BusinessMagazin

Tag: economie

  • Ghid anticriza: Fiti cu ochii pe internet

     

    Computerul si accesul la internet au intrat in aceste luni pe lista de unde se pot taia costurile. Afirmatia nu se refera neaparat la renuntarea la computere sau taierea accesului la internet, asa cum anunta la sfarsitul anului trecut Constantin Tampiza, seful filialei din Romania a grupului Lukoil (masura viza 350 de statii de benzina si mai bine de 150 de angajati de la sediul central).
     
    O alta solutie este, potrivit Germanos, cel mai mare retailer de telefoane mobile, monitorizarea activitatii angajatilor pe internet si uneori chiar limitarea accesului la anumite site-uri sau categorii de pagini web.
     
    “De aproape un an, cele 400 de computere din companie sunt conectate la o asemenea aplicatie, Livigent, prin care filtram accesul la site-uri care nu folosesc angajatilor in activitatea lor, precum cele cu continut pentru adulti sau cele de jocuri de noroc”, explica Gratian Vlad, directorul de IT al companiei, care sustine ca astfel productivitatea angajatilor Germanos a crescut vizibil.
     
    Ovidiu Constantin, directorul general al RnD Software, compania din spatele aplicatiei Livigent, estimeaza ca daca fiecare angajat al unei companii ar economisi in fiecare saptamana macar o ora de navigat pe internet in folos personal, productivitatea ar creste intr-atat incat compania ar putea economisi cateva locuri de munca si salariile aferente.
     
    Alte aplicatii, precum Cyclope, pot identifica si angajatii care isi petrec timpul la birou jucandu-se Solitaire, Zuma sau alte asemenea jocuri, care folosesc aplicatii de chat de genul Yahoo! Messenger, care instaleaza pe computer aplicatii software nelicentiate sau care externalizeaza informatii cu caracter confidential.
     
    Prin folosirea unor astfel de aplicatii, Transylvania Jobs, o agentie de recrutare si plasare a fortei de munca, a crescut productivitatea angajatilor cu 50%, potrivit lui Calin Stefanescu, directorul general al companiei.

    Cititi aici mai multe despre solutiile de reducere a costurilor.

     

  • Ghid anticriza: Atentie la marketing

     

    In timp ce directorii de IT vad internetul ca un element de cost, a carui utilizare trebuie restrictionata prin aplicatii precum cele mentionate, agentiile de publicitate nu vad cum acest mediu de comunicare poate lipsi din mixul de marketing al unei companii, mai ales in timp de criza.
     
    Daniel Micu, managing partner la Trout & Partners Consulting Romania, considera ca unul dintre paradoxurile marketingului de criza este ca aceia care continua sa investeasca in marketing in aceasta perioada devin mai puternici.
    “Intr-o perioada de liniste, cand numai vocea ta se aude, e mult mai usor sa-ti transmiti mesajul catre cumparator. Este mult mai ieftin – si din cauza costurilor de media care vor scadea, si din cauza faptului ca nu mai ai nevoie de asa de multa frecventa, pentru ca e liniste pe categoria ta. Chiar si in perioade de criza trebuie sa-i dai consumatorului un motiv sa te aleaga pe tine in defavoarea competitiei. Acest lucru se face prin marketing”, explica Micu.
     
    El face referire la o afirmatie a lui Peter Drucker, parintele managementului modern, potrivit caruia companiile au numai doua functii de baza: marketingul si inovatia, singurele care genereaza venituri, in timp ce restul genereaza doar costuri.
     
    Numai ca majoritatea companiilor par sa fi ales deja calea mai simpla, de a taia costurile de marketing. “Companiile din domeniul constructiilor sau auto vor fi nevoite, mai mult decat in orice alt domeniu, sa reduca bugetele de marketing. La auto, pentru ca le-au scazut foarte mult vanzarile si nu isi mai permit sa bage bani in comunicare, iar la constructii pentru ca nu mai au ce sa comunice, in conditiile in care atatea proiecte au fost anulate”, considera Carmen Lixandru, director general al Mediacom.
     
    Iar managerii unora dintre principalii comercianti de masini confirma aceasta ipoteza, chiar daca exista si exceptii. Nina Bratfalean, director de marketing la BMW Romania, spune ca bugetul pe 2009 nu a fost redus, ci eficientizat – expresia pe care toti directorii de marketing o folosesc.
     
    Pentru Dacia, spre exemplu, eficienta inseamna, potrivit directorului de comunicare Liviu Ion, folosirea ca principal canal de comunicare a televiziunii. “Desigur, vom folosi si presa scrisa, radioul sau panotajul si vom acorda o atentie marita internetului, dar noi suntem un brand care se adreseaza tuturor categoriilor de oameni si atunci TV-ul ramane cel mai potrivit”, spune Ion.
     
    Numai ca oricat de eficiente ar fi campaniile producatorilor si ale importatorilor de masini in acest an, trebuie sa revina si apetitul pentru consum. In prima luna a acestui an, vanzarile de masini noi s-au prabusit la mai putin de jumatate fata de anul precedent, iar presedintele APIA, Ernest Virgil Popovici, apreciaza ca nu a fost inca atins “fundul sacului”. Popovici crede ca momentul actual al pietei auto ar putea deveni periculos daca masurile pe care le va lua Guvernul in privinta taxei auto vor face ca importurile de masini second-hand sa revina la nivelurile foarte ridicate din a doua parte a anului trecut.
     
    Dar nu doar industria auto este in fata celui mai delicat episod din ultimii ani. Piata imobiliara, unul dintre performerii economiei in ultimii ani, s-a blocat pe masura ce efectele crizei financiare internationale au determinat o ingreunare a accesului la finantari, atat pentru dezvoltatori, cat si pentru fondurile de investitii sau cumparatorii de apartamente.
     
