Regimul valutar bazat pe un curs de schimb flexibil si cele sapte reprize de majorare a dobanzii BNR au limitat semnificativ riscul unei aterizari dure a economiei, insa acesta inca este prezent, cat timp se mentine un decalaj insemnat intre deficitul de cont curent si finantarea acestuia prin intrari de investitii directe, afirma tuvernatorul Mugur Isarescu intr-un interviu acordat agentiei Mediafax.
Cititi mai multe pe www.zf.ro
Nu era pentru nimeni o surpriza ca si anul trecut, ca si in cei precedenti, cele mai puternice 100 companii private o sa vina in ansamblu cu cresteri ale afacerilor superioare celei a economiei in general; asa se intampla in orice an cu crestere economica notabila si asa a fost si 2007. Daca PIB s-a majorat anul trecut cu 6%, cifrele de afaceri in ansamblu ale celor mai mari 100 de firme s-au majorat cu 21,1%, atingand un total de aproape 47 de miliarde de euro, adica aproape 40% din PIB.
Surpriza anului trecut n-a fost insa legata de mersul afacerilor, ci de profitabilitatea lor; daca analistii si reprezentantii marilor companii deopotriva incepusera sa prevesteasca de prin 2006 ca vremea profiturilor impresionante va trece, pentru ca economia se asaza, se maturizeaza si creste concurenta, putini se asteptau ca in loc de o crestere generala a profiturilor de 60%, cum a fost in 2006, sa avem in 2007 o crestere de numai 30,5% la nivelul celor 100 de companii din top.
Cum comenteaza acum analistii evolutia profiturilor din top 100? “Piata romaneasca in general se caracterizeaza printr-o crestere continua a competitivitatii. Pe termen mediu este de asteptat ca noi multinationale sa-si deschida operatiuni in Romania si este de asteptat ca marjele de profitabilitate sa scada spre nivelul inregistrat in alte state din UE, iar rata de crestere a profiturilor totale ale celor mai mari 100 de firme sa scada”, afirma Radu Stoicoviciu, senior partner in cadrul companiei de consultanta PricewaterhouseCoopers.
Cum vom vedea mai departe in analiza separata a sectoarelor economiei, celalalt factor general care a influentat dinamica profiturilor a fost legat de costurile in crestere ale mentinerii si ale dezvoltarii afacerilor. “Costurile aderarii la UE, precum si actiunile masive de pozitionare pe piata s-au reflectat in rezultatele lui 2007; investitiile in extinderea retelelor si in introducerea unor sisteme care sa mareasca eficienta au atins niveluri fara precedent”, constata Daniela Nemoianu Istocescu, partener in cadrul KPMG.
Iar tabloul a fost completat de conjunctura nefavorabila adusa de criza financiara externa si de propriile dezechilibre ale economiei, exprimate in modificarea rapida si brutala a cursului leu-euro si intr-o inflatie peste asteptari. “Ceea ce este ingrijorator este ca la modul general in Romania cresterea economica nu a fost sustinuta de o crestere corespunzatoare a productivitatii muncii, ceea ce genereaza inflatie si implica o crestere a importurilor care pune presiune asupra cursului de schimb valutar”, declara Bogdan Belciu, director general al A.T. Kearney, care estimeaza ca in 2008 si 2009 cresterea veniturilor se va diminua in mod evident in multe ramuri economice, “iar profiturile vor fi cu atat mai mult sub presiune”.
Cum se explica totusi faptul ca intr-un asemenea climat au continuat sa apara marje de profitabilitate de peste 30%, de genul celor inregistrate cu precadere de producatorii de ciment (Lafarge – 41%, Carpatcement – 35%), dar si in retail (Plus Discount – 43%) sau in telecom (Orange – 30%, Vodafone – 23%)? Pe de o parte, ele sunt expresia conjuncturii (furnizorii de ciment au profitat de boom-ul imobiliar) si a evolutiei inegale a sectoarelor economice (daca industria farmaceutica s-a plafonat, de pilda, retailul sau telecomul au continuat sa prospere, ca si in anii precedenti).
Pe de alta parte, 2007 ar fi ultimul an cu astfel de profituri si e de asteptat “o relativa stabilizare a cresterii in toate industriile, cele mai expuse fiind cea financiara, de constructii, FMCG, retail si telecom”, spune Bogdan Belciu. In opinia lui, o comparatie regionala si cu atat mai mult la scara UE “arata in mod evident ca marjele de profit realizate in ultimii ani in Romania nu sunt sustenabile”, iar companiile care au inteles aceasta si-au schimbat deja prioritatile, de la crestere cu orice pret la eficienta.
