dominic Fritz, un cetăţean neamţ, a câştigat primăria în faţa eternului Nicolae Robu, intrând în arenă, la luptă, cu cineva care părea de neînvins.

    La Iaşi, Cosette Chichirău ar fi câştigat alegerile pentru primărie dacă Mihai Chirica nu ar fi fost racolat de PNL, după ce în 2012 a câştigat alegerile fiind la PSD. Dar Ludovid Orban a trecut peste istoria PSD, considerând că este mai important să câştige primăria Iaşiului, un oraş aflat într-o creştere economică destul de importantă.

    Clotilde Armand, o franţuzoaică, a câştigat primăria sectorului 1, la a doua încercare, după o luptă şi o hărţuială continuă.

    La Vrancea, l-a învins pe baronul PSD Marian Oprişan pentru poziţia de şef al Consiliului Judeţean, demolând toate sondajele, Cătălin Toma. Dacă nu încerci, nu câştigi!

    La Braşov, Allen Coliban de la USR a câştigat surprinzător în faţa lui George Scripcaru, care părea de neînvins.

    La sectorul 2 din Bucureşti, Radu Mihaiu a câştigat în faţa candidatului PSD Dan Cristian Popescu, viceprimar, care a trecut de la PNL la PSD.

    La sectorul 4, Simona Spătaru, un avocat anonim, a intrat în luptă cu Daniel Băluţă, care ar fi câştigat alegerile cu 110%. Acesta este şi motivul pentru care Piedone s-a dus la sectorul 5. Dar Simona Spătaru a luat 35%, iar Băluţă 56%, beneficiind de toată infrastructura oficială şi neoficială.

    Oamenii, alegătorii, generaţiile mai tinere, ar fi votat cu altcineva la celelalte primării sau consilii judeţene dacă acel altcineva ar fi intrat la luptă în faţa celor declaraţi câştigători încă înainte de vot.

    Dar prima condiţie ca să poţi să schimbi ceva este să ai pe cine să votezi. Nu se poate vota de pe Facebook, drumurile sau curăţenia oraşelor nu se face stând la terase şi comentând cât de murdar este în jur.

    Alegerile politice sunt ca în business, cei care intră în arenă, cei care au curajul de-a face un lucru sau altul, cei care au determinare, ambiţie şi nebunie, câştigă.

    Toţi ceilalţi suntem mai buni, dar de pe margine.

    România nu poate creşte mai repede stând pe margine. Cineva mai trebuie să şi lupte, să aibă răbdare, pentru că lucrurile nu se întâmplă peste noapte. Aşa cum a avut răbdare şi Nicuşor Dan.

    Dacă în mandatul lui avem apă caldă, şi-a îndeplinit un obiectiv.

     

    P.S. Business Magazin, această revistă pe care o citiţi săptămânal, a împlinit 16 ani, a avut ambiţie, voinţă şi determinare să reziste atât de mult timp.

    Să-i urăm ani buni în continuare!


    (cristian.hostiuc@zf.ro)

  • ROBOR la 3 luni a scăzut pentru a treia zi consecutiv, până la 1,96%

    Indicele ROBOR la 3 luni, în funcţie de care se calculează dobânzile variabile pentru creditele în lei, a scăzut miercuri la 1,96%, după ce marţi a fost cotat la 1,97% şi luni a fost cotat la 1,98%.

    Din data de 3 septembrie până la sfârşitul săptămânii trecute, în data de 11 septembrie, indicele ROBOR la 3 luni a rămas constant la 1,99%. La începutul acestei luni, pe 1 şi 2 septembrie, indicele ROBOR la 3 luni a fost cotat la 2%.

    Pe 20 mai ROBOR la 3 luni a scăzut la 2,43%, sub nivelul IRCC, indicele de referinţă pentru creditele consumatorilor reglementat de OUG 19/2019, care era 2,44%.

    Indicele ROBOR la 3 luni a înregistrat o tendinţă de scădere de la începutul anului, când era 3,19% în data de 3 ianuarie 2020.

    ROBOR este indicatorul monetar în funcţie de care se calculează dobânzile variabile pentru creditele în lei, precum şi dobânzile la creditele ipotecare. Creditele în lei cu dobândă variabilă, acordate înainte de luna mai 2019, sunt dependente de variaţia indicelui ROBOR.

    IRCC a fost introdus în primăvara anului 2019. Valoarea iniţială era tot de 2,36%, iar ulterior a avut o evoluţie fluctuantă.

  • Florin Ilie, vicepreşedinte ING Bank: Ce trăim acum este o situaţie de război, nu de criză economică

    ♦ Dacă ne gândim la curs şi dobânzi, nu le putem avea pe amândouă dacă se doreşte păstrarea cursului într-un tunel de previzibilitate pentru economie, susţine Florin Ilie, vicepreşedinte la ING Bank.

    Băncile locale au o structură girată spre titluri de stat, dar o structură sănă­toa­să pentru bănci înseamnă să aloce re­surse mai mult pentru creditare decât în titluri de stat, a spus Florin Ilie, vice­pre­şe­dinte la ING Bank, în cadrul vi­deocon­ferinţei ZF Bankers Summit 2020, care s-a desfăşurat la ju­mă­tatea lunii iulie.

    „Este o structură sănătoasă a bănci­lor să aloce mai mult în creditare decât în ti­tluri de stat. Băncile locale au o struc­tură destul de girată spre titluri de stat. Multe dintre ele se aproprie de limita expunerii pe titluri de stat. Din acest punct de vedere va fi o presiune dacă nu se gă­sesc investitori. Se aşteap­tă lu­nile de vară, mai puţine in­ves­ti­ţii, mai puţini oameni la ser­vi­ciu, este o pia­ţă mult mai puţin lichidă decât de obi­cei. Pe lunile de vară piaţa va­lutară este la o treime din lunile nor­male din timpul anului.“

    În opinia vicepreşedintelui ING Bank, piaţa bancară funcţio­nează bine, iar banca centrală va fi cheia prin inter­ven­ţiile pe piaţa secundară a titlurilor de stat.

    „Probabil piaţa titlurilor de stat va reacţiona semnificativ la in­ter­venţia băncii centrale. Perso­nal cred că ce s-a întâmplat în apri­lie a fost benefic şi profe­sio­nist făcut de băn­cile centrale. Piaţa bancară func­ţionează bine, iar banca cen­tra­lă va fi cheia pen­tru menţinerea pe o linie prin piaţa secundară a titlurilor de stat. Cumpărarea titlurilor de stat va fi în continuare cheia finan­ţării deficitului.“

    Din punctul de vedere al dobânzilor, Florin Ilie consideră că acestea vor rămâne probabil scăzute pe termen lung, dar realitatea este că România are pieţe financiare foarte subţiri comparativ cu state asemănătoare din regiune.

