Tag: adoptare

  • Senat: Listele pentru alegerile locale trebuie să conţină 30% candidaţi-femei

    Proiectul de lege referitor la cotele de gen de 30% pe listele pentru alegerile locale a fost adoptat luni de plenul Senatului, cu 94 de voturi “pentru” şi un vot împotrivă, senatorii susţinând însă în timpul dezbaterilor că legea nu rezolvă problema reprezentării slabe a femeilor în politică.

    Iniţiativa, susţinută de 161 de parlamentari de la toate partidele politice, prevede că la alegerile locale pe liste să fie reprezentate ambele sexe în proporţie de cel puţin 30%.

    Citiţi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Franţa adoptă noua lege a muncii, una dintre cele mai controversate din ultima perioadă: simplifică procedura de concediere şi creşte numărul de ore muncite cu salariul minim

     Legea a devenit oficială după ce a fost publicată în Monitorul de Stat marţi. Noua reglementare va permite business-urilor să crească numărul de ore muncite cu salariul minim, va plafona plăţile compensatorii şi va simplifca procedura de concediere pentru companii.

    Francois Hollande, preşedintele Franţei, care consideră legea necesară eforturilor sale de a reduce rata şomajului, a făcut apel la guvern să adopte legea prin ordonanţă de urgenţă cât pe cât de repede posibil.

    Controversele legate de lege au venit chiar şi din partea partidului său, ceea ce a dus ratingul preşedintelului la un minim record.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Ţara unde poţi fura mâncare dacă îţi este foame iar poliţia nu-ţi va face nimic

    Alimentele irostite în prezent în Europa ar hrăni 200 de milioane de oameni, potrivit Organizaţiei pentru Alimentaţie şi Agricultură a ONU.

    Guvernul italian a adoptat o lege care ar trebui să reducă numărul alimentelor irosite şi care încurajează supermarketurile şi fermierii să doneze alimentele nevândute, scrie The independent.

    De asemenea, legea încurajează oamenii să ia mâncarea la pachet atunci când mănâncă în oraş.

    Obiectivul legii este acela de a reduce numărul de alimente irosite cu cel puţin un milion de done din cele 5 milioane de tone care sunt irosite în prezent. Pentru a realiza acest lucru, procesul donării alimentelor va fi unul mai puţin anevoios şi lipsit de taxe.

    Irosirea alimentelor costă guvernul italian peste 12 miliarde de euro în fiecare an, aproape 1% din PIB. Toate acestea în contextul în care ţara are o datorii uriaşe, iar rata somajului a ajuns la 11,5% (mai 2016).

    Mai mult de atât, cea mai înaltă instanţă din Italia a decis în urmă cu trei luni că furtul de cantităţi mici de alimente (împins de foame) nu este o crimă.

  • Guvernul va adopta o ordonanţă prin care se înăspresc sancţiunile pentru contravenţii silvice

    Ministrul Mediului, Cristiana Paşca Palmer, a anunţat vineri că pregăteşte o ordonanţă de urgenţă prin care ar putea fi adoptată la sfârşitul lunii august prin care se înăspresc sancţiunile pentru contravenţiile silvice.

    Palmer a spus la RFI că la minister s-a lucrat la un set de măsuri pentru îmbunătăţirea legislaţiei pentru contravenţiile silvice şi că se aştepta ca legea să fie trecută de Parlament înainte de vacanţa de vară.

    Citiţi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Referendumul Brexit: opinia unui avocat britanic cu privire la ce va urma

    Opinie Neil McGregor, partener coordonator la McGregor & Partenerii:

    În urma votului de 51,9% pentru „Ieşire“ faţă de 48,1% pentru „Rămânere“ la referendumul Brexit din UK şi Gibraltar, se pare că există multă panică (mai puţin la Edinburgh), reflectată de volatilitatea pe pieţele financiare. Multe din comentariile cu privire la ce va urma par a fi făcute fără o bună înţelegere a bazelor legale ale referendumului şi a ce înseamnă acesta pentru poziţia UK în UE. O mai bună înţelegere a ce se va întâmpla probabil necesită de asemenea un grad de cunoaştere a referendumurilor anterioare din UK şi, dacă îmi este permis să spun, o evaluare a legii constituţionale din UK, care nu este centrată în totalitate pe Anglia.

