Tag: trimitere

  • Paradoxul din fotbal: două dintre cluburile cu cele mai mari venituri sunt în insolvenţă

    Cluburile de fotbal profesionist din România care au înregistrat cele mai mari venituri în 2015, între 8 – 4.8 milioane de euro, sunt FC Steaua, urmată de CS Pandurii Tg. Jiu şi ASA Târgu Mureş (locurile 2 – 3 sunt în 2016 în insolvenţă după pierderea finanţatorilor), potrivit unui comunicat de presă trimis de reprezentanţii Ligii Profesioniste de Fotbal.

    Din punct de vedere al veniturilor înregistrate din vânzarea biletelor, topul cluburilor este reprezentat de FC Steaua, FC Dinamo şi FC Botoşani, în timp ce, în funcţie de veniturile din sponsorizări şi publicitate se diferenţiază FC Dinamo (peste 1.3 milioane de euro), FC Steaua (aproximativ 1.2 milioane de euro) şi Viitorul Constanţa (peste 780.000 de euro). 

    Cinci cluburi au înregistrat profit net în 2015: Viitorul Constanţa (1.2 milioane de euro), CS Gaz Metan Mediaş (520.000 de euro), FC Botoşani (125.000 de euro), CS Pandurii Tg. Jiu (89.000 de euro) şi Dinamo Bucureşti (profit din reducerea datoriilor în insolvenţă).

    Fotbalul profesionist a generat în 2015 venituri totale de aproximativ 56 milioane de euro. Structura veniturilor din fotbalul profesionist este reprezentată de: bilete de intrare – 3%, sponsorizări şi publicitate – 19%, din care aproximativ 55% sunt venituri cu părţi afiliate, drepturi de difuzare – 40%, venituri UEFA – 9%, venituri/subvenţii de la autorităţi locale – 20%, alte venituri – 9%.    

     

  • Motivul stupid pentru care acest bărbat a fost recompensat de fiscul american cu 104 milioane de dolari

    Bradley Birkenfeld, un fost executiv din domeniul bancar în vârstă de 51 de ani, şi-a denunţat instituţia angajatoare pentru ajutorul fiscal acordat clienţilor străini. Deoarece a făcut parte mai mult timp din sistemul respectiv, Birkenfeld a fost închis doi ani şi jumătate, dar, ulterior, a fost recompensat cu 104 milioane de dolari pentru rolul său în această ecuaţie. În urmă cu aproximativ o lună, Birkenfeld şi-a expus întreaga poveste prin intermediul publicaţiei mel magazine.

    A-ţi deschide un cont într-o bancă străină este legal. De exemplu, dacă vrei să îţi deschizi un cont într-o bancă din Elveţia ai tot dreptul, dar bancherul elveţian nu trebuie, teoretic, să plece din ţară pentru a găsi potenţiali clienţi. La început am jucat şi eu un rol în toate acestea. În calitate de director al UBS, având clienţi cheie cu sume nete de peste 25 milioane de dolari, o parte din munca mea presupunea deplasarea în Statele Unite pentru a găsi noi oportunităţi de afaceri – chiar dacă din punct de vedere legal potenţialii clienţi ar fi trebuit să vină la noi, nu să mergem noi la ei.

    UBS a făcut acelaşi lucru în Germania, Asia, Scandinavia, Orientul Mijlociu, America de Sud şi Canada. Pentru a-şi înlesni procesul de prospectare a pieţei în diverse ţări, UBS a sponsorizat evenimente din întreaga lume: festivaluri de muzică, spectacole de artă, expoziţii de maşini clasice etc. Treaba noastră era, practic, să ne ascundem în spatele scenei şi să aducem noi clienţi. Sau, pentru a fi mai direct, să ajutăm şi să stârnim evaziunea fiscală. Existau şi alte semne prin care ne puteam da seama că e ceva suspect, cum ar fi documente care ne învăţau cum să evităm detectarea la vamă sau laptopuri criptate, pe care nu le-am luat niciodată cu mine. Sincer, eu nu m-am gândit prea mult la acest subiect până în aprilie 2005, după aproape patru ani de când lucram la UBS. La un moment dat, un coleg mi-a adus un document UBS de trei pagini care contrazicea tot ceea ce făceam noi până atunci, spunând în mod explicit că nu ar trebui să căutăm şi să facem oferte unor potenţiali clienţi din alte ţări. Iar de atunci nu mi-am mai putut scoate asta din cap asta. Practic, exista un document care ne făcea ţapi ispăşitori pentru servicii bancare fără scrupule.