    „Ce trăim acum este o situaţie de război, nu este o situaţie de criză economică. În situaţii de genul acesta, dobânzile vor rămâne probabil scăzute pe termen lung dacă nu se întâmplă ceva ieşit din comun. Am discutat de dobânzi pe termen scurt. În realitate suntem o ţară cu pieţe financiare foarte subţiri comparativ cu state asemănătoare din regiune. Dacă ceilalţi merg cu dobânzile în jos şi le menţin în jos, automat se va ridica presiunea de pe dobânzi. Nu trebuie să ne uităm doar la ce facem noi, ci la ce facem noi comparativ cu ceilalţi. Pieţele au toate şansele să rămână relativ stabile. Vor exista variaţii, presiune pe curs există, dar banca centrală are instrumentele de a gestiona această situaţie.“

    Dacă se doreşte păstrarea cursului de schimb într-un tunel de previzibilitate pentru economie, probabil că sacrificiul va fi de păstrare a dobânzilor, decât de a le mai coborî, a mai declarat vicepreşedintele ING Bank la jumătatea lunii iulie.

    „Avem în continuare un deficit de cont curent semnificativ şi rămâne foarte mare, ceea ce înseamnă că trebuie să îl finanţăm. Intrările pe termen scurt de capital sunt intrări pe portofoliu în titluri de stat. Dacă reduci dobânda îţi micşorezi diferenţialul de dobândă faţă de regiune şi nu mai ai de unde să mai joci din dobânzi. Dacă ne gândim la curs şi la dobânzi, nu le putem avea pe amândoua dacă se doreşte păstrarea cursului într-un tunel de previzibilitate pentru economie. Probabil că sacrificiul va fi de păstrare a dobânzilor la acest nivel.“

    În ceea ce priveşte evoluţia economiei, ING Bank anticipează un declin de 5% în 2020 şi o revenire abruptă în 2021, fiind posibilă o revenire în V, după cum susţine Florin Ilie.

    „Noi vedem o scădere economică de 5% pentru anul acesta, dar o revenire destul de abruptă pentru anul viitor. Încă vedem o revenire în V, chiar dacă riscul unei astfel de reveniri este mare din cauza unui nou val de al pandemiei sau mai degrabă de reacţie la pandemie.“

    Pentru deficitul bugetar ING Bank estimează un nivel de aproximativ 5% din PIB anul viitor şi o inflaţie de 2,5%. „Întrebarea este dacă pieţele financiare pot acoperi acest deficit.“

    Pandemia a creat multe incertitudini, dar întrebarea este cum vor evolua discuţiile politice, lucruri de care atârnă credibilitatea politicii fiscale şi politicii monetare, a mai adăugat vicepreşedintele ING Bank.

    „Agenţiile de rating ne-au crezut şi ne-au răbdat pentru că am avut un comportament responsabil ca ţară. Întrebarea este cum vor evolua discuţiile politice, acestea sunt lucrurile de care atârnă credibilitatea noastră ca politică fiscală.“

     

     

  • Ce cred analiştii externi: Pentru a salva Occidentul şi generaţia millennials trebuie taxat capitalismul rentier, financiar şi imobiliar. Iar pensionarii trebuie să plătească factura pentru tineri

    Dimpotrivă, le-au accentuat şi mai mult.
    Dobânzile aproape de zero şi chiar negative, tipărirea continuă de bani de către băncile centrale şi aruncarea lor pe piaţă în speranţa că vor ajunge în economia reală nu au rezolvat deloc problemele economice din marile ţări occidentale, ci dimpotrivă, doar au amânat viitorul război social care va apărea.
    Noile generaţii, în frunte cu millennials, au fost cel mai afectate de criza anterioară şi vor plăti cel mai mult preţul crizei de astăzi.
    În aceste condiţii, aceste generaţii nu vor mai putea să acumuleze nimic, vor trăi permanent sub ghilotina şomajului (deja şomajul este cuprins între 25 şi 40% în rândul acestor generaţii), economia nu creează suficiente joburi mai bine plătite decât cel de chelner sau ghid turistic pentru pensionari, iar educaţia lor începe să crape.
    Dacă bunicii şi părinţii lor au putut să-şi cumpere o casă din salariile pe care le-au avut, noile generaţii n-au nicio şansă să se apropie de un activ imobiliar, din cauza creşterii fără precedent a preţurilor din real estate datorată printării de bani şi scăderii dobânzilor.
    Dobânzile spre zero practicate în acest moment de bănci fac ca procesul de economisire, pe care s-au bazat bunicii şi părinţii în crearea unei averi familiale, să nu aibă sens.
    Capitalismul financiar, imobiliar, rentier şi monopolistic nu mai încurajează deloc spiritul antreprenorial, ci chiar îl suprimă cu bani şi putere.
    Occidentul a acumulat prea multă bogăţie care a devenit rentieră, care stă degeaba în bănci, pe burse, în fonduri mutuale şi care se hrăneşte din dobânzi, dividende sau creşteri ale preţului acţiunilor.
    Acest capitalism financiar nu poate rezista la nesfârşit atâta timp cât nu ajunge în economia reală ca să creeze oportunităţi şi joburi şi pentru noua generaţie.
    Marile publicaţii de business din lume încep să trateze din ce în ce mai mult aceste probleme ale Occidentului care hrănesc şi cresc mari nemulţumiri, care la un moment dat vor izbucni. Până acum, aceste nemulţumiri şi-au găsit o exprimare pe Facebook sau pe alte reţele sociale, ajungând mai puţin în stradă.
    Vă recomand să citiţi patru articole:
    1. Martin Wolf, Financial Times: We must think as citizens – Covid-19 could transform many western societies by demonstrating the need for competent government. But without a thriving and stable middle class, the state risks succumbing to plutocracy
    2. Philip Stephens, Financial Times: The path from Covid-19 to a new social contract
    3. Andreas Kluth, Bloomberg: OK Boomer, we’re gonna socialize you. The pandemic is turning millennials into socialists
    4. Chris Giles, Martin Arnold, Financial Times: High saving rates pose dilemma for central banks. Consumer pandemic cash will help drive economic recovery or hold back growth
    În esenţă, ceea ce spun analiştii este că Occidentul are nevoie de un nou contract social care să restabilească echilibrele şi care să dea posibilitatea şi noilor generaţii să aibă aceeaşi viaţă ca a bunicilor şi a părinţilor.
    Capitalismul actual, care a permis crearea de mari averi, economisiri imense în bănci, proprietăţi imobiliare mari, a devenit o frână pentru economii.
    În aceste condiţii, capitalismul rentier trebuie taxat mult mai mult, guvernele trebuie să schimbe raportul de forţe din societate încurajând iniţiativele prin taxe mai mici, inclusiv pe muncă, iar la polul opus taxând banii care stau degeaba. Aceşti bani au devenit o povară şi pentru băncile centrale, care nu mai pot acţiona eficient pentru că nivelul de economisire este prea mare.
    Dacă nu se iau acum măsuri, inegalităţile vor creşte, iar noile generaţii se vor ridica la un moment dat chiar împotriva Occidentului. 