    S-au spus multe despre Articolul 50 din Tratatul UE. Articolul 50 (1) prevede:

    „Orice Stat Membru poate decide să se retragă din Uniune în conformitate cu propriile prevederi constituţionale.“
    Astfel, orice decizie a UK de a părăsi UE trebuie luată în conformitate cu prevederile constituţionale din UK.
    Este rezultatul referendumului o decizie de a părăsi UE în conformitate cu prevederile constituţionale din UK? Pe scurt: nu.
    Referendumurile  din UK sunt rare – stilul de guvernare din UK este că se aşteaptă ca aleşii noştri să ia deciziile politice dificile, iar noi putem vota pe altcineva la viitoarele alegeri generale dacă nu ne place ce au făcut. Există două tipuri de referendum.

    Un exemplu pentru primul tip este Legea din 2011 privind Sistemul Parlamentar de Vot şi Circumscripţiile Electorale, care lua în considerare o propunere de a schimba sistemul de vot în alegeri de la „primul clasat obţine postul“ (adică candidatul cu cel mai mare număr de voturi câştigă, chiar dacă nu a obţinut o majoritate a tuturor voturilor exprimate) la sistemul de „votare alternativă“. Legea introducea prevederi detaliate pentru introducerea sistemului de votare alternativă, dar făcea ca adoptarea acesteia să fie condiţionată de obţinerea unei majorităţi pentru votarea alternativă în cadrul unui referendum. În funcţie de rezultatul acelui referendum, ministrului responsabil din guvern i se cerea să emită un ordin prin care să fie implementate prevederile detaliate ale votării alternative sau anularea acestora. Rezultatul acelui referendum era de aceea obligatoriu şi declanşa un mecanism fie de implementare, fie de anulare a prevederilor legale detaliate privind un sistem de votare alternativă.

    Astfel votanţii nu aveau niciun dubiu cu privire la ce se va întâmpla, în funcţie de rezultatul acelui referendum.  Propunerea de a adopta sistemul de votare alternativă a fost respinsă cu 67,90% dintre voturi împotrivă şi 32,10% pentru.
    Recentul referendum Brexit aparţine celui de al doilea tip. Consultarea cetăţenilor a fost ţinută în baza Legii din 2015 privind Referendumurile din Uniunea Europeană. Spre deosebire de legislaţia pentru referendumul privind votarea alternativă, această lege a Parlamentului nu spune nimic despre ce se va întâmpla în cazul unui vot pentru „Ieşire“ sau ce mecanism trebuie folosit pentru a implementa o retragere a UK din UE. De aceea acest referendum nu este obligatoriu pentru parlamentul naţional al UK sau pentru parlamentele sau adunările implicate, sau pentru cetăţenii din UK sau guvernele implicate.

    Pe scurt, referendumul Brexit nu a fost altceva decât o consultare a opiniei publice organizată pe cheltuiala contribuabilului.
    Cu siguranţă nu este o decizie de retragere din UE luată în conformitate cu prevederile constituţionale din UK, asta pentru a utiliza formularea din Articolului 50 din Tratatul UE.

    Comentariile susţinătorilor Brexitului din UK, sau ale oficialilor Comisiei Europene, sau ale politicienilor din alte state UE, cum că UK trebuie să invoce acum rapid procedura de retragere în baza Articolului 50, nu sunt decât pur politicianiste şi nu au nicio bază legală.