    “Studiile arata ca sistarea cheltuielilor de marketing intr-o perioada de criza are efecte negative pe termen lung, recuperarea fiind dificila si necesitand sume importante. Ce le recomandam clientilor nostri este mentinerea activitatii de comunicare daca nu la nivelul anterior crizei, cel putin la un nivel suficient pentru a profita de celor mai multi dintre competitori”, sustin reprezentantii companiei Colliers International. Dupa opinia lor, o prezenta regulata pe piata atunci cand majoritatea concurentilor comunica mai putin nu poate fi decat benefica, ajutand compania sa capete o notorietate care va da roade ulterior, cand piata isi va reveni.
     
    Evelina Necula, sefa departamentului de marketing de la DTZ Echinox, anticipeaza campanii noi pe piata imobiliara in urmatoarele luni, unele dintre ele chiar de mare amploare. “Ma refer la campanii tactice de promovare a unor produse deja finalizate si in curs de finalizare, dar si campanii de imagine pentru proiecte mari, derulate pe cativa ani”, crede Necula.
     
    Pentru Cordia, divizia de investitii rezidentiale a grupului maghiar Futureal, cu activitati in domeniul imobiliar (mall-ul Gold Plaza din Baia Mare) si al administrarii fondurilor, cel mai bun moment pentru lansarea unei campanii de marketing pare sfarsitul lunii martie. “In cazul nostru, aceasta campanie se traduce in principal in expozitii si targuri, internet, presa scrisa si outdoor”, declara Egri Istvan, marketing manager in cadrul companiei.
     
    Despre campanii vorbesc si oficialii Cosmopolis, un proiect rezidential de mari dimensiuni ce urmeaza a fi dezvoltat in Stefanesti, in apropierea Capitalei. “Planul este sa ne concentram pe campanii targetate de vanzari si mai putin pe campanii de media intinse si agresive, de aceea bugetul de publicitate a fost recalculat in consecinta. Acesta va fi directionat catre un mix de marketing diferit, ce va include o componenta mai mare de PR, BTL (below the line – publicitate neconventionala) si activitati de marketing direct. Vom pastra campaniile de media, insa la un nivel mai jos decat in anul 2008.”
     
    Nu va fi de mirare astfel ca finalul acestui an sa aduca, asa cum estimeaza Carmen Lixandru de la Mediacom, o crestere a pietei de publicitate cu 10-15%, de doua-trei ori mai redusa decat in anii precedenti.

    Cititi aici mai multe despre solutiile de reducere a costurilor.

     

  • Ghid anticriza: Profitati de ocazii

     

    Analistii cred ca recesiunea, prin ieftinirea multor active altminteri inaccesibile pentru potentialii cumparatori, poate oferi oportunitati de achizitii. “Ele exista insa doar pentru cei care au vandut anul trecut ceva sau care au acces la o finantare”, spune Radu Enache, presedintele grupului Continental Hotels. Enache isi va continua in acest an proiectele anuntate anul trecut, cand a vandut 30% din companie catre fondul de investitii PPF Investments, printre investitii fiind luate in calcul si achizitii de terenuri pentru constructia hotelurilor.
     
    Omul de afaceri Marius Ghenea, care a deschis prima cafenea sub brandul Testa Rossa la sfarsitul anului trecut, spune ca ia in considerare extinderea pe piata de cafenele prin achizitii: “Am unele semnale ca in 2009 este foarte posibil ca multi jucatori din piata cafenelelor sa aiba probleme, de aceea am putea cumpara competitori daca se vor potrivi conceptului Testa Rossa”. Reprezentantul Testa Rossa a precizat ca va deschide in acest an trei cafenele in Bucuresti, in urma unor investitii de 700.000-750.000 de euro. Tot Marius Ghenea, care deruleaza in special afaceri in domeniul IT, spune ca 2009 va fi un an bun pentru achizitii in acest domeniu: “Companiile din retailul online si distributia IT&C se afla sub presiune, in contextul in care accesul la finantare este limitat, iar vanzarile sunt in scadere, astfel ca in acest an, cand multi jucatori vor avea dificultati in a-si achita datoriile, vom asista la falimente, fuziuni si achizitii”.
     
     
     
    Oportunitati de achizitii vor aparea mai ales in domeniile in care vor exista multe afaceri afectate de criza. “Sunt sectoare mai puternic afectate, cum ar fi sectorul auto, constructiile, dezvoltarile rezidentiale, metalurgia, retailul de produse de folosinta indelungata sau serviciile financiar-bancare, dar sunt si domenii mai putin afectate, cum ar fi comertul alimentar, farmaciile, telecomunicatiile si utilitatile”, spune Codrut Pascu. Conform acestuia, cele mai multe miscari vor aparea in domeniile grav afectate de criza si in domeniile cu grad mare de fragmentare, unde vor avea loc consolidari: “Eventualii cumparatori se pot uita cu atentie si la sectoarele cu nivel mare de consolidare (unde activeaza doar cateva companii mari), deoarece si o afacere foarte buna poate da faliment in aceasta perioada daca este expusa puternic pe partea de finantare”.
     
    Pe de alta parte, chiar in cazul oamenilor de afaceri sau al companiilor care au lichiditati, oportunitatile sunt mult mai atent evaluate. Presedintele Lukoil, Constantin Tampiza, da ca exemplu faptul ca, desi a renuntat la investitiile in zece noi benzinarii in acest an, va folosi o parte din fostul buget de dezvoltare pentru a cumpara statii falimentare. Si alti oameni de afaceri, precum Alin Burcea, presedintele Paralela 45, a anuntat ca scoate la vanzare hotelul Stil, pentru a face rost de lichiditati, desi abia l-a cumparat anul trecut.
     