Analistul de la A.T. Kearney afirma ca firmele cu actionariat romanesc sunt cele mai putin pregatite sa faca fata unei asemenea schimbari de tendinta. Deocamdata, in topul celor 100 de companii din 2007, nicio firma cu capital romanesc nu este printre primele 20 la capitolul cifra de afaceri, ceea ce reflecta evident ponderea multinationalelor in economia romaneasca. Cele mai mari companii cu capital autohton, conglomeratul din industria alimentara Interagro si distribuitorul de materiale de constructii si finisaje Arabesque, se situeaza insa destul de aproape de top 20 in functie de cifra de afaceri – pe locurile 25, respectiv 29, in urcare fata de pozitiile pe care le ocupasera in topul din 2006 (52, respectiv 36).
In cazul primului, ceea ce s-a intamplat in aceasta primavara, cand proprietarul Ioan Niculae a cerut ajutorul guvernului ca sa nu-si inchida combinatele de ingrasaminte amenintate de scumpirea gazelor, dovedeste o vulnerabilitate a afacerii; in schimb, Arabesque a crescut constant, aproape pe tacute, desi cu o marja de profit de numai 2%, inferioara celei de 6,3% din anul anterior. In umbra fiecarei afaceri mari romanesti se afla insa unul sau mai multi potentiali cumparatori straini, iar frecventa cu care companiile straine au preluat – pe parcursul ultimului an – sau curteaza astfel de firme romanesti face greu de prevazut cum va arata viitorul top 100 din punctul de vedere al actionariatului companiilor.
Cei trei mari producatorii de ciment, cu exceptia Holcim, au ramas si in 2007 printre cele mai profitabile companii din economie: Lafarge si Carpatcement au obtinut marje de 41% respectiv 35%, majorandu-si si afacerile cu 39%, respectiv 30%. “Cresterea exceptionala din 2007 a sectorului constructiilor, cu peste 30%, a determinat Lafarge sa reorienteze volumele reziduale de export catre clientii interni si sa ia decizii privind marirea capacitatilor de productie din toate uzinele”, explica Philippe Platon, directorul financiar al Lafarge. Compania si-a incetinit totusi rata de crestere a afacerilor si a profitului, la fel ca si ceilalti mari producatori de ciment, care au ajuns deja la maximul capacitatii de productie, investitiile in marirea capacitatilor fiind singurele optiuni pentru a mentine aceleasi marje si in viitor.
Holcim a fost singurul producator de ciment care a inregistrat o scadere a marjei de profit si a profitului net din cauza cursului de schimb; compania a avut de rambursat mai multe credite contractate in euro, dar a avut incasari in lei. Totusi, cum ar putea fi caracterizata o economie in care se obtin marje de profit de peste 35%? “Nu este asezat ca lumea, este o economie speculativa care permite unor companii sa obtina rezultate peste media normala. Desigur, denota si o situatie conjuncturala in care cererea pentru un anumit produs este mult mai ridicata decat oferta”, comenteaza Ion Crangasu, directorul executiv al Patronatului Producatorilor din Ciment (CIROM).
Aceasta opinie este impartasita si de directorul Lafarge, care considera ca perioada actuala a permis producatorilor sa isi foloseasca din plin potentialul instalatiilor industriale cu costuri fixe mai reduse decat in Europa de Vest, fapt care face si ca profiturile de aici sa fie mult mai mari decat cele din Vest. Platon adauga insa ca numai in 2008 s-a inregistrat o crestere a costurilor industriale de 15-16%, evolutie care va duce la alinierea la conditiile economice din tarile vestice, crestere care “abia a fost compensata prin majorarea preturilor”.
Producatorii de ciment nu sunt singurii care profita insa de boom-ul imobiliar. Romstrade, companie de constructii controlata de omul de afaceri Nelu Iordache, proprietarul Blue Air, si-a majorat afacerile de peste zece ori in special pe baza unor noi lucrari publice contractate. Producatorul de placi aglomerate din lemn Kronospan este un alt nume nou in randul celor mai mari 100 companii private din Romania, acesta luand locul producatorului austriac de cherestea Holzindustrie.
