Tag: banca

  • Cunoscuta bancă olandeză ABN Amro, care a fost în România până la criza anterioară, anunţă concedierea a 2.500 de angajaţi

    ABN Amro, a treia cea mai mare bancă din Olanda, va tăia peste 2.500 de joburi până în 2024, adică 15% din forţa totală de muncă (19.000 de angajaţi).

    Anunţul vine în condiţiile în care reducerile anuale de costuri vor creşte de la 700 de milioane de euro la 4,7 miliarde, scrie Reuters.

    Creditorul a raportat un profit net de 301 milioane de euro în septembrie, de aproape trei ori mai mult decât estimările iniţiale ale analiştilor, însă banca a câştigat de aproape două ori mai puţin decât în aceeaşi perioadă din 2019, mai exact 588 milioane de euro.

    Potrivit Business Insider, ABN Amro ocupă locul 26 în clasamentul celor mai puternice bănci din Europa, cu active de peste 390 de miliarde de euro.

    Pe fondul crizei generate de coronavirus, Deutsche Bank – cea mai mare bancă din Germania – a anunţat spre sfârşitul lunii septembrie că va închide la nivel local una din cinci sucursale, după ce a raportat pierderi de 77 de milioane de euro în T2.

    De asemenea, Danske Bank – prima bancă din Danemarca – va elimina 1.600 de locuri de muncă în următoarele 6-12 luni ca parte a unui program de reducere a coturilor.

     

  • BCR anunţă că poate începe plăţile pentru microîntreprinderi, PFA-uri şi ONG care obţin finanţări prin programul guvernamental de Granturi nerambursabile pentru capital de lucru

    Banca Comercială Română este pregătită să înceapă plăţile pentru finanţările acordate prin Măsura 1 a programului guvernamental de Granturi nerambursabile pentru capital de lucru, destinat firmelor micro fără niciun angajat, PFA-urilor, ONG-urilor cu activitate economică şi cabinetelor medicale.

    Astfel, pe măsură ce contractele de finanţare dintre clienţii BCR şi MEEMA vor fi semnate, banca va efectua plăţile în valoare de 2000 de euro/client.

    Pentru ca toate etapele să fie îndeplinite cât mai repede, aplicanţii trebuie să urmeze toţi paşii necesari detaliaţi în cadrul platformei https://granturi.imm.gov.ro/.

    Banca a lansat special pentru acest proiect şi un ghid cu informaţiile necesare celor care doresc să acceseze granturile nerambursabile.

    Programul de granturi nerambursabile derulat de Ministerul Economiei, Energiei şi Mediului de Afaceri (MEEMA) prin Programul Operaţional Competitivitate 2014-2020, permite PFA-urilor, microîntreprinderilor şi firmelor mici şi mijlocii să acceseze granturi din fonduri europene, în valoare totală de peste 1,7 miliarde de euro prin trei scheme de finanţare:  microgranturi, granturi pentru capital de lucru pentru IMM-uri şi granturi pentru investiţii pentru IMM-uri.

    Măsura 1, pentru micro şi PFA-uri, are un buget de 100 mil. Euro, granturile nerambursabile fiind acordate sub formă de sumă forfetară, în valoare de 2.000 de euro (echivalent lei).

    Măsura 2 prevede granturi pentru capital de lucru pentru IMM-uri şi are un buget total 1,067 miliarde euro, acordate sub formă de sumă forfetară reprezentând 15% din cifra de afaceri înregistrată în anul 2019, de până la 150.000 EUR (în echivalent lei).

    Măsura 3 vizează granturi pentru investiţii în producţie pentru IMM-uri, cu un buget total 550 mil. euro, fondurile fiind acordate în baza evaluării proiectului de investiţii care face obiectul cererii de finanţare. Investiţiile pot fi între 50.000 de euro şi 200.000 EUR (în echivalent lei).

     

  • Cum a ajuns o bucătăreasă să câştige mai mulţi bani decât un director de bancă. Face 30.000 de dolari pe zi fără nici un efort

    Fost bucătar-şef şi o jucătoare de baschet foarte competitivă, o australiancă câştigă milioane postând fotografii cu ţinute şi exerciţii de fitness, precum şi videoclipuri pentru cei 2,5 milioane de fani de pe Instagram.