    Oportunitati de achizitii au batut si la usa unor retaileri (precum Ion Soloman, presedintele supermarketurilor Ethos) sau a unor producatori (precum Cris-Tim), companii mai mici din domeniile lor dorind sa fie cumparate inainte, poate, de a da faliment.

    Cititi aici mai multe despre solutiile de reducere a costurilor.

     

  • Tara cu mai multe Romanii

     

    Din tot estul Europei, Romania este tara care are cea mai mare nevoie in acest moment de un acord cu FMI, spune Jeffrey Anderson, directorul departamentului pentru Europa din cadrul Institutului de Finante Internationale (IIF), intr-un interviu acordat BUSINESS Magazin. “Romania va avea de-a face cu un declin abrupt fata de anul trecut”, sustine el, avansand totusi o estimare de crestere pentru 2009 de 1%. E mai optimist decat alti analisti externi, care prevad deja recesiune pentru Romania, desi doar cu cateva saptamani in urma, acelasi IIF considera posibila o crestere de 2%.
     
    Un scenariu identic vine si de la Viena, de unde Gabor Hunya, analist la Institutul International pentru Analize Economice (Vienna Institute for International Economic Studies – WIIW), declara ca perspectiva unei cresteri de 1%, pe care o estimeaza acum institutul, “este optimista, pentru ca Romania este o tara cu risc foarte ridicat in regiune, iar pericolul recesiunii este foarte mare”. In viziunea WIIW, Romania si Bulgaria sunt tarile cu cel mai ridicat grad de risc in regiune, in timp ce Cehia, Slovacia, Slovenia, Polonia sunt printre cele mai stabile. Sa notam ca si austriecii estimau la inceputul lui ianuarie o crestere de 2%.
     
    In ultimele saptamani, cele mai multe institutii internationale, agentiile de rating si chiar autoritatile romane au ajuns la o viziune incomparabil mai pesimista decat in urma cu cateva luni, nu numai despre cifra ca atare a cresterii economice, ci despre toate elementele scenariilor de evolutie a economiei. Perspectiva recesiunii in Romania a primit saptamana trecuta si girul Fondului Monetar International, care dupa ce initial a considerat posibila o crestere a PIB de 1%, nu exclude acum o scadere cu pana la 1%. Intr-o evaluare sensibil mai optimista, proiectul de buget al Guvernului estimeaza o crestere de 2-2,5% – explicabil prin faptul ca, dupa cum considera economistul Mircea Cosea, este de bun simt sa pui stacheta mai sus decat ai crede cu adevarat ca ii e locul, tocmai pentru a avea spre ce sa tinzi. Un scenariu oarecum similar vine si din partea Bancii Nationale a Romaniei, care ia in calcul o prognoza de crestere de 2,2-2,3%, desi nu exclude complet posibilitatea recesiunii. Cat priveste Comisia Europeana, care a luat in calcul efectele masurilor sociale promovate de fostul guvern, aceasta considera ca Romania va termina anul in curs cu o crestere de 1,75%, in conditiile unui deficit bugetar de 7,5% din PIB.
     
    Pentru cei prinsi in acest carusel al cifrelor, cea mai puternica impresie care ramane dupa trecerea lor in revista este de confuzie generala. Sa fie oare Romania o tara cu o economie atat de ciudata incat de la un record de crestere sa ajunga peste noapte la recesiune, am avut de-a face pana acum cu o iluzie optica gratie careia doar ne-am crezut performanti sau iluzia optica incepe de-abia acum, cu sirul de previziuni catastrofice? Cine are dreptate si cine s-a inselat sau se inseala cand judeca mersul economiei?
     
    Gabor Hunya de la WIIW avanseaza o prima perspectiva: este normal, considera el, ca statisticile publicate la distanta de cateva saptamani sa fie diferite, pentru ca viteza cu care se produc schimbarile in toata economia mondiala este fara precedent; in plus, orice veste – buna, dar mai ales rea – poate sa schimbe uneori radical perspectivele, scapand puterii de decizie sau control din tara.
     
    Prognozele cu privire la cresterea economica au acum un mare grad de incertitudine, confirma fostul premier Theodor Stolojan, care a decis in ultimul minut sa nu mai preia fraiele noului executiv. “Globul de cristal a devenit netransparent si ramane in continuare asa”, declara Stolojan pentru BUSINESS Magazin. Si nu e opac doar pentru Romania: la finele lunii ianuarie, FMI a revizuit drastic estimarile pentru cresterea economiei mondiale, la 0,5% in 2009, de la 2,2%; revizuiri a facut si Comisia Europeana in privinta cresterii economice sau a inflatiei din UE ori din zona euro. Privind strict insa Romania, Stolojan subliniaza ca deosebirile intre prognoze devin semnificative doar atunci cand diferentele sunt mai mari de 2%, atata vreme cat economia este inca in curs de dezvoltare, iar sectorul agricol, cu o pondere importanta in PIB, depinde intr-o mare masura de conditiile climatice ale fiecarui an.
     
