Epecuen, cunoscut drept “oraşul fantomă al Argentinei”, era o staţiune populară, atrăgând anual mii de vizitatori; în urmă cu 30 de ani, o inundaţie a acoperit de apă tot oraşul.
Localitatea a rămas sub ape timp de 28 de ani, iar Pablo Novak este singura persoană care a refuzat să plece. “Au întărit digurile, dar pe 10 noiembrie apa a distrus structura de protecţie şi a inundat tot”, povesteşte Pablo Novak. “Digul a cedat în două locuri, acolo unde era cel mai slab. Cei din administraţie au venit cu pompe hidraulice, dar ne-au spus că nu se poate face nimic. “
Mirta Noemi, o fostă rezidentă, povesteşte la rândul ei cum era viaţa în Epecuen înainte de inundaţie: “Am avut aici un hotel dar acum, după 25 de ani, am rămas doar cu un morman de gunoaie. A fost extrem de dificil, pentru că aici ne cunoşteam unii cu alţii, eram prieteni, iar copiii noştri mergeau la şcoală împreună. Totul s-a pierdut. Oamenii nu şi-au pierdut doar proprietăţile, şi-au pierdut întreaga viaţă.”
Dacă o familie obişnuită din Statele Unite ar folosi apă îmbuteliată pentru treburile zilnice, ar primi o factură lunară de aproape 10.000 de dolari, notează cei de la The Atlantic.
Prima diferenţă este ambalajul: atunci când cumpăraţi un litru de apă îmbuteliată, plătiţi şi pentru producţie, transport şi marketing. Astfel, pentru fiecare dolar pe care clienţii îl plătesc pentru o sticlă de apă îmbuteliată, circa o treime din bani sunt plătiţi pentru transport. Pentru îmbutelierea fiecărui litru de apă, procesul de producţie necesită alţi doi litri de apă, aşadar clientul plăteşte trei litri de apă, deşi cumpără doar unul singur.
În al doilea rând ,când vine vorba despre apa în sine, companiile producătoare au două variante: fie plătesc pentru a folosi o sursă de apă, fie cumpără şi exploatează o anumită sursă de apă.
În al treilea rând, elementul care reprezintă cel mai mare diferenţiator de preţ este brandul. Atunci când cumpăraţi o sticlă de apă îmbuteliată, la fel ca în cazul altor produse, plătiţi în plus pentru numele companiei producătoare. În funcţie de valoarea brandului, preţul o să varieze.
În Bucureşti, preţul unui litru de apă pentru consumatorii casnici este de circa un ban. Prin comparaţie, un litru de apă îmbuteliată costă, în medie, 2 lei (în funcţie de locul achiziţiei).
Hotelul se numeşte San Alfonso Del Mar Resort şi se află în Algarrobo, Chile. Piscina are 1 kilometru lungime, 35 de metri adâncime, se întinde pe 8 hectare şi este nevoie 250.000.000 de litri de apa pentru a se umple.
Piscina a fost inaugurată în 2006 şi se estimeaza că numai construcţia ar fi costat 1,5-2 miliarde de dolari, iar întreţinerea ei ar ajunge la 4 milioane de dolari pe an.
Tudor Mihalache a părăsit astăzi judeţul Sibiu, iar de la Câineni pleacă pe Drumul Regelui, spre Boişoara.
Copşa Mică este aproape de faliment după ce finanţarea de la Ministerul Mediului pentru apă şi canal a fost oprită, iar administraţia locală a fost data în judecată de constructor pentru lucrările neplătite.
Suma depăşeşte bugetul localităţii, iar situaţia financiară a localităţii este extrem de proastă, aproape de faliment. ”Am fost de multe ori în Capitală pentru a încerca să rezolv problema Apei. Mii de kilometri degeaba, pentru că guvernele noastre n-au înţeles cât de importantă este apa potabilă în secolul XXI, mai ales când trăim într-o comunitate europeană. Oricine poate înţelege dacă e ceva imposibil, dar nu este. Este frustrant să trăieşti cu senzaţia că guvernele şi structurile sale depun eforturi tocmai pentru a împiedica normalul”, a spus Tudor Mihalache, scrie turnulsfatului.ro
În Târgu-Jiu, în urma furtunii de miercuri, mai multe străzi au fost inundate de apa care măsoară 30 de centimetri.
În Târgu Cărbuneşti vijelia a smuls trei acoperişuri care au distrus 8 maşini. De asemenea, într-unul dintre cazuri, bucăţi din acoperiş au fost purtate de vântul puternic până într-un apartament dintr-un bloc vecin.
Tudor Mihalache a părăsit astăzi judeţul Sibiu, iar de la Câineni pleacă pe Drumul Regelui, spre Boişoara.
Copşa Mică este aproape de faliment după ce finanţarea de la Ministerul Mediului pentru apă şi canal a fost oprită, iar administraţia locală a fost data în judecată de constructor pentru lucrările neplătite.
Suma depăşeşte bugetul localităţii, iar situaţia financiară a localităţii este extrem de proastă, aproape de faliment. ”Am fost de multe ori în Capitală pentru a încerca să rezolv problema Apei. Mii de kilometri degeaba, pentru că guvernele noastre n-au înţeles cât de importantă este apa potabilă în secolul XXI, mai ales când trăim într-o comunitate europeană. Oricine poate înţelege dacă e ceva imposibil, dar nu este. Este frustrant să trăieşti cu senzaţia că guvernele şi structurile sale depun eforturi tocmai pentru a împiedica normalul”, a spus Tudor Mihalache, scrie turnulsfatului.ro
Avertizarea cod portocaliu de vijelii intră în vigoare miercuri, la ora 16.00, şi expiră joi, la ora 10.00, vizând judeţele Dâmboviţa, Prahova, Buzău, Vrancea şi Bacău.