    Jem Wolfie, care locuieşte în oraşul Perth din vestul Australiei, câştigă 30.000 de dolari pe zi vânzându-şi propriile produse, antrenamente şi cărţi electronice cu reţete pe un site din social media pe bază de abonamente, numit OnlyFans. O persoană poate plăti 15 dolari pe lună pentru a-i viziona conţinutul.

    Prin intermediul afacerilor sale, tânăra de 27 de ani a câştigat mai mult de 2 milioane de dolari din august anul trecut, potrivit publicaţiei Perth Now, iar celebritatea sa este pe punctul de a creşte şi mai mult.

    Wolfie a abandonat liceul pentru a lucra 70 de ore pe săptămână în industria culinară, terminând rapid un curs de bucătari, timp în care a avut o slujbă într-o cafenea pentru a se întreţine. Dar, deoarece meseria de bucătar nu s-a dovedit a fi ceea ce sperase ea, şi-a îndreptat atenţia spre Liga de Baschet din Australia de Vest (WABL) şi a început să joace mai serios.

    Cititi materialul integral aici 

  • Deutsche Bank spune că angajaţii ar trebui să plătească o taxă de 5% pentru „privilegiul” de a lucra de acasă după ce va lua sfârşit pandemia de coronavirus

    Deutsche Bank vrea impunerea unei taxe de 5% în sprijinul angajaţilor cu salarii mici. Luke Templeman, strateg în cadrul băncii, spune că angajaţii care lucrează în regim remote tind să aibă venituri peste medie.

    O echipă de cercetare din cadrul Deutsche Bank spune că angajaţii ar trebui să plătească o taxă de 5% pentru „privilegiul” de a lucra de acasă după ce va lua sfârşit pandemia de coronavirusDeutsche Bank spune că angajaţii ar trebui să plătească o taxă de 5% pentru „privilegiul” de a lucra de acasă după ce va lua sfârşit pandemia de coronavirus, în condiţiile în care veniturile strânse datorită iniţiativei ar fi folosite pentru a-i ajuta pe angajaţii cu salarii mici, notează CNBC.

    Luke Templeman, strateg în cadrul celei mai mari bănci din Germania, consideră că angajaţii care lucrează în regim remote tind să aibă venituri peste medie şi, bazându-se pe media salarială a persoanelor care lucrează de acasă, a calculat că taxa ar putea veni atât în beneficiul companiilor cât şi al angajaţilor.

    „Aveam nevoie de mult timp de o astfel de taxă pentru angajaţii remote, iar coronavirusul a făcut tot mai evident acest fapt. Lucratul de acasă va deveni noul normal după încheierea pandemiei”, spune strategul. De exemplu, dacă luăm în calcul un salariu de 55.000 din SUA, taxa de 5% s-ar traduce prin 10 dolari pe zi, sumă plătită zilnic de angajat pe transport, mâncare şi îngrijirea hainelor.

    Templeman estimează că măsura ar strânge anual 48 de miliarde de dolari în Statele Unite, aproape 7 miliarde de lire în Marea Britanie şi circa 16 miliarde de euro în Germania. De asemenea, strategul spune că taxa s-ar aplica doar în situaţia în care guvernele şi-ar retrage recomandările privind munca de acasă şi nu s-ar aplica liber-profesioniştilor şi angajaţilor cu venituri mici.

  • 950.000 de viitori pensionari ai României, investitori la PKO, cea mai mare bancă din Polonia, dar şi la operatorul de telecomunicaţii Netia

    Circa 950.000 de salariaţi români, adică aceia care contribuie cu câte 3,75% din ve­ni­tul brut lunar pentru administrarea pri­vată a economiilor pentru bătrâneţe, au ajuns investitori indirecţi la doua dintre cele mai mari societăţi din Polonia, arată datele agre­gate de ZF.

    Astfel, prin intermediul fon­dului de pensii Vital, administrat de Aegon Pensii Private, viitorii pensionari ai României sunt investitori indirecţi la PKO – cea mai mare ban­că din Polonia, dar şi la com­pania de tele­co­municaţii Netia, care de­ţine a doua cea mai ma­re reţea de linii fixe din acestă ţară. Potrivit ce­lor mai recente date disponibile, cele de la 30 iunie 2020, investiţia la PKO prin interme­diul fondului de pensii al Aegon era de 1,4 mi­lioa­ne de lei, iar alte 1,6 mi­lioa­ne de lei erau plasate în liniile de teleco­mu­nicaţii ale Netia.