    Inca mai mult, a incerca sa vorbesti de Romania ca si cum ai avea putere sa schimbi lucrurile la nivel local e gresit, considera Florin Pogonaru, presedintele Asociatiei Oamenilor de Afaceri din Romania (AOAR), pentru ca Romania nu are forta de a genera evolutii, ci doar de a le prelua de la economiile mai puternice. “Ce traim acum nu tine doar de Romania, ba dimpotriva – depinde mai putin de noi decat, sa spunem, de China”, spune el. Aducand in discutie blocajul pietelor de export (in conditiile in care 70% din exporturile Romaniei mergeau spre pietele din Uniunea Europeana, afectate puternic de scaderi), Pogonaru adauga totusi ca reorientarea exportatorilor spre alte piete, ce o duc mai bine, poate fi macar teoretic o solutie. Companiile mici nu au insa forta de a-si schimba foarte rapid activitatea si, in plus, “noi avem o economie condusa de marile multinationale, in timp ce intreprinderile mici si mijlocii urmeaza cel mai adesea tendintele stabilite de acestea”.

    Cititi in continuare despre imaginea pe care a vrut sa o lase fostul guvern despre performantele Romaniei
    Eugen Radulescu, consilierul guvernatorului BNR – "A face prognoze acum seamana cu cititul in zatul de cafea”

     

  • KPMG: Investitiile in infrastructura nu sustin dezvoltarea afacerilor

    Doar 14% din executivii intervievati au fost de acord ca infrastructura existenta de care beneficiaza in prezent organizatiile lor este complet adecvata pentru a le sustine dezvoltarea pe termen lung, in timp ce 90% au afirmat ca infrastructura joaca un rol hotarator in alegerea locatiei pentru operatiunile lor comerciale.

    “Nu numai ca investitiile in infrastructura atrag societatile comerciale, creeaza locuri de munca si genereaza venituri din impozite, dar este un fapt recunoscut ca un proiect de infrastructura poate fi un stimulent economic daca este gestionat corect. Din nefericire, România se confrunta cu intarzieri insurmontabile in acest domeniu” a spus Daniela Nemoianu Istocescu, Partner, Coordonator al Serviciilor Risk Advisory din KPMG Romania.

    Potrivit aceluiasi sondaj, cele mai urgente nevoi in infrastructura sunt drumurile si energia, doua treimi dintre manageri (66 %) considerand ca acestea genereaza costuri de operare din ce in ce mai mari pentru organizatiile lor. Solutia pe care o asteapta managerii intervievati la nivel global ar trebui sa vina de la guverne, in colaborare cu sectorul privat. “Municipalitatile ar trebui sa acorde mai multa atentie formulelor de

    Parteneriat Public Privat” a spus Nemoianu. Sondajul KPMG “Bridging the Global Infrastructure Gap”, realizat de the Economist Intelligence Unit in perioada noiembrie – decembrie 2008, si a implicat 328 de executivi la nivel global, dintre care un procent de 47 la suta detin functii de CEO. Aproape jumatate dintre aceste companii (48%) au venituri anuale de peste 500 milioane dolari.
     

  • Intoarcerea blocajului financiar

    La data de 25 ianuarie 1994 agentia de presa Mediafax transmitea urmatoarea stire: “Luni seara a avut loc, la Palatul Victoria, o reuniune de lucru… consacrata analizei cauzelor de fond ale blocajului economico-financiar…. s-a discutat un plan coerent de fluidizare imediata… problema sa fie abordata gradual si prudent, prin tratarea sistematica…”. Stirea continua in acelasi stil, cu limbaj lemnos; mai important decat limbajul sau frazarea, subiectul stirii, adica blocajul financiar, a ramas un subiect permanent pentru urmatorii zece ani. Abia cresterea economica de dupa anul 2000 inregistrata de Romania a eliminat impactul negativ generat de acumularea de arierate si a flui­dizat regimul platilor catre parteneri si bugetul statului sau cel al asigurarilor sociale.

     
    Dupa un deceniu si jumatate de la publicarea stirii, criza economica a dezmortit ceea ce cresterea economica atenuase – tot mai multe companii descopera cat de greu este sa lucrezi fara lichiditati, cu sume de care dispui teoretic, pe hartie, in baza contractelor incheiate, dar de care nu te poti folosi, cu care nu iti poti plati furnizorii, angajatii sau impozitele, pentru ca nu incasezi efectiv banii. La randul lor, companiile cu dificultati isi aleg prioritatile si fac plati ca atare.
     
    Ingrijorator este faptul ca Guvernul nu pare constient de situatie si de modul in care ar putea evolua aceasta. Planul de masuri anticriza al Guvernului, abia anuntat la data scrierii articolului, nu prevede masuri explicite de fluidizare a circulatiei banilor; sigur, compensarea TVA de recuperat cu TVA de platit, capitalizarea CEC sau a Eximbank, precum si infiintarea fondului de contragarantare a creditelor pentru IMM pot ajuta, in masura in care masurile respective nu se vor impotmoli in birocratia romaneasca si vor exista si fondurile necesare.
     
    Si Executivul ar fi avut motive de ingrijorare, simpla studiere a executiei bugetului fiind relevanta: in ultimele trei luni ale anului trecut platile catre buget au scazut constant, cu procente importante; in decembrie numai, veniturile incasate la bugetul de stat au inregistrat o scadere de 23,8% fata de perioada similara a anului trecut, la 5,2 mld. lei. O reducere puternica a incasarilor bugetare s-a inregistrat si la nivelul bugetelor locale, veniturile coborand in perioada 1 -29 decembrie cu 20,2%, la 430 milioane de lei.
     
    Situatia nu este valabila numai in cazul bugetului de stat. Recent, omul de afaceri Ovidiu Tender avansa, intr-un interviu acordat Ziarului Financiar, mai in gluma, mai in serios, ideea revenirii barterului, a schimbului de marfuri intre companii ca alternativa a platilor intrerupte sau intarziate. Si Tender nu este singurul care se plange de dificultati. Oficial, pe piata auto niciun dealer nu recunoaste ca are probleme de lichiditate. Neoficial insa, lucrurile sunt mult mai dramatice, dupa cum spune dealerul uneia dintre marcile din top 5, care a dorit insa sa isi pastreze anonimatul.
     
