Tag: incepere

  • INUNDAŢIILE DIN MYANMAR: Trei morţi şi peste 30.000 de persoane evacuate

     Cel mai afectat este statul Karen, la froniera cu Thailanda, unde au fost evacuate aroximativ 33.500 de persoane, adăpostite în 79 de tabere, a precizat cotidianul New Light of Myanmar, evocând moartea a trei persoane şi dispariţia uneia.

    În statul Mon, peste 4.500 de persoane au fost evacuate în 34 de tabere, a adăugat ziarul. Însă “imediat ce apele au început să se retragă”, unelepersoane au început să se întoarcă acasă.

    De asemenea, alunecări de teren au avariat drumuri, iar 245 de şcoli au fost închise.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Cel mai greu job din România: 60% dintre angajaţi demisionează după un an

    60% DINTRE OAMENII DE VÂNZĂRI DIN ROMÂNIA REZISTĂ MAI PUŢIN DE UN AN. ESTE UN PROCENT ENORM”. Mădălina Pascu este cea care coor-donează activităţile Salestrust.eu în România, filiala locală a unei companii din Marea Britanie, organizaţie care certifică profesional oamenii de vânzări, denumită Institute of Sales and Marketing Management (ISMM). A adus programul în România anul trecut – “de regulă cererea vine din partea companiilor dintr-o anumită zonă sau din iniţiativa unui prestator de servicii cum suntem noi” – şi recunoaşte că alte certificări au ajuns mai devreme, cum ar fi cele pentru audit, marketing, contabilitate sau din domeniul financiar-bancar.

    A început facultatea de comerţ din cadrul ASE Bucureşti, dar a plecat să studieze comerţ la universitatea Ca’ Foscari din Veneţia. Ulterior, a făcut doi ani de specializare într-un departament de comerţ exterior din Italia şi a primit, prin intermediul facultăţii, un internship în vânzări la Valentino la New York. “Te duci acolo, vezi cât de mult se munceşte şi vezi lucrurile mai închegate. Acolo, dacă greşeşti de trei ori, un mail, un raport greşit şi o eroare gramaticală – eşti concediat”, spune tânăra de 32 de ani. A refuzat o ofertă de salariu de 7.000 de dolari la New York după terminarea intenshipului şi a revenit în România.

    “Când vezi cum sunt oamenii de acolo, începi să apreciezi foarte mult România şi modul în care noi acordăm timp tradiţiilor şi familiei. Stilul nostru de viaţă este foarte diferit. Americanii sunt foarte reci, iar succesul lor stă în disciplina pe care o impun şi lipsa de permisivitate”, explică Mădălina Pascu.

    PASCU A LUCRAT ÎN ULTIMII NOUĂ ANI TOCMAI PENTRU TOATE CERTIFICĂRILE PROFESIONALE – “am dezvoltat ACCA (certificarea din contabilitate – n.red.) de la cinci companii care investeau la 350” – şi admite că despre vânzători nu ştia mare lucru până când ISMM a venit în ţară. “Nu este tocmai o franciză, este un parteneriat în care se cedează o marjă către cei din Marea Britanie”. Firma a avut până acum circa 40 de cursanţi, preţul calificării fiind de 16.000 de euro pentru o perioadă de trei ani. Companiile aleg să îi înscrie pe cei mai buni dintre vânzători, pentru a-i motiva suplimentar să nu părăsească angajatorul, cei pe care îi trimiteau în trecut la MBA-uri în afara ţării.


    RADIOGRAFIA PIEŢEI DUPĂ APROAPE UN AN ŞI JUMĂTATE DE LA STARTUL BUSINESSULUI CONTUREAZĂ ÎN ROMÂNIA DOUĂ TIPURI DE COMPANII: câteva care investescîn programe interne regionale printr-o academie de vânzări, de regulă multinaţionale cu afaceri de sute de milioane de euro; altele care cheltuiesc bani în mod episodic în funcţie de nevoi pentru traininguri de vânzări, tocmai pentru că riscul pierderii investiţiei e mai mic dată fiind fluctuaţia mare de personal în rândul angajaţilor din domeniu.

