BusinessMagazin

Tag: sector

  • Companiile de servicii externalizate au generat anul acesta peste 50% din tranzacţiile imobiliare din România

    Bucurestiul este una din destinatiile europene importante ale companiilor prestatoare de servicii externalizate, clasandu-se pe locul 8 intr-un clasament realizat de raportul Tholons pe anul 2015, in timp ce Romania este pe locul 20 in topul realizat de A.T. Kierney pentru anul 2014, in urcare cu 7 locuri fata de 2013. În acest context, peste 50% din tranzactiile imobiliare din 2015 au fost realizate in Romania de companiile de servicii externalizate – IT, resurse umane sau alte servicii de business, potrivit unui studiu elaborat de companiei din domeniul imobiliar CBRE România axat pe sectorul serviciilor externalizate şi pe interconectările acestui sector cu piaţa imobiliară locală.

    Studiul a luat in calcul un numar de 215 companii prestatoare de servicii externalizate, care isi desfasoara operatiunile in 310 cladiri de birouri din toata tara. Volumul de business generat de serviciile de externalizare a crescut cu 40% in ultimii patru ani si previziunile arata ca cresterea nu va incetini in viitor. Daca avem in vedere centrele de servicii centralizate (shared service centres), cresterea este si mai mare – numarul acestora practic s-a triplat in ultimii 4 ani, potrivit CBRE.

    Raportul schiteaza si cateva tendinte pentru anii urmatori; astfel, numarul, marimea si complexitatea serviciilor oferite de companiile de outsourcing vor creste substantial. De asemenea, raportul previzioneaza ca va creste numarul companiilor care isi vor stabili centrele de servicii centralizate (SSC) regionale si globale in Romania si ca toti marii jucatori de pe piata serviciilor externalizate isi vor extinde atat spatiile de birouri cat si numarul angajatilor.

    Studiul CBRE arata de asemenea ca aproape 67.000 de angajati lucreaza in sectorul serviciilor externalizate, centre de servicii centralizate si servicii externalizate de IT si ca urmatorul an va aduce inca 5.000 de locuri de munca in aceste industrii. Pe langa industria de software si telecomunicatii, companiile de servicii externalizate sunt cei mai mari angajatori de gulere albe din Romania. Cele mai multe companii de outsourcing, mai mult de un sfert, vin din Statele Unite, procent deloc surprinzator tinand seama de faptul ca mai mult de 90% din populatia urbana vorbeste engleza. Parteneriatul geo-strategic dintre SUA si Romania este de asemenea un catalizator al cresterii prezentei companiilor americane in tara noastra.

     

    c

  • Ce localuri din Bucureşti s-ar prăbuşi la un cutremur de 7,6 grade. Vezi harta cladirilor afectate – FOTO

    Adulţii care au acum cel puţin 35 de ani îşi amintesc de simulările de incendiu sau de cutremur care aveau loc săptămânal la şcoală. Poate îşi mai amintesc sau li s-a povestit şi de alarmele care sunau în anii 60 şi pregăteau oamenii din oraşe pentru atacuri cu bombe sau pentru altfel de dezastre sau de sirenele maşinilor de pompieri care traversau în goană oraşele tot în cursul unor exerciţii şi simulări.

    Vorbim despre ele la trecut pentru că aceste simulări şi lecţii de supravieţuire s-au rărit atât de mult încât adulţii tineri nici nu mai ştiu de ele. A fost o surpriză să aud cum o supravieţuitoare de 17 ani a tragediei de la Colectiv s-a lăsat la pământ, şi-a apărat capul cu mâinile şi a avut inspiraţia să îşi ţină respiraţia în momentul de maximă intensitate a focului. Cât de mulţi adulţi sau copii ar şti ce să facă? De ce nu dau primăriile recomandări şi de ce nu organizează cursuri şi simulări în şcoli sau universităţi? De ce nu există mesaje de interes public, precum cele cu atenţionarea la cantitatea de sare sau de zahăr, care să ne prevină că în caz de cutremur nu avem voie să coborâm scările de la bloc? Câţi angajaţi din clădirile de birouri ştiu pe unde să iasă în caz de incendiu şi câte clădiri din România au o persoană desemnată să controleze mulţimea în cazul unui foc, cutremur sau inundaţie?

    Mulţi dintre adulţii tineri au căzut şi în capcana faptului că ”găseşti toate aceste informaţii pe internet”, dar în timpul dezastrelor nu ai timp să deschizi telefonul şi e posibil ca nici net să nu ai. ”Lucruri ca acestea se întipăresc în mintea oamenilor numai în timpul exerciţiilor şi al lecţiilor de supravieţuire. Sunt perfect de acord că ar trebui predate cursuri în acest sens copiiilor, încă de la momentul când ajung la grădiniţă. În alte ţări ei sunt învăţaţi de mici să sune la 112, pentru că la acea vârstă fragedă nu au capacitatea fizică de a aplica o procedură de prim ajutor. Însă aceste proceduri sunt predate anii următori, astfel încât toate informaţiile se adaugă de-a lungul timpului”, spune Raed Arafat.