    “Am de platit piesele catre producator, utilitatile, salariile, dar nu pot incasa facturi de la clienti. Trebuie sa primesc bani de la un transportator care are o flota de mari dimensiuni, dar si el, la randul lui, are de incasat facturi, iar activitatea lui a cazut la fel de mult si nu mai are lichiditati”, explica dealerul auto.
     
    “Dealerii sunt prinsi la mijloc intre ciocan si nicovala. Producatorii si importatorii au si ei problemele lor si sunt de inteles, la fel si clientii. Fiecare are dreptate in felul lui. Dar aceasta nu schimba blocajul din piata”, crede Marius Carp, analist al pietei auto. Problema este cu atat mai grava cu cat valoarea masinilor noi vandute pe piata romaneasca trece de 4 miliarde de euro anual, la aceasta adaugandu-se alte sute de milioane de euro din activitati postservicii.
     
    Blocajul financiar, intarzierile platilor catre buget sau parteneri au aparut in principal din cauza problemelor de lichiditate pe care le au companiile, in conditiile in care bancile si-au redus liniile de finantare, iar incasarile au scazut, consumatorii dovedindu-se mult mai prudenti in cheltuieli.
     
    Care este situatia reala, acum, in piata? Analistul economic Dragos Cabat, managing partner al companiei de consultanta Financial View Consulting si presedintele Asociatiei Romane a Analistilor Financiari (CFA Romania), spune ca oamenii de afaceri au devenit constienti de aparitia blocajului financiar si ca exista multe companii care si-au majorat termenele de incasare a facturilor si care se plang de scaderea incasarilor. O alta dovada a reaparitiei blocajului financiar sunt fraudele tot mai dese si tentativele de acest gen, lucruri care nu se mai intamplau in ultima vreme.

    Citeste continuarea articolului pentru a afla mai multe despre problemele pe care le aduce blocajul financiar pentru companii si angajatii lor.

  • Intoarcerea blocajului financiar

    La data de 25 ianuarie 1994 agentia de presa Mediafax transmitea urmatoarea stire: “Luni seara a avut loc, la Palatul Victoria, o reuniune de lucru… consacrata analizei cauzelor de fond ale blocajului economico-financiar…. s-a discutat un plan coerent de fluidizare imediata… problema sa fie abordata gradual si prudent, prin tratarea sistematica…”. Stirea continua in acelasi stil, cu limbaj lemnos; mai important decat limbajul sau frazarea, subiectul stirii, adica blocajul financiar, a ramas un subiect permanent pentru urmatorii zece ani. Abia cresterea economica de dupa anul 2000 inregistrata de Romania a eliminat impactul negativ generat de acumularea de arierate si a flui­dizat regimul platilor catre parteneri si bugetul statului sau cel al asigurarilor sociale.

     
    Dupa un deceniu si jumatate de la publicarea stirii, criza economica a dezmortit ceea ce cresterea economica atenuase – tot mai multe companii descopera cat de greu este sa lucrezi fara lichiditati, cu sume de care dispui teoretic, pe hartie, in baza contractelor incheiate, dar de care nu te poti folosi, cu care nu iti poti plati furnizorii, angajatii sau impozitele, pentru ca nu incasezi efectiv banii. La randul lor, companiile cu dificultati isi aleg prioritatile si fac plati ca atare.
     
    Ingrijorator este faptul ca Guvernul nu pare constient de situatie si de modul in care ar putea evolua aceasta. Planul de masuri anticriza al Guvernului, abia anuntat la data scrierii articolului, nu prevede masuri explicite de fluidizare a circulatiei banilor; sigur, compensarea TVA de recuperat cu TVA de platit, capitalizarea CEC sau a Eximbank, precum si infiintarea fondului de contragarantare a creditelor pentru IMM pot ajuta, in masura in care masurile respective nu se vor impotmoli in birocratia romaneasca si vor exista si fondurile necesare.
     
    Si Executivul ar fi avut motive de ingrijorare, simpla studiere a executiei bugetului fiind relevanta: in ultimele trei luni ale anului trecut platile catre buget au scazut constant, cu procente importante; in decembrie numai, veniturile incasate la bugetul de stat au inregistrat o scadere de 23,8% fata de perioada similara a anului trecut, la 5,2 mld. lei. O reducere puternica a incasarilor bugetare s-a inregistrat si la nivelul bugetelor locale, veniturile coborand in perioada 1 -29 decembrie cu 20,2%, la 430 milioane de lei.
     
    Situatia nu este valabila numai in cazul bugetului de stat. Recent, omul de afaceri Ovidiu Tender avansa, intr-un interviu acordat Ziarului Financiar, mai in gluma, mai in serios, ideea revenirii barterului, a schimbului de marfuri intre companii ca alternativa a platilor intrerupte sau intarziate. Si Tender nu este singurul care se plange de dificultati. Oficial, pe piata auto niciun dealer nu recunoaste ca are probleme de lichiditate. Neoficial insa, lucrurile sunt mult mai dramatice, dupa cum spune dealerul uneia dintre marcile din top 5, care a dorit insa sa isi pastreze anonimatul.
     
    “Am de platit piesele catre producator, utilitatile, salariile, dar nu pot incasa facturi de la clienti. Trebuie sa primesc bani de la un transportator care are o flota de mari dimensiuni, dar si el, la randul lui, are de incasat facturi, iar activitatea lui a cazut la fel de mult si nu mai are lichiditati”, explica dealerul auto.
     