“Vara, tipii cu greutate pleaca la mare/Tranzactiile in locul lor le fac asistentii/De-asta pietele prospera cand e-afara soare/Si bat recorduri cu-atata usurinta./Traderii de rand urca in cariera/Pe cand expertii se prajesc la soare/Iar faima lor creste odata cu piata/Spre piscuri deseori ametitoare./Acesta-i deci modelul sezonier la bursa/Si bine-ar fi sa-l tinem minte/Caci piata parca alearga-acum la cursa/Dar in septembrie se duce tot de rapa.”
Versurile de mai sus ii apartin lui Michael Silverstein, fost senior editor la Bloomberg Financial News, care a publicat in ultimii ani diverse poeme satirice pe teme financiare. MarketWatch scrie ironic ca versurile de mai sus probabil au fost scrise inainte de luna iunie, cand nimic nu prevestea frenezia perversa de acum a pietelor, cand pare ca toata lumea face short selling, adica pariaza pe o viitoare scadere a actiunilor. Martea trecuta, contractele cu optiuni pe actiuni la bursa din New York ajunsesera la cifra record de 22,9 milioane, cu 2 milioane mai mult decat la fostul record din 8 noiembrie trecut, iar proportia intre pariurile pe scadere si cele pe cresterea actiunilor a fost de 1,28 la 1, preferinta pentru primele fiind constanta de la sfarsitul lui iunie incoace.
Numai ca tot martea trecuta, Comisia Federala pentru Operatiuni Bursiere (Securities and Exchange Commission – SEC) a dat un ordin de urgenta ce ar trebui sa intre in vigoare la 21 iulie, prin care interzice o anumita tehnica de short selling agresiv impotriva a 17 mari grupuri financiare deja afectate de criza financiara ori in pericol de a fi afectate – de la Citigroup, Goldman Sachs, Morgan Stanley, JP Morgan Chase si Merrill Lynch pana la Barclays si BNP Paribas – precum si impotriva celor doua mari institutii de finantare a creditelor ipotecare din America, Fannie Mae si Freddie Mac, in cazul carora valoarea actiunilor s-a prabusit cu circa 80% de la inceputul anului.
A gasit cumva SEC in acesti speculatori adevaratii vinovati pentru criza financiara ce se extinde de la o banca la alta? Poate ordinul SEC sa opreasca manevrele speculatorilor si astfel sa salveze onoarea si bilantul contabil al bancilor incluse pe lista? Cei mai multi comentatori inclina sa creada ca nu e vorba nici de una, nici de alta, ci de o incercare cam disperata de a opri adevarul financiar sa iasa la lumina – fiindca daca niste traderi de fonduri speculative mizeaza pe scaderea pretului unor anumite actiuni, o fac pentru ca intr-adevar cred ca acele actiuni au motive reale sa scada. In cazul de fata, e vorba de portofoliile nesanatoase create pe seama creditelor ipotecare, dar nu numai de ele, ci de intreaga politica de impachetare a riscurilor dusa de banci si care pana acum a facut ravagii in industria financiara din SUA si din Europa. Cu un an in urma, primele analize vorbeau de reduceri ale valorii contabile a activelor bancare cu un total de 400 de miliarde de dolari din cauza creditelor neperformante; in decembrie, estimarea a crescut la 800 de miliarde, pentru ca acum, un raport de analiza al fondului speculativ Bridgewater Associates sa vorbeasca de 1.600 de miliarde de dolari (circa o mie de miliarde de euro). Raportul afirma ca e improbabil ca bancile sa genereze suficient capital ca sa acopere pierderile si, inca mai alarmant, sustine ca proportia creditelor de nerecuperat provenite din piata primara, adica a debitorilor in principiu cat se poate de solvabili, e mult mai mare decat se crezuse. Mai exact, daca 90% din pierderile de pe urma pietei ipotecare secundare (cu risc ridicat) au fost deja eliminate din contabilitate, pierderile aduse de creditele pe piata primara ar urma sa ajunga la 500 de miliarde de dolari.
Preocuparea SEC pentru speculatorii care fac pariuri pe viitoare caderi ale actiunilor poate aminti de figura legendarului trader Jesse “Laurie” Livermore, cel ce a facut short selling inainte de declansarea in 1929 a Marii Crize, fiind ulterior acuzat ca a grabit prabusirea burselor prin tehnica sa (care, de altfel, l-a imbogatit cu 100 de milioane de dolari exact pe seama crizei). Numai ca lucrurile sunt mai complicate decat si-ar dori SEC. Tehnica agresiva de short selling incriminata de SEC (vanzarea de actiuni fara ca ele sa fi fost in prealabil imprumutate de la brokeri) se practica de mult, numai ca ilegalitatile sunt greu de dovedit si eforturile de prindere a vinovatilor ar putea sa nu insemne decat un plus zadarnic de cheltuieli de timp si de bani.
