BusinessMagazin

Tag: piata

  • Ajutoare pentru fermierii afectaţi de embargoul rusesc

    Aceste fonduri ar însemna un plan total de acţiune în valoare de 120 mil. euro, întrucât organizaţiile naţionale de fermieri trebuie să contribuie cu cofinanţare. Potrivit comisarului european pentru agricultură, Dacian Cioloş, Rusia este destinaţia a 10% din exporturile agroalimentare europene, în valoare de 5 mld. euro anual.

    Noile fonduri se adaugă ajutoarelor de urgenţă acordate în august – 33 mil. euro pentru producătorii de piersici şi nectarine din Franţa, Grecia, Italia sau Spania şi 125 mil. euro pentu producătorii de fructe şi legume din Belgia, Olanda, Polonia şi alte ţări. New York Times citează oficiali CE care afirmă că embargoul rusesc i-a afectat până acum cel mai mult pe producătorii polonezi de mere şi pe furnizorii finlandezi de lactate.

  • MOL: Nivelul creşterii economice nu poate susţine revenirea cererii de carburanţi

    “Este greu să facem acum previziuni clare privind evoluţia pieţei până la sfârşitul anului, dar cel mai probabil piaţa va rămâne sub presiune. Nivelul creşterii economice nu pare să poată susţine o revenire a pieţei în acest an”, arată MOL România.

    În primul semestru, economia a crescut cu 2,4% faţă de aceeaşi perioadă a anului trecut, însă România a intrat în recesiune tehnică pentru că PIB a scăzut două trimestre consecutiv faţă de trimestrul anterior.

    În primele şase luni, piaţa carburanţilor a scăzut cu circa 2% comparativ cu intervalul similar din 2013. MOL România, parte a grupului ungar MOL, arată că în primul trimestru piaţa carburanţilor a avut o evoluţie pozitivă şi s-a plasat mai aproape de potenţialul său, ca urmare a evoluţiei economiei, însă, începând cu al doilea trimestru, schimbările aduse regimului fiscal, care nu ţin de evoluţia organică a pieţei, au creat o distorsiune în obiceiurile de consum, astfel că piaţa carburanţilor a scăzut.

    “Din evaluările noastre nu rezultă că s-ar fi diminuat în mod semnificativ activitatea de transport, ci doar că marile companii din domeniu au ales să alimenteze dincolo de graniţa României”, afirmă compania ungară.

  • iPhone 6 ar putea fi începutul sfârşitului pentru Apple

    ”Samsung Galaxy S este cel mai bun smartphone ce rulează Android, însă iPhone-ul este cel mai bun smartphone de pe piaţă„, scria recent Farhad Manjoo, analist al revistei Bits. ”Singurul avantaj real al celor de la Samsung este că telefoanele lor au ecrane mai mari. Drept urmare, tot ceea ce trebuie să facă Apple este să mărească displayul telefonului.„

    Cea mai mare întrebare pe care şi-o pun investitorii, crede Ed Bowsher de la The Money Week, este dacă iPhone 6 le va permite celor de la Apple să vândă în continuare produse scumpe cu o marjă considerabilă de profit. ”Pe termen scurt, acţiunile companiei din Cupertino ar trebui să crească, însă este foarte probabil ca 2015 să nu mai prezinte aceleaşi rezultate ca anii trecuţi. Spre exemplu, de fiecare dată când Apple a lansat un model nou, acţiunile au crescut cu 20-25% în următoarele şase luni.

    Sunt şanse mici ca acest lucru să se întâmple din nou„, notează analistul. Alţi specialişti sunt de părere că versiunea numărul şase va avea un impact pozitiv asupra vânzărilor Apple. ”Există mai mulţi factori care sugerează că acesta va fi un an foarte bun pentru Apple, consideră Jon Fortt, editor la CNBC. ”În primul rând, modelul lansat va fi unul nou şi nu un upgrade. În doilea rând, cererea pentru un iPhone cu ecran mai mare este evidentă. Şi în ultimul rând, prezenţa Apple în China începe să se facă cu adevărat simţită.„