  • Românii au împrumutat statul cu 2 mld. lei prin Fidelis la dobânzi şi de 4,5% pe an. 815 mil. lei au fost subscrieri în euro

    ♦ În ultimele trei zile ale ofertei, subscrierile s-au dublat ♦ “Cele trei emisiuni de titluri de stat ( două în lei şi una în euro – n. red.) au fost cele mai bune lucruri care s-au întâmplat anul acesta din partea statului român pentru piaţa de capital” ♦ 562 mil. lei pe 2 ani la 4% pe an dobândă ♦ 662 milioane de lei pe 4 ani la 4,5% dobândă ♦ 815 mil. lei (168 milioane de euro) în tranşa în euro la 2% dobândă pe 5 ani ♦ “Cred că vor fi în top zece lichiditate la bursă după listare.“

    Din 15 iulie 2020 şi până pe 7 august 2020 Ministerul Finanţelor a vândut titluri de stat Fidelis către populaţie prin intermediul mecanis­melor pieţei de capital, iar potrivit datelor agregate de Ziarul Financiar pe parcursul celor trei săptămâni de desfăşurare a ofertei subscrierile s-au ridicat la 2 miliarde de lei.

    Spre comparaţie, la precedenta astfel de operaţiune a Ministerului Finanţelor, din 2016, subscrierile au fost de 735 mil. lei.

    „Cele trei emisiuni de titluri de stat ( două în lei şi una în euro – n. red.) au fost cele mai bune lucruri care s-au întâmplat anul acesta din partea statului român pentru piaţa de capital. Chiar mă bucur că avem aceste subscrieri, sunt peste estimările mele“, spune Răzvan Raţ, director general adjunct al BRK Financial Group, la emisiunea ZF Deschiderea de Astăzi.

    Potrivit datelor agregate de ZF, până la jumătatea şedinţei de tranzacţionare din 5 august, împrumuturile acordate de români Ministerului Finanţelor depăşiseră 1 mld. lei, ceea ce înseamnă că pe finalul zilei de miercuri, joi şi vineri, subscrierile s-au dublat în valoare.

    „Când a început perioada de subscriere eram oarecum cu inima strânsă, nu ştiam care vor fi subscrierile, dar acum pot să spun că răsuflu uşurat ca participant în piaţă. S-a demonstrat că statul poate să găsească resurse şi pe piaţa de capital românească“, spune Lucian Isac, director general al Estinvest.

    Din această sumă subscrisă de 2 mld. lei, aproximativ 566 de milioane de lei sunt subscrierile aferente emisiunii de obligaţiuni în lei cu scadenţa pe doi ani, cea pentru care statul român plăteşte o dobândă de 4% pe an. Pentru titlurile de stat pe patru ani, şi care au o dobânda fixă de 4,5% pe an, subscrierile sunt de 657 mil. lei, potrivit datelor agregate de ZF.

    Pe de altă parte, emisiunea de titluri de stat în euro, operaţiune de finanţare prin bursă în premieră pentru statul român, a adunat de la investitori subscrieri de 167 mil. euro (814 mil. lei). Aceasta are scadenţa pe cinci, ani iar dobânda fixă este de 2% pe an.

    Aceste titluri de stat urmează să fie listate pe piaţa de capital din România şi probabil vor atrage şi atenţia investitorilor instituţionali având în vedere că dobânzile sunt atractive, peste cele plătite în prezent de instituţiile de credit. Mai mult decât atât, brokerii consideră că titlurile de stat Fidelis, odată listate, se vor poziţiona în clasamentelul celor mai lichide instrumente financiare.

    „În sfârşit avem ce produse să oferim clienţilor în vreme de volatilitate. Ministerul Finanţelor ar trebui să vină mai des cu titluri de stat pe bursă şi cred că cele Fidelis vor fi în top 10 lichiditate“, spune Dragoş Mesaroş, director de tranzacţionare al Goldring.

     

  • Strategie pe timp de criză

    Şi, în comparaţie cu criza precedentă, nivelul dobânzilor este mult mai scăzut, iar cu excepţia industriilor direct afectate de perioada pandemiei, nu este anticipat un impact puternic negativ şi de lungă durată la nivel economic, celelalte sectoare având capacitatea să se reorienteze sau să se redreseze, anticipează Răsvan Radu, CEO al UniCredit Bank România. El susţine că rezultatele bune obţinute şi politica de risc prudenţială poziţionează bine UniCredit Bank pentru a gestiona criza cauzată de Covid-19 şi a valorifica oportunităţile ce apar.

    „Principala dificultate cu care ne confruntăm în momentul de faţă este legată de incertitudine, pentru că, atâta timp cât nu ştim care va fi cursul pandemiei, este greu de spus cum va arăta scenariul de revenire pe care îl va parcurge România. Această situaţie ar putea pune la un moment dat presiune şi asupra sistemului bancar, dar băncile sunt pregătite să facă faţă unui context economic nefavorabil, având în vedere indicatorii financiari buni şi lichiditatea suficientă din piaţă, susţinută şi prin măsurile prompte adoptate de BNR. Dacă această situaţie continuă, riscul cel mai mare ar fi legat de creşterea creditelor neperformante. Totuşi, este important de spus că în situaţia actuală, băncile sunt parte a soluţiei, şi nu a problemei”, spune Răsvan Radu, CEO al UniCredit Bank România, unul dintre cei mai longevivi şefi de bancă mare, aflat în top managementul UniCredit de mai bine de 15 ani.

    Deocamdată, este încă prematur de anticipat modul în care vor evolua rezultatele financiare ale sistemului bancar sub impactul pandemiei, dat fiind că acestea depind de mulţi factori, dintre care unii sunt încă în evoluţie, iar alţii necunoscuţi în acest moment. Dintre aceştia, dinamica viitoare a pandemiei, impactul pe care îl va avea asupra angajaţilor şi companiilor, măsurile adoptate pentru susţinerea redresării economice şi, evident, evoluţia cadrului legislativ privind sistemul bancar sunt relevanţi, explică şeful UniCredit Bank, a cincea bancă de pe piaţa locală după active.