Mai important decat aceasta e insa faptul ca o protejare selectiva a marilor grupuri financiare poate dezechilibra piata, indreptandu-i pe speculatori spre bancile de dimensiuni medii – si in orice caz pune problema de principiu a justetei unei interventii administrative in mersul pietei. Problema s-a pus din plin pe tot parcursul de pana acum al crizei, de fiecare data cand autoritatile au anuntat cate o masura pe care au prezentat-o ca necesara pentru stapanirea crizei. De pilda, cand Rezerva Federala a eliberat de urgenta lichiditate in folosul bancilor care nu o mai puteau obtine din alta parte, cand presedintele Bush si Trezoreria au decis sa inghete pe cinci ani dobanda la creditele ipotecare pentru americanii amenintati cu evictiunea si cand Fed a orchestrat, in primavara, preluarea de catre JP Morgan Chase a bancii Bear Stearns, amenintata de colaps. Ori cand, in Europa, statul britanic a preluat administrarea bancii aproape falite Northern Rock, iar autoritatea monetara daneza a oferit garantii de lichiditate de circa 100 de milioane de euro bancii Roskilde, pentru a o feri de efectele expunerii pe piata creditelor imobiliare.
“Pe termen scurt e clar ca guvernele incearca sa salveze institutii financiare aflate in dificultate, acordandu-le bani mai usor decat ar face-o in mod normal”, comenteaza Eugen Radulescu, consilier al guvernatorului BNR. “Pe termen scurt, astfel de masuri au un efect benefic, pentru ca prabusirea unor asemenea institutii ar arunca lumea financiara intr-un adevarat haos. Eu, sa fiu in locul lui Ben Bernanke, nu stiu daca as fi avut indrazneala sa fi intervenit in acest fel in care a facut-o.”
Referirea la presedintele Rezervei Federale n-are in vedere numai curajul de a implica banca centrala a SUA in asemenea operatiuni, ci si un impact de alt gen asupra pietei. Comentatorii cu o ideologie a pietei libere mai ferma decat cea a actualilor oficiali ai administratiei (paradoxal) republicane au protestat de fiecare data: daca e vorba de cadrul strict al politicii monetare, unde Fed si-a facut datoria pe cat posibil, reducand succesiv dobanzile, foarte bine, dar de ce trebuie statul sa salveze niste banci lacome si niste datornici imprudenti? Controversa a devenit si mai aprinsa cand dominoul creditelor pierdute a ajuns la Fannie Mae si Freddie Mac, coloana vertebrala a pietei ipotecare americane, institutii care nu doar ca detin sau garanteaza aproape jumatate din totalul creditelor de profil, dar prin tranzactiile cu ipoteci si instrumente financiare bazate pe ipoteci asigura mare parte din lichiditatea acestei piete. E drept, analistii n-au tratat cu aceeasi masura salvarea unei banci ca Bear Stearns, unde politicilor imprudente de creditare li s-a adaugat frauda (vezi cazul arestarii a doi administratori ai unor fonduri speculative ale bancii) si sustinerea unor institutii atat de importante pentru mersul intregii economii americane precum Fannie Mae si Freddie Mac.
Piata de actiuni de la Bucuresti a suferit cel mai mult de pe urma crizei financiare internationale, cazand in dizgratia fondurilor straine de investitii, desi economia romaneasca ramane una dintre cele mai dinamice din Uniunea Europeana. Astfel, din una dintre cele mai scumpe piete din Europa, Bursa de la Bucuresti a ajuns una dintre cele mai ieftine.
La preturile actuale, analistii BCR sunt de parere ca Bursa are un potential de crestere cel putin egal cu cel al pietelor din regiune, considerand ca nivelul PIB pe cap de locuitor al Romaniei, care reprezinta doar 41% din media la nivelul celor 27 de tari europene, arata potentialul de crestere pe termen lung al companiilor autohtone intr-un mediu economic stabil, potrivit unui raport publicat saptamana trecuta.
Multe dintre actiunile lichide au ajuns la niveluri de pret similare celor din 2006, cand Romania doar aspira sa devina membru in Uniunea Europeana.
Chiar si asa, majoritatea analistilor nu vad inca semne de revenire a pietei, din cauza perceptiei negative care persista pe pietele externe si care tine deocamdata investitorii straini departe de pietele mai riscante, cum este cea romaneasca.