    Conform unei analize realizate de Canalys, 34% din telefoanele vândute în primul trimestru al anului 2014 aveau ecrane mai mari de 5 inchi; aceste date confirmă ideile lui Jon Fortt, care evidenţia nevoia ca Apple să folosească ecrane mai mari. Iar noul iPhone ar putea reprezenta un moment de cotitură în istoria companiei din Cupertino, deoarece ultimele modele lansate, iPhone 5S şi 5C, au reprezentat doar upgrade-uri la telefoanele lansate anterior. Primul element despre care se ştie cu siguranţă că va apărea este sistemul de operare iOS 8, care ar trebui să funcţioneze mai repede şi mai fluid decât versiunile anterioare.

    Nu există nicio certitudine referitor la iPhone 6, însă câteva idei au apărut de mai multe ori printre sutele de zvonuri lansate în ultimul an. Poate cea mai vehiculată idee este că acesta va avea un design cu totul nou; ar fi ceva ieşit din comun, având în vedere că ultima modificare serioasă a designului s-a înregistrat odată cu trecerea de la iPhone 3GS la iPhone 4. O memorie extinsă, pornind chiar de 64 GB, ar fi un răspuns extrem de bun la nemulţumirea multor utilizatori Apple. Faptul că iPhone nu permite instalarea unui card extern de memorie este o problemă pe care Tim Cook şi echipa nu par să interesaţi să o rezolve, cel puţin în viitorul apropiat.

    Una din cele mai frecvente probleme întâlnite de posesorii de iPhone este fragilitatea ecranului. Acesta este evident un neajuns, atunci când compari telefonul ce cele produse de Samsung, care au proiectat seria Galaxy cu un display mult mai rezistent şi mult mai ieftin, drept pentru care, spun zvonurile, noul iPhone va folosi o tehnologie diferită de cea utilizată până acum..

    Revenind la design, este foarte probabil ca noul model să aibă o carcasă premium, din metal. Acest zvon a fost alimentat şi de faptul că Apple a depus cererea de patentare a unei tehnologii numite ”printare cu metal lichid„. Şasiul telefonului va fi cel mai subţire de până acum, având o lăţime de sub 7,5 mm. Logo-ul prezent pe partea din spate a iPhone-urilor va fi de fapt un LED care se va aprinde atunci când există notificări pentru utilizator.

    Apple va mai lansa şi o variantă cu ecran mai mare, de 5,5 inchi, numită iPhone Air. Aceasta ar trebui să concureze cu modelul Galaxy Note al celor de la Samsung, adică un crossover între telefon şi tabletă. Data de lansare a fost stabilită de cei la Apple pe 9 septembrie.

  • Un tânăr de 35 de ani din Bucureşti vinde cea mai ieftină uşă cu 15.000 de euro

    Din biroul său aflat în zona Pipera din Bucureşti, Vlad Stanislav (35 de ani) conduce subsidiara locală a nemţilor de la GEZE, care produc sisteme de acţionare a uşilor şi a tehnologiei de siguranţă, încă de la începutul anului 2008. Stanislav se află la un pas distanţă de multe proiecte, în special clădiri de birouri, pentru care firma pe care o conduce a livrat în ultimii ani uşi rotative. Nusco Tower, Floreasca Business Park sau Monolit Offices sunt doar câteva dintre proiectele de birouri din partea de nord a Capitalei pentru care uşile GEZE au devenit o „carte de vizită“ încă de la intrare. Iar ca să livrezi către clienţi o astfel de uşă nu e nici pe departe un simplu act de vânzare. „Procesul de vânzare a unei uşi rotative este de departe mai complex şi mai lung ca perioadă de timp comparativ cu celelalte sisteme din portofoliul nostru de produse. Perioada de consultanţă premergătoare discuţiilor legate de preţ şi deciziei de achiziţie poate atinge şi doi ani în cazul proiectelor de anvergură de tipul mallurilor sau al clădirilor de birouri de clasa A“, spune Stanislav.