    Nu trebuie să fie o surpriză faptul că există un corp substanţial de electorat din UK care nu este mulţumit de forma actuală a UE, sau de actualul guvern din UK, sau de alte aspecte. Voi lăsa pe alţii să stabilească în ce proporţie aceste tipuri particulare de nemulţumiri au contribuit la votul de 51,9% pentru „Ieşire“. Totuşi aş risca să fac o presupunere că, dacă referendumuri similare ar fi avut loc în alte ţări ale UE, ar fi existat un vot similar de protest împotriva stării de fapt.
    Astfel, dat fiind faptul că referendumul Brexit nu a fost obligatoriu din punct de vedere legal şi nu respectă prevederile Articolului 50 din Tratatul UE, de ce există atât de multă volatilitate pe piaţă? Un răspuns poate fi acela că pieţele urăsc incertitudinea. Un alt răspuns poate fi acela că anumite persoane se folosesc de situaţia curentă pentru a specula pe pieţe.
    Ce impact va avea votul din cadrul referendumului pentru Brexit? În opinia mea va fi unul pur politic.

    Exprimă acest vot dorinţa cetăţenilor UK? Dacă eşti familiarizat cu conceptul de stat unitar (şi se presupune că oficialii Comisiei Europene şi cei ai altor state membre ale  UE sunt familiarizaţi cu acest concept), atunci este uşor să spui că britanicii au votat să părăsească UE. În opinia mea o astfel de analiză nu ia în calcul faptul că UK nu este un stat unitar (cu toate că UK este „stat membru“ al UE).

    UK este format din patru ţări: Anglia, Ţara Galilor, Scoţia şi Irlanda de Nord (după cum bine ştiu suporterii campionatului de fotbal Euro 2016).  Îi voi lăsa pe alţii să dezbată statutul Ţării Galilor şi al Irlandei de Nord, dar Scoţia şi Anglia au reprezentat un regat unit împărţind un parlament comun în Westminster doar începând cu 1707. Poate că avem un paşaport unic, dar Tratatul Uniunii din 1706 prevede în mod specific, printre altele, perpetuarea unui sistem legislativ separat în Scoţia. Ca urmare a unui alt referendum şi odată cu adoptarea de către parlamentul UK a Legii Scoţiei în 1998, Scoţia are un parlament învestit în Edinburgh.

    De ce este acest lucru atât de important pentru oamenii din Bruxelles, Paris, Berlin, Londra sau Bucureşti?  Pentru că rezultatul referendumului pentru Brexit în Scoţia a fost 62% pentru „Rămânere“ şi 38% pentru „Ieşire“. Guvernul actual al Scoţiei este unul minoritar condus de Partidul Naţional Scoţian, iar liderul acestuia, primul-ministru al Scoţiei (Nicola Sturgeon), a declarat că ea consideră că are un mandat clar din partea electoratului Scoţiei şi anume acela de a păstra Scoţia în Uniunea Europeană.

    Într-un alt referendum, în 2014, electoratul din Scoţia a decis împotriva declarării independenţei de UK, deşi a existat un număr important de voturi pentru independenţă.  În mod ironic, în cadrul acelui referendum, votanţilor li s-a spus că dacă Scoţia votează să părăsească UK, o Scoţie independentă va trebui să aplice pentru a deveni membru al UE şi nu s-a menţionat, în măsura în care am observat eu, folosirea Articolului 50 (a se vedea mai sus).

    În circumstanţele actuale, „cerinţele constituţionale“ ale UK sunt departe de a fi clare în ceea ce priveşte părăsirea UE. A fost simplu atunci când UK a aderat la predecesorul UE în 1973 pentru că în acel moment exista un singur parlament în UK, şi anume cel din Westminster. În anii care au urmat după 1973, noi am creat (sau recreat) mai multe parlamente – inclusiv Parlamentul Scoţiei menţionat mai sus. Se pare că există argumente solide cum că orice decizie din partea parlamentului UK de a părăsi UE are nevoie de acordul parlamentului scoţian. Primul-ministru al Scoţiei a declarat că ia în considerare să solicite parlamentului scoţian să refuze acordarea unui astfel de acord.