    „Totuşi, putem anticipa o reducere a veniturilor din taxe şi comisioane la nivelul sistemului bancar, pe fondul unei activităţi mai restrânse în perioada de carantină şi în contextul implementării noii directive europene PSD2 (Directiva privind serviciile de plată). Alţi factori cu impact asupra profitabilităţii băncilor ar putea fi pe de o parte scăderea ratelor dobânzilor de referinţă şi, pe de altă parte, moratoriul, care a implicat amânări ale plăţii dobânzilor.”
    Pe lângă scăderea profitabilităţii, o altă tendinţă care prinde viteză în perioadele de criză economică este consolidarea sistemului bancar.
    „Consolidarea sistemului bancar accelerează în perioade economice nefavorabile, deoarece unele grupuri bancare decid să îşi reducă expunerea pe anumite pieţe. Este însă dificil de estimat (şi nu vreau să speculez) în ce măsură acest lucru este valabil acum pentru piaţa din România, dincolo de anunţurile făcute în acest sens înainte de pandemie.”
    Totodată, în vremuri de criză se intensifică şi volatilitatea pe pieţele financiare, dobânzile şi cursul de schimb pierzând din stabilitate. Însă, pentru piaţa românească, şeful UniCredit anticipează o scădere a dobânzilor pe piaţa interbancară sub 2%, în pas cu ajustarea dobânzii-cheie, în timp ce despre cursul de schimb spune că este şi va rămâne relativ stabil, în intervalul 4,8-4,9 lei/euro.
    „Dacă vorbim despre pieţele financiare, volatilitatea actuală este cauzată de contextul economic şi de migraţia investitorilor către active mai sigure. Pe de altă parte, ratele dobânzilor ROBOR pentru 3 luni au scăzut cu peste 1 punct procentual de la maximul atins în luna martie, în principal ca urmare a reducerii ratei dobânzii de politică monetară. Până la sfârşitul anului, ne aşteptăm la o scădere a ratelor dobânzilor sub 2%, în concordanţă cu rata dobânzii de politică monetară, care ar putea să scadă la 1%. Evident, ajustările vor privi şi ratele dobânzilor pentru credite şi depozite. Cursul de schimb însă este relativ stabil şi anticipăm că această tendinţă va continua, cu un curs RON/EUR în intervalul 4,8-4,9 lei/euro până la sfârşitul anului (când prognoza noastră indică un curs de 4,85 lei pentru un euro).”
    Răsvan Radu susţine că vede probabilă o reducere suplimentară a ratei dobânzii de politică monetară până la finalul acestui an, prin trei tăieri adiţionale de câte 0,25 puncte procentuale. Iar în ceea ce priveşte rezerva minimă obligatorie, şeful UniCredit Bank este de părere că scăderi suplimentare ar fi necesare doar dacă BNR  decide să contracareze un potenţial deficit structural al lichidităţii. „Până acum, banca centrală a dovedit că poate gestiona foarte bine lichiditatea din piaţă prin instrumente de tip repo”.
    BNR a diminuat de două ori dobânda de politică monetară în prima jumătate a acestui an, de la 2,5% la 2% şi, ulterior, până la 1,75% pe an şi a injectat lichiditate în sistem prin operaţiuni repo bilaterale, trecând şi la achiziţia, în premieră, de titluri de stat de pe piaţa secundară.
    Odată cu scăderea dobânzilor pe piaţa interbancară, putem să vedem şi o ajustare a dobânzilor la credite, însă în perioadele de criză de obicei se produce o contracţie a creditării, atât din cauza diminuării cererii, cât şi ca urmare a ajustării ofertei, băncile devenind mai prudente şi mai selective, pentru a nu acorda împrumuturi care să se transforme în credite neperformante, pe parcursul crizei. În opinia şefului UniCredit Bank, o uşoară scădere a creditării s-ar putea înregistra pe segmentul retail.
    „Pentru anul în curs estimăm o uşoară scădere a pieţei în cazul persoanelor fizice (-1%), în special ca urmare a impactului măsurilor de carantină asupra segmentului de credite de consum, însă ne aşteptăm ca încrederea consumatorilor să revină treptat. Pe segmentul creditelor pentru locuinţe vedem o uşoară creştere datorată programului Prima casă, dar şi ca rezultat al moratoriului, urmare aplicării căruia suma principală datorată s-a menţinut pentru creditele în discuţie”, explică Răsvan Radu.
    În ceea ce priveşte finanţarea companiilor, şeful UniCredit Bank anticipează că va evolua mai bine (Ă5%), în condiţiile în care moratoriul menţine principalul, dar şi datorită programelor naţionale şi externe de garantare pentru IMM-uri (cum ar fi de exemplu IMM Invest). În plus, clienţii companii vor continua să utilizeze liniile de credit deja aprobate.
    CEO-ul UniCredit Bank consideră că băncile vor continua să finanţeze economia, respectiv clienţii cu o situaţie financiară echilibrată şi proiecte viabile.
    „Aşa cum am precizat, sistemul bancar este parte a soluţiei în această perioadă incertă pe care o traversăm, fiind capabil şi disponibil să finanţeze în continuare proiecte, atâta timp cât debitorul demonstrează o situaţie financiară echilibrată şi un proiect viabil. După cum se observă deja, programul IMM Invest a fost bine primit atât de bănci, cât şi de posibilii clienţi. În ceea ce îi priveşte pe clienţii persoane fizice, ne aşteptăm ca băncile să finanţeze în continuare achiziţia de locuinţe, deoarece nu preconizăm variaţii semnificative ale preţurilor imobiliarelor.”
    Băncile ar putea să continue creditarea în condiţiile în care au şi suficiente resurse, atrase în principal de pe piaţa internă, şi nu mai sunt atât de dependente de finanţările de la băncile-mamă. Iar apetitul pentru economisire creşte în condiţiile incertitudinilor determinate de panedemia de COVID-19.
    „Pentru sistemul bancar, depozitele rezidenţilor au crescut cu aproape 14% în mai 2020 comparativ cu aceeaşi perioadă din 2019. Este evident că, în contextul incertitudinilor recente, apetitul pentru economisire este în creştere (îndeosebi prin intermediul celui mai sigur instrument) în detrimentul consumului. Este firesc să fie aşa, având în vedere că atât persoanele fizice, cât şi companiile, aleg să pună deoparte orice surplus disponibil pentru a putea face faţă eventualelor dificultăţi viitoare.”
    O problemă a sistemelor bancare ce apare în perioadele de criză economică este creşterea creditelor neperformante (NPL-non-performing loans) din bilanţurile băncilor, în condiţiile în care cresc şi insolvenţele şi falimentele şi şomajul. Însă sistemul bancar românesc este bine capitalizat şi poate face faţă unei eventuale creşteri a ratei NPL, după cum spune şeful UniCredit Bank România.
    „Date fiind rezultatele financiare din perioada precedentă şi capitalizarea bună, sistemul bancar este într-o poziţie în care poate face faţă unei eventuale creşteri a creditelor neperformante. După criza financiară din 2007, portofoliile băncilor au fost curăţate într-o mare măsură, iar creditele au fost acordate în condiţii prudenţiale mai stricte. În martie 2020, ponderea creditelor neperformante în sistemul bancar era de 3,94% (potrivit datelor BNR), însă desigur că o creştere a acestui indicator ar fi un semnal de alarmă la care suntem foarte atenţi”.
    Totuşi, deşi o posibilă creştere a şomajului în a doua parte a anului ar putea afecta negativ ponderea creditelor neperformante, Răsvan Radu se arată încrezător că măsurile de sprijinire a economiei adoptate de guvern (programe de sprijinire a angajatorilor, OUG 37/2020 pentru amânarea ratelor, IMM Invest) îi vor ajuta pe debitori, atât persoane fizice, cât şi juridice, să evite dificultăţi suplimentare.
    Şeful UniCredit Bank a amintit că pentru sectorul bancar principalele provocări în pandemie au fost legate de implementarea rapidă a planurilor pentru continuarea activităţii, de menţinerea unui nivel optim de deservire a clienţilor pe parcursul stării de urgenţă, de interacţiune cu clienţii în mediul online, de urmărire a evoluţiei lichidităţilor şi solvabilităţii, cu monitorizarea strictă a poziţiei de capital. De asemenea, implementarea rapidă a soluţiilor pentru suspendarea obligaţiilor de plată lunare din contractele de credit şi a altor măsuri guvernamentale a fost pentru sistemul bancar o prioritate.
    Dincolo de efectele negative, pandemia a determinat şi o accelerare a procesului de digitalizare, şi nu doar în bănci.
    „Contextul pandemic a demonstrat încă o dată beneficiile proceselor de digitalizare iniţiate de bănci în anii trecuţi. Este dificil să ne imaginăm cum ar fi evoluat situaţia actuală fără disponibilitatea instrumentelor şi produselor digitale, aşa cum sunt cardurile, internet şi mobile banking, plăţile la distanţă, semnătura digitală etc. Acest proces, demarat deja de majoritatea băncilor de ceva timp, a fost însoţit de discuţii legate de reconversia profesională a anumitor funcţii. Din perspectiva Consiliului Patronatelor Bancare din România (CPBR), între ai cărei membri se numără şi UniCredit Bank, vă pot spune că suntem cu toţii de acord că digitalizarea reprezintă o oportunitate atât pentru bănci cât şi pentru angajaţi, inclusiv din perspectiva identificării de noi specializări pentru funcţiile curente a căror relevanţă ar putea scădea ca urmare a accelerării digitalizării. În ceea ce priveşte păstrarea angajaţilor, la nivelul CPBR nu se discută asemenea aspecte, fiecare bancă luându-şi propriile decizii. Vă putem spune însă că la nivelul CPBR am iniţiat şi un program de e-learning cu 500 de cursuri online disponibil pentru toţi cei aproape 25.000 de angajaţi ai băncilor membre ale CPBR.”
    Referindu-se la declinul economiei din cauza crizei coronavirusului, şeful UniCredit Bank anticipează o revenire a economiei la nivelul de dinaintea pandemiei în 2022 sau 2023, România urmând să înregistreze în 2020 o contracţie a PIB de 8%.