    “Dealerii sunt prinsi la mijloc intre ciocan si nicovala. Producatorii si importatorii au si ei problemele lor si sunt de inteles, la fel si clientii. Fiecare are dreptate in felul lui. Dar aceasta nu schimba blocajul din piata”, crede Marius Carp, analist al pietei auto. Problema este cu atat mai grava cu cat valoarea masinilor noi vandute pe piata romaneasca trece de 4 miliarde de euro anual, la aceasta adaugandu-se alte sute de milioane de euro din activitati postservicii.
     
    Blocajul financiar, intarzierile platilor catre buget sau parteneri au aparut in principal din cauza problemelor de lichiditate pe care le au companiile, in conditiile in care bancile si-au redus liniile de finantare, iar incasarile au scazut, consumatorii dovedindu-se mult mai prudenti in cheltuieli.
     
    Care este situatia reala, acum, in piata? Analistul economic Dragos Cabat, managing partner al companiei de consultanta Financial View Consulting si presedintele Asociatiei Romane a Analistilor Financiari (CFA Romania), spune ca oamenii de afaceri au devenit constienti de aparitia blocajului financiar si ca exista multe companii care si-au majorat termenele de incasare a facturilor si care se plang de scaderea incasarilor. O alta dovada a reaparitiei blocajului financiar sunt fraudele tot mai dese si tentativele de acest gen, lucruri care nu se mai intamplau in ultima vreme.

    Citeste continuarea articolului pentru a afla mai multe despre problemele pe care le aduce blocajul financiar pentru companii si angajatii lor.

  • Exista casa perfecta?

     

    Dar cum e o casa in care de fapt nici nu exista o centrala? In casa lui Berthold Kaufmann exista, ca sa fim sinceri, un radiator pentru cazuri de avarie, dar nici el nu este in functiune. Chiar in cele mai reci nopti din centrul Germaniei, noua casa a lui Kaufmann si celelalte asemanatoare din jurul ei isi extrag toata caldura si apa calda de care au nevoie doar din cantitatea de energie care e de obicei necesara pentru un uscator de par.
     
    “Nici nu te mai gandesti la temperatura – casa se adapteaza singura”, spune Kaufmann, uitandu-se la fiica sa de doi ani, imbracata intr-un tricou, cum isi mananca sandvisul in spatiosul living, ale carui usi de sticla dau intr-un spatiu exterior de luat masa. Noua lui casa foloseste circa o zecime din energia necesara pentru incalzire pe care o consuma casa parintilor sai, ce are dimensiuni comparabile.
     
    Arhitectii din multe tari, incercand sa atinga standarde tot mai inalte de eficienta energetica, proiecteaza case cu o izolare mai buna si cu aparate extrem de eficiente, folosindu-se si de sursele alternative de energie, precum panourile solare si turbinele eoliene.
     
    Conceptul “casei pasive”, care a fost introdus in premiera in acest orasel de 140.000 de locuitori de langa Frankfurt, abordeaza aceasta problema dintr-un alt unghi. Folosind o izolatie foarte groasa si usi si ferestre complexe, arhitectul a proiectat o casa “insulata”, asa ca foarte putina caldura se transmite in exterior si foarte putin frig reuseste sa patrunda in interior. Aceasta inseamna ca o “casa pasiva” nu se incalzeste numai de la soare, ci si de la caldura emisa de aparatele electrocasnice si chiar de corpurile locatarilor.
     
    Cu zeci de ani in urma, incercarile de a crea case incalzite solar si fara pierderi de caldura au esuat din cauza aerului care nu circula si a mucegaiului adunat din aceasta cauza. Dar noile “locuinte pasive” folosesc un sistem de ventilatie centrala ingenios. Aerul cald care iese in exterior intalneste aerul rece care intra, transferul de caldura dintre ele avand astfel o eficienta de 90%.
     
    “Inainte, mitul era ca daca vrei caldura, trebuie sa ai sistem de incalzire. Scopul nostru este sa cream o casa calda fara consum de energie”, spune Wolfgang Hasper, inginer la Passivhaus Institut din Darmstadt. “Aceasta nu inseamna ca in interior trebuie sa purtam pulovere groase, sa inchidem centrala si sa rezistam aerului rece. Inseamna sa te simti confortabil cu un consum mai mic de energie, iar noi reusim sa facem asta prin reciclarea caldurii.”
     
    In intreaga lume se estimeaza ca ar fi cam 15.000 de locuinte pasive, majoritatea construite in ultimii ani in tarile saxone sau in Scandinavia. Prima casa pasiva a fost construita in Darmstadt in 1991 de Wolfgang Feist, un fizician local, dar raspandirea proiectului a fost ingreunata de barierele lingvistice: cursurile si literatura de specialitate erau in special in germana. De altfel, chiar si acum, componentele sunt produse in mare parte in aceasta tara. Industria a luat insa avant in Germania – spre exemplu, scolile din Frankfurt sunt construite cu aceasta tehnica – si se extinde in continuare. Comisia Europeana promoveaza constructia de case pasive, iar Parlamentul European a propus ca noile constructii sa intruneasca standardele de casa pasiva pana in 2011.Armata SUA, care a avut baze multa vreme in aceasta parte a Germaniei, are in vedere constructia de baraci pasive. “Faima proiectului este in plina crestere si ne e greu sa tinem pasul cu cererile”, spune Hasper.
     