    Simulări există, însă doar pe hârtie. Ce s-ar întâmpla, totuşi, în cazul unui cutremur major? Răspunsul vine dintr-un document al Ministerului Afacerilor Interne, care prezintă simularea unui cutremur de 7,6 grade şi efectele sale asupra sectorului 2 din Bucureşti. În cadrul Buletinului Pompierilor nr. 1 din 2014 este simulat cazul particular al unui seism având o magnitudine de 7,6 pe scara Richter, la o adâncime de 105 kilometri, produs în zona judeţului Vrancea la ora 2:43 dimineaţa.

    Documentul arată că infrastructura municipiului Bucureşti nu ar fi afectată din cauza seismului, însă multor clădiri de locuit le-ar fi afectată structura de rezistenţă, o parte dintre acestea prăbuşindu-se. Situaţia ar sta în felul următor: 36.772 de clădiri şi locuinţe ar fi afectate, dintre care 1.913 s-ar prăbuşi. 70.747 de oameni s-ar afla în construcţiile afectate, în vreme ce 3.721 s-ar afla în cele prăbuşite. Numărul deceselor s-ar ridica la aproximativ 1.000, iar numărul total al victimelor la peste 6.000. Toate aceste numere trebuie, desigur, raportate la numărul total al celor care locuiesc în sectorul 2, respectiv 370.000 de persoane. Un număr de aproape 25.000 de oameni sau 15% din populaţia sectorului 2 ar avea nevoie de hrană, apă, adăpost şi energie în primele 24 de ore după cutremur. 

    Multiplicat de cinci ori, pentru a ajunge la întreaga populaţie a Bucureştiului, asta ar însemna peste 6.000 de morţi şi peste 30.000 de răniţi, pe care îi vor prelua cele 206 ambulanţe care deservesc Bucureştiul şi sectorul Ilfov. În cât timp şi cu ce costuri de vieţi omeneşti s-ar putea realiza o operaţiune de salvare de această amploare nu poate calcula deocamdată nimeni.

  • Idei pentru investiţii: Litigiile corporatiste, cea mai nouă piaţă de plasamente

    Miller, producător de echipamente din Marea Britanie, a inventat un dispozitiv de cuplare, denumit Bug,  care nu doar că scurtează timpul de lucru, dar şi eficientizează modul de lucru. Acest dispozitiv le permite operatorilor maşinăriilor hidraulice să schimbe freza sau cupa fără să părăsească niciun moment cabina vehiculului. Astfel, înainte ca Miller să-şi breveteze dispozitivul minune, un operator al unei maşinării de excavare era nevoit să piardă până la 30 de minute când dorea să schimbe freza sau cupa. Dispozitivul brevetat în 1990 de către Miller se numea Magnificul Şapte şi reducea timpul necesar asamblării la doar 7 secunde. În acelaşi timp, o altă problemă era rezolvată: dispozitivul era funcţional şi perfect adaptabil oricărui tip de echipament. Dispozitivele de cuplare rapidă au revoluţionat industria şi au dus la o compatibilitate universală între produse.

    În 1997 un reprezentant al Miller a fost abordat de către Caterpillar în cadrul unui târg de profil din Germania. Cele două companii au început discuţiile legate de un posibil parteneriat. De-a lungul anilor, Caterpillar, potrivit Miller, a cumpărat aproximativ 27.000 de unităţi pe care le-a revândut propriilor clienţi, generând astfel micii companii venituri de 100 de milioane de dolari. Fiecare produs trebuia să se potrivească perfect pe maşinăriile Caterpillar, aşa că inginerii celor două companii au făcut schimb de fişe tehnice. Comenzile Caterpillar reprezentau circa 28% din businessul Miller.

    Conform versiunii lui Miller, în timpul crizei economice din 2008 Caterpillar a întrerupt brusc parteneriatul cu compania britanică, motivând că nu mai au nevoie de acest dispozitiv şi că au dezvoltat un produs asemănător. Caterpillar a negat că ar fi folosit tehnologia Miller pentru a crea acest produs şi a invocat faptul că în contract era stipulat că puteau întrerupe colaborarea oricând doreau. Keith Miller, fondatorul companiei, a fost devastat, realizând că va pierde cel mai mare client al său, lucru ce va avea un impact extrem de negativ asupra veniturilor companiei. Lipsa contractului cu Caterpillar i-a dus direct pe pierdere şi au concediat jumătate dintre angajaţi.
    La un an distanţă, Miller a văzut pentru prima dată produsul celor de la Caterpillar. „Nu numai că era similar, ci era o copie, pur şi simplu“, a spus Keith Miller. A dat în judecată Caterpillar pentru încălcarea contractului, fraudă şi utilizarea de secrete tehnologice. Curând şi-a dat seama ce înseamnă să dai în judecată o astfel de companie.

    Era o luptă între David şi Goliat. Pentru acest proces, Miller s-a gândit la o metodă de plată alternativă. Nu-şi plăteşte avocaţii din propriul buzunar, ci o firmă privată din Illinois, Arena Consulting, plăteşte costurile legale ale procesului. Dacă Miller pierde procesul, Arena nu primeşte nimic, însă, dacă Miller câştigă, Arena primeşte o parte din venituri, ceea ce ar putea fi o sumă de ordinul zecilor de milioane de dolari.