“Ma tem ca este foarte posibil ca scaderile sa continue. Ca evolutia nu are un fundament este foarte adevarat. Cred ca pana la sfarsitul anului indicatorii macro se vor imbunatati, cei legati de deficitul de cont curent si inflatie, care tot ne-au fost imputati”, spune Ioana Vladila, directorul general al EFG Eurobank Securities, societatea de brokeraj a grupului grec Eurobank – actionarul majoritar al Bancpost.
“Suntem foarte jos cu evaluarile. Nu sunt asteptari negativiste legate de Romania, nici la nivel macro lumea nu mai este la fel de ingrijorata. Scaderile sunt pur si simplu legate de conjunctura generala”, continua ea.
Economia romaneasca a crescut in primul trimestru cu 8,2%, a doua crestere din Uniunea Europeana dupa cea a Sloveniei. Asteptarile pentru acest an sunt de asemenea ridicate, in conditiile in care se asteapta si un an agricol bun, care sa sustina un avans puternic.
Analistii spun insa ca economia da semne tot mai evidente de supraincalzire: inflatie in crestere, amplificarea deficitului de cont curent. Rata inflatiei a urcat la sfarsitul lunii mai la 8,5%, unul dintre cele mai mari niveluri din Uniunea Europeana dupa tarile baltice. De altfel, cele trei state baltice, Estonia, Letonia si Lituania sunt aduse des in discutie ca exemplu negativ pentru ceea ce s-ar putea intampla cu economia romaneasca.
Totusi, Romania nu este singura tara care se confrunta cu o crestere rapida a inflatiei. Majoritatea tarilor vest-europene sunt din ce in ce mai expuse presiunilor inflationiste, in timp ce rata inflatiei in zona euro a ajuns la 4%. Atat Banca Centrala Europeana, cat si Banca Nationala a Romaniei au luat masuri de crestere a dobanzilor, dar efectul este mult mai vizibil pe pietele dezvoltate, care se confrunta acum cu o incetinire economica vizibila. Unele, cum ar fi Spania sau Marea Britanie, dau deja primele semne de recesiune.
Si atunci, de ce fug investitorii de Bursa de la Bucuresti, unde ar trebui sa gaseasca un suport mai mare in cresterea economica si in performantele companiilor? De ce scad bancile romanesti, care raporteaza profituri record, la fel de mult precum cele din Marea Britanie sau Germania?
Actiunile Deutsche Bank au pierdut circa 40% de la inceputul anului, in conditiile in care cea mai mare banca germana a pierdut 131 de milioane de euro in primul trimestru. Titlurile Bancii Transilvania au scazut cu peste 35%, in ciuda faptului ca aceasta a raportat un profit net de 30 de milioane de euro la sase luni, in crestere cu 40% fata de perioada similara a anului trecut.
“Cifrele macro sunt mai mult bune decat proaste. Inflatia si deficitul de cont curent sunt in linie cu estimarile, ceea ce este un lucru bun. Exista insa unele vulnerabilitati, pe care investitorii straini le supraliciteaza. Fondurile de investitii straine, care au probleme mari pe pietele lor, nu mai vin cu bani pe pietele mici, unde riscurile sunt considerate mai mari”, explica Adriana Marin, directorul departamentului de analiza al UniCredit CA-IB Securities.
“In economie, tot ce creste trebuie sa mai si scada la un moment dat”, enunta Liviu Voinea, director al Grupului de Economie Aplicata (GEA), un principiu arhicunoscut, care in mai toate dezbaterile despre mersul economiei romanesti tinde de ceva vreme sa capete infatisarea unei sabii a lui Damocles, aflata undeva deasupra clasicelor formule ale autoritatilor despre “economia care duduie”. Dupa un 2006 exceptional, cu un avans al economiei de 8%, 2007 a fost anul in care au inceput sa se stranga norii negri: inflatia a explodat, deficitul de cont curent a atins cote alarmante, economia a crescut cu doar 6%, leul a intrat intr-un vartej de depreciere fara precedent, iar agentiile de rating si mare parte a analistilor internationali nu au intarziat sa prevada un posibil dezastru.
Pe un asemenea fundal, vestile de la finele primelor trei luni din 2008 apar cu atat mai surprinzatoare: nu doar ca economia n-a cazut, ba dimpotriva, a crescut cu 8,2% fata de aceeasi perioada din anul trecut, ceea ce inseamna cea mai buna performanta din ultimii zece ani. Cu atat mai mare a fost surpriza, cu cat cifrele se refera la o perioada a anului in care agricultura, unul dintre principalele resorturi ale economiei romanesti (fie ca inclina balanta intr-un sens sau in altul), nu intra prea mult in calcule.