    Nabih Tahan, un arhitect californian care a lucrat in Austria timp de 11 ani, se pregateste sa termine in Berkeley una dintre primele case pasive construite in SUA. El conduce un grup de 70 de arhitecti si ingineri din zona San Francisco care promoveaza aceste standarde. “Este o reteta energetica care le suna bine multora”, spune Tahan. “De ce sa nu refolosim aceasta caldura pe care o primim gratis?”
     
    Ironia este insa ca, atunci cand inspectorii din California au cercetat casa din Berkeley ca sa vada daca indeplineste standardele de “cladire verde” (pe care i le-au certificat apoi), Tahan nu a putut primi recunoasterea oficiala si pentru convectorul de caldura, un dispozitiv inca neobisnuit in SUA. “Cand te gandesti la standardele specifice unei case pasive, incepi sa privesti constructiile cu alti ochi”, spune el.

    Aflati in continuare cat costa constructia unei case pasive fata de una conventionala

  • Exista casa perfecta?

     

    Dar cum e o casa in care de fapt nici nu exista o centrala? In casa lui Berthold Kaufmann exista, ca sa fim sinceri, un radiator pentru cazuri de avarie, dar nici el nu este in functiune. Chiar in cele mai reci nopti din centrul Germaniei, noua casa a lui Kaufmann si celelalte asemanatoare din jurul ei isi extrag toata caldura si apa calda de care au nevoie doar din cantitatea de energie care e de obicei necesara pentru un uscator de par.
     
    “Nici nu te mai gandesti la temperatura – casa se adapteaza singura”, spune Kaufmann, uitandu-se la fiica sa de doi ani, imbracata intr-un tricou, cum isi mananca sandvisul in spatiosul living, ale carui usi de sticla dau intr-un spatiu exterior de luat masa. Noua lui casa foloseste circa o zecime din energia necesara pentru incalzire pe care o consuma casa parintilor sai, ce are dimensiuni comparabile.
     
    Arhitectii din multe tari, incercand sa atinga standarde tot mai inalte de eficienta energetica, proiecteaza case cu o izolare mai buna si cu aparate extrem de eficiente, folosindu-se si de sursele alternative de energie, precum panourile solare si turbinele eoliene.
     
    Conceptul “casei pasive”, care a fost introdus in premiera in acest orasel de 140.000 de locuitori de langa Frankfurt, abordeaza aceasta problema dintr-un alt unghi. Folosind o izolatie foarte groasa si usi si ferestre complexe, arhitectul a proiectat o casa “insulata”, asa ca foarte putina caldura se transmite in exterior si foarte putin frig reuseste sa patrunda in interior. Aceasta inseamna ca o “casa pasiva” nu se incalzeste numai de la soare, ci si de la caldura emisa de aparatele electrocasnice si chiar de corpurile locatarilor.
     
    Cu zeci de ani in urma, incercarile de a crea case incalzite solar si fara pierderi de caldura au esuat din cauza aerului care nu circula si a mucegaiului adunat din aceasta cauza. Dar noile “locuinte pasive” folosesc un sistem de ventilatie centrala ingenios. Aerul cald care iese in exterior intalneste aerul rece care intra, transferul de caldura dintre ele avand astfel o eficienta de 90%.
     
    “Inainte, mitul era ca daca vrei caldura, trebuie sa ai sistem de incalzire. Scopul nostru este sa cream o casa calda fara consum de energie”, spune Wolfgang Hasper, inginer la Passivhaus Institut din Darmstadt. “Aceasta nu inseamna ca in interior trebuie sa purtam pulovere groase, sa inchidem centrala si sa rezistam aerului rece. Inseamna sa te simti confortabil cu un consum mai mic de energie, iar noi reusim sa facem asta prin reciclarea caldurii.”
     
    In intreaga lume se estimeaza ca ar fi cam 15.000 de locuinte pasive, majoritatea construite in ultimii ani in tarile saxone sau in Scandinavia. Prima casa pasiva a fost construita in Darmstadt in 1991 de Wolfgang Feist, un fizician local, dar raspandirea proiectului a fost ingreunata de barierele lingvistice: cursurile si literatura de specialitate erau in special in germana. De altfel, chiar si acum, componentele sunt produse in mare parte in aceasta tara. Industria a luat insa avant in Germania – spre exemplu, scolile din Frankfurt sunt construite cu aceasta tehnica – si se extinde in continuare. Comisia Europeana promoveaza constructia de case pasive, iar Parlamentul European a propus ca noile constructii sa intruneasca standardele de casa pasiva pana in 2011.Armata SUA, care a avut baze multa vreme in aceasta parte a Germaniei, are in vedere constructia de baraci pasive. “Faima proiectului este in plina crestere si ne e greu sa tinem pasul cu cererile”, spune Hasper.
     
    Nabih Tahan, un arhitect californian care a lucrat in Austria timp de 11 ani, se pregateste sa termine in Berkeley una dintre primele case pasive construite in SUA. El conduce un grup de 70 de arhitecti si ingineri din zona San Francisco care promoveaza aceste standarde. “Este o reteta energetica care le suna bine multora”, spune Tahan. “De ce sa nu refolosim aceasta caldura pe care o primim gratis?”
     
    Ironia este insa ca, atunci cand inspectorii din California au cercetat casa din Berkeley ca sa vada daca indeplineste standardele de “cladire verde” (pe care i le-au certificat apoi), Tahan nu a putut primi recunoasterea oficiala si pentru convectorul de caldura, un dispozitiv inca neobisnuit in SUA. “Cand te gandesti la standardele specifice unei case pasive, incepi sa privesti constructiile cu alti ochi”, spune el.