    Piaţa locală de uşi rotative noi nu este încă una foarte mare, ridicân-du-se, în volum, la circa 60-70 de unităţi anual, potrivit estimărilor GEZE România. „Valoarea aceste pieţe este dificil de estimat, pentru că preţurile variază foarte mult de la un furnizor la altul datorită varietăţii de uşi rotative“, spune Stanislav. El adaugă că peste 70% din produsele din piaţă sunt fabricate la comandă, astfel că preţul unei uşi rotative poate varia de la 15.000 la 100.000 de euro. În medie, preţul uşilor rotative comercializate de GEZE în România s-a ridicat în ultimul an la 25.000 de euro pe bucată. Deşi nu oferă informaţii exacte privind preţul celor mai scumpe uşi pe care GEZE România le-a livrat de-a lungul timpului, Stanislav spune că cele premium, adică cele care au toate dotările de top, au fost livrate către proiecte precum clădirile de birouri Petrom City şi Nusco Tower sau hotelul de patru stele Kronwell din Braşov.

    În piaţă există două mari tipuri de proiecte pentru care există cerere de uşi rotative în prezent: pe de o parte, cele realizate de investitori tradiţionali, care intuiesc creşterea economică viitoare, sau de jucători nou-intraţi pe piaţa din România, iar pe de altă parte, cele intrate în „hibernare“ pe perioada crizei, care dau în prezent semne că vor fi repornite. Un exemplu de proiect reluat este mallul ParkLake Plaza din cartierul bucureştean Titan, pe care portughezii de la Sonae Sierra şi grupul irlandez Caelum Development l-au lansat în urmă cu aproape 7 ani, însă proiectul a debutat efectiv anul acesta, potrivit informaţiilor Business Magazin. Stanislav mai spune că proiectele de construcţii private înregistrează o revenire nu doar la nivelul Capitalei, ci şi în celelalte oraşe mari din ţară, precum Constanţa, Timişoara, Iaşi sau Cluj-Napoca.

    „Pe lângă aceste investiţii mai mult sau mai puţin noi îşi face apariţia pe piaţă un nou tip de proiect, şi anume cel de renovare, modernizare şi extindere a clădirilor deja existente, în special cele din segmentul de birouri şi retail. La ora actuală în România aceste proiecte sunt considerate de nişă, însă ele ocupă o pondere importantă în activitatea de construcţii în ţările dezvoltate“, spune Stanislav. De asemenea, şeful GEZE România urmăreşte cu atenţie şi un alt segment, cel al clădirilor care doresc certificări „green“ (cu consum redus de energie pentru minimalizarea sau eliminarea impactului negativ asupra mediului înconjurător), întrucât în cazul unor astfel de proiecte există un potenţial mare de cerere pentru produse şi sisteme premium.

    GEZE România a înregistrat în anul financiar precedent (iulie 2013-iunie 2014) o cifră de afaceri de circa 2,1 milioane de euro, în creştere cu 17% faţă de anul financiar precedent, iar pentru perioada iulie 2014 – iunie 2015 compania şi-a bugetat un avans al rulajului de 8%. În anul fiscal precedent, circa 50% din cifra de afaceri a companiei a fost generată de vânzările de uşi automate, 22% de amortizoare, iar restul – produse pentru evacuarea fumului şi gazelor fierbinţi, sisteme manuale de uşi glisante sau sisteme pentru construcţii din sticlă. Circa 37% din cifra de afaceri a companiei GEZE România este generată de vânzările către proiecte de retail, iar 32% de proiectele de spaţii de birouri. Restul vânzărilor merg către sectoarele industrial, medical sau hotelier.

  • Opinie Alex Vlăduţoiu, managing director Alfred Net: Securitate: pentru alţii un trend, pentru noi un moft?

    ALEX VLĂDUŢOIU este managing director la Alfred Net

    Indiferent de domeniu sau de industrie, tendinţa pe care o avem este de a ne compara cu cineva sau cu ceva. Uităm însă adesea un aspect foarte important: să ne uităm în propria ogradă, să ne recunoaştem propriile greşeli şi apoi să le eliminăm, în aşa fel încât să putem face performanţă. Dacă încercăm să restrângem domeniile şi discutăm despre securitate, în speţă spectrul sistemelor de securitate, pot spune că nivelul de dezvoltare al pieţei de profil în România diferă în funcţie de cum îl priveşti.