    Potrivit New York Times, cazul Miller vs. Caterplillar este doar un exemplu al unei noi pieţe care se formează din disputele de proprietate intelectuală în valoare de multe milioane de dolari. Noua formă de finanţare a proceselor este izvorâtă atât din posibilitatea de a căuta dreptatea în sala de judecată, cât şi o dovadă a mercantilismului ingenios de care omul dă dovadă. Faptul este demonstrat de înclinaţia americanilor de a face bani din orice, de capacitatea de a transforma orice în bunuri ce pot fi comercializate. Unii susţin că această practică le permite companiilor mai mici, cum ar fi Miller, să se lupte cu jucătorii mai mari. Alţii îşi fac griji că ar putea da naştere la un număr foarte mare de procese, procese ce aduc foarte mulţi bani în joc, bani care ar putea creşte semnificativ costurile deja ridicate ale sistemului juridic american.

    Deşi numărul de litigii finanţate în această manieră este încă mic, industria creşte foarte rapid, condusă de legi permisive şi de promisiunea unui profit gras. În 2013 şi 2014, Burford Capital, o companie din Marea Britanie, şi-a mărit capitalul de investiţii în domeniul legal de la 150 de milioane de dolari la 500 de milioane de dolari. În aceeaşi perioadă, profiturile companiei au crescut cu 89%. În aceeaşi manieră, multe alte companii caută să se extindă pe această piaţă, iar portofoliul deţinut de IMF Bentham numără 39 de cazuri, pe care firma le evaluează la peste 2 miliarde de dolari.

    Ca urmare, doi senatori americani au trimis scrisori către investitori majori pe care îi rugau să detalieze cazurile în care au investit şi alte detalii legate de afacerile acestora. Aceştia au numit această finanţare a litigiilor drept o industrie „în floare”, nereglementată, în care se operează fără licenţiere sau supraveghere.

    Această procedură este întâlnită şi în cadrul companiilor mari, cele care, deşi au propriii avocaţi şi finanţe destule, vând „bucăţi” din procese pentru a nu avea probleme cu fluxul de numerar şi, totodată, pentru a scăpa de o parte din risc. Juridica Investments, un fond din Miami, ce are în gestiune 650 milioane de dolari, s-a specializat în a lucra cu companii din topul Fortune 500, acestea reprezentând cam 80-85% din investiţiile sale, potrivit lui Richard Fields, directorul executiv al companiei. Acesta spune că finanţarea din afara companiei implicate în proces vine în interesul reclamanţilor.

    Revenind la disputa dintre Miller şi Caterpillar, avocaţii companiei americane au încetinit desfăşurarea procesului prin intentarea de noi procese prin care reclamau  că Miller a oferit produse „substandard“ şi că nu a reuşit să aprovizioneze în mod regulat Caterpillar. În această situaţie, avocaţii lui Miller au cheltuit repede milioanele de dolari disponibile, iar pentru a putea continua procesul dincolo de prima fază ar fi avut nevoie de alte milioane de dolari. Keith Miller şi cei doi fraţi ai săi şi-au ipotecat casele pentru a putea face rost de bani, însă tot nu au reuşit să strângă fonduri suficiente pentru a continua procesul. O persoană din Londra i-a pus în contact cu Reed Oslan, un avocat din Chicago care este specializat în finanţarea litigiilor.

    Termenii afacerii dintre Miller şi finanţatorii procesului nu au fost făcuţi publici, dar investitorii cumpără de obcei între 20 şi 60% din suma pe care compania ar trebui să o primească, dacă decizia curţi îi este favorabilă. Însă procentul poate creşte şi mai mult. Luna aceasta, când procesul dintre Miller şi Caterpillar va ajunge în faţa unui juriu, avocaţii companiei britanice vor cere 100 de milioane de dolari daune. „Fără această metodă de finanţare nu am fi reuşit să ajungem atât de departe în acest proces“, a spus Keith Miller.
    Miller susţine că de-a lungul anilor Caterpillar a negat zvonurile în legătură cu faptul că îşi construia propria versiune a Bug-ului, în acelaşi timp asigurându-i pe cei de la Miller că relaţia dintre companii e foarte bună. Disputa dintre Caterpillar şi Miller nu se rezumă doar la bani, în opinia lui Miller: „Vreau să se facă dreptate”.

    Finaţarea litigiilor nu este o invenţie nouă, ci îşi are rădăcinile în antichitate. Membrii cluburilor politice ateniene se sprijineau reciproc în procesele lor contra rivalilor, potrivit lui Max Radin, istoric. Apollodorus, fiul unui bancher, a cumpărat acţiuni într-un proces şi a angajat oratori profesionişti să scrie discursuri pentru proces. De asemenea, în secolul XIII, în Anglia medievală era ceva obişnuit ca cei implicaţi într-o dispută să angajeze „campioni“, luptători care să-i reprezinte.

    Fondurile de hedging, băncile sau companiile de asigurări au finanţat ocazional procese, dar nicio firmă nu se specializase în aşa ceva până în 2007 când a fost înfiinţată Juridica Investments. Naşterea acestei companii, precum şi creşterea industriei se datorează, în parte, şi recesiunii, pentru că avocaţii marilor companii erau dornici să scape de risc, dar şi datorită faptului că cererea a crescut în rândul investitorilor ce căutau o sursă de profit care să nu depindă de oscilaţiile bursei.

    Problema este că nu tot timpul interesul investitorilor şi al celor implicaţi în proces este acelaşi. În funcţie de structura înţelegerii, de multe ori reclamanţii pot câştiga foarte puţini bani, mult mai puţini decât avocaţii şi investitorii.