    “Firmele consideră că aceste programe au ca scop cunoaşterea produselor şi nu formarea stabilă a angajaţilor. E o problemă în toate pieţele logica «Cu cât cunoşti produsul mai bine, cu atât îl vinzi mai bine». Fals”, spune Pascu. O cercertare statistică a Salestrust.eu arată că majoritatea românilor cred că oamenii de vânzări buni sunt nativi şi nu construiţi pe parcursul vieţii – “cei mai descurcăreţi, sociabili şi muncitori”. Fluctuaţia mare de personal se explică prin faptul că marea majoritatea a angajaţilor renunţă nu numai la jobul respectiv, ci şi la cariera în vânzări, pentru că ajung să înţeleagă că nu sunt făcuţi pentru asta. “Un om ajunge întâmplătorîn vânzări.

    Se angajează, învaţă trei luni produsul, după care trebuie să îşi îndeplinească ţintele. Nefiind bine pregătit şi fără să înţeleagă că încrederea în client se câştigă în timp, renunţă”, spune Mădălina Pascu. În mare parte, oamenii de vânzări sunt absolvenţi de ştiinţe economice atraşi de iluzia unei slujbe în care interacţionează cu alţi oameni şi sunt feriţi de rutinele pe care le impun joburile din bănci sau audit. “Partea cea mai dificilă e tocmai interacţiunea cu oamenii, pentru că interacţiunea nu înseamnă să convingi omul să cumpere, ci să construieşti o relaţie cu clientul, să cunoşti bine piaţa şi percepţiile”.

    Piaţa românească înseamnă mai degrabă abordarea regulii “sună o sută de oamenişi s-ar putea să cumpere zece”iar cei care nu îndeplinesc obiectivele se demotivează rapid. Salariile pleacă de la 350 de euro şi ajung la 4.500 de euro pentru un director de vânzări, în timp ce “preţul talentelor”, sub o zecime din oamenii de vânzări din România, s-a menţinut constant în ultimii ani.

    O bună parte din venitul lunar al angajatului din vânzări este variabilă, mai mult în cazul angajaţilor responsabili de găsirea de noi clienţi, o activitate mult mai dificilă în 2013, şi mai puţin în cazul celor care trebuie să păstreze baza de clienţi deja existentă.

    IN NOUA REALITATE ECONOMICĂ, MĂDĂLINA PASCU SPUNE CĂ ABILITĂŢILE DE VÂNZĂRI CONTEAZĂ ŞI MAI MULT. În scenariul în care clientului în plac produsul şi omul de vânzări, dar nu are bani să cumpere, Pascu vorbeşte despre găsirea de priorităţi. “De exemplu, cu toţii spunem că nu avem timp, dar dacă e ceva cu adevărat important nu dormim noaptea ca să rezolvăm problema. Asta este adevărata valoare a oamenilor buni din vânzări”.

  • 10 idei “anormale” care au schimbat lumea

     Iată câteva dintre ideile care, la momentul respectiv, au atras oprobiul public sau al elitelor (pământul e rotund, teoria germenilor) sau care au permis răspândirea mult mai rapidă a informaţiei (inventarea calculatorului şi a internetului).

    1. Pământul e rotund

    În zilele noastre nu cred că există cineva care să nu ştie că Pământul e rotund. Însă în antichitate exista credinţa fermă că acesta este plat. Primele dovezi ale sfericităţii Pământului au fost călătoriile în jurul lumii ale lui Magellan şi Juan Sebastian Elcano.

    2. Elementele clasice

    Cei care au pus bazele ştiinţei moderne, chiar dacă “opera”lor nu a fost tocmai corectă, au fost filosofii pre-socratişti (Thales din Milet, Anaximander, Anaximendes, Heraclit, Parmenides, etc.). În încercarea lor de a explica lumea făcând abstracţie de mitologie şi religie, ei au postulat că lumea este compusă din patru elemente primare clasice: pământ, apă, foc şi aer.