    Dacă ne uităm la cifre, piaţa sistemelor de securitate din România s-a dublat în ultimii şapte ani şi a ajuns la puţin peste 1 miliard euro. Se poate spune că stăm bine, dar aceste investiţii sunt oare direct proporţionale cu gradul de protecţie pe care ar trebui să îl ofere?

    Cu părere de rău constat că piaţa sistemelor de securitate în România, din punctul de vedere al tehnologiei, este încă departe de restul Europei. Din păcate, în România, cu unele excepţii, investiţiile în tehnologiile de securitate se fac pentru că „dă bine“. Puţini sunt conştienţi că o astfel de investiţie se face în urma unui proces complex de factori, începând de la analiza de risc, definirea cerinţelor şi a procedurilor operaţionale, urmând apoi proiectarea sistemelor de securitate ce vor fi puse în aplicare cu ajutorul tehnologiilor. Trebuie să se înţeleagă faptul că sistemele de securitate sunt doar o unealtă menită să pună la dispoziţia utilizatorului funcţionalităţile necesare şi să îi uşureze şi eficientizeze acestuia procedura de lucru. Sistemele de securitate nu dau oamenii afară, ci sunt complementare.

    Putem identifica mai mulţi factori ce conduc către un grad scăzut de securitate, mai ales în urma unor investiţii făcute în acest sens. Un factor major îl reprezintă lipsa poziţiei de manager de securitate în instituţii, fie acestea publice sau private. Prin prisma rolului său bine conştientizat de către conducerea instituţiei respective, managerul de securitate va fi capabil să efectueze analize de risc, să definească necesităţile din punct de vedere al securităţii şi siguranţei, să definească procedurile operaţionale şi, în baza acestora, să determine nevoile tehnologiilor în care ar trebui să se investească.

    În lipsa unei astfel de persoane şi implicit a unui departament de securitate, este aproape imposibil ca o entitate să fie capabilă să îşi identifice riscurile şi să îşi definească cu exactitate necesităţile. Însă dacă nevoia de protecţie, securitate şi siguranţă este conştientizată, una din soluţii ar fi contractarea serviciilor de consultanţă în domeniu. Rolul consultantului nu îl va suplini pe cel al managerului de securitate, însă ar trebui să ajute la identificarea riscurilor prin efectuarea analizei de risc.

    Din păcate, de cele mai multe ori, nivelul de înţelegere şi cerere al clientului este dat de nivelul de cunoştinţe şi experienţă al ofertantului. Adesea clientului i se oferă o soluţie, nu neaparat în concordanţă cu necesităţile acestuia şi, mai mult chiar, bazată pe o tehnologie nu tocmai nouă, dar în perimetrul de confort al instalatorului.

    Dacă facem o paralelă cu pieţele externe, în România încă se promovează tehnologii vechi. De ani buni, pe pieţele din Europa, inclusiv sistemele de securitate au urmat trendul IP, adică implică din ce în ce mai mult IT-ul şi, fireşte, ţinând pasul cu domeniul IT, evoluează. Deşi în Europa de Vest trecerea către sisteme bazate pe IP a început de aproape zece ani, în România debutul acestui trend este destul de timid. Un exemplu, trist pentru mine, este că în urma unui proces de achiziţie publică pentru un proiect destul de important din Bucureşti s-au cerut tehnologii vechi de mai bine de zece ani. Păcat! Pe bani europeni, încă cerem tehnologii vechi, al căror preţ este mai mare comparativ cu o arhitectură bazată pe tehnologii prezente şi a căror mentenanţă necesită costuri adiţionale.

    De regulă, cu toţii fugim de investiţii. Cui îi place să dea bani? Dar întrebarea corectă ar fi: „Cui îi place să piardă bani? Câţi dintre managerii companiilor s-au întrebat cum pot să reducă pierderile provocate de infracţionalitate?“. O medie anuală a pierderilor cauzate de furturi la o companie publică de infrastructură din România depăşeşte zece milioane de euro – conform directorulului general al instituţiei publice. Tot dumnealui a cerut ajutorul americanilor şi israelienilor în această problemă, iar aceştia au intenţii serioase să „ajute“ România cu serviciile celor mai bune firme de securitate. Cu alte cuvinte, din prisma dumnealui, România nu are experţi în domeniu şi nici că nu are nevoie de ei, dacă îi are cumva.