    Dacă ne-ar fi prins ofertând un client străin sau făcând ceva ilegal  în acest sens – chiar dacă UBS ne-a cerut asta – banca se putea scuza pur şi simplu spunând: „V-am spus să nu faceţi asta! Regulamentul se găseşte în sistemul companiei“. De fapt, ei nu voiau ca un angajat cu o funcţie ca a mea să găsească acel document şi să pună întrebări, fiind menit să se piardă într-un puţ nesfârşit de formulare de deschidere a conturilor, PowerPoint-uri şi alte documente.

    Existau mai multe şanse de a-l vedea pe Dumnezeu decât să citeşti toate informaţiile de pe reţeaua internă a UBS. Tocmai de aceea am tipărit imediat un număr de copii pe care le-am predat unor colegi seniori, întrebându-i dacă ei l-au văzut, şi, aşa cum mă aşteptam, au răspuns: „Nu, unde l-ai găsit?“. Apoi m-am dus la biroul şefului meu şi i-am spus revoltat: „Ce naiba e asta?“, însă el mi-a răspuns calm: „Nu face mare caz din asta“. În acel moment am vrut să-l pocnesc drept în faţă. Oricine ar fi scris documentul trebuia să obţină aprobările, atât pentru a le scrie, cât şi pentru a le pune pe intranet, iar acest lucru nu a fost făcut din greşeală, ci în mod deliberat.

    O lună mai târziu, am trimis şefilor de la juridic o copie a documentului într-un e-mail şi un memo interdepartamental. Niciun răspuns. L-am trimis din nou în luna următoare. Niciun răspuns. L-am trimis a treia oară. Niciun răspuns. Atunci am început să iau documentele din bancă; aşa am luat înregistrări contabile, e-mail-uri, înregistrări telefonice, PowerPoint‑uri, manuale de instruire, memo-uri interne. Şi mi-am acoperit urmele. Nu am mai folosit e-mailul sau telefonul meu, ci am folosit telefoane cu plată. De asemenea, am ascuns documente peste graniţă, în Franţa, în hambarul unui prieten, în ideea în care aş fi fost percheziţionat. Este important de menţionat că nimeni altcineva în bancă nu făcea nimic. Le era prea frică: salariul lor venea de la UBS; ipotecile lor erau la UBS; împrumutul pentru maşină, de la UBS; copiii lor urmau o şcoală privată datorită UBS. Dar eu? Eu eram un străin – americanul căruia nu-i era teamă.

    Cineva mi-a spus că nu voi mai lucra niciodată în Elveţia, dar nu am dat doi bani pe asta. Da, am iubit Elveţia, mi-am făcut prieteni buni acolo, dar am ştiut că trebuie să susţin până la capăt ceea ce consideram eu corect. Din moment ce nu am putut convinge pe nimeni din instituţie să-şi asume răspunderea, am demisionat în octombrie 2005, la şase luni după ce am văzut prima dată documentul. Am trecut, de asemenea, printr-un interviu de demisie, ca şi cum totul ar fi fost normal. Chiar m-au întrebat de ce am fost demisionat şi le-am spus: „Pentru că nu mi-aţi dat niciun răspuns cu privire la acest document de trei pagini“. Ulterior, i-am dat în judecată pentru bonusul pe care erau obligaţi să mi-l plătească, parte din contractul meu, dar au încercat să-şi renege datoria motivând prin faptul că am demisionat. În cele din urmă, mi-au plătit ceea ce îmi datorau, dar, din nefericire pentru ei, acesta fusese doar începutul. Am ataşat documentul respectiv făcând trimitere la trei politici ale regulamentului intern care încălcau legea şi am trimis o scrisoare preşedintelui şi întregului consiliu de administraţie. I-am informat, aşadar, că se află în faţa faptului împlinit şi nu pot susţine că nu ştiu despre ce e vorba. 