    Cu alte cuvinte, circa 950.000 de viitori pensionari ai României au expunere pe busi­nes­sul generat de acordarea creditelor polo­ne­ze, dar şi la cel adus de liniile de teleco­mu­ni­caţii din economia care are cea mai dezvoltată piaţa de capital din estul Europei. Din rândul celor şapte fonduri de pensii pri­vate din România, Aegon Pensii Private era sin­gurul care la 30 iunie 2020 avea investiţii la so­cietăţi listate la bursa de la Varşovia, arată datele agregate de ZF.  Powszechna Kasa Oszczednosci Bank Polski (PKO) este cea mai mare bancă din Polonia şi are o capita­lizare de aproximativ 5,1 miliarde de euro.

    Spre comparaţie, Banca Transilvania – cea mai mare instituţie de credit din Ro­mâ­nia – de asemenea listată la bursă, are o va­loa­re de piaţă de 2,2 mld. euro. Datele sunt aferente închiderii din 30 octombrie 2020.

    De la începutul anului 2020, acţiunile PKO s-au depreciat cu 40%, iar Banca Tran­sil­vania cu 20%, sectorul bancar european fiind printre cele mai afectate sectoare de coronacriză.

    Pe de altă parte, Netia are o valoare de piaţă de circa 330 mil. euro, iar de la începutul anului 2020 acţiunile s-au apreciat cu 2,2%.

     

  • Banca elveţiană UBS înregistrează cel mai bun trimestru din ultimul deceniu, în mijlocul crizei: Profitul net a crescut cu 99% în T3, la 2,1 miliarde dolari

    Gigantul elveţian UBS a înregistrat un profit net de 2,1 miliarde dolari în T3, marcând astfel o creştere cu 99% faţă de aceeaşi perioadă a anului trecut, potrivit CNBC.

    „Este foarte dificil să nu fim fericiţi cu aceste cifre pentru că ele sunt rezultatul unor contribuţii majore generate de toate diviziile”, a spus Sergio Ermotti, CEO al UBS.

    Analiştii se aşteptau ca banca elveţiană să raporteze un profit net de 1,5 miliarde dolari pentru T3, conform analiştilor intervievaţi de Refinitiv.

    Rezultatul anunţat marţi vine după o scădere de 11% înregistrată la nivelul profitului în T2, în contextul în care industria bancară globală a resimţit efectele financiare generate de pandemie.

    „Discutăm mult despre stimuli şi probleme legate de Covid, dar incertitudinile geopolitice din Europa şi din relaţia China-SUA sunt încă acolo şi vor rămâne, deci nu ar trebui să subestimăm acest lucru”, a adăugat Ermotti.

    UBS a anunţat un profit înainte de taxe în creştere cu 92% pentru T3, la 2,6 miliarde dolari, în ceea ce descrie drept cel mai bun trimestru din ultimul deceniu.

    UBS a anunţat că provizioanele formate pentru creditele neperformante s-au ridicat în T3 la 89 milioane dolari, semnificativ mai puţin faţă de primele două trimestre din 2020.

    Mai mult, banca a anunţat că plănuieşte să distribuie dividendele amânate pentru 2019 în noiembrie 2020 şi a pus deoparte 1,5 miliarde de dolari pentru răscumpărări de acţiuni – care ar trebui să înceapă anul viitor.

    Astfel, profitul operaţional al băncii a ajuns la 8,9 miliarde dolari versus 7,08 miliarde dolari înurmă cu un an.

    În cazul diviziei de investiţi, profitul înainte de taxe a crescut cu 268%.

  • Thomas Schaufler va fi din 2021 şef pe retail la grupul bancar Erste, acţionarul majoritar al BCR

    Maurizio Poletto, care a dezvoltat aplicaţia bancară George, devine primul chief platform officer al grupului Erste.

    Conducerea grupului Erste, acţionarul majoritar al BCR, continuă procesul de digitalizare a grupului, după demisia lui Peter Bosek din poziţia de CEO al Erste Bank Austria, şi a anunţat noi numiri în echipa de management, respectiv Thomas Schaufler în funcţia de director al diviziei de retail a grupului şi Maurizio Poletto în funcţia de chief platform officer.

    Thomas Schaufler devine membru al consiliului de conducere al Erste Group, responsabil pe zona de retail, păstrându-şi şi poziţia similară în cadrul Erste Bank Austria. Focusul mandatului său va fi dezvoltarea strategiei de retail în pieţele din Europa Centrală şi de Est. Maurizio Poletto, actual managing director al centrului de inovaţie responsabil de dezvoltarea platformei George, va fi promovat în managementul grupului pe o poziţie nou creată, de chief platform officer.