    În 2007 Altitude Capital a investit 8 milioane de dolari într-o dispută pe drepturi de autor dintre DeepNines şi McAfee. DeepNines a avut câştig de cauză şi a primit 25 de milioane de dolari de la McAfee, dar asta înainte să se facă împărţirea. Suma a fost distribuită în felul următor: 2,1 milioane de dolari s-au dus pe cheltuieli diverse, avocaţii au primit 11 milioane, iar Altitude a luat 10 milioane de dolari. DeepNines a rămas doar cu 800.000 de dolari, 3% din suma totală. Lucrurile nu s-au oprit aici pentru că Altitude a considerat că a primit prea puţini bani, aşa că i-au dat în judecată pe cei de la DeepNines. În cele din urmă s-a renunţat la proces.

    O astfel de întâmplare este neobişnuită, dar când vine vorba de împărţirea banilor, compania mică se poate vedea înfruntând un alt Goliat, cel care înainte îi era prieten.

    Când finanţatorii litigiilor vorbesc despre lărgirea accesului la justiţie al individului mic, defavorizat, cu acces la mai puţine resurse, aceştia se referă la ajutorarea milionarilor în lupta cu miliardarii. În unele privinţe, creşterea acestui business este un simptom a ceea ce a devenit sistemul de justiţie american: un sistem lent, costisitor şi complicat pentru medierea litiigiilor între corporaţii. Judecătorii din sistem ar putea fi văzuţi ca nişte arbitri, dar mai degrabă se îndreaptă spre contabilitate.

    Se apropie ziua când procesele devin asemănătoare Bug-ului, complicate, scumpe şi transformate în comodităţi transferabile? Da, pentru că tot mai mulţi avocaţi sunt plătiţi de oameni al căror interes în dispută este speculativ, nu personal.  

  • Piedone, “de profesie om”: “Atunci când mii de oameni ies în stradă să-ţi ceară să pleci, e bine să asculţi”

    Primarul Sectorului 4, Cristian Popescu Piedone, căruia mii de oameni i-au cerut în stradă să plece în urma tragediei din Clubul Colectiv, a demisionat miercuri dimineaţă.

    Redăm în continuare comunicatul de presă emis de primarul demisionar al Primăriei Sectorului 4, Cristian Popescu Piedone:

    “În primul rând, aş vrea sa îmi exprim din nou regretul pentru tragedia din Clubul Colectiv.

    Sunt şi eu tată şi mă doare sufletul când mă gândesc la durerea celor care sunt nevoiţi acum să – şi îngroape copiii sau să tremure lângă patul de spital, sperând ca ei să se facă bine.

    Condoleanţe familiilor îndoliate şi multă putere si sănătate celor care se luptă în aceste clipe pentru viaţă.

    De asemenea, vreau să îmi exprim părerea de rău pentru reacţiile din primele clipe de după tragedie. Îmi dau seama acum că nu era momentul cel mai potrivit să vorbesc despre acte. Mărturisesc însă că motivul pentru care am făcut-o nu a fost pentru ca să îmi salvez pielea, ci dorinţa de a clarifica lucrurile cât mai repede, de a informa publicul despre documentele firmei care deţinea Clubul Colectiv, din punct de vedere al competenţelor Primăriei Sectorului 4.

    După toate reacţiile din ultimele zile, după emoţia şi furia total justificate şi exprimate în spaţiul public în căutarea vinovaţilor, după miting-ul de ieri din Capitală îmi prezint astăzi demisia de Primar al Sectorului 4, în semn de respect faţă de victimele tragediei  şi sper ca vidul legislativ şi carenţele administrative să tragă un semnal de alarmă, de la cel mai simplu funcţionar, până la cel mai înalt for legislativ.

    Poate că atunci când mii de oameni ies în stradă să-ţi ceară să pleci şi alte mii cer acelaşi lucru pe reţelele de socializare, e bine uneori să asculţi.

    Îmi asum această vină morală, cât despre cea legală, voi lăsa Justiţia să îşi spună cuvântul.

    Le mulţumesc cetăţenilor Sectorului 4 care au crezut în mine şi care mi-au acordat voturile lor, le cer scuze că plec şi vreau să îi asigur că nu i-am trădat niciodată.

    Le cer iertare şi celor care cred că am greşit, dar vreau să ştie că am luptat mereu şi pentru ei.

    Poate că am ieşit uneori prea des la tv, dar am fost mândru de ceea ce am reuşit să fac împreună şi pentru bucureştenii mei, locuitori ai Sectorului 4.

    Poate că alteori am fost prea gălăgios, prea ferm, prea hotărât, dar am făcut-o din cauza temperamentului meu impulsiv, supărat pe situaţiile intolerabile.

    Am vrut totdeauna să asigur un trai sigur, sănătos şi civilizat cetăţenilor din Sectorul 4. Poate că m-am implicat în prea multe lupte, poate am dus bătălii pe prea multe fronturi şi am scăpat din vedere lucruri cu adevărat importante.

    Cer iertare familiei mele pe care de multe ori am neglijat-o şi îi rog pe cei dragi să mă ierte, dacă au avut de suferit din cauza mea.

    Cu regret pentru familiile îndoliate şi respect pentru cetăţenii Capitalei care vor un sistem mai responsabil, care să îi protejeze mai bine, astfel încât astfel de tragedii să nu se mai repete.