    Câteva luni mai târziu, m-am dus la Departamentul de Justiţie gândindu-mă că-mi vor fi recunoscători, dar, în schimb, au devenit ostili. Probabil când vine cineva şi îţi expune un caz pe care ar fi trebuit să îl fi rezolvat cu decenii în urmă nu e prea confortabil. Tot ce le-am cerut a fost imunitate, dar au spus nu. Mai mult, în mod ironic şi aproape hilar, m-au acuzat de conspiraţie pentru comiterea de fraude bancare pentru că nu am renunţat la unul dintre clienţi. Între timp, niciunul dintre foştii mei şefi nu a fost urmărit penal. Pe de altă parte, eu am fost condamnat la 40 de luni de închisoare în august 2009. Judecătorul, practic, a confirmat faptul că frauda nu ar fi fost expusă fără să o scot eu la lumină, chiar şi procurorii au recunoscut. Şi, totuşi, au continuat spunând că acund un nume. Şi până la urmă da, ascundeam, evitam.

    Evitam să merg până la sediile din Washington ale Departamentului de Justiţie al Statelor Unite şi să torn acest masiv sistem de evaziune fiscală. Mi-am concediat avocaţii după ce am făcut închisoare, mi-am făcut temele şi l-am găsit pe Stephen Kohn, iar el l-a adus pe Dean Zerbe. Aceşti tipi sunt un duo dinamic – înţeleg foarte bine legea, sunt atestaţi de către Congres, au scris cărţi şi s-au luptat cu numeroase cazuri de evaziune fiscală. Zerbe este cel care a scris legea ce oferă denunţătorilor o recompensă de la 15% până la 30% din impozitul recuperat de guvern pentru ajutorul pe care l-au oferit în descoperirea cazului. Pentru mine asta a însemnat 104 milioane de dolari. E drept, bani primiţi de la acelaşi guvern care înainte m-a aruncat în închisoare. (Este important pentru mine să clarific faptul că nu aveam nicio idee de existenţa unei legi recompensatoare atunci când am demisionat de la UBS, în octombrie 2005, având în vedere că ea a fost adoptată în decembrie 2006.)

    Eram încă în arest la domiciliu când Kohn m-a sunat şi mi-a spus că va trebui să semnez cecul pentru că voi primi o recompensă. Din moment ce nu puteam pleca la momentul respectiv din New Hampshire, mi-am rugat avocaţii să organizeze o conferinţă de presă la National Press Club din Washington DC şi să anunţe recompensa. Îmi place să cred acest lucru a enervat o mulţime de oameni. Ştiu sigur că am enervat-o pe Kathryn Keneally, un avocat general adjunct din divizia fiscală a Departamentului de Justiţie la momentul respectiv. Ea însăşi a declarat pentru The New York Times că a fost atât de supărată când a auzit de recompensă, încât şi-a aruncat telefonul de pereţi. De ce, nu ştiu, dar eu sigur nu am fost niciodată inamicul sau tipul rău, aşa cum încercau ei să mă facă să par.

    În cele din urmă, sper să pot încuraja potenţialii denunţători şi voi vorbi cu plăcere oricărei persoane care se găseşte într-o situaţie similară cu a mea, indiferent dacă acestea sunt persoane fizice sau juridice. Dar, cel mai important, vreau să fie asigurată protecţia de orice fel a persoanelor care îşi pun în joc cariera, familia şi viaţa pentru a spune adevărul, însă până la acest lucru e cale lungă. Pentru că am trăit asta, pot afirma cu convingere că schimbarea la scară largă are loc doar când cineva din interior iese în faţă şi spune adevărul.