La originea acestui record au fost prin excelenta constructiile, care au crescut cu peste 32%, urmate la distanta de servicii (7,4%) si industrie (5,4%). In conditiile unui an agricol bun, chiar fara a pune la socoteala optimismul premierului Tariceanu, care anticipeaza cel mai bun an agricol din istoria tarii, “este foarte probabil sa avem o crestere cu mult peste cea de 6% prognozata la inceputul anului”, spunea recent guvernatorul BNR, Mugur Isarescu. Pentru urmatoarele trei luni, banca centrala prevede un ritm apropiat de cel din primul trimestru, chiar daca alte voci, precum cele ale analistilor de la UniCredit Group, cred posibila doar o crestere undeva intre 5% si 6%.
La prima vedere, asemenea recorduri sunt vesti foarte bune, spune Ionut Dumitru, seful departamentului de cercetare al Raiffeisen Bank, fie si pentru ca arata rezistenta Romaniei in fata turbulentelor de pe pietele internationale, care au afectat multe dintre economiile europene. Acesta ar putea fi un semnal bun pentru investitori, apreciaza Dumitru: cu investitii straine directe atrase anul trecut de 7,2 miliarde de euro si de circa 1,6 miliarde de euro in primul trimestru din 2008, potrivit BNR, Romania ramane in topul destinatiilor preferate pentru business. In clasamentul economiilor luate in considerare de straini pentru extinderea activitatii, Romania se plaseaza pe locul al treilea intre tarile din regiune, dupa Polonia si Rusia, iar la nivelul intregii Europe pe locul al cincilea, potrivit unui studiu recent realizat de compania de consultanta Ernst & Young.
Reversul medaliei este insa, dupa Dumitru, faptul ca “excesul de cerere a crescut”, pentru ca performanta din primul trimestru este “cu mult peste nivelul cresterii economice potentiale”, adica al cresterii PIB care nu genereaza inflatie si care s-ar plasa intr-un interval optim de 6-6,5%. Eugen Dijmarescu, viceguvernator al BNR, spunea si el de curand ca priveste cresterea economiei din primul trimestru ca “semanand putin a supraincalzire”, adica peste PIB potential. Supraincalzirea se manifesta atunci cand economia creste mai repede decat potentialul sau normal, generand inflatie, deficit de cont curent, deficit bugetar ori deficit de forta de munca specializata, precizeaza Dragos Cabat, presedintele Asociatiei Analistilor Financiari (CFA Romania). In opinia lui, pentru Romania o crestere economica anuala mai mare de 4,5% pentru urmatorii 5-7 ani “este nesustenabila si va genera probleme”. Asa a fost in perioada 2003-2006, cand economia a crescut in medie cu 6,5%, ceea ce a dus in timp la dezechilibre. Pentru a avea o evolutie sanatoasa “ar trebui sa tintim un ritm de 5-5,5%, in progresie usoara de la an la an”, este de parere Dan Bunea, senior partner al companiei de consultanta DTD Team Advisory. Daca 2008 va fi un an agricol bun, spune el, este insa de asteptat sa avem un ritm sensibil peste 7%.
Aceeasi sa fie si soarta economiei romanesti? “Supraincalzirea provine din faptul ca exista un exces de cerere care nu poate fi satisfacut de oferta interna, iar acest lucru creeaza presiuni atat pe inflatie, cat si pe deficitul de cont curent”, comenteaza Ionut Dumitru de la Raiffeisen Bank.
Intr-adevar, importurile au generat o presiune continua asupra cursului de schimb si a deficitului de cont curent, care a explodat in ultimii ani, ajungand la sfarsitul lui 2007 sa reprezinte circa 14% din PIB. E de observat totusi ca daca deficitul comercial, diferenta dintre importuri si exporturi, s-a adancit cu 14,3% intre ianuarie si aprilie, aceasta cifra e mult mai mica decat in primele patru luni de anul trecut, cand atinsese 66%, iar aceasta inseamna ca “incepem sa avem exporturi, si mai mult decat atat, structura lor s-a imbunatatit mult”, considera Aurelian Dochia, fost director general al BRD Corporate Finance si fondator al companiei de consultanta Concept Business Consult. Fapt e ca in aprilie, pentru a cincea luna consecutiv, viteza de crestere a exporturilor a depasit-o pe cea a importurilor, valoarea exporturilor ajungand la circa 2,7 mld. euro.