    Ar trebui pus accent pe implementarea poziţiei de manager de securitate şi implicit pe înfiinţarea unui departament de profil în cadrul instituţiilor. Ar trebui să ne intereseze mai mult analiza de risc, pentru că doar în urma ei se pot identifica necesităţile şi se pot defini soluţiile, implicit se pot implementa sisteme inteligente de securitate şi telecomunicaţii. Trebuie să se înţeleagă faptul că aceste tehnologii sunt IT-based şi evoluează constant. De aceea sunt de părere că securitatea şi IT-ul trebuie să facă o echipă bună. Faceţi apel la un consultant sau expert, pentru că fiecare are rolul său, nimeni nu trebuie să le ştie pe toate, dar munca în echipă va duce la rezultate pozitive! Învăţaţi să evaluaţi potenţialul contractorului, pentru că nu tot ce străluceşte este aur.

  • Cum ar putea dispărea McDonald`s din România şi cine le fură clienţii

    După doi ani de la intrarea pe piaţa autohtonă, lanţul de restaurante Subway ţinteşte statutul de cel mai mare lanţ de restaurante din România.

    “Oamenii au început să fie mai atenţi la modul cum este preparată mâncarea şi care sunt beneficiile nutriţionale ale ingredientelor folosite. Consumatorii sunt preocupaţi de un stil de viaţă sănătos care să preîntâmpine perioadele aglomerate de la locurile de muncă. Dacă ar fi să compar marile oraşe, precum Bucureşti, cu restul ţării, consumatorii din acestea aleg o masă rapidă în timpul zilei în loc să mănânce la restaurant”, explică Rumen Radev, agent de dezvoltare la Subway România pentru zonele Bucureşti şi Ilfov, unul dintre motivele pentru care piaţa autohtonă vine în susţinerea businessului de tip quick service Subway.

    După doi ani de la intrarea în România, brandul american a ajuns la o reţea de 20 de restaurante şi se apropie de ţinta de 40 propusă la început, cu un ritm de deschidere de aproape un restaurant lunar. Spre deosebire de celelalte lanţuri de restaurante aduse în franciză, modelul de business presupune că fiecare restaurant are în spate un francizat, fiecare local fiind operat de o companie diferită, iar responsabilii de susţinerea ritmului fiind agenţii de dezvoltare. Rumen Radev este principalul responsabil de dezvoltare a reţelei în zona Bucureşit şi Ilfov, după ce a acumulat o o experienţă de mai bine de 18 ani în dezvoltarea şi implementarea de produse noi şi şase ani de experienţă în domeniul francizelor.

    “Am descoperit potenţialul de business al Subway în perioada în care lucram în SUA. Am decis atunci să aduc businessul în ţara mea natală, în Bulgaria“, explică el modul cum a luat contact cu brandul american. Împreună cu partenerul său, Ivan Todorov, a obţinut licenţa de franciză pentru primul restaurant Subway din Bulgaria, iar ulterior a primit drepturile de dezvoltare a reţelei în ţara natală. După ce au extins reţeaua la 30 de restaurante în aproape patru ani, cei doi au primit aprobarea de a se extinde cu businessul în afara ţării. Astfel, anul 2012 a marcat mutarea lui Rumen Radev în România şi începutul dezvoltării pe piaţa locală.

    Din experienţa de până acum pe piaţa autohtonă, a observat că investiţia iniţială pentru deschiderea unui restaurant variază între 100.000 de euro şi 150.000 de euro, depinzând de locaţie şi de statutul acesteia. „Mecanismul Subway este simplu şi, odată ce ai înţeles modul în care funcţionează franciza, este doar o chestiune de timp, investiţii şi găsirea locaţiei potrivite pentru continuarea extinderii businessului. Cu alte cuvinte, Subway poate fi un business profitabil dacă sunt respectaţi şi înţeleşi câţiva paşi de bază”, spune Radev, care evită totuşi să ofere date concrete referitoare la amortizarea investiţiei.