    Cristian Popescu – Piedone,
    De profesie om”

  • Câţi bani vrea ANAF să ia pe bunurile confiscate de la Dan Voiculescu

    Rapoartele de evaluare au vizat mai multe bunuri, precum un teren intravilan în suprafaţă de 29.000 de metri patraţi, un teren intravilan şi o clădire în suprafaţă de 4.500 de metri pătraţi, un teren intravilan şi o clădire în suprafaţă de 3.000 de metri pătraţi, toate situate pe strada Gârlei în Bucureşti, dar şi un teren intravilan şi o clădire în suprafaţă de aproape 4.000 de metri pătraţi, situate pe şoseaua Bucureşti – Ploieşti.

    La finalizarea analizei, Comisia de evaluare a procedat la corectarea în plus a valorilor cuprinse în raport, ajungându-se astfel la valoarea totală de 31.567.360 RON.

    Informaţiile au fost publicate de ANAF pe site-ul propriu, iar rapoartele finale urmează să fie înaintate către MFP care are calitatea de proprietar al acestor bunuri, notează un comunicat de presă al ANAF.

  • Piaţa de fuziuni şi achiziţii din România a crescut cu 250% în prima jumătate a anului 2015

    Piaţa românească de fuziuni şi achiziţii a înregistrat o creştere de 250% a valorii totale estimate a tranzacţiilor, de la 600 de milioane de dolari în primul semestru 2014 la 2,1 miliarde dolari în primul semestru 2015, arată un studiu EY. Aceasta este cea mai dinamică evoluţie în rândul celor 11 ţări din regiunea Europei Centrale şi de Sud-Est. În acelaşi timp, numărul tranzacţiilor a crescut de la 68 în prima jumătate a anului 2014 la 81 de tranzacţii în prima jumătate a anului curent. În ceea ce priveşte valoarea tranzacţiilor, cele mai atractive sectoare din România au fost sectorul energie şi minerit, conform EY M&A Barometer.

    România a înregistrat cea mai mare tranzacţie din regiunea CSE în acest an – achiziţia UniCredit Ţiriac Bank, contra unei sume de peste 770 milioane de USD.

    În prima jumătate a anului, marea majoritate a tranzacţiilor a fost încheiată de investitori strategici, cumulând 80% din totalul tranzacţiilor derulate în ţara noastră. Piaţa românească a fost din nou dominată de tranzacţii inbound, 62% din tranzacţii implicând companii străine care au achiziţionat companii locale.

    Doar 8% dintre tranzacţiile făcute publice au fost realizate de investitori români care au achiziţionat companii străine – unul dintre cele mai mici procente din Europa Centrală şi de Sud-Est, în vreme ce restul de 30% dintre tranzacţii au fost fuziuni şi achiziţii interne, în cadrul cărora atât cumpărătorul cât şi ţinta îşi aveau originea în România. Cele mai multe tranzacţii inbound au fost realizate de investitori din Statele Unite (6) şi Olanda (6), urmaţi de investitori din Cipru (4), Marea Britanie (4), Italia (3) şi Republica Cehă (3). “România confirmă statutul de piaţă foarte atractivă în regiune, atât prin performanţele macroeconomice, cât şi prin poziţia geostrategică. În viitor, ne aşteptăm ca sectorul energiei să atragă investitori importanţi prin potenţialul noilor surse de energie. Ne aşteptăm, de asemenea, la o consolidare accentuată a sectorului financiar şi a sectorului serviciilor medicale, care intră în cel de-al doilea val investiţional”, declară Florin Vasilică, Liderul departamentului de Asistenţă în Tranzacţii al EY România

    Ce s-a întâmplat în regiune? Piaţa de fuziuni şi achiziţii din Europa Centrală şi de Sud-Est (Bulgaria, Republica Cehă, Croaţia, Grecia, Ungaria, Polonia, România, Serbia, Slovacia, Slovenia şi Turcia) a crescut, în ansamblul ei, cu 2,9%. Numărul de tranzacţii din regiune a crescut în primul semestru 2015 la 647 tranzacţii, de la de 629 în primul semestru 2014. Cele mai multe tranzacţii au fost încheiate în Turcia (155 tranzacţii), locurile următoare fiind ocupate de Polonia (117 tranzacţii) şi Republica Cehă (98 tranzacţii). Doar patru din cele 11 ţări din regiune au raportat scăderi ale numărului de tranzacţii finalizate – Croaţia, Republica Cehă, Bulgaria şi Serbia. Cu toate acestea, valoarea medie a tranzacţiilor de peste 100 milioane USD a scăzut cu 2,2% comparativ cu primul semestru 2014, în vreme ce valoarea medie a celor mai frecvente tranzacţii sub 100 milioane USD a crescut cu 1,6%. Astfel, a rezultat o scădere de 10,8% a valorii estimate a pieţei de fuziuni şi achiziţii din regiune. Deşi numărul de tranzacţii realizate de investitori străini a fost mai mic decât cel al tranzacţiilor care au implicat investitori locali, în ceea ce priveste  originea capitalului străin investit în regiunea CSE prin M&A, investitorii vest-europeni şi cei americani au continuat să deţină cele mai mari ponderi în regiune în primul semestru 2015.