    Cititi mai multe pe www.apropo.ro

  • Ce valoare are contractul de foraj semnat de Dafora cu Chevron pentru zona Bârlad

     Dafora a anunţat la începutul săptămânii că a semnat un contract pe patru ani cu Chevron pentru servicii de foraj în zona Bârlad începând din această toamnă, contractul incluzând săparea de sonde conform programului de explorare al companiei americane.

    Chevron a obţinut, în 11 iulie, acordul de mediu pentru amplasarea sondelor de foraj şi explorarea gazelor de şist în trei zone din judeţul Vaslui. Chevron mai deţine concesiuni şi în Dobrogea.

    Compania intenţionează să înceapă în a doua jumătate a acestui an forarea unui puţ de explorare a gazelor de şist în judeţul Vaslui şi va iniţia studii seismice pentru cele trei perimetre din judeţul Constanţa.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Unul dintre cei mai căutaţi milionari ai lumii vorbeşte pentru prima dată cu presa

     Mr. Pink este, probabil, printre cei mai greu de găsit sau cunoscuţi oameni de afaceri, deşi nu se ascunde. Până în prezent nu a dorit să discute cu presa, să dea detalii despre viaţa sa, să povestească cum şi-a început afacerile care i-au umplut conturile de milioane de euro. Nici despre viaţa sa privată nu s-au ştiut prea multe detalii până când nu a întâlnit-o pe Monica Gabor.

    “Nu vorbeşte cu presa. Nu are nevoie de publicitate”, acesta era mesajul standard pe care îl auzea oricine încerca să dea de Mr. Pink.

    Milionarul era cunoscut în toată lumea datorită produselor sale, dar nimeni nu ştia exact cine este. Băutura lui energizantă care îi poartă numele l-a făcut celebru şi bogat. Băutura Mr. Pink a ajuns până în România, graţie Monicăi Gabor, iubita omului de afaceri asiatic.

    Ei i s-au alăturat multe alte vedete care au acceptat să promoveze Mr Pink cu ginseng – Lindsay Lohan, copiii lui Michael Jackson, şi mulţi alţii.

    Cititi mai multe pe www.apropo.ro

  • Guvernul bugetează indemnizaţii pentru un număr mediu de 158.000 şomeri, faţă de 149.000 iniţial

     Cheltuielile pentru asistenţa socială vor fi majorate la prima rectificare bugetară din acest an, care va fi aprobată, marţi, de Guvern.

    Bugetul revizuit al asigurărilor sociale de stat prevede majorarea cheltuielilor sistemului asigurărilor pentru şomaj cu 136 milioane lei, generată în principal de creşterea cu 60 milioane lei a cheltuielilor cu asistenţa socială.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Peste 36.000 de candidaţi, la proba scrisă a concursului de titularizare

     Potrivit unui comunicat de luni al Ministerului Educaţiei, proba scrisă din cadrul concursului de ocupare a posturilor didactice/catedrelor vacante/rezervate se va desfăşura marţi, începând cu ora 10.00, în 97 de centre de concurs constituite la nivel naţional.

    La acestă probă au fost înscrişi cei 36.587 de candidaţi care au obţinut cel puţin nota 5 la inspecţiile speciale sau probele practice desfăşurate în perioada 27 mai – 28 iunie.

    Iniţial, în perioada 8-17 mai, s-au înscris la concurs 38.554 de candidaţi, dintre care 4.964 de educatoare şi profesori pentru învăţământ preşcolar, 4.747 de învăţători şi profesori pentru învăţământ primar, 3.962 de profesori de limba şi literatura română, 3.243 de profesori de educaţie fizică şi sport şi 2.618 profesori de limba şi literatura engleză.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Lux cu moderaţie: “In vremurile bune, un client putea cumpăra şi zece perechi de pantofi o dată, în timp ce acum se limitează la una, maximum două”

    Inainte clienţii cumpărau mai uşor. Acum au intervenit şi criza şi saturaţia„, spune Carmen Şeitan, care este implicată alături de soţul său în industria modei de lux de mai bine de un deceniu şi nu se vede făcând altceva. Familia Şeitan deţine în România patru buticuri de lux: Brunello Cucinelli, Moschino, Canali şi Distinto.