    Unul dintre principalii paşi în ce priveşte dezvoltarea reţelei şi alegerea francizaţilor îl reprezintă, ca pentru toate businessurile din alimentaţie, locaţia viitorului restaurant. “Avem puncte strategice pe care vrem să le acoperim; este important pentru noi să avem restaurante deschise cât mai aproape cu putinţă de locurile prevăzute în planul de dezvoltare”, explică Radev.

    Înainte de deschiderea unui restaurant, reprezentanţii companiei analizează aspecte precum traficul şi celelalte restaurante aflate în zonă, specificul cartierului şi profilul persoanelor care circulă în acesta, criterii care să asigure un flux mare de clienţi. În Bucureşti au fost deschise restaurante care acoperă zonele-cheie, într-un cerc care înconjoară zona centrală a oraşului. În ce priveşte spaţiile mai puţin convenţionale, Radev oferă exemplul unităţii deschise recent la Sibiu, în cadrul staţiei Vestem Petrom, primul Subway drive thru din ţară.

    Până acum, restaurantele tip tranzit au fost cele mai profitabile, drive thru-ul deschis recent fiind cel care aduce cele mai mari încasări şi cele mai mari valori medii pe bon, fiind urmat de restaurantul din incinta Gării de Nord, din Bucureşti.

    Dacă locaţia este potrivită, francizaţii intră într-o selecţie riguroasă. “Căutăm oameni pasionaţi de brand şi care au încredere că vor avea succes. Ar trebui să aibă cunoştinţe importante despre piaţa în care activează. Apreciem persoanele care sunt bune motivatoare, au cunoştinţe de business şi awareness. Rapoartele ne oferă o privire generală asupra modului în care funcţionează afacerea şi aspectele care au nevoie de îmbunătăţiri, acesta este motivul pentru care un francizat trebuie să fie un bun comunicator şi să aibă abilităţi de management al afacerii“, descrie Radev profilul partenerilor ideali. După acceptarea cererii de francizare, antreprenorii intră într-un program de training de două săptămâni în SUA în care învaţă concepte de afaceri, metode de operare şi cunoştinţe de management de bază, atât prin cursuri teoretice, cât şi practice. La finalul celor două săptămâni, fiecare potenţial francizat trebuie să treacă un examen pentru a deveni proprietarul unei francize Subway.

    Unul dintre cei care au trecut un astfel de examen este Andrei Trifan, agent de dezvoltare pentru zona Vest a ţării şi proprietarul francizei Subway din Cluj-Napoca, pe care a deschis-o în urmă cu doi ani în cadrul Iulius Mall. După ce a studiat cursurile Facultăţii de Automatică din cadrul Universităţii Tehnice Cluj-Napoca şi cele ale Facultăţii de Ştiinţe Economice şi Gestiunea Afacerilor, specializarea marketing, din cadrul Universităţii Babeş-Bolyai, a hotărât să se lanseze în aventura antreprenorială. Astfel, în 2007, când avea 23 de ani,  şi-a deschis prima cofetărie. La scurt timp a pus bazele celei de a doua afaceri, în mediul online, prin intermediul căreia vindea jocuri pentru console. A ales să dezvolte businessul de franciză după ce a observat că reţeaua de restaurante se dezvoltase în afara ţării în perioada crizei. Contextul economic imprevizibil, evoluţia incertă a pieţei, precum şi perspectiva de amortizare a investiţiei au fost printre argumentele pentru care a ales franciza.

     

    Care sunt etapele de management ale unui proiect co-finanţat prin fonduri structurale?

     

  • Opinie Dragoş Damian: Nimeni nu se bucură de creşterea pieţei farma şi nici nu crede în aceasta

    Dragoş Damian este CEO al companiei farmaceutice Terapia-Ranbaxy şi preşedintele Asociaţiei Producătorilor de Medicamente Generice din România.

    Excepţia care arată o creştere a pieţei de medicamente cu 5,7% în trimestrul 2 din 2014 – conform analizelor companiei Cegedim – este în totalitate urmarea aşa-zisului efect de bază, în condiţiile în care trimestrul corespunzător din 2013 a fost foarte contractat, datorită îngrijorării jucătorilor din piaţă ca urmare a aplicării reformelor anunţate de instituţiile statului.