    Pe lângă consecinţele politice ale unui astfel de conflict între UK şi parlamentul scoţian, s-a spus că viziunea engleză este că parlamentul UK este suveran şi poate adopta orice lege doreşte – într-adevăr acesta pare să fi fost un argument în campania pentru referendumul Brexit – şi că, din punct de vedere legal, parlamentul UK poate pur şi simplu să schimbe sau să ignore prerogativele parlamentului scoţian.

    Cu toate acestea, în cazul MacCormick vs Lord Advocate din Scoţia (pentru a stabili dacă Majestatea Sa Regina va fi numită „Elizabeth I“ sau „Elizabeth II“ din Scoţia: Elizabeth Tudor a Angliei nu a condus niciodată Scoţia), judecătorul senior din Scoţia a declarat că „principiul suveranităţii nelimitate a Parlamentului este un principiu englez distinct şi nu are echivalent în legea constituţională scoţiană“. Opiniile diferă în ceea ce priveşte puterea legislativă a parlamentului scoţian de a bloca legislaţia pentru implementarea retragerii UK din UE, dar această viziune asupra legii constituţionale are cu siguranţă potenţialul de a complica şi mai mult situaţia.

    Astfel, din punct de vedere legal, opinia mea este că oamenii din România şi din restul UE trebuie să privească votul Brexit ca fiind:

    • o expresie a insatisfacţiei faţă de starea de fapt (inclusiv în ceea ce priveşte natura prezentă a UE) exprimată de o parte importantă a electoratului din UK, dar care nu declanşează retragerea UK din UE; şi

    • cauza unei posibile crize constituţionale interne în UK.

    Despre posibilitatea ca Articolul 50 să fie vreodată invocat – şi dacă UK (sau părţi ale UK) vor părăsi în acel moment UE – acestea sunt alte aspecte!
     

  • Legea care obligă hipermarketurile să comercializeze 51% produse româneşti, promulgată

    Preşedintele Klaus Iohannis a promulgat luni legea care obligă hipermarketurile să expună la raft 51% produse româneşti şi le interzice să încaseze de la furnizor taxe şi servicii, anunţă Administraţia Prezidenţială.

    Actul normativ a fost adoptat de Camera Deputaţilor, for decizional, în unanimitate în luna iunie.

    Legea a fost contestată de patronate şi a fost amânată de mai multe ori.

    Citiţi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Motivul pentru care unul dintre cei mai bogaţi oameni din lume imbracă aceleaşi haine zi de zi

    La fel ca blugii şi tricoul negru cu maneci lungi ale lui Steve Jobs, Mark Zuckerberg a adoptat un stil “unic” de a se îmbrăca: tricou gri cu mânecă scurtă şi hanorac negru în fiecare zi. A vrut să-l imite astfel pe fostul CEO al Apple? Zuckerberg spune că nu, ba a adoptat o postură oarecum mesianică.

    La o sesiune publică de întrebări şi răspunsuri, creatorul Facebook a spus că modul său de a se îmbrăca face parte din filozofia eliberării de fleacurile cotidiene. “Vrau să îmi eliberez viaţa, să iau cât mai puţine decizii cu putinţă în chestiuni neesenţiale şi să mă dedic comunităţii”, a spus Zuckerberg.

    El a precizat şi că are mai multe tricouri de acelaşi fel.
    Zuckerbewrg spune că micile decizii, de genul “cu ce mă îmbrac?” sau “ce manânc la micul dejun?” pot fi obositoare şi consumatoare de energie, iar el nu vrea să piardă timpul cu aşa ceva.

     

    “Sunt în postura norocoasă de a servi interesele a miliarde de oameni. Şi simt că nu-mi îndeplinesc misiunea dacă îmi risipesc energia pe lucruri prosteşti sau frivole”.