    Explicaţia vine din faptul că mulţi clienţi au deja produsele de bază, motiv pentru care acum mai cumpără doar la nevoie. „Înainte cumpărau mai uşor.„ Astfel, în vremurile bune, un client putea cumpăra şi zece perechi de pantofi o dată, în timp ce acum se limitează la una, maximum două”.

    Istoria declinului nu a fost însă una liniară, ca în alte industrii. 2009 a fost un an agitat pentru piaţa de lux. Companiile au intrat în silentio stampa, iar cumpărătorii au început să se lase aşteptaţi. Trecătorii nu făceau mai mult decât să arunce o privire către vitrinele frumos amenajate ca parte a plimbării lor prin centrul oraşului. Pentru unele nume mari acesta a fost începutul sfârşitului.

    La început a fost Escada. Apoi au urmat La Perla, Versace Jeans Couture şi Hugo Boss. Începând cu 2010 însă, situaţia a luat o altă întorsătură, multe dintre mărci au revenit pe piaţă şi şi-au încercat norocul a doua oară. Piaţa a câştigat câteva zeci de nume în perioada 2010-2012. Începând cu 2013 însă, prudenţa a devenit cuvântul de ordine şi în industria luxului. Astfel, s-a schimbat în totalul afacerilor ponderea vânzărilor realizate în perioada de reduceri, tot mai mulţi clienţi preferând să meargă la cumpărături în perioada ofertelor şi discounturilor.

    „Acest comportament de consum nu îţi permite să te dezvolţi, ci doar să te menţii în piaţă.” Mai mult, chiar şi după ce va trece criza iar românii vor avea din nou mai mulţi bani ei vor fi obişnuiţi cu acest nou comportament de consum şi vor avea nevoie de trei-cinci ani pentru a reveni la obiceiurile iniţiale. „Dacă nu reuşeşti să vinzi 45-50% din marfa comandată înainte de perioada reducerilor ai o problemă.„

    Carmen Şeitan mai spune că nu doar comportamentul de consum s-a schimbat, ci şi unii clienţi: unii au dispărut, alţii sunt nou intraţi. Există însă şi aceia care au rămas fideli anumitor mărc i încă de la intrarea acestora pe piaţă. „Numărul total al clienţilor a rămas similar, iar vânzările sunt în uşoară creştere. Profitul însă este cel care a avut de suferit.„ Afacerile familiei Şeitan au fost în 2012 de circa 5 milioane de euro, iar pentru acest an estimează o stagnare sau o creştere de 1-2%. Marja de profit se situează la 10-12%.
     

  • EXCLUSIV: Administraţia Naţională a Penitenciarelor are datorii de peste trei milioane de euro

     Reprezentanţii Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor au arătat, într-un răspuns transmis la solicitarea agenţiei MEDIAFAX, că ANP înregistra, la începutul lunii iunie, datorii totale în valoare de 14.800.000 de lei, adică aproximativ trei milioane de euro, în special către furnizori de alimente şi medicamente, benzinării şi furnizori de utilităţi.

    “Suma reprezintă datoriile curente ale sistemului penitenciar, datorii ce au fost achitate parţial în cursul lunii iunie din alocaţii de la bugetul de stat şi din venituri proprii”, au precizat oficialii ANP.

    Din suma datorată de Administraţia Naţională a Penitenciarelor, peste cinci milioane de lei sunt datorii la furnizori de utilităţi, printre care E.ON, Electrica, GDF Suez, Aquaserv, ENEL, dar şi la firmele de salubrizare Rosal şi Supercom.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Ce şanse are în România o firmă nouă în industria IT: “Nu mai e loc pentru importatori de cutii sau call centere”

    Anii au trecut, am făcut şi firma şi am ajuns departe. Dar acea naivitate a începutului nu am mai regăsit-o niciodată. De ce? Pentru că drumul de la acel vis la realitate a fost greu. Foarte greu. Atât de greu încât dacă ar fi să o iau de la început în IT, în 2013, cred că m-aş gândi de trei ori înainte să încep să mă gândesc. Dau timpul înapoi 17 ani. IT-ul românesc atunci era format dintr-o mână de companii. Câteva româneşti, câteva multinaţionale.