    Platforma George are 6 milioane de utilizatori în Austria şi Europa Centrală şi de Est. Peter Bosek a anunţat intenţia de a demisiona din funcţie după 13 ani în cadrul grupului bancar Erste, urmând să preia conducerea Luminor Bank din ţările baltice. El va rămâne în funcţie până la finele anului 2020.

    „După demisia lui Peter Bosek, membru al boardului Erste Group Bank AG, responsabil cu segmentul de retail, şi CEO al Erste Bank Austria, consiliul de supraveghere al Erste Group împreună cu CEO-ul Bernard Spalt au profitat de oportunitatea apărută pentru a integra în continuare zona digitală în managementul companiei şi să o conecteze mai bine la întreaga activitate bancară a grupului“, se arată într-un comnicat al Erste publicat la Bursa de Valori Bucureşti.

  • Răzvan Temeşan, istoria dramatică a celui mai puternic bancher din România de la mijlocul anilor 90

    În toamna anului 1994, când eram reporter la agenţia de presă Mediafax, am fost trimis să iau un interviu lui Răzvan Temeşan (foto), preşedintele BRCE-Banca Română de Comerţ Exterior, cea mai mare bancă din România în acele vremuri. Interviul a avut loc în sediul de atunci al băncii de pe Eugen Carada, lângă BNR.

    BRCE a fost singura bancă cu relaţii internaţionale în timpul comunismului, iar după revoluţie derula aproape 70% din exporturile şi importurile ţării.

    Îmi pare rău ca nu mai găsesc articolul de atunci, dar după 26 de ani mai ţin minte că m-a frapat Ro­lexul de la mână pe care îl purta Temeşan şi care cred că valora atunci cât două apartamente din Bucu­­reşti, când salariul mediu era în jurul a 60-80 de dolari. Temeşan a fost cel mai puternic bancher din România, şi la propriu şi la figurat pentru că avea peste 120 de kg, de la mijlocul anilor ’90 – respectiv din 1994 când a devenit preşedintele BRCE luându-i locul lui Dan Pascariu într-o schimbare controversată, titlul unei ştiri de pe Mediafax din 18 februarie 1994 (joi 17 februarie 1994 fusese schimbarea conducerii băncii) „Răzvan Temeşan: Am fost alături de Dan Pascariu din 1979 şi până ieri“-, şi până la căderea lui din primăvara lui 1997, când a fost scos de procurori din sediul băncii pentru a fi dus în arest.

    Răzvan Temeşan a murit săptămâna trecută de COVID-19, el având şi diabet.

    Nu ştiu dacă a fost cel mai bun bancher, dar toţi bancherii spun despre el, inclusiv adversarii lui, că a fost un bancher comercial adevărat şi ca să-l citez pe Mugur Isărescu, guvernatorul BNR, a fost un bancher cu o bună reputaţie internaţională.

    El a vrut să facă din BRCE – căreia i-a schimbat numele în Bancorex în 1995 – , una din cele mai mari bănci din regiune, într-o perioadă de deschidere a porţilor economice şi de business, după căderea comunismului. De altfel, de la prăbuşirea pro­­fesională a lui din 1997 şi până în ultimii ani a acuzat o conspiraţie politico-economică internă şi internaţională arătând cu degetul către Banca Mondială şi FMI, care au determinat căderea lui şi falimentul Bancorex în 1998/1999.

    Ironic, numele Bancorex şi celebra clădire de pe Calea Victoriei, a cărei decizie de construcţie i-a aparţinut, dăinuie şi astăzi, deşi Bancorex, ca bancă a fost radiată la mijlocul lui 1999.

    Pentru a ajunge la BRCE/Bancorex în 1994, Te­­meşan s-a înhăitat şi s-a predat la PDSR, partidul care domina România în acei ani. Statul, prin FPS, era principalul acţionar, iar puternicul ministru de in­terne din acele vremuri, Doru Ioan Tărăcilă, era mem­bru în adunarea generală a acţionarilor. Viorel Hre­benciuc, unul dintre cei mai influenţi oameni politici din anii ’90 era ca la el acasă la Bancorex. De altfel, o ştire din 5 aprilie 1997 dată de Mediafax, anun­­­­ţa că Răzvan Temeşan va deveni membru PDSR.