    „Vestea bună este că toate recesiunile se termină la un moment dat, iar economiile europene ar putea să revină la nivelul de activitate de dinaintea pandemiei în 2022 sau cel mai târziu 2023. Vedem pentru regiunea Europei Centrale şi de Est (ECE) un scenariu de recesiune cu evoluţii între minus 5% şi minus 10,5%, iar prognoza noastră este că România se va confrunta cu o contracţie de circa 8% în termeni reali. Ne aşteptăm la o redresare treptată începând cu trimestrul al treilea al anului 2020, însă este posibil ca revenirea să nu fie completă deoarece atât companiile româneşti cât şi comerţul internaţional vor continua să se confrunte cu anumite probleme.”
    Pe măsură ce economia se va repune în mişcare, rapiditatea creşterii economice şi forma de redresare vor depinde foarte mult de ceea ce urmează din punctul de vedere al pandemiei, de evoluţia economiei globale şi de evoluţia şomajului, în opinia lui Răsvan Radu.
    „Cele mai probabile scenarii pentru România sunt cele pentru o redresare în formă de V asimetric, chiar dacă este probabil ca până la finalul anului viitor să nu revenim la punctul de dinaintea crizei, sau în W, dacă ne vom confrunta cu un nou val de epidemie şi vor fi reintroduse restricţii (chiar dacă nu la fel de severe ca în primăvară); un astfel de scenariu ar însemna ca unele investiţii să fie amânate din nou, iar micile companii vor avea cel mai mult de suferit. Într-o astfel de situaţie, autorităţile ar putea fi obligate să menţină şi în prima parte a lui 2021 unele măsuri de sprijinire a sectorului privat.”
    O redresare economică necesită investiţii publice şi private deopotrivă, dar şi dezvoltarea activităţii companiilor. De asemenea, măsurile de sprijinire pentru forţa de muncă sunt foarte importante, deoarece în absenţa unor măsuri guvernamentale în acest sens, şomajul ar putea creşte, încetinind redresarea cererii de consum, explică şeful UniCredit Bank.
    Impactul acestui episod pandemic asupra diferitelor sectoare ale economiei este diferit astfel că există anumite sectoare care vor avea de suferit o vreme, altele definitiv dacă nu vor reuşi să se reinventeze şi o a treia categorie are un potenţial important de creştere, consideră Răsvan Radu.
    „În comparaţie cu criza precedentă, nivelul dobânzilor este mult mai scăzut. În afară de industriile direct afectate de perioada pandemiei, nu aşteptăm un impact puternic negativ şi de lungă durată la nivel economic, celelalte sectoare având capacitatea să se reorienteze sau să se redreseze. De exemplu, printre sectoarele cele mai afectate până se va găsi un tratament pentru coronavirus se află cele care presupun contacte frecvente între persoane (restaurante, cafenele etc.), activităţi în spaţii aglomerate (mall-uri, cinematografe, săli de concerte etc.) sau turism de masă (companii aeriene şi hoteluri de mare capacitate etc.). Pe de altă parte, companiile din sectoare precum logistică, IT, servicii de livrări şi servicii personalizate, care încurajează limitarea contactelor între vânzători şi/sau furnizori şi clienţi, sunt posibili câştigători. Nu în ultimul rând, în următorul buget european (2021-2027) sunt alocate fonduri pentru domeniul energiei verde, iar acest lucru poate genera un anumit potenţial.”
    Dar care va fi strategia UniCredit Bank în această criză?
    Şeful UniCredit Bank România susţine că banca pe care o conduce este bine poziţionată pentru a gestiona criza cauzată de Covid-19 şi pentru a valorifica oportunităţile apărute în urma ridicării restricţiilor datorită politicii de risc prudenţiale din anii trecuţi şi a rezultatelor bune obţinute.
    „În ceea ce ne priveşte pe noi, date fiind businessul solid pe care l-am dezvoltat de-a lungul anilor, rezultatele bune obţinute şi politica de risc prudenţială, suntem bine poziţionaţi pentru a gestiona criza cauzată de Covid-19 şi a valorifica oportunităţile apărute în urma ridicării restricţiilor, datorită implementării cu succes a planului nostru Transform 2019 şi a acţiunilor proactive întreprinse anterior. Într-un scenariu care NU includea criza, UniCredit a întreprins proactiv acţiuni care au condus la consolidarea bazei de capital prin acumularea unor rezerve de capital şi limitarea volatilităţii în P&L şi bilanţ. Ştim că mulţi angajaţi şi multe companii au avut de suferit în această perioadă, astfel că am implementat rapid măsuri menite să îi ajute să depăşească dificultăţile.”
    Rasvan Radu afirmă că UniCredit Bank îşi va continua activitatea „la fel de susţinut ca şi până acum, controlând ceea ce putem controla – de exemplu, costurile, şi menţinând întotdeauna o abordare conservatoare”, el nefăcând speculaţii cu privire la evoluţia indicatorilor financiari ai băncii.
    „Economiile europene au început să se redeschidă doar foarte recent şi treptat, astfel că este mult prea devreme să putem cuantifica forma şi ritmul unei potenţiale redresări şi, astfel, să putem da vreo indicaţie în ceea ce priveşte evoluţia pe întreg anul. Pilonii principali ai planului nostru Team 23 rămân priorităţile noastre strategice, iar UniCredit va actualiza planul strategic şi va prezenta noile ipoteze în cadrul Zilei Pieţelor de Capital, care va avea loc în prima jumătate a anului 2021.”
    UniCredit continuă şi în această perioadă respectarea condiţiilor prudenţiale în acordarea de credite atât pentru cele fără garanţii guvernamentale, cât şi pentru cele care intra sub diferite scheme de ajutor, a dat asigurări şeful băncii.
    În ceea ce priveşte resursele disponibile ale UniCredit pentru susţinerea creditării, şeful băncii a arătat că UniCredit are „o poziţie foarte bună din acest punct de vedere, cu evoluţii pozitive constante în anii anteriori în privinţa depozitelor atrase, poziţie pe care ne dorim să o menţinem şi pe mai departe“.
    „De exemplu, indicatorii de business de la sfârşitul lunii martie 2020 reflectă o majorare a depozitelor atrase cu 11,7% comparativ cu martie 2019. La UniCredit, am încurajat mereu economisirea, în special prin canale digitale, şi o facem în mod constant prin diferite campanii.“
    Referindu-se în continuare la strategia UniCredit, Răsvan Radu a mai menţionat că prioritatea strategică rămâne digitalizarea serviciilor bancare, banca pe care o conduce urmărind să devină un jucător de top pe retail digital banking. El susţine că băncile care vor câştiga în viitor vor fi băncile simple, eficiente, care le oferă clienţilor produse şi servicii bancare care chiar contează pentru ei – oriunde şi oricând au nevoie de ele.
    „În ceea ce priveşte strategia UniCredit, noi credem că băncile care vor câştiga în viitor vor fi băncile simple, eficiente, care le oferă clienţilor o experienţă de calitate ridicată, cu produse şi servicii bancare care chiar contează pentru ei – oriunde şi oricând au nevoie de ele. Astfel, la UniCredit am început să promovăm digitalizarea şi inovaţia încă de acum câţiva ani, cu ambiţia de a deveni un jucător de top în segmentul digital banking din România, în concordanţă cu abordarea grupului. Am făcut progrese importante în acest sens, oferindu-le clienţilor noştri numeroase produse şi servicii digitale inovatoare, şi aceasta va rămâne factorul de creştere pe care îl urmărim şi în viitor. Experienţa noastră din timpul pandemiei ne-a arătat încă o dată că activitatea bancară trebuie să aibă o abordare foarte orientată către oameni, chiar dacă include acest trend de digitalizare, iar, pe de altă parte, reţeaua noastră a fost deja adaptată de-a lungul anilor la nevoile pieţei.”
    De-a lungul timpului, UniCredit a adus pe piaţa din România soluţii bancare digitale inovatoare, precum mPOS, semnătura digitală, plăţile prin Apple Pay, noua soluţie BusinessNet sau soluţia de comerţ electronic, iar acum accelerează implementarea unor noi proiecte în acest segment, a amintit Răsvan Radu.
    „Prioritatea noastră strategică rămâne digitalizarea serviciilor bancare pentru companii – segment în care suntem lideri de piaţă – dar şi a persoanelor fizice, pentru care dezvoltăm în continuare produse şi soluţii, astfel încât să le putem oferi acces facil la operaţiunile bancare. Transformarea digitală a companiilor este nu doar necesară din cauza contextului actual, ci este şi extrem de benefică şi apreciată de clienţii noştri. Prin urmare, vom continua să dezvoltăm şi să promovăm, prin oferta noastră de business, această nouă modalitate de a face afaceri, care poate însemna eficienţă sporită din punctul de vedere al costurilor, dar şi al timpului, pentru clienţii noştri. Ne menţinem, de asemenea, angajamentul ferm de a rămâne un partener de încredere pentru clienţii noştri, atât companii cât şi persoane fizice, de a dezvolta relaţii pe termen lung şi de a sprijini economia reală.“
    UniCredit Bank, a cincea bancă de pe piaţa românească, mizează în continuare pe creşterea organică, banca dorind să contribuie la relansarea economiei româneşti, după cum susţine CEO-ul UniCredit Bank România.
    „Angajamentul nostru rămâne neschimbat, pentru consolidarea sustenabilă a businessului, pentru o evoluţie organică şi o creştere constantă, cu scopul de a deveni un jucător de top în segmentul de retail digital banking în România, în conformitate cu abordarea multi-channel din cadrul grupului. Bazându-ne pe poziţia solidă pe care o avem şi ţinând cont şi de evoluţia economiei, vrem să contribuim în continuare la relansarea economiei româneşti şi să ne sprijinim clienţii, atât persoane fizice, cât şi juridice, oferindu-le finanţările de care au nevoie, inclusiv prin programe precum IMM Invest, dar şi prin alte programe cu garanţii guvernamentale şi/sau europene.”