    Aflati in continuare cat costa constructia unei case pasive fata de una conventionala

  • Salvarea lumii vine din Asia

    Sa luam Hawe Hydraulics, o companie germana din München, capitala regiunii bavareze, care produce valve si sisteme hidraulice. Vanzarile companiei au explodat in ultimii ani, impulsionate de cererea din China si din restul Asiei. Dar in ultimele cateva luni, comenzile noi s-au evaporat aproape peste noapte.

    Doar 5% din produsele Hawe sunt vandute direct in Statele Unite, dar vanzarile s-au prabusit brusc dupa ce companiile americane au oprit importurile din China de bunuri care foloseau produsele companiei germane. “Odinioara, treaba asta dura ani de zile. Acum insa interdependenta globala functioneaza foarte repede”, spune Karl Haeusgen, directorul executiv al Hawe, responsabil de expansiunea globala a companiei.

    Statele Unite, cu economia lor bazata pe credit, s-au asigurat ca altii – in special China, Germania si Japonia – vor fi in stare sa atraga surplusurile de marfuri. Dinamica s-a schimbat acum, iar americanii constransi financiar isi reduc drastic achizitiile. “Pe masura ce consumatorul american capituleaza, urmatoarea la rand este bula exporturilor”, spune Stephen Roach, presedintele diviziei Morgan Stanley din Asia.

    “Economiile care se bazeaza pe exporturi vor fi supuse unor transformari foarte dure.” In Germania, cel mai mare exportator de marfuri al lumii inca din 2003, vanzarile catre alte state au adus cresterea economica in ultimii cinci ani. Dar in al treilea trimestru, scaderea exporturilor a trimis Germania in recesiune. In principiu, toti economistii se asteapta ca 2009 sa fie un an pierdut pentru Germania, care va plati un pret mare pentru aceasta schimbare.

    Restrangerea exporturilor arata ceea ce puncta si Haeusgen, ca exista o puternica corelatie intre prosperitatea Chinei, care s-a bazat partial pe larghetea americanilor, si exporturile germane catre China si alte tari. Exporturile industriale ale Germaniei au alimentat o economie a Chinei care la randul ei este alimentata de cererile de marfuri venite din partea Americii.

    Jacques Cailloux, economist-sef pentru regiunea europeana la Royal Bank of Scotland din Londra, a stabilit o corelatie stransa intre exporturile chinezesti in SUA si exporturile germane in China. Deficitul comercial al SUA a fost in 2007 de 708,5 miliarde de dolari; excedentul de 288,5 miliarde de dolari al Germaniei si cel de 262,2 de miliarde de dolari al Chinei reprezinta o mare parte din cealalta latura a ecuatiei.

    Deja comenzile totale de marfuri din Germania au scazut semnificativ. In septembrie, ele au scazut cu cea mai mare rata lunara din 1990 incoace, cand economia Germaniei de Est se dezintegra. Octombrie a fost aproape la fel de rau. Hawe, infiintata de bunicul lui Haeusgen dupa cel de-al Doilea Razboi Mondial, apartine unui grup de companii germane cunoscute sub numele de Mittelstand – afaceri de talie medie, aproape intotdeauna detinute de o familie.

    Produsele lor sunt pe atat de ubicue pe cat sunt de invizibile pentru consumatorul obisnuit. Cu aschii de metal slefuit care sclipesc pe podeaua magazinului de la parter si cu angajatii purtand blocuri de otel in brate si asambland manual diverse componente, Hawe arata ca un tip de companie despre care manualele de economie moderna spun ca ar putea functiona mai bine in locuri cu forta de munca ieftina.

    De fapt, experimentatii angajati ai Hawe sunt capabili sa imbine componentele de baza ale sistemelor hidraulice cu tolerante de un micron. Hawe nu a reusit sa gaseasca nicio masina – ca sa nu mai vorbim de muncitori cu costuri reduse – care sa poata sa indeplineasca aceasta misiune. Aceste produse sunt asamblate doar in atelierele companiei din zona Münchenului.

    Dar in ciuda succesului sau, Hawe nu este nici pe departe imuna la suferintele economiei globale. Hawe a obtinut anul trecut venituri de 238 de milioane de euro, la capatul a cinci ani de crestere, insa vanzarile sunt acum aproape zero si compania se pregateste pentru o usoara scadere in 2009. Incetinirea accentuata a cresterii globale din ultimele trei luni a insemnat ca vacanta traditionala de Craciun a fost extinsa, in functie de produs, cu diverse intervale.

    S-a renuntat la cateva sute de angajati temporari. Alti angajati ramasi fara activitate isi incaseaza totusi salariile la acelasi nivel din conturile in care, in anii manosi, s-au strans platile pentru orele suplimentare. “In urma cu un an era plin de angajati”, spune Michael Knobloch, directorul de marketing al Hawe, stand intre doua utilaje incremenite. “Toate masinile erau in functiune.”

    Si din cauza utilajelor incremenite de la Hawe si de la atatea alte fabrici, si alte activitati economice din Germania au suferit scaderi. Deutsche Bahn, operatorul feroviar national, a inchiriat spatii in porturi pentru a-si gara in aceasta iarna trenurile de marfa ramase fara activitate. Compania estimeaza o scadere de 40% a livrarilor de marfuri in decembrie fata de aceeasi luna a anului 2007.

    Producatori de nisa ca Hawe sunt printre cei responsabili de aceasta, dar nu sunt singurii, lor alaturandu-li-se companii de prestigiu ca BMW, Daimler, Porsche si Volkswagen, care si-au extins cu totii vacantele de Craciun. Deutsche Post, gigantul german de logistica care detine si DHL, a suferit o scadere cu 15-20% a activitatii de livrare de marfuri.