    El era un obişnuit al întâlnirilor de la delegaţia permanentă a PDSR din strada Atena, acolo unde se discutau deciziile politice şi economice. Con­ducerea executivă a PDSR, în frunte cu Adrian Năstase alături de premierul Nicolae Văcăroiu şi ministrul de finanţe Florin Georgescu, îl chemau frecvent pe Mugur Isărescu la partid pentru a discuta politicile monetare şi valutare ale BNR. Nu ştiu dacă Temeşan era un fan al lui Mugur Isărescu, având în vedere încercările repetate de atunci de a-l înlocui din funcţia de guvernator.

    Acum câteva săptămâni, Dan Pascariu spunea că el când a plecat de la BRCE a lăsat o bancă cu un bilanţ echilibrat şi cu un profit substanţial.

    În cei trei ani cât timp s-a aflat la conducere, Temeşan a riscat bilanţul băncii dând credite fără număr şi oricui care venea cu o pilă (dacă îmi amintesc bine şi celebrul creator de modă Cătălin Botezatu a fost implicat într-un scandal cu credite luate de la Bancorex de 20 mil. dolari). Cel mai puternic grup din România din anii 90, GCP a lui George Constantin Păunescu a luat credite de la Bancorex, expunerea ajungând la 300 mil. dolari, o sumă fabuloasă pentru acele vremuri, cât nu visa BNR să aibă rezervă valutară.

    În 2000, după falimentul Bancorex, George Con­­stantin Păunescu şi-a răscumpărat expunerea ban­­cară de la AVAB, unde au fost trimise toate cre­­ditele neperformante, platind până în 20 mil. dolari.

    Indiferent de conspiraţiile interne şi interna­ţio­nale Temeşan a condus Bancorex ca pe o feu­dă proprie, unde PDSR era ca aca­să iar capitaliştii acelor vremuri aveau uşa deschisă indiferent de businessul pe care îl fă­ceau.

    Având o bună reputaţie internaţională, alături de BRCE/Bancorex, Răzvan Temeşan a salvat practic România în iarna 1996/1997, când BNR nu mai avea nimic în rezerva valutară şi nu puteam să trecem iarna fără valută pentru resursele energetice. Istoria spune că la o întâlnire cu Emil Constantinescu, neaşteptatul preşedinte al României de la finalul lui 1996, când se discuta situaţia dramatică a ţării lăsată de PDSR, Temeşan ar fi spus că dacă primeşte mână liberă Bancorex va finanţa toate importurile de energie. Ceea ce s-a şi întâmplat.

    Dar în primăvara lui 1997, când se schimbase puterea, Temeşan a fost dat jos, fiind scos de procurori din sediul central al băncii în cătuşe. Secretarul general al băncii, Florin Ionescu, s-a dat cu noua putere înlocuindu-l pe Temeşan.

    Din cea mai mare bancă din România, în numai nici 2 ani, Bancorex s-a prăbuşit sub povara creditelor neperformante, gestiunii catastrofale a riscului, dar şi a controversatei finanţări a importurilor de energie din 1996/1997. În 1998, înainte de cădere, Bancorex avea active de 2,4 mld. dolari, reprezentând 20% din piaţă în condiţiile în care totalul activelor bancare erau de 12 mld. dolari.

    Bancorex s-a prăbuşit şi din cauza lui Temeşan, dar şi din cauza a ceea ce s-a întâmplat după plecarea lui.

    Falimentul Bancorex a costat România 2 mld. dolari, adică 10% din PIB-ul de atunci (nu cred că s-au recuperat mai mult de 200 mil. dolari din creditele neperformante care au ajuns la AVAB din cele 2 mld dolari).

    Partea bună din Bancorex a fost preluată de BCR, a doua bancă din sistem, care a devenit numărul unu, cu o cotă de piaţă de 25% şi care a fost vândută în 2005 grupului austriac Erste la o evaluare totală a băncii de 6 mld. euro.

    De la prăbuşirea lui din 1997, Temeşan nu şi-a mai revenit deloc, el fiind doar un consultant pe probleme bancare pentru cei care voiau să îşi deschidă bănci în România.

    Mai mult ca sigur că noua generaţie de bancheri nu ştie cine a fost Răzvan Temeşan, dar măcar ştiu de Bancorex, clădirea de pe Calea Victoriei care s-a construit din ordinul lui pentru a fi sediul central al „băncii mileniului trei“, cum a fost sloganul băncii de atunci.