    Investitorii americani au fost cei mai activi în această perioadă, cu 36 de tranzacţii încheiate în regiune, urmaţi de investitorii din Marea Britanie (29 tranzacţii), Germania (26 tranzacţii) şi Austria (11 tranzacţii). De asemenea, este notabil faptul că tranzacţiile au fost dominate de investitori strategici, iar industria cea mai atractivă a fost IT, în vreme ce, în termeni de valoare, cele mai mari tranzacţii au avut loc în sectorul bancar şi în cel al serviciilor financiare.

     

  • Piaţa de fuziuni şi achiziţii din România a crescut cu 250% în prima jumătate a anului 2015

    Piaţa românească de fuziuni şi achiziţii a înregistrat o creştere de 250% a valorii totale estimate a tranzacţiilor, de la 600 de milioane de dolari în primul semestru 2014 la 2,1 miliarde dolari în primul semestru 2015, arată un studiu EY. Aceasta este cea mai dinamică evoluţie în rândul celor 11 ţări din regiunea Europei Centrale şi de Sud-Est. În acelaşi timp, numărul tranzacţiilor a crescut de la 68 în prima jumătate a anului 2014 la 81 de tranzacţii în prima jumătate a anului curent. În ceea ce priveşte valoarea tranzacţiilor, cele mai atractive sectoare din România au fost sectorul energie şi minerit, conform EY M&A Barometer.

    România a înregistrat cea mai mare tranzacţie din regiunea CSE în acest an – achiziţia UniCredit Ţiriac Bank, contra unei sume de peste 770 milioane de USD.

    În prima jumătate a anului, marea majoritate a tranzacţiilor a fost încheiată de investitori strategici, cumulând 80% din totalul tranzacţiilor derulate în ţara noastră. Piaţa românească a fost din nou dominată de tranzacţii inbound, 62% din tranzacţii implicând companii străine care au achiziţionat companii locale.

    Doar 8% dintre tranzacţiile făcute publice au fost realizate de investitori români care au achiziţionat companii străine – unul dintre cele mai mici procente din Europa Centrală şi de Sud-Est, în vreme ce restul de 30% dintre tranzacţii au fost fuziuni şi achiziţii interne, în cadrul cărora atât cumpărătorul cât şi ţinta îşi aveau originea în România. Cele mai multe tranzacţii inbound au fost realizate de investitori din Statele Unite (6) şi Olanda (6), urmaţi de investitori din Cipru (4), Marea Britanie (4), Italia (3) şi Republica Cehă (3). “România confirmă statutul de piaţă foarte atractivă în regiune, atât prin performanţele macroeconomice, cât şi prin poziţia geostrategică. În viitor, ne aşteptăm ca sectorul energiei să atragă investitori importanţi prin potenţialul noilor surse de energie. Ne aşteptăm, de asemenea, la o consolidare accentuată a sectorului financiar şi a sectorului serviciilor medicale, care intră în cel de-al doilea val investiţional”, declară Florin Vasilică, Liderul departamentului de Asistenţă în Tranzacţii al EY România

    Ce s-a întâmplat în regiune? Piaţa de fuziuni şi achiziţii din Europa Centrală şi de Sud-Est (Bulgaria, Republica Cehă, Croaţia, Grecia, Ungaria, Polonia, România, Serbia, Slovacia, Slovenia şi Turcia) a crescut, în ansamblul ei, cu 2,9%. Numărul de tranzacţii din regiune a crescut în primul semestru 2015 la 647 tranzacţii, de la de 629 în primul semestru 2014. Cele mai multe tranzacţii au fost încheiate în Turcia (155 tranzacţii), locurile următoare fiind ocupate de Polonia (117 tranzacţii) şi Republica Cehă (98 tranzacţii). Doar patru din cele 11 ţări din regiune au raportat scăderi ale numărului de tranzacţii finalizate – Croaţia, Republica Cehă, Bulgaria şi Serbia. Cu toate acestea, valoarea medie a tranzacţiilor de peste 100 milioane USD a scăzut cu 2,2% comparativ cu primul semestru 2014, în vreme ce valoarea medie a celor mai frecvente tranzacţii sub 100 milioane USD a crescut cu 1,6%. Astfel, a rezultat o scădere de 10,8% a valorii estimate a pieţei de fuziuni şi achiziţii din regiune. Deşi numărul de tranzacţii realizate de investitori străini a fost mai mic decât cel al tranzacţiilor care au implicat investitori locali, în ceea ce priveste  originea capitalului străin investit în regiunea CSE prin M&A, investitorii vest-europeni şi cei americani au continuat să deţină cele mai mari ponderi în regiune în primul semestru 2015.

    Investitorii americani au fost cei mai activi în această perioadă, cu 36 de tranzacţii încheiate în regiune, urmaţi de investitorii din Marea Britanie (29 tranzacţii), Germania (26 tranzacţii) şi Austria (11 tranzacţii). De asemenea, este notabil faptul că tranzacţiile au fost dominate de investitori strategici, iar industria cea mai atractivă a fost IT, în vreme ce, în termeni de valoare, cele mai mari tranzacţii au avut loc în sectorul bancar şi în cel al serviciilor financiare.

     

  • La 36 de ani are 14 ani de experienţă în servicii de consultanţă financiară şi coordonează o echipă de 50 de oameni

    Are 14 ani de experienţă în servicii de consultanţă financiară şi şi-a început activitatea în cadrul KPMG în 2004. S-a specializat în sectorul energetic, a fost consultant în numeroase proiecte de fuziuni şi achiziţii, restructurare sau strategie, atât pentru clienţii locali, cât şi cei internaţionali, coordonând echipe multidisciplinare în proiecte majore cu unele dintre cele mai mari companii din România, în special în sectorul energetic.