Acum, euro tinde spre 1,60 de dolari si cei mai multi dintre europeni sunt stoici: s-au obisnuit sa traiasca alaturi de un euro tot mai puternic.
Noile piete de export, restructurarile interne si efectele colaterale pozitive ale unui dolar mai slab i-au ajutat pe exportatorii europeni sa suporte pierderea de competitivitate indusa de cresterea euro. Intr-o perioada in care euro a ajuns la niveluri nemaiatinse in raport cu dolarul, Europa a raportat totusi o crestere sanatoasa a productiei industriale, cu rezultate bune in special in Germania, Franta, Italia si Spania. Exporturile Germaniei au crescut cu 9% in ianuarie, comparativ cu aceeasi luna din 2007.
Un euro in crestere este indiscutabil o povara pentru exportatorii europeni, pentru ca le face marfurile mai scumpe in Statele Unite si in pietele legate de dolar. Economia europeana pare sa nu fi fost insa afectata in ansamblu, continuandu-si cresterea, chiar daca intr-un ritm mai lent.
Anton F. Boerner, care conduce asociatia exportatorilor germani, spune ca vede inflatia ca pe o amenintare mai mare decat cursul de schimb.
La o recenta intalnire cu doi guvernatori din Banca Centrala Europeana, el le-a cerut sa nu coboare dobanzile de referinta, chiar daca aceasta ar reduce din presiunea asupra monedei europene. “Unii dintre membrii asociatiei m-au intrebat:
Boerner prezice ca Germania va exporta anul acesta marfuri in valoare de 1,02 trilioane de euro, cu 5% mai mult decat anul trecut. Folosind cursul de schimb recent, aceasta inseamna cam 1,6 trilioane de dolari, indeajuns ca sa mentina Germania in cursa cu China pentru titlul de campion mondial al exporturilor de bunuri. “Este o cifra impresionanta, data fiind situatia dolarului”, spune Boerner, presedinte al BGA, Federatia Exportatorilor si de Comert Exterior din Germania.
Sunt mai multe explicatii pentru elasticitatea economiei europene, nu in ultimul rand reducerile dureroase de costuri efectuate de companii, care le-au facut activitatea competitiva la nivel global pentru prima data in zece ani de zile. Multi exportatori si-au relocat productia in afara Europei, unde costurile sunt mai mici si nu sunt denominate in euro.
Un euro puternic are si beneficiile lui, dincolo de acela ca le ofera turistilor europeni o ocazie sa faca excursii de shopping la New York. El face materiile prime de import mai ieftine pentru producatorii europeni si ii protejeaza intrucatva pe europeni de pretul ridicat al petrolului, care este exprimat in dolari.
Euro a crescut anul trecut cu 18% fata de dolar. Dar economistii subliniaza ca mai mult conteaza cursul comercial de schimb, care masoara euro in raport cu un cos de valute ale partenerilor sai comerciali. Dupa acest indicator, euro a crescut cu un mult mai usor de suportat 8,6%.
Datorita dezvoltarii economiei globale, Europa nu se mai bazeaza atat de mult ca in trecut pe Statele Unite in ce priveste schimburile comerciale. In vreme ce dolarul slabit si economia subrezita a Americii afecteaza exporturile transatlantice, livrarile catre Rusia si Orientul Mijlociu au explodat. Germania, Italia si alte state europene se specializeaza in acele tipuri de bunuri – tehnologii si echipamente sofisticate – pentru care aceste tari cu dezvoltare rapida par sa aiba un apetit pantagruelic.
“Pietele emergente si cele producatoare de petrol sunt intr-o situatie fantastica”, spune Norbert Walter, economistul-sef al Deutsche Bank. “Ele constituie punctul de sprijin pentru o mare parte dintre exporturi.”
Industria caviarului inregistreaza in Rusia vanzari anuale de aproximativ 635 de milioane de euro, potrivit estimarilor lui Aleksandr Saveliev, purtator de cuvant al Agentiei Ruse pentru Pescuit.
In urma poluarii, a braconajului, a pescuitului intensiv si a cresterii cererii pentru produsele de lux, populatia de sturioni a scazut in ultimele doua decenii cu aproximativ 90%. Un studiu efectuat in apele Marii Caspice arata ca doar in 2004 si 2005 populatia de sturioni s-a diminuat cu 45%.