     

  • Cum alegem o locuinţă în scop investiţional?

    Câţi bani trebuie însă să avem pentru a face investiţii în real estate şi cum alegem un astfel de produs investiţional, a povestit în cea mai recentă ediţie a webinarului Real Estate. Real Talk. by Storia.ro, Andrei Marinescu, broker în imobiliare, proprietarul a trei francize RE/MAX.

    Andrei Marinescu observă, referitor la contextul actual, că deşi piaţa imobiliară nu a scăzut, tendinţa generală a clienţilor a fost una de reţinere. Un impact financiar asupra băncilor, crede el, va fi vizibil în momentul în care se va termina scadenţa amânării platei ratelor (3-6-9 luni). „Cred că unele reacţii ale acestor amânări, care au însemnat bani neîncasaţi şi poate şi anumite pierderi ale băncilor vor fi înregistrate în perioada respectivă.

    Până în prezent, început de octombrie, discutăm despre o oarecare prudenţă a băncilor, care se manifestă, de pildă, în faptul că, deşi creditele au continuat să meargă – nu au avut o creştere – există o oarecare ponderaţie. Clienţii sunt puţin nesiguri, e posibil să existe mici stagnări sau descreşteri în anumite situaţii, dar apetitul oamenilor pentru locuinţe există, chiar dacă piaţa este sub semnul întrebării”, descrie specialistul în imobiliare situaţia curentă.

    Pe de altă parte, Andrei Marinescu este de părere că în perioade de genul acesta există şi persoane care vor să îşi plaseze banii acumulaţi până în acest moment, iar din punctul lui de vedere, chiar şi în real estate există un număr mare de oameni care ar avea acces la anumite tipuri de produse investiţionale. „Există un nivel de investiţii accesibil pentru marea masă – nu vorbim despre investiţii de 500.000 – 1 milion de euro – am avut în portofoliu produse de 60.000 – 80.000 de euro la nivel de investiţie şi am putut să facem investiţii şi de 50.000 – 60.000 de euro, dar nu neapărat plasate într-un produs, ci plasate ca promisiuni de cumpărare pentru 1-2 apartamente. Dacă ne raportăm la aceste sume, cred că mare parte din oameni pot să se gândească şi chiar să acţioneze în această direcţie. Nu ai nevoie de sute de mii de euro ca să fii investitor, ci ai nevoie de o educaţie financiară. Eu cred că este important pentru oricine, de la medic până la inginer, economist, jurnalist şi nu numai, să aibă noţiuni de bază referitoare la educaţia financiară.”

    El punctează că o investiţie se traduce în ceva ce îţi aduce bani şi nu ar trebui confundată cu o achiziţie. „Dacă ne luăm o casă mai mare, aceasta nu este o investiţie – chiar dacă noi putem considera undeva în subconştient că valoarea respectivei proprietăţi creşte. O investiţie trebuie să fie analizată din punctul de vedere al banilor pe care îi produce – dacă atunci când facem o achiziţie ies bani din buzunar şi ies în mod constant pentru întreţinerea bunului respectiv – cum ar fi, de pildă, o maşină mai mare – cheltuim mai mult pe întreţinerea acesteia, la fel şi în cazul unei case mai mari – acela este un pasiv – un element care ne generează costuri.”

    Pentru a face o bună investiţie în imobiliare, Andrei Marinescu este de părere că este bine să apelăm la un consultant în acest domeniu. „Randamentul pe care îl poţi obţine în cazul chiriei este cuprins undeva între 5% şi 7% – aceasta înseamnă că dacă randamentul este de 5%, ai nevoie de 20 de ani ca să recuperezi o sumă de 100.000 de euro, de exemplu (5.000 de euro X 20 de ani). Există şi posibilitatea unei promisiuni de cumpărare pentru un apartament, iar în acest moment sunt multe proiecte de acest tip – şantiere, proiecte noi, iar dezvoltatorii vor avea la momentul lansării unui produs – când avem doar autorizaţia de construcţie, un produs mult mai bun din punctul de vedere al preţului decât preţul la finalizare.” Oferă exemplul unei achiziţii făcute de el însuşi: „În urmă cu doi ani, am cumpărat un apartament care avea un preţ de 92.000 de euro, eu am plătit 15% avans din această sumă, iar pentru că preţurile la acest complex au avut o creştere de acum doi ani şi până în prezent, preţul acestor apartamente, de la 92.000, s-a dus spre 120.000 – 130.000 de euro”.