    Cine este Răsvan Radu, CEO al UniCredit Bank România
    ● Şi-a început cariera bancară în urmă cu aproape 30 de ani, la BCR.
    ● Pentru scurt timp a fost vicepreşedinte al CEC, în 2000.
    ● Din 2001 a fost recrutat de austriecii de la Raiffeisen pe postul de vicepreşedinte responsabil cu retailul.
    ● Patru ani mai târziu, în 2005, a pariat pe planurile de extindere ale italienilor de la UniCredit şi a fost instalat ca CEO al filialei locale UniCredit România.
    ● În 2007, când a avut loc consolidarea locală dintre UniCredit şi HVB Ţiriac Bank, el şi-a păstrat poziţia de CEO şi în banca rezultată din fuziune.
    ● Este de formaţie inginer, absolvent al unui MBA la Paris şi apoi al Harvard Business School în 2001.

    Indicatori financiari UniCredit Bank
    ● Grupul italian UniCredit, care deţine a cincea cea mai mare bancă de pe piaţa românească după active, a raportat pentru primul trimestru din 2020 un profit net consolidat de 15 mil. euro din operaţiunile din România, potrivit rezultatelor financiare anunţate la Milano. Faţă de aceeaşi perioadă a anului 2019, câştigul net al UniCredit este în scădere cu 64%.
    ● Pentru întregul an 2019, grupul italian UniCredit raportase creşterea profitului net din România cu circa 13% comparativ cu 2018, până la 132 mil. euro.
    ● Soldul creditelor acordate de UniCredit în România a depăşit la sfârşitul lui T1/2020 nivelul de 6,1 mld. euro, fiind cu 4,4% peste nivelul din T1/2019, confom raportului financiar al grupului italian.
    ● Veniturile operaţionale ale UniCredit pe piaţa românească au crescut cu 1,8% în T1/2020, până la 111 mil. euro, după cum reiese din datele raportate de banca-mamă.
    ● Cheltuielile operaţionale au înregistrat un avans de 4,1% comparativ cu T1/2019, până la 43 mil. euro, potrivit raportului financiar al grupului italian.
    ● UniCredit a obţinut venituri nete din dobânzi de 71 mil. euro, mai mari cu 7,8% faţă de T1/2019, aceasta fiind principala sursă de câştig pentru bancă. O creştere mai temperată, de 4,5%, se observă în cazul veniturilor din comisioane, care au ajuns la finele primului trimestru din acest an la 17 mil. euro, după cum reiese din datele raportate de banca-mamă.
    ● Depozitele atrase de UniCredit de la clienţi au făcut în T1/2020 un salt de 11,7%, la 6,73 mld. euro, nivelul depăşind cu circa 600 mil. euro soldul creditelor.
    ● Raportul costuri/venituri a urcat la sfârşitul primului trimestru la 38,5%, de la 37,7% în T1/2019.
    ● Pe piaţa locală, UniCredit Bank ocupă locul cinci în topul după active din 2019, cu o cotă de piaţă de 8,99%.
    Sursa: Raportările financiare ale grupului italian UniCredit Group