    UBS, BANCA DENUNŢATĂ DE BIRKENFELD.

    UBS este cea mai mare bancă elveţiană care operează la nivel internaţional. În Elveţia, instituţia activează pe segmentele retail, corporate, instituţional, managementul averilor, gestionarea activelor şi investiţii. Conform site-ului propriu, UBS Elveţia deţine o poziţie de lider în toate cele cinci segmente de business, are o reţea cu circa 300 de sucursale şi 4.700 de angajaţi, iar la serviciile sale apelează una din trei gospodării, una din trei persoane cu o situaţie financiară ridicată şi aproximativ jumătate din toate companiile elveţiene.

  • Tânărul care a transformat banalul cartof într-o afacere de 10.000 de dolari la doar o lună după lansare

    Alex Craig, un tânăr în vârstă de 24 de ani, a avut o idee de afacere cel puţin neobişnuită: trimiterea prin curier de cartofi inscripţionaţi cu mesaje anonime.

    Craig spune că a vâncut mai mult de 2.000 de cartofi şi a ajuns la un profit de 10.000 de dolari la doar o lună de la lansarea Potato Parcel, potrivit entrepreneur.com

    Utilizatorii Twitter au postat poze în care arată cum cartofii servesc drept o modalitate originală, neaşteptată de comunicare. Aceasta nu este prima afacere care a transformat un produs banal într-unul generator de profit. ShipYourEnemisGlitter permite utilizatorilor să facă exact ce numele firmei promite: să trimită duşmanilor sclipici. Conceptul a câştigat atât de multă notorietate în mediul online, încât fondatorul afacerii, Matthew Carpenter, a ajuns să vândă conceptul în schimbul a 85.000 de dolari.

     

  • Ryanair anunţă noi reduceri. Unde puteţi zbura cu 9,99 euro

    Compania aeriană low-cost Ryanair a deschis astăzi, oficial, noua  bază de la Aeroportul Bucureşti şi a lansat cel de-al doilea serviciu zilnic către Timişoara, potrivit unui comunicat de presă trimis de reprezentanţii companiei. Cele patru rute noi către Berlin, Bristol, Palermo şi Timişoara, dar şi frecvenţele mărite pentru Bruxelles, Dublin şi Milano, sunt parte a calendarului de vară 2017 Bucureşti, care va aduce 1.9 milioane de clienţi companiei cu origini irlandeze, potrivit informaţiilor trimise de reprezentanţii companiei. Noua baza va avea alocate trei aeronave, reprezentând o investiţie de circa 300 de milioane de euro. 

    Pentru a sărbători noua bază din Bucureşti, compania scoate la vânzare bilete la preţuri promoţionale care încep de la 9,99 de euro şi care pot fi rezervate până sâmbătă, 5 noiembrie pentru călătorii în decembrie şi ianuarie.

     

  • Se pregăteşte Europa de război? Marea Britanie trimite tancuri, drone şi soldaţi la graniţa cu Rusia

    Marea Britanie trimite tancuri, drone şi 800 de soldaţi în Estonia ca parte a celei mai mari întăriri militare la graniţa cu Rusia de la Războiul Rece, după ce Kremlinul a finalizat un exerciţiu nuclear care a implicat 40 de milioane de oamnei, potrivit dailymail.

    Soldaţii vor fi trimişi în ţările din Europa de Est şi li se vor alătura forţe din Danemarca şi Franţa, potrivit Sectretarului Apărării, Michael Fallon.

    Se pregăteşte Europa de război? Marea Britanie trimite tancuri, drone şi soldaţi la graniţa cu Rusia

  • Şapte state NATO vor trimite trupe în România; militari români vor fi detaşaţi în Polonia

    Cel puţin şapte state NATO vor contribui cu trupe şi echipamente la efectivele Alianţei Nord-Atlantice din România, în timp ce militari români vor fi trimişi în Polonia, anunţă secretarul general Jens Stoltenberg.