    Tendinţa de scădere a vânzărilor de medicamente se menţine, prognozele rămânând de -1% în valoare şi -2% în volume şi zile de tratament – aceştia din urmă fiind indicatorii corecţi ai accesului populaţiei la medicamente.

    Mai mult, în condiţiile în care exportul paralel se menţine la cote înalte iar mecanismele de fraudă nu au fost nu au fost cu totul annihilate, experţii consideră că cifrele date publicităţii nu reflectă consumul real, ci unul cu cel puţin 10% mai mare decât în fapt.

    În condiţiile în care piaţa a crescut cu numai 2% în semestrul 1 faţă de aceeaşi perioadă a anului trecut, taxa clawback aplicată producătorilor de medicamente a crescut cu peste 40% (în valoare absolută a coeficientului de deficit, de la 14,5% în S1 2013 la 20% în S1 2014). Această evoluţie este dovada izbitoare că întregul consum de medicamente peste o finanţare echivalentă anului 2010 este imputat producătorilor. Asta se întâmplă în condiţiile în care încasarea banilor pe medicamente, la nivel de producător, se menţine la peste 200 de zile, în contradictţie cu afirmaţiile autorităţilor care arată că plăţile se fac în 90 de zile.

    Producătorii de medicamente generice sunt obligaţi să finanţeze includerea de medicamente noi pe listă, să plătească taxa clawback pentru canalele de distribuţie şi, în din ce în ce mai multe cazuri, să plătească o “taxă de raft” pentru a avea acces pe anumite canale comerciale.

    Acestea sunt motivele pentru care în ultimii ani au dispărut peste 1.300 de medicamente ieftine din piaţă iar pacienţii şi statul sunt obligeţi să plătească pentru medicamente mai scumpe în lipsa unor variante ieftine.

    Astfel, în absenţa voinţei politice de aplicare a unor măsuri discutate atât cu instituţiile statului cât şi cu organismele internaţionale care să corecteze reglementarile toxice din sistem, prognozele pentru S2 din 2014 şi pentru 2015 rămân rezervate şi indică o descreştere cu 1% până la 3%.

    În plus, prognoza pentru taxa clawback, în lipsa introducerii unei formule diferenţiate şi odată cu includerea de medicamente noi pe listă fără o suplimentare a bugetelor, este de creştere până la 24% în trimestrul 4 – efectul fiind resimţit în cele din urmă de milioanele de pacienţi cronici prin dispariţia în continuare a medicamentelor ieftine, ei trebuind să plătească o contribuţie personală mai mare pentru a cumpăra medicamente mai scumpe.

    Pentru producătorii de medicamente lipsa acestor măsuri de corecţie înseamnă amânarea investiţiilor, scoaterea din portofoliu a produselor nerentabile şi scăderea competitivităţii în ansamblu.

    România îşi agreavează riscul de a rămâne doar un importator şi nu un producător de medicamente. Şi să continue să rămână pe o balanţă comercial negativă în condiţiile în care medicamentele crează circa 15% din deficitul comercial.

  • Aţi spus ceva rău de comunişti? (VIDEO)

    Soluţia o reprezintă coproducţiile, ceea ce presupune colaborarea cu case de filme chineze, situarea unor scene din film în China, distribuire de actori din această ţară în roluri de mai mică importanţă ori chiar plasarea de produse ale unor companii chineze. Totodată, studiourile hollywoodiene care vor să-şi distribuie filmele în China trebuie să nu prezinte Partidul Comunist într-o lumină proastă.

    Cum ţara asiatică a depăşit deja Japonia, devenind a doua piaţă de film ca mărime a lumii, iar în primul trimestru al anului valoarea pieţei de film chineze s-a situat la mai bine de un miliard de dolari, studiourile americane se conformează, mai ales că se preconizează ca piaţa chineză să o întreacă până în 2020 chiar pe cea americană.