  • Ce se întâmplă cu programul Prima casă? Noua lege a fost promulgată în aprilie, dar nici până acum nu au apărut clarificările metodologice

    Legea pentru modificarea programului Prima casă, devenit „O familie, o casă“, a fost promulgată în aprilie, dar are nevoie de clarificări metodologice.

    Creditele ipotecare acordate prin programul Prima casă, care presupun un avans de doar 5%, au pierdut teren în ultimul an, ajungând să reprezinte mai puţin de 30% din totalul finanţărilor ipotecare noi acordate în perioada mai 2019 – aprilie 2020, respectiv 3,8 mld. lei, după cum reiese din datele BNR.

    Creditele ipotecare standard, pentru care trebuie achitat un avans cuprins între 15% şi 25% din partea clienţilor, au devenit soluţia cea mai folosită pentru a finanţa achiziţia unei locuinţe, ponderea acestor credite urcând în jur de 72% din totalul finanţărilor ipotecare noi la finele lunii aprilie 2020.

    Comparativ, în urmă cu 7-8 ani ipotecarele standard aveau o pondere mai mică de 30% din totalul finanţărilor noi.

    În aprilie 2020 a fost atins maximul ecartului dintre creditul nou ipotecar standard şi creditul nou Prima casă. Băncile locale au acordat în perioada mai 2019 – aprilie 2020 credite ipotecare noi în valoare de aproape 13,4 mld. lei. Din acestea, împrumuturile ipotecarele standard au depăşit 9,6 mld. lei, în timp ce creditele Prima casă au însumat aproape 3,8 mld. lei.

    După 2016 împrumuturile Prima casă au început să-şi piardă din atractivitate din cauza accentuării volatilităţii dobânzilor inter­bancare, în timp ce la creditele ipotecare stan­dard clienţii au putut să opteze pentru finanţări cu dobânzi fixe.

    În cazul creditelor Prima casă, dobânda se modifică în funcţie de evoluţia dobânzilor din piaţă, fiind formată dintr-o marjă fixă a băncii de 2% la care se adaugă un indice de referinţă. Începând cu luna mai 2019 indicele de referinţă este IRCC, care a înlocuit indicele ROBOR la trei luni. Astfel, pentru creditele Prima casă, dobânda ar fi de 4,41% pe an, în condiţiile în care IRCC se situează la 2,41% pe an.

    Legea pentru modificarea programului Prima casă (lansat iniţial în 2009) şi devenit „O familie, o casă“ a fost promulgată în aprilie, dar are nevoie de clarificări metodologice.

    Premierul Ludovic Orban i-a cerut recent ministrului Finanţelor Florin Cîţu să facă o reglementare pentru corelarea plafonului de garanţii Prima casă cu nivelul preţurilor în construcţii.

    Ministerul Finanţelor a scăzut treptat plafonul anual de garanţii în cadrul programului Prima casă până la 2 mld. lei pentru fiecare an din perioada 2018-2020.

    Rămâne de văzut dacă în condiţiile unui val de recesiune economică determinat de criza coronavirus plafoanele de garanţii pentru programul Prima casa nu vor fi din nou majorate în următorii ani.

  • În faţa celor mai mari turbulenţe economice şi incertitudini de decenii, băncile centrale est-europene au lansat acţiuni disperate şi surprinzătoare. Polonia a dus dobânzile aproape de zero

    Criza economică provocată de pandemie a forţat puternica Bancă Centrală Europeană să-şi testeze până la limite capacitatea de apărare a euro şi a credibilităţii. Nici pentru băncile cen­trale est-europene, ale căror politici sunt influenţate de ce se întâmplă în zona euro şi care au de protejat propriile economii şi monede, viaţa nu este mai uşoară.

    Banca naţională a Ungariei a surprins zilele acestea relaxând, printr-o reducere surprinzătoare la cel mai scăzut nivel din istorie a dobânzii de referinţă, o politică monetară considerată deja una dintre cele mai relaxate din regiune.

    La fel de surprinzătoare a fost plecarea din conducerea instituţiei a arhitectului acestei politici foarte laxe. Dobânzile mici încurajează creditarea, dar acutizează o problemă pe care Ungaria o are de mult timp: deprecierea forintului. În Cehia, unde problema este opusul, adică tendinţa de apreciere a coroanei, viceguvernatorul băncii centrale a semnalat că instituţia va lăsa dobânzile în pace până la toamnă după o serie de tăieri rapide – o reacţie „feroce“ la criză, după cum a descris-o oficialul.

    Banca şi-a făcut o reputaţie din a-i ţine în şah pe cei care speculează pe cursul de schimb al coroanei. În Polonia, banca centrală a reacţionat la şocurile pandemiei prin lansarea unui program nelimitat de achiziţii de active şi coborând în mai dobânda de politică monetară aproape de zero. Dar de atunci persistă o îngrijorare: zlotul este prea puternic. Instituţia ar prefera ca moneda poloneză să fie mai slabă în timpul pandemiei. O monedă slabă ajută economiile exportatoare făcând exporturile mai ieftine pe pieţele internaţionale. Un oficial al băncii centrale a sugerat că a venit timpul ca instituţia să cumpere şi acţiuni, nu doar obligaţiuni.

    Forintul ungar a continuat ieri să se deprecieze după ce reducerea „simbolică“ surprinzătoare de marţi a dobânzii de politică monetară din Ungaria de la 0,9% la 0,75% a trimis moneda la minimul ultimei luni. Banca centrală nu mai efectuase o astfel de manevră din mai 2016, după cum a remarcat Reuters. Analiştii mi­zau pe o majorare a dobânzii care ar fi ajutat forintul să se stabilizeze după căderea serioasă din acest an. Con­ducerea băncii şi-a explicat decizia printr-o „ajustare fină“ în sprijinul „stabilităţii preţurilor şi re­ve­nirii economice“. Un motiv principal al reducerii do­bân­zii sunt „efecte dezinflaţioniste puternice“. De ase­me­nea, au explicat oficialii instituiţiei, creşterea eco­nomică din acest an „este probabil să fie mai slabă decât s-a anticipat“. Ei au insistat însă că economia şi-ar putea relua creşterea anul acesta dacă revenirea va fi în formă de „V“ şi va începe în a doua jumătate a anu­lui. PIB-ul a urcat cu 2,2% în primul trimestru, însă ban­ca centrală se aşteaptă la un picaj de -7% în tri­mestrul doi.