    Coordonează o echipă de 50 de oameni şi spune despre 2013 şi 2014 că au fost unii din cei mai buni ani ai departamentului, din perspectiva financiară, a proiectelor realizate, a dezvoltării şi consolidării echipei.

    De-a lungul carierei a activat în domeniul auditului şi consultanţei financiare în cadrul companiilor din Big 5, iar despre parcursul profesional spune că „a fost relativ accelerat, urmând etapele de dezvoltare şi promovare specifice firmelor de servicii profesionale“. În februarie 2004 s-a alăturat echipei KPMG ca senior associate, „iar promovările ca manager în 2006 şi director în 2010 au fost jaloane importante în drumul spre postura de partener“.

    Unul din cele mai dificile momente din cariera sa a fost 2010, când a coordonat în paralel două proiecte de anvergură, a căror complexitate şi importanţă pentru clienţi au pus asupra sa şi a echipelor pe care le conducea o presiune foarte mare. „Sprijinul şi înţelegerea familiei, suportul partenerilor şi devotamentul echipelor mi-au dat tăria să depăşesc cu succes perioada respectivă“, spune Bogdan Văduva, care este absolvent al unui Program for Leadership Development, în cadrul Harvard Business School (2011 – 2012).

    Spune că 10 ani este un orizont foarte lung, „însă dacă ar fi să fac o astfel de previziune, astăzi, aş spune că mă văd tot în domeniul serviciilor profesionale, descoperind, inovând şi dezvoltând noi echipe şi servicii. În plus, mă preocupă tot mai mult rolul şi contribuţia mea în societate, mai ales în zona dezvoltării generaţiilor ce vin din urmă cu un entuziasm şi o curiozitate pe care vreau să mi le păstrez şi eu“.

  • Cum plănuieşte noul CEO al Medicover România să dubleze afacerea operatorului privat de servicii medicale în următorii trei ani

    Sunt de profesie contabil, dar am încercat să scap de contabilitate: am fost director de finanţe în sectorul FMCG şi am parcurs etape în cariera mea în care am realizat că sunt un contabil mediocru, iar sfera managementului era contextul în care aveam mai multe de oferit“, se prezintă Adrian Peake, executivul care a preluat, din luna iunie a acestui an, conducerea operatorului suedez de servicii medicale private Medicover, în cadrul primei sale întâlniri cu presa.

    Peake şia început cariera în sectorul medical privat în 2009 ca director executiv al unei clinici din reţeaua BMI Healthcare, unul dintre principalii operatori medicali privaţi din Regatul Unit. Anterior experienţei sale în sectorul medical, a lucrat şi în FMCG, în cadrul unor companii precum Unilever şi Coca‑Cola & Schweppes Beverages. Venirea sa în România se datorează unui headhunter britanic, care făcuse anterior recrutări pentru el şi care apelase la Peake cu scopul de a obţine o recomandare pentru postul de CEO al Medicover România. Peake a decis să preia chiar el funcţia, încurajat şi de familie – povesteşte cum fiica sa, spre exemplu, sa entuziasmat când a auzit că tatăl său va lucra în ţara în care se află Transilvania.

    Medicover a intrat pe piaţa locală în urmă cu două decenii, interval de timp în care reţeaua a ajuns la 16 clinici în Bucureşti şi în provincie, 15 laboratoare de analize şi un spital generalist cu o capacitate de 120 de paturi în Băneasa, deschis în urma unei investiţii de 20 de milioane de euro. Anul trecut afacerea Medicover, în care intră şi divizia de laboratoare Synevo, a ajuns la venituri de circa 50 de milioane de euro în România, iar pentru 2015 Adrian Peake estimează că operatorul va avea înregistra o creştere de aproximativ 20%. Piaţa locală este printre cele mai importante ale companiei, reprezentând circa 10% din cifra totală de afaceri a grupului Medicover, cel mai mare operator de servicii medicale private din Europa Centrală şi de Est.

    Peake este mulţumit de decizia venirii sale în România – atât prin prisma descoperirilor sale în materie de arhitectură din Capitală, cât şi a celor ce ţin de gastronomia locală –, dar mai ales pentru oportunităţile pe care le oferă piaţa locală în prezent, mai ales în ce priveşte piaţa serviciilor medicale private. „Am văzut acest lucru odată cu creşterile pieţei înregistrate în ultimii ani, iar achiziţia operatorului Regina Maria este un bun indicator al faptului că alţi investitori văd piaţa locală atractivă, aşa că ne vom continua dezvoltarea în România şi vom înregistra creşteri semnificative de la an la an“, argumentează Peake.

    În acest context, planurile suedezilor de la Medicover sunt „ambiţioase, dar tangibile“ şi constau în dublarea afacerii în următorii trei ani. Strategia de atingere a acestui obiectiv se va realiza, potrivit lui Peake, pe trei direcţii: creşterea afacerii de la an la an cu aproximativ 20%, prin extinderea reţelei şi prin achiziţii. Anul acesta, Medicover a deschis o clinică la Timişoara, în urma unei investiţii de aproximativ 0,6 milioane de euro, iar, până la finalul anului, suedezii vor inaugura două noi unităţi, în Ploieşti şi Braşov. Acestea, alături de extinderea clinicii din Piaţa Victoriei, vor aduce nivelul investiţiilor în noi clinici realizate în acest an la valoarea de 2 milioane de euro.