    Un motiv al creşterii cererii de filme din China o reprezintă viteza de dare în folosinţă a noilor cinematografe, astfel că ţara va ajunge să aibă un cuvânt tot mai greu de spus în privinţa blockbusterelor produse în SUA şi a modului cum sunt ele realizate. Nici măcar monştrii din filme nu se mai opresc doar la Statele Unite, ci provoacă stricăciuni sau se luptă şi prin Asia, cum ar fi ultimul film “Godzilla” ori ultimul film din seria “Transformers” – “Age of Extinction”, parţial filmat la Hong Kong şi în China.

  • ASF auditează firmele de asigurări

    “Consiliul ASF a aprobat lansarea proiectului de evaluare a calităţii activelor şi pasivelor principalelor companii de asigurări din România. Proiectul AQR (Asset Quality Review) cuprinde evaluarea a peste 80% din activele de pe piaţa de asigurări şi reprezintă în fapt auditul pieţei naţionale a asigurărilor. Evaluarea va include un test de stres pentru dimensionarea impactului şocurilor din piaţă (condiţii de scenarii adverse) asupra stabilităţii financiare a sectorul de asigurări din România”, se arată într-un comunicat de presă al ASF, citat de Mediafax.

    Programul de evaluare cuprinde evaluarea portofoliului de asigurări deţinut de societăţile de asigurare participante la acest exerciţiu (societăţile vor fi selectate şi în funcţie de cota de piaţă astfel încât să asigure o reprezentativitate a pieţei de peste 80%), evaluarea tuturor activelor/pasivelor societăţilor de asigurare participante, cu referire la acele active care sunt luate în considererare pentru acoperirea obligaţiilor asumate prin contractele de asigurare, precum şi efectuarea testului de stres.

  • Biso Romania: Fermierii investesc tot mai mult în tehnologii de ultimă oră

    ”Piaţa nu este încă suficient de dezvoltată şi există o mare nevoie de utilaje agricole, mai ales datorită faptului că a fost un an bun, în care condiţiile meteo au fost favorabile pentru agricultură. Fermierii investesc tot mai mult în tehnologii de ultima oră”, declară Andreas Feichtlbauer, director executiv Biso România. Compania comercializează utilaje agricole, având în portofoliu 350 de produse, branduri internaţionale şi propria marcă.

    Companai şi-a început activitatea cu un punct de lucru în Călăraşi, având iniţial 15 angajaţi. În momentul de faţă, Biso România are 95 de angajaţi şi peste 1.000 de clienţi permanenţi. În ultimii ani, compania a investit 7,5 milioane de euro în dezvoltarea sediului central din Drajna, unde se află birourile, showroom, divizii de service şi de piese de schimb dar şi o hală de producţie, unde vor lucra în viitor 200 de angajaţi.

    Conform lui Feichtlbauer, piaţa românească de utilaje agricole a înregistrat o creştere continuă în ultimii ani, în principal datorită importurilor din ţări precum Austria, Germania, Ungaria sau chiar Statele Unite, dar şi a faptului că ”fermierii români investesc tot mai mult având o viziune pe termen lung şi nu se mai lasă influenţaţi de oportunităţi de moment. Există dealeri care aduc pe piaţa românească ce este mai nou la nivel internaţional acum, pentru că există cerere. De exemplu, la începutul anului, noi am încheiat un parteneriat cu Raven Industries, lider mondial în domeniul tehnologiilor agricole, şi Kinze Manufacturing, producător de echipamente agricole de top, in vederea lansarii pe piata a unui nou model de semanatoare, cu sistem de control multi-hibrid. Strategia noastra este una de diversificare continua a portofoliului de produse, ceea ce ne-a ajutat sa si crestem odata cu evolutia pietei, in acest moment aflandu-ne in topul 5 al principalilor importatori din Romania”. Compania are o cotă de piaţă de 18% pe segmentul headerelor, echipamente agricole atasate la combina, cu ajutorul carora se recolteaza cereale, floarea-soarelui, porumb. O componenta importanta a afacerii este productia de headere, Biso Schrattenecker, compania-mama, avand doua fabrici, in Austria si in Slovacia.

    Biso Romania pregăteşte deschiderea de noi birouri locale, în pregătiri fiind inaugurarea filialei din Craiova.