    Diminuarea dobânzii a venit după demisia surprinzătoare a viceguvernatorului Marton Nagy, care va deveni în schimb consilier economic al premierului, scrie media locală. Astfel, guvernul premierului Viktor Orban pare să fi dus până la capăt o rocadă: Gyorgy Matolcsy, ministru de încredere al lui Orban şi creierul multora dintre măsurile economice neconvenţionale ale acestuia, conduce banca naţională, în timp ce Nagy, arhitectul măsurilor neconvenţionale de relaxare a politicii monetare a băncii centrale, a ajuns în anturajul premierului. Nagy, care a lucrat timp de 18 ani la banca centrală, nu a comentat mutarea.

    Reducerea dobânzii în Ungaria urmează unor măsuri similare luate în Cehia, Polonia şi România. În Cehia, cea mai matură economie est-europeană, vice­guver­natorul Marek Mora a explicat că ce este mai greu din această recesiune încă nu a trecut, însă banca centrală a făcut suficient prin reduceri rapide de do­bândă. De aceea, politica monetară poate fi îngheţată pe timpul verii. „Am fost feroce. Cred că viteza şi forţa cu care am acţionat ne-au creat spaţiu pentru a putea aştepta cel puţin până la toamnă, presupunând că lucrurile decurg oarecum normal“, a spus Mora.

    Banca centrală a redus dobânda de politică monetară în trei reprize începând cu martie, cu 200 de puncte de bază, aducând-o la 0,25%. Până la 0 ar mai fi o singură mutare standard. Mora a atenţionat că drumul de revenire va fi lung şi accidentat şi că scenariul de bază al băncii centrale, acela că economia, dependentă de exporturi, se va contracta cu -8% anul acesta, pare să fie corect. Banca are în arsenal mai multe instrumente de stabilizare economică, cum ar fi intervenţii pe cursul de schimb, dobânzi negative, achiziţii de active, controlul curbei yieldurilor şi creditare pentru bănci.

    Instituţia a folosit intervenţiile pe cursul de schimb pen­tru a asigura condiţii de relaxare monetară în 2013-2017, notează Reuters, însă această politică s-a dovedit a fi controversată şi a umflat rezervele valutare de trei ori. În trimestrul doi al acestui an, coroana a urmat în ma­re parte traiectoria prevăzută de banca centrală şi acum este cu 3% mai slabă decât era înainte de pan­de­mie.

    Guvernatorul Jiri Rusnok a avertizat luni că reducerea şi mai mult a dobânzilor ar putea afecta stabilitatea sectorului financiar.

    În Polonia, cea mai mare economie din regiune, banca centrală a coborât dobânda de bază la 0,1% în mai, la doar un pas de teritoriul negativ. Însă mai mulţi membri ai consiliului monetar au dat asigurări că se opun puternic dobânzilor negative şi că nu văd rostul relaxării şi mai mult a politicii monetare, după cum au remarcat analiştii de la ING. Principala îngrijorare a băncii centrale este cursul de schimb al zlotului, care a rămas „relativ puternic“ în pofida relaxării, ceea ce ar putea încetini revenirea economică. Analiştii cred că dobânzile au atins deja punctul cel mai de jos, cel puţin în actualul ciclu de politică monetară.

    În schimb, banca ar putea recurge la alte instrumente. Programul de achiziţii de active nou lansat – în special obligaţiuni de stat şi alte datorii „ este aşteptat să atingă 8-10% din PIB în decembrie. Însă unul dintre membrii consiliului guvernator a spus că a venit momentul ca banca naţională să includă acţiunile în programul de achiziţii de active. Guvernul estimează că economia se va comprima cu 10% în trimestrul doi. Banca centrală a avertizat că revenirea ar putea fi frânată de salariile mai mici, de incertitudinile legate de efectele pandemiei, dar şi de „lipsa de vizibilitate a direcţiei cursului de schimb al zlotului în raport cu şocurile pandemiei şi măsurile de relaxare“. De la începutul anului, moneda poloneză a pierdut 4% în raport cu euro şi 3,7% în raport cu dolarul. În luna mai, zlotul s-a apreciat cu peste 2% faţă de euro, depăşind astfel coroana şi forintul. În acest context, dacă zlotul se întăreşte şi mai mult, analiştii nu exclud intervenţii verbale din partea băncii centrale sau chiar intervenţii pe piaţa valutară.

     

     

  • Rusia taie ratele dobânzilor la un nivel nemaiîntâlnit de la dizolvarea Uniunii Sovietice încoace

    Banca Centrală a Rusiei a tăiat ratele dobânzilor cu 100 de puncte de bază până la 4,5%, cel mai scăzut nivel de căderea Uniunii Sovietice încoace, în condiţiile în care economia ţării continuă să fie afectată de pandemia de coronavirus, conform CNBC.

    Banca Centrală tăiase deja ratele dobânzilor cu 50 de puncte de bază în luna aprilie, sugerând că va continua să reducă din costurile de creditare pe măsură ce riscul inflaţiei va rămâne scăzut, iar economia va continua să se contracte. Produsul intern brut (PIB) al ţării a scăzut cu 28% în luna aprilie.

    Rusia este în prezent a treia cea mai afectată ţară de coronavirus, cu 569.000 de cazuri confirmate. Banca Centrală a declarat că măsurile de distanţare socială au afectat activitatea economică mult mai mult decât estimările iniţiale ale autorităţilor, PIB-ul urmând să se contracte într-un ritm la fel de alert şi în al doilea trimestru.

    „Spre deosebire de 2008 şi 2014-2016, rubla a rămas în 2020 relativ stabilă în raport cu dolarul american, înregistrând o scădere de doar 15% anul acesta, în conformitate cu celelalte monede emergente”, a declarat Erik Norland, senior economist în cadrul CME Group.

    „Există un contrast puternic faţă de scăderile din 2008-2009 şi 2014-2016 când moneda a scăzut cu 35% şi, respectiv, cu 60% în raport cu dolarul american, cauzând o creştere rapidă a inflaţiei, care a fost întâmpinată de creşterea ratelor dobânzilor.”

    Economia Rusiei se bazează în continuare pe exporturi, petrol şi alte resurse naturale, însă Norland subliniază faptul că ţara are unul dintre cele mai joase nivele de datorie în ceea ce priveşte marile puteri globale.

    „În Rusia, datoria din sectorul public şi cel privat reprezintă doar 80% din PIB, comparativ cu 250%+ în China, Europa, Japonia şi Statele Unite”, a declarat Norland, adăugând că decizia Băncii Centrale reflectă încredere în politicile monetare lansate de autorităţi.