    Diferenţa este foarte mare – 40.000 de euro, la 15.000 investiţi, în exemplul menţionat de el, există însă şi posibilitatea de a face acest lucru fără să ne aşteptăm la un randament de peste 200%, ci chiar şi cu un 50% -60% ca randament. „Acest lucru înseamnă că dacă investim 15.000 de euro – ar trebui să avem un avantaj de 9.000 de euro.”  


    Real Estate. Real Talk. este numele seriei de webinarii realizate de Storia.ro în parteneriat cu Business MAGAZIN în care ne propunem să discutăm cu specialiştii pieţei imobiliare despre cele mai noi schimbări înregistrate pe aceasta. Urmăriţi-ne live în fiecare lună şi adresaţi întrebările voastre referitoare la imobiliare pe pagina de Facebook a Storia.ro.


    Andrei Marinescu mai atrage atenţia asupra acelor produse investiţionale, proiecte imobiliare în care agenţii imobiliari sunt implicaţi – ei fiind în măsură să ofere sfaturi în genul de investiţii axate pe cumpărare şi revânzare care pot fi făcute cu sume mici de bani.

    „Cu cât ai mai puţini bani, cu cât avansul este mai mic, cu atât randamentul la o creştere poate să fie mai mare – tocmai aici este paradoxul – nu ai nevoie de bani mulţi ca să fii investitor. 

    Ai nevoie să înţelegi puţin principiile, să citeşti câteva cărţi (aş recomanda Robert Kiyosaki, cu ajutorul căruia să înţelegi diferenţa între active şi pasive). Dacă ai foarte mulţi bani nu te duci să dai un milion de euro pe o maşină, ci dai un milion de euro pe o clădire care produce 20.000 de euro pe lună şi cu cei 20.000 de euro faci un leasing pentru un Ferrari, de exemplu.” 

    Specialistul în imobiliare indică şi că pot fi folosite anumite momente din dezvoltarea unui anumit proiect – iar piaţa oferă multiple oportunităţi, în contextul în care sunt şantiere de construcţii răspândite la nivel naţional: „Anul trecut discutam cu un arhitect şi mi-a spus că niciodată, din 2007 şi până anul trecut, nu s-a produs atât de mult ciment în România cât s-a produs în 2019, poate nici măcar în perioada 2007, a avântului imobiliar. Dacă în 2007, Bucureştiul mergea bine – acum ţara merge bine”. 

    Un alt element care poate ajuta o persoană dornică să facă investiţii este să împrumute bani:

    „Foarte mulţi români – pe care îi cunoaştem – nu vor să se împrumute la bancă – vine cumva din istoricul familiei şi din mentalitatea familiilor lor – eu vă spun că este bine să ne împrumutăm la bancă cu condiţia ca şi costul respectiv să fie acoperit de banii pe care îi aduce produsul pe care îl luăm – trebuie să fim realişti”.

    „Banca nu trebuie să fie împovărătoare – banca devine împovărătoare pentru că noi nu facem investiţii – noi ne cumpărăm case, ne asumăm credite mai mari fiindcă ne gândim că ne va creşte salariul, dar pot apărea situaţii neprevăzute şi să nu mai facem faţă la rata respectivă”, adaugă el.

    Andrei Marinescu atrage atenţia importanţei unui comportament orientat pe economisire, cât şi asupra posibilităţii de a face plasamente, în funcţie de bugetul disponibil. „Există imobile la care poţi să dai 5.000 de euro avans pe o rezervare – şi să renegociezi cu respectivul dezvoltator –  putem găsi produse la care o rezervare sau un antecontract pot fi 3.500 – 5.000 de euro – nu ne trebuie sute de mii de euro – putem să negociem  un termen şi apoi să revindem respectiva rezervare cu 1.000 de euro profit – adică un randament de 30%. Treptat putem ajunge să avem un comportament şi o gândire oarecum economică – bună, dar să ajungem să facem investiţii mai mari. Dacă ne preocupăm un pic de componenta aceasta economică – cred că putem să fim mai buni şi în momentul în care avem un insucces – să nu spunem că este vina economiei sau a altora.”

    În ceea ce priveşte ofertele existente pe piaţă în prezent, el observă că există pachete investiţionale cu randamente garantate, în care dezvoltatorul prestează anumite servicii pentru client – proiecte în care putem constata că va exista o creştere de preţ fiindcă preţul de lansare sau preţul momentului prezent este un preţ destul de aproape de costul de construcţie. De asemenea, el punctează că nu trebuie să intrăm în proiecte chiar de la început, de la faza de proiecte, ci putem să mergem înspre acestea şi pe parcursul dezvoltării unui proiect.