Rusia intentioneaza sa-si exercite influenta pe care o detine in bazinul Marii Caspice pentru a determina si celelalte tari din regiune, respectiv Iran, Turkmenistan, Kazahstan si Azerbaidjan, sa interzica pescuitul sturionilor. Andrei Krainii, presedintele Comitetului de stat pentru pescuit, aduce drept argument economic faptul ca impactul asupra bugetelor acestor tari nu va fi semnificativ.
Printr-o lege speciala, ce va fi inaintata parlamentului spre adoptare, toti sturionii din natura vor fi declarati proprietate a statului. Prin aceeasi lege vor fi propuse reduceri de taxe pentru fermele private care cresc sturioni. Daca in timpul Uniunii Sovietice in Rusia se vindeau anual in jur de 2.000 de tone de caviar, in prezent cifra a scazut la doar 9-10 tone.
Rusia a fixat o cota anuala de pescuit sturioni de 50 de tone. Din cauza numarului redus de pesti, se pescuiesc doar 24 de tone, pentru scopuri stiintifice.
Krainii spune ca Rusia este dispusa sa renunte chiar si la pescuitul in scopuri stiintifice, cu atat mai mult cu cat ecologistii declara ca cercetarea a fost o portita care a fost exploatata in scopuri comerciale. Phaedra Doukakis, specialist in comertul cu sturioni la Pew Institute for Ocean Science, declara ca braconierii prind in prezent mai multi sturioni decat se pescuiesc in mod legal.
Marea provocare a Rusiei este delta de mari proportii a fluviului Volga, iar interzicerea pescuitului va trebui sa fie insotita de masuri severe impotriva braconajului. Doukakis considera ca pentru a fi eficient, moratoriul asupra interzicerii pescuitului ar trebui sa dureze cel putin 40 de ani, pentru ca sturionii incep sa depuna icre doar dupa varsta de 15 ani.
In perioada 2004-2006 au fost fi nantate 14.500 de proiecte din fondurile europene, cu o valoare totala de 4,7 de miliarde de euro. Suma totala alocata in aceasta perioada a fost de 15 miliarde de euro.
Ca rezultat al cresterii investitiilor si a productivitatii, anul trecut fondurile europene au contribuit la crearea a 316.000 de noi locuri de munca.
Mai mult, in perioada 2010-2014 se estimeaza ca impactul va fi si mai mare, fondurile europene urmand sa aiba o contributie de 2,34% la cresterea PIB.
Calculul a fost realizat in ipoteza in care Polonia va reusi sa absoarba 95% din fondurile europene in valoare de 67,3 miliarde de euro care ii sunt puse la dispozitie in actuala executie bugetara. Potrivit economistilor citati de presa poloneza, banii europeni vor avea rolul de a amortiza impactul unei reduceri de viteza a economiei mondiale si al turbulentelor de pe pietele financiare.
Valentina Semeniuk, presedintele Agentiei de Privatizare de la Kiev, a anuntat ca vanzarea Ukrtelekom, a uzinei chimice din Odessa si a unor companii energetice va trebui precedata de introducerea inainte de lansarea licitatiilor a unor noi reguli de privatizare.
Comitetul Anti-Monopol a solicitat noi reguli pentru intarirea luptei impotriva practicilor antitrust.
La inceputul anului, Semeniuk s-a afl at in mijlocul unei dispute intre premierul Iulia Timosenko si presedintele Viktor Iuscenko, fi ind concediata de guvern, dar reinstalata imediat de presedinte, pe motiv ca decizia avea nevoie de aprobarea parlamentului.
Iuscenko i-a transmis premierului ca doreste un calendar precis al privatizarilor. Oficialii ucraineni estimau ca ar putea obtine aproximativ 4,5 miliarde de euro din vanzarea Ukrtelekom, respectiv 650 de milioane din vanzarea uzinei chimice din Odessa.
Aceasta ar echivala cu o scadere a veniturilor bugetare de aproximativ 1,4 miliarde de euro, ce nu poate fi compensata cu reducerea altor cheltuieli.
Guvernul ceh a obtinut in august anul trecut sprijinul pentru adoptarea unor legi de reforma pentru diminuarea defi citului bugetar sub 3%, cu promisiunea de a continua politica de diminuare a taxelor.
In schimb, Kalousek a propus o reducere de 1%, pana la 11,5%, a contributiilor sociale. Un vicepresedinte al Partidului Civic Democrat (ODS), partid ce face parte din coalitia de guvernamant, citat de cotidianul Hospodarske Noviny, spune insa ca partidul sau nu va fi de acord cu nici o incercare a lui Kalousek de a anula intelegerea la care au ajuns membrii coalitiei anul trecut.