Meteorologii avertizează că în aceste zone, instabilitatea atmosferică va fi deosebit de accentuată şi pe arii extinse se vor înregistra cantităţi importante de apă cuprinse, în general, între 50 şi 70 l/mp.
Restul ţării, cu excepţia judeţelor Constanţa şi Tulcea, au intrat deja sub avertizare cod galben de ploi torenţiale şi vânt puternic, avertizarea fiind valabilă până joi, la ora 21.00.
Daniel Mihalache, primarul din Copşa Mică, judeţul Sibiu, a scris, pe o reţea de socializare, că problemele oraşului au început în urmă cu 11 ani, când România îşi dorea să adere la Uniunea Europeană, dar avea foarte multe probleme de rezolvat, în vederea semnării acordului cu UE, printre care şi cele din Capitolul 22 privind protecţia mediului.
„Ministerul Mediului se angajează să rezolve problemele existente în oraşele Copşa Mică şi Zlatna (doua puncte fierbinţi pe harta României) prin finanţarea unor proiecte de mediu (apă şi canalizare, deşeuri etc), pe baza unei convenţii de finanţare aprobate prin ordonanţe şi legi date de Guvernul şi Parlamentul României. În baza acestui angajament, România închide negocierile cu Comisia Europeană, semnează acordul de aderare la Europa şi devine al 26-lea stat european. Investiţiile propuse de oraşul Copşa Mică s-au derulat conform convenţiei de finanţare până în anul 2009, când noul guvern a considerat că proiectele pornite nu mai sunt de actualitate şi a stopat finanţarea lor”, spune primarul.
Mihalache adaugă că de atunci nu au mai fost plătite la termen facturilor emise de constructori şi nu s-au mai alocat sumele solicitate de Primăria Copşa Mică, deşi finalizarea lucrărilor era obligatorie şi datorită faptului că UE a acceptat închiderea negocierilor pentru capitolul 22, după ce autorităţile au promis că rezolva problemele din zona foarte poluată Copşa Mică.
Practic, indiferent de gradul de dezvoltare la care au ajuns marile capitale europene, problemele lor legate de furnizarea apei potabile şi de canalizare sunt aceleaşi – la Viena, Bucureşti sau Paris. Vechimea reţelelor, schimbările climatice, dar şi disponibilitatea redusă a politicienilor în a aproba investiţii – acestea ar fi câteva dintre cauzele identificate de participanţii la o conferinţă internaţională pe tema infrastructurii de apă din UE, desfăşurată la Bucureşti.
Atunci, primarul municipiului Timişoara, Nicolae Robu, a declarat că în oraş va fi introdus, începând din primăvară (2016), al cincilea mijloc de transport în comun, şi anume vaporaşele care vor circula pe Bega.
“Este sarcina municipalităţii să achiziţioneze şapte vaporaşe. Ele vor fi folosite pentru transportul în comun, iar Timişoara va fi, cred, singurul oraş din România care va avea cinci mijloace de transport în comun: tramvaie, autobuze, troleibuze, biciclete şi aceste vaporette. Vaporettele vor circula de la venirea primăverii. Primele două vor fi recepţionate la sfârşit de ianuarie – început de februarie”, a afirmat Nicolae Robu.
Totuşi de atunci au fost întâmpinate mai multe probeleme, transportul oprit, apoi reluat, apoi oprit din nou. Acum, Timişoara se află într-o postură în care ar putea fi nevoită să inapoieze 6 milioane de euro Uniunii Europene, bani care au fost folosiţi pentru reabilitarea canalui şi achiziţionarea de vaporette.
Acum, autorităţile din timişoara au timp până la 31 decembrie 2017 să pornească sistemul de transport public cu vaporale pe Bega, dacă nu UE ar putea cere înapoi banii pe care i-a dat pentru reabilitarea malurilor canalului. Situaţia se va debloca abia când Guvernul României dă o hotărâre pentru înfiinţarea Administraţiei Căii Navigabile. Este nevoie de o societate care să administreze canalul Bega, navigabil din Timişoara până la graniţa cu Serbia.
Pentru acest proiect, malurile Canalului Bega au fost reabilitate în 2015, pe lungimea a zece kilometri. Au fost, de asemenea, amenajate nouă staţii de acostare, două rampe pentru intervenţii de urgenţă, 14 WC-uri ecologice (28 cabine WC), două pergole, şapte pontoane plutitoare, la care se adaugă podiumurile pe teren şi platformele în consolă, gradenele şi treptele de acces.conform timpolis.ro
“Dacă am fi fost noi de vină, nu am fi beneficiat de clemenţă, dar nu avem nicio vină, pentru că noi am făcut tot ce era în puterile noastre. Avem timp până la 31 decembrie să punem vaporaşele pe Bega în sistemul de transport în comun, dar, ca să putem face acest lucru, guvernul trebuie să emită o hotărâre, nu primăria. Nu trebuie decât să ia modelul Administraţiei Canalului Dunăre – Marea Neagră. Se poate face chiar extinderea activităţii acelei structuri care administrează acum Canalul Dunăre – Marea Neagră, să se vină cu o hotărâre de amendare a hotărârii de constituire a acelei administraţii şi să-i dea în administrare şi Canalul Bega. Dar eu cred că mai potrivit ar fi să se constituie o structură separată. Sunt mai multe modalităţi în care problema poate fi rezolvată, numai să se vrea”, a spus primarul Timişoarei, citat de site-ul tion.ro.
Faimoasele vaporase care inca nu pot circula in regim de transport in comun, scopul pentru care au fost cumparate de Primaria Timisoara cu 2 milioane de euro, ar fi trebuit sa efectueze curse de pasageri pana la data de 30 iunie.