    Am avut şansa să mă formez într-o firmă românească şi să cresc într-o multinaţională. Cu bune şi rele, firma românească mi-a dat şansa de a învăţa totul. De la cum se scrie o ofertă comercială până la cum se asamblează un calculator cu mâna, dintr-un morman de piese. Pentru un puşti de 15 ani, această şansă a fost formatoare de caracter, de carieră şi, de ce nu, de soartă. Mulţumesc, Dan şi Dana.

    O astfel de şansă mi-a permis să văd cum se făceau afacerile în acei ani. Un pic de Vest Salbatic, un pic de economie de piaţă. O gramadă de licitaţii de la stat, pentru că statul era principalul cumpărător. Atunci, şi poate şi acum. Se lucra cu săptămânile pentru a câştiga dreptul de a importa sau de a vinde o grămadă de cutii. Si de CD-uri. Echipamente de fel şi chip. În anii aceia, erau o mână de firme pe piaţă. Compaq şi Bull. HP şi IBM. Omnilogic. Aris Electronic. Mă rog, o mână de oameni care puneau bazele industriei IT de azi. Flamingo încă nu apăruse, Flanco nici atât. Team Net, eMAG şi One erau încă departe de înfiinţare. Mulţi dintre dinozauri au strălucit şi au ars, dispărând. Mulţi s-au reinventat până nu a mai rămas nimic din ei.

    Dar după o perioadă de pseudo-haos şi valoare redusă, industria a început să se consolideze. În jurul unor echipe care utilizau profesionist avantajele puse la dispoziţia lor de firmele pentru care lucrau. Echipe care vindeau, livrau şi manage-uiau clienţii cu fineţe. Cu profesionalism. Cu stil. Cu responsabilitate.

    Oamenii aceia au fost o sursă de inspiraţie fabuloasă pentru mine. Am învăţat ce important este un detaliu, ce importantă este percepţia, ce important este să încerci să fii perfecţionist. Că banii nu se fac peste noapte şi că trebuie să fii pregătit să munceşti din greu.

    Ceea ce mulţi dintre jucătorii de atunci poate nu au înţeles pe deplin a fost faptul că afacerile tip „tunuri„ nu sunt sustenabile pe termen lung. Că trebuie să livrezi calitate constant şi continuu, pe termen lung. Că trebuie să investeşti în know-how. În oameni. Să creşti. Că în vârf e greu să te menţii. În definitiv, vârful e poate doar un punct. „The rise and the Fall”.

    Acum câţiva ani, firma pe care am înfiinţat-o avea trei ani. Sau poate patru. Munceam pe rupte, uneori şi 20 de ore pe zi. Ani frumoşi, dar grei. Foarte grei. Toţi banii pe care îi făceam îi reinvesteam în firmă. Ca să putem să creştem. {i am crescut. Constant, în fiecare an mai sus decât în anul precedent.

    Am avut colegi care au văzut ce faceam. Şi au spus – cât de greu poate să fie asta? Pot să o fac şi eu. Tuturor, atunci şi acum, le-am spus acelaşi lucru. Pregăteşte-te să investeşti orice între 1 şi 3 milioane de dolari şi absolut tot timpul tău ca să poţi să ai baza materială, infrastructura şi oamenii potriviţi cu care să începi să îţi faci treaba. Cam atât cred eu că trebuie să investeşti ca să poţi începe. Vremea firmelor mici, de apartament, cu 2-3 oameni şi un laptop a cam trecut.

    Clienţii sau piaţa au devenit maturi şi sofisticaţi. Oricât de puţin ne-ar plăcea, conturile mari se câştigă trecând prin procese de achiziţie foarte dificile. Trebuie să te califici, să-ţi dovedeşti calitatea serviciilor sau produselor vândute, să arăţi oameni buni (şi scumpi) care lucrează pentru tine. Nimeni nu se mai aruncă să semneze o afacere cu un puşti de 21 de ani. E greu. Vremurile s-au schimbat.