    „Important este să văd dacă reuşesc să nu plătesc 15% – 20% avans – sunt unele proiecte în care merge – altele în care nu merge – dacă nu, mă pot asocia cu cineva sau să caut  acele proiecte  la care pot să am acces cu sume mici – de aceea am spus că poate e bine să apelăm la un agent imobiliar sau la o agenţie care să aibă departamentul acesta de investiţii pentru că pe noi ne interesează să căutăm oportunităţile şi să le scoatem în faţă.”

    În afară de proiectele existente pe piaţa locală, Andrei Marinescu observă că sunt români care au cumpărat şi în afara ţării în scop investiţional. „Avem români care au cumpărat în Spania, Portugalia, avem tranzacţii făcute în Insulele Capului Verde tot în scop investiţional – este vorba despre o cameră de hotel, într-un hotel care este administrat de Melia, unul dintre cei mai mari administratori hotelieri din lume”.

    Sfatul brokerului imobiliar pentru cei care doresc să înceapă investiţiile în real estate? „Să apeleze la noi, să se preocupe de partea de educaţie financiară şi să facă paşi mici. Nu ai nevoie de 100.000 de euro ca să fii investitor – poţi să fii investitor cu 1.000 de euro –  e adevărat, e un pic mai greu – important e să te uiţi la randamentul pe care îl faci, să fie constant şi să îţi impui anumite reguli – marea problemă a oamenilor este că nu ştiu când să iasă dintr-o investiţie.”

  • EximBank finanţează modernizarea Poştei Române cu 200 mil. lei, prima acţiune amplă de investiţie în digitalizarea Poştei din ultimii 40 de ani

    Compania Naţională Poşta Română a încheiat un acord de finanţare cu EximBank în valoare de 200 mil. lei, în urma unei proceduri competitive la care au participat mai multe bănci, potrivit informaţiilor transmise de EximBank. Programul investiţional al Poştei Române vizează conso­lidarea şi menţinerea poziţiei de lider pe piaţă în sectorul poştal românesc şi are la bază recomandările companiei de servicii profesionale Deloitte, potrivit cărora, pentru atingerea ţintelor de business, sunt necesare investiţii atât în infrastructura poştală, digitalizarea şi mo­dernizarea acesteia, cât şi în sectorul de resurse umane.

    Finanţarea acordată de Eximbank este pe o perioadă de 12 ani şi va fi utilizată pentru automatizarea proceselor logistice prin înfiinţarea noilor centre de tranzit de la Bucureşti Nord şi Cluj, în valoare de 68 mil. lei, crearea şi imple­mentarea unei arhitecturi de sistem de management digital integrat în valoare de 128,3 mil. lei şi reabilitarea clădirilor monumente istorice din Timişoara, Piatra Neamţ, Oradea şi Cluj, aflate în patrimoniul Poştei Române, în valoare de 54,5 milioane de lei. „Competitivitatea ofertei EximBank transformă parteneriatul pe care îl avem cu Poşta Română într-o tradiţie, iar acest lucru înseamnă că avem abilitatea de a face faţă provocărilor, de a manifesta deschidere faţă de noi abordări şi de a ne adapta la nevoile partenerilor noştri“, a spus Traian Halalai, Preşedintele Executiv al EximBank.

    Compania Naţională Poşta Română a demarat stu­diul de fezabilitate pentru centrul de tranzit Bucureşti Nord, finalizarea fiind estimată la finalul anului 2020, iar pentru centrul de tranzit Cluj, a început procedura de dialog pentru achiziţia echipamentelor. Pentru investiţiile sistemului informatic de gestiune, procedura de achiziţie este în curs de pregătire.

    „Începem, astfel, o etapă fără precedent, un amplu proces de modernizare, pe care Poşta Română nu l-a mai avut din perioada interbelică, prin care vom aduce compania la standardele internaţionale în domeniul serviciilor poştale. Suntem în discuţii atât cu Banca Mondială şi Comisia Europeană, cât şi cu Ministerul Fondurilor Europene, pentru a obţine finanţări ce vor continua investiţiile începute cu creditul de la EximBank“, a spus Horia Grigorescu, directorul general al Poştei Române.