    “Am discutat despre progresele în demersul de consolidare a prezenţei NATO în regiunea Mării Negre, în cadrul unei brigăzi multinaţionale terestre comandată de România. De asemenea, lucrăm la măsuri de tip aerian şi maritim. Sunt bucuros să confirm că numeroase naţiuni au exprimat voinţa de a contribui la prezenţa în regiunea Mării Negre, la nivel terestru, maritim şi aerian. Este vorba de Canada, Germania, Olanda, Polonia, Turcia şi Statele Unite. Alţi aliaţi analizează modalităţi de a contribui”, a declarat Jens Stoltenberg, secretarul general NATO, după reuniunea miniştrilor Apărării desfăşurată la Bruxelles.

    Conform unui comunicat al Ministerului britanic al Apărării difuzat în contextul reuniunii NATO de la Bruxelles, “Marea Britanie va trimite avioane militare multirol Eurofighter Typhoon pentru misiuni de patrulare aeriană pe flancul sud-estic al NATO, în scopul garantării securităţii aliaţilor din zona Mării Negre”. “Avioanele vor fi detaşate de la unitatea Coningsby, aparţinând Forţelor Aeriene Regale, la Baza aeriană Mihail Kogălniceanu, România, cel mult patru luni, în anul 2017”, precizează instituţia.

  • O nouă tendinţă: cumpărături cu abonament

    O ieşire la cumpărături nu mai are farmecul de altădată pentru multă lume; mulţi devin mai comozi sau pur şi simplu nu mai dispun de timpul necesar, aşa că doresc să cumpere ce le trebuie fără mare bătaie de cap.

    Pentru genul acesta de persoane, scrie Financial Times, au apărut abonamentele pentru cumpărături, care pot fi utilizate pentru flori, accesorii sau haine, iar uneori produsele primite pot fi unele surpriză. Un abonament la astfel de surprize oferă Not Another Bill, unde clientul care s-a înscris ori o persoană aleasă de acesta poate primi lunar o cutie cu produse alese cu grijă de un specialist, în care se pot găsi ochelari de soare, creioane de colorat ori un portcard din piele pentru cărţi de vizită.

    Tot cu abonament se poate aranja trimiterea de flori de către Bloomon săptămânal, lunar, ori când doreşte clientul. Glossybox trimite cinci produse cosmetice de lux pe lună pentru femei, iar Birchbox face acelaşi lucru, dar se adresează şi bărbaţilor. Există şi alte servicii care trimit abonaţilor aparate şi lame de ras, şosete ori cămăşi. Unele magazine mai includ în abonament şi asistenţă din partea unui consultant de modă care să ajute clienţii să aleagă, după care aceştia primesc periodic „actualizări“ ale garderobei.

    Modelul de business se pretează, spun cei din domeniu, cel mai bine pentru cumpărarea unor articole care se folosesc o perioadă scurtă de timp, cum ar fi cosmeticele, tricourile, cămăşile ori articolele vestimentare pentru copii, existând, de altfel, deja şi servicii dedicate părinţilor care vor să se asigure că cei mici au tot timpul ceva nou.

  • Radu Georgescu îşi transformă oficial grupul într-un fond de investiţii

    Grupul de companii IT Gecad s-a transformat în ultimii ani într-un fond de investiţii, iar acum a devenit oficial Gecad Ventures, cu o identitate nouă, potrivit informaţiilor trimise de reprezentanţii companiei. 
     
    Gecad Software a fost prima companie din portofoliu. Au urmat Gecad Technologies, celebră pentru dezvoltarea soluţiei antivirus RAV şi apoi pentru dezvoltarea serverului de email Axigen. Pe rând au fost înfiinţate ePayment, prima platformă locală pentru gestionarea plăţilor online cu cardul, iar apoi Avangate, furnizor de soluţii eCommerce pentru producătorii de software. Cele mai multe dintre aceste companii au fost, rând pe rând, achiziţionate de jucători relevanţi la nivel global precum Microsoft, fondul de investiţii Naspers şi compania americană de investiţii financiare Francisco Partners.
     