    Peake spune că şiau propus ca anul viitor să deschidă cel puţin trei noi clinici, la care se vor adăuga şi alte douătrei posibile achiziţii: „Dacă ne uităm la harta României şi la oportunităţi în termeni de populaţie, există probabil şase oraşe potenţiale în care am putea fi – pe trei dintre ele le vom alege anul viitor, pe celelalte trei în 2017“.

    În ce priveşte cea dea treia strategie de creştere a companiei, achiziţiile, CEOul Medicover nu dezvăluie detalii legate de posibilitatea încheierii unei tranzacţii până la finalul anului, dar spune că se află în discuţie cu mai mulţi operatori. „Avem o strategie pe termen lung – aşa că nu trebuie să ne grăbim în a lua decizii, vorbim cu câţiva operatori şi vom achiziţiona companiile care sunt potrivite pentru Medicover. Bucureştiul este în continuare important pentru noi, aşa că ne uităm la clinici de aici, dar şi din alte regiuni din ţară – avem o întindere destul de vastă.“

    Adrian Peake nu exclude nici posibilitatea extinderii cu un spital – cel operat în prezent generează 30% din veniturile Medicover –, însă extinderea pe acest segment ar putea fi realizată mai ales prin parteneriate cu alte spitale din Bucureşti.
    Comparând experienţa sa anterioară în domeniul serviciilor medicale din Regatul Unit cu cea a pieţei locale, Peake spune că marile provocări sunt aceleaşi. „Piaţa serviciilor medicale private din România este similară celei aflate în orice altă ţară din lume – veştile importante pentru noi, potenţialii pacienţi, sunt că trăim mai mult şi că avansul tehnologiei ne ajută să identificăm problemele de sănătate de foarte devreme. Veştile proaste sunt că, în acelaşi timp, consumăm din ce în ce mai mult servicii medicale – acest lucru se aplică atât în România, cât şi în Regatul Unit, şi în alte ţări, iar satisfacerea acestei cereri ar trebui să vină parţial din partea guvernului şi parţial din partea investitorilor privaţi. Ce putem face toţi în industria sănătăţii este să oferim mediul potrivit pentru doctori şi asistente – o parte a problemelor lor sunt legate de bani, aşa că creşterea salariilor de către guvern este o direcţie de concentrare, dar trebuie să oferim împreună şi un mediu potrivit de dezvoltare, să le creăm cele mai bune condiţii pentru îndeplinirea unui act medical de calitate.“ Menţinerea talentelor medicale în ţară este o prioritate, în contextul în care şi pieţele vestice se luptă cu o criză a forţei de muncă a personalului pregătit – Regatul Unit, de pildă, a recrutat personal din Thailanda sau Pakistan.

     

  • Record pentru România: 80 de noi branduri au intrat în România în ultimii doi ani

    Un numar record de 80 de noi retaileri au intrat in Romania din 2013 pana in prezent, iar suprafata de retail ocupata de acestia este de 30.000 mp, conform unui nou raport lansat de CBRE astazi (“ How Active is the Romanian Retail Market”). In total, aceste 80 de noi branduri au deschis aproape 170 de noi magazine si au in plan sa deschida alte 30 in urmatoarele 12 luni.

    Tipologia marcilor, suprafata ocupata de acestea, amplasarea primului magazin variaza foarte mult. Brandurile nou intrate sunt atat branduri de lux, precum Vionnet sau Michael Kors, branduri de fashion precum Sinsay si Mohito, dar si magazine de decoratiuni (H&M Home, English Home) si chiar si cafenele (Tchibo Coffee Store sau Columbus Café). Acest numar record de noi intrari este corelat cu performanta macro-economica, mai precis cu cresterea PIB in perioada analizata de 3,3%, substantial peste cresterile inregistrate in alte tari Europene.

    In general, chiriasii aleg pentru primul lor magazin o amplasare centrala (94%), in cadrul centrelor comerciale (82%), in Bucuresti (68%). A doua optiune, valabila in special pentru brandurile de lux, este de a alege un spatiu stradal sau in cadrul unor galerii comerciale. Chiar daca orasul Bucuresti este favorit, asta nu inseamna ca orasele regionale sunt ignorate – 1 din 3 retaileri a ales un astfel de oras pentru primul lor magazin si jumatate din marcile analizate au deschis magazine aici. Cele mai atractive orase regionale sunt: Constanta, Timisoara, Brasov, Ploiesti, Iasi si Cluj Napoca.

    Sectorul moda este majoritar, aproape jumatate dintre comercianti analizati provinenind din acest sector. Daca in perioada de boom din 2006 – 2008, modelul operational preferat era pentru franciza, acest model este valabil intr-o oarecare masura, 65% dintre noii intrati opereaza in sistem franciza, si doar unul din trei a intrat prin compania mama. De mentionat ca 88% dintre cafenele&restaurante, 71% dintre magazinele de lux si 86% dintre cele moda opereaza in franciza, dar doar 40% din magazine de decoratiuni casa sunt francizati si nici un supermarket nu opereaza sub acest model.

    Retailerii din Italia, SUA si Franta reprezinta jumatate din noii intrati in piata, iar cei din Polonia, Germania si Marea Britanie au deschis cele mai multe magazine.