     

     

  • Motivul pentru care unul dintre cei mai bogaţi oameni din lume imbracă aceleaşi haine zi de zi

    La fel ca blugii şi tricoul negru cu maneci lungi ale lui Steve Jobs, Mark Zuckerberg a adoptat un stil “unic” de a se îmbrăca: tricou gri cu mânecă scurtă şi hanorac negru în fiecare zi. A vrut să-l imite astfel pe fostul CEO al Apple? Zuckerberg spune că nu, ba a adoptat o postură oarecum mesianică.

    La o sesiune publică de întrebări şi răspunsuri, creatorul Facebook a spus că modul său de a se îmbrăca face parte din filozofia eliberării de fleacurile cotidiene. “Vrau să îmi eliberez viaţa, să iau cât mai puţine decizii cu putinţă în chestiuni neesenţiale şi să mă dedic comunităţii”, a spus Zuckerberg.

    El a precizat şi că are mai multe tricouri de acelaşi fel.
    Zuckerbewrg spune că micile decizii, de genul “cu ce mă îmbrac?” sau “ce manânc la micul dejun?” pot fi obositoare şi consumatoare de energie, iar el nu vrea să piardă timpul cu aşa ceva.

     

    “Sunt în postura norocoasă de a servi interesele a miliarde de oameni. Şi simt că nu-mi îndeplinesc misiunea dacă îmi risipesc energia pe lucruri prosteşti sau frivole”.

     

     

  • STUDIU: Ce se întâmplă atunci când africanii ”adoptă” dieta unui american timp de 2 săptămâni

    În cadrul unui studiu, cercetătorii au cerut participanţilor, 20 de americani iubitori de alimente fast food, să facă schimb de obiceiuri alimentare cu 20 de persoane care trăiesc în mediul rural din Africa de Sud, scrie Mediafax

    Potrivit Descoperă, rezultatul studiului a fost că, în termen de două săptămâni, sud-africanii au avut schimbări “remarcabile” în biomarkerii care indică riscul de cancer de colon. Pe când americanii şi-au redus foarte mult aceşti bioindicatori datorită noii lor diete specifice mediului rural african.

    “În doar două săptămâni, o schimbare a dietei dintr-una occidentalizată la una africană tradiţională, bogată în fibre şi săracă în grăsimi, a redus aceşti biomarkeri ai riscului de cancer”, a declarat cercetătorul principal Stephen O’Keefe, de la Universitatea din Pittsburgh, SUA.

    Citiţi mai multe pe www.mediafax.ro

     

  • Lege cu dedicaţie. Parlamentarii care şi-au angajat rudele scapă de sancţiuni

    Parlamentarii au adoptat proiectul privind angajarea rudelor înainte de august 2013. Plenul reunit al celor două Camere, întrunit miercuri, a adoptat cu 306 votui “pentru” şi o abţinere proiectul de lege prin care aleşii care şi-au angajat rudele la cabinetul parlamentar înainte de 21 august 2013 nu pot fi acuzaţi de conflict de interese.

    Potrivit iniţiativei, interdicţiile introduse prin art. 38 alin. 11 au intrat în vigoare şi produc efecte juridice începând de la data de 21 august 2013, iar actele şi faptele juridice încheiate ori, după caz, săvârşite de deputaţi sau senatori înainte de această dată ”nu pot genera alte efecte juridice decât cele prevăzute de Legea 96/2006 în vigoare la data încheierii sau, după caz, a săvârşirii ori producerii lor, având în vedere faptul că anterior modificărilor introduse prin Legea 219/2013 nu a existat nicio restricţie cu privire la personalul angajat la birourile parlamentare, deputaţii şi senatorii putând dispune fără nicio constrângere legală asupra angajării acestora”.

    Agenţia Naţională de Integritate (ANI) nu susţine iniţiativa, considerând că modificările propuse sunt în totală contradicţie cu dispoziţiile art.70 şi 71 din Legea nr. 161/2003 şi ale art. 301 din Codul Penal – prevederi care reglementează conflictul de interese în materie administrativă şi penală.