    „Gecad Ventures este un pas firesc în călătoria începută ca fond de investiţii. Sectoarele în care suntem interesaţi să investim şi atenţia acordată proiectelor early-stage rămân neschimbate, vorbim de o poziţionare nouă, mult mai potrivită unui fond de investiţii”, menţionează Radu Georgescu, Founding Partner Gecad Ventures.  
     
    Filozofia Gecad Ventures se bazează pe susţinerea acordată companiilor cu potenţial mare de creştere, ce au capacitatea de a inova şi de a revoluţiona domeniile lor de activitate. Ca şi până acum, Gecad Ventures se concentrează pe investiţii în proiecte software şi hi-tech în domenii precum FinTech, securitate, tehnologii cloud, eCommerce şi wearables. ”Suntem o echipă de profesionişti cu experienţă vastă în mediul internaţional IT. Această expertiză, plăcerea de a lucra cu echipe inovatoare şi pline de entuziasm, alături de partea de finanţare, sunt elemente unice în peisajul investiţional.”, continuă Radu Georgescu. 
     
    Printre cele mai recente investiţii ale fondului se numără Vector Watch, ceasul inteligent cu o autonomie a bateriei de 30 zile, SymphoPay, platformă tehnologică ce permite comercianţilor şi băncilor partenere integrarea plăţilor cu cardul prin POS-uri inteligente şi Smart Bill, cel mai important furnizor local de servicii SaaS (software as a service) pentru facturare. 
     
    Potrivit informaţiilor trimise de reprezentanţii companiei, filosofia de investiţii a Gecad Ventures se bazează pe susţinerea companiilor cu potenţial mare de creştere, ce au capacitatea de a inova şi de a fi prezente pe pieţele noi. Gecad Ventures se concentrează pe proiecte software şi hi-tech în domenii precum FinTech, securitate, Cloud Technologies, eCommerce şi wearables. Printre cele mai importante criterii pentru atragerea unei investiţii se numără conturarea unui plan de dezvoltare credibil al componentei tehnologice pentru a susţine produse ce se adresează unei pieţe internaţionale. Cele mai importante exit-uri internaţionale întreprise de Gecad Ventures sunt vânzarea antivirusului RAV către Microsoft în 2004, urmată de achiziţia ePayment de către fondul de investiţii sud-african Naspers şi exit-ul din Avangate, furnizorul global de soluţii eCommerce, către compania americană de investiţii financiare Francisco Partners din 2013. 
     
     
     
  • Acest bărbat a strâns 145.000 £ şi a angajat o echipă de avocaţi pentru a pedepsi politicienii care au minţit cu privire la Brexit

    Marcus J. Ball a iniţiat un proiect numit #BrexitJustice care urmăreşte să trimită în instanţă politicienii consideraţi că au minţit in timpul referendumului cu privire la ieşirea Marii Britanii din Uniunea Europeană.

    El a reuşit să strângă 145.000 de lire sterline (£) şi intenţionează  să folosească donaţiile pentru a plăti o echipă legală care îi va putea trimite în instanţă pe cei care au fraudat voturile în favoarea părăsirii Uniunii Europene de către Marea Britanie.

    Vezi aici numele grele vizate de Marcus J. Ball şi ce ar trebui să păţească aceştia!

  • Acest bărbat a strâns 145.000 £ şi a angajat o echipă de avocaţi pentru a pedepsi politicienii care au minţit cu privire la Brexit

    Marcus J. Ball a iniţiat un proiect numit #BrexitJustice care urmăreşte să trimită în instanţă politicienii consideraţi că au minţit in timpul referendumului cu privire la ieşirea Marii Britanii din Uniunea Europeană.

    El a reuşit să strângă 145.000 de lire sterline (£) şi intenţionează  să folosească donaţiile pentru a plăti o echipă legală care îi va putea trimite în instanţă pe cei care au fraudat voturile în favoarea părăsirii Uniunii Europene de către Marea Britanie.

    Vezi aici numele grele vizate de Marcus J. Ball şi ce ar trebui să păţească aceştia!