BusinessMagazin

Tag: record

  • Când salariile cresc şi eficienţa scade, e clar că ceva e greşit

    Faptul că bugetarii câştigă mai bine decât angajaţii din companiile private nu e ceva nou, dar decalajul a ajuns la un nivel care ridică mai multe semne de întrebare. În primul rând, cum stau lucrurile în alte ţări? Şi în Marea Britanie, spre exemplu, angajaţii din sectorul public câştigă mai mult decât cei din sectorul privat, dar diferenţa este de 7-8%. În Statele Unite, cei de la privat câştigă ceva mai bine, însă diferenţa e nesemnificativă (sub 1%).

    Bazându-mă pe exemplele de mai sus, aş spune că e o practică normală ca bugetarii să câştige mai bine decât cei de la privat. Şi asta pentru că bugetarii trebuie să faciliteze buna funcţionare a unui sistem bazat pe competitivitate şi care presupune luarea în calcul a performanţelor unei companii la momentul în care se propune grila de salarizare.

    Sună bine, cel puţin la nivel teoretic; problema e că în România teoria nu se prea transformă în practică.

    Mai crede cineva că angajaţii unei instituţii de forţă, ca ANAF, fac toate demersurile pentru ca mediul privat să funcţioneze aşa cum ar trebui? Sau că cei de la Finanţe încearcă să îmbunătăţească actele normative pentru a înlesni munca departamentelor financiare?

    Într-un stat care se poate lăuda cu performanţe economice, aşa cum sunt cele din exemplele de mai sus, mi se pare firesc ca angajaţii din sectorul public să câştige bine, chiar foarte bine. Dar într-un stat în care inflaţia doboară record după record? Într-un stat în care sistemul medical este printre cele mai slabe din Europa? Într-un stat în care Codul fiscal a suferit aproape 300 de modificări anul trecut?

    Veţi spune că vinovaţii sunt doar câţiva, iar deciziile discutabile ale acestora nu ar trebui să se reflecte şi asupra celor din eşaloanele inferioare. De acord, dar bugetari sunt cu toţii, iar salariile celor din primele rânduri sunt cele care ridică în mod semnificativ media.

    Şi dacă tot am abordat subiectul, haideţi să aruncăm o privire de ansamblu şi asupra sistemului de stat: din datele Agenţiei Naţionale a Funcţionarilor Publici (ANFP) reiese că aproape un sfert dintre cei care muncesc în România activează în sectorul public de stat. Mai exact, în luna mai 2017, potrivit datelor Ministerului Finanţelor Publice, 1.199.145 de persoane lucrau în cadrul instituţiilor şi autorităţilor publice din România. Una din patru angajări în ultimul an a fost la stat, iar presiunea financiară este din ce în ce mai mare – mai mulţi bani pentru salarii, mai mulţi bani pentru pensii speciale şi lista poate continua.

    Merită desigur menţionat şi că judeţele cu cea mai mare pondere a bugetarilor în forţa de muncă sunt şi judeţele cu cele mai slabe performanţe economice. Potrivit unei analize a HotNews, în Vaslui unu din opt angajaţi lucrează la o instituţie de stat (datele sunt valabile pentru 2017); PIB-ul pe cap de locuitor în Vaslui se situa, anul trecut, la 45% din media naţională. Urmează alte judeţe „de vârf“ precum Botoşani, Bacău, Tulcea, Gorj sau Călăraşi, unde cel puţin unu din zece angajaţi e bugetar.

    Sistemul de stat din România este supradimensionat şi asta e principala cauză pentru lipsa de eficienţă a oamenilor care aleg să facă parte din el. Iar faptul că sistemul privat a rămas în urmă cu salariile nu e ceva ce poate fi imputat patronilor sau investitorilor, pentru că este greu să ţii pasul cu nişte măriri aruncate din pix şi care nu au niciun fel de acoperire logică; e o consecinţă a sistemului politic din România. E însă o stare de fapt care nu va ţine la nesfârşit, pentru că economia merge înainte prin competitivitate, nu prin creşterea artificială a puterii de consum pentru o singură categorie socială.

  • BT: În 2018, creditul pentru populaţie şi firme va creşte cu 5,9%, iar depozitele cu 10,2%

    Aceste ritmuri sunt inferioare celor prognozate pentru depozite: 10,2% în 2018, 9,6% în 2019 şi 9,2% în 2020, se estimează în analiza BT, semnată de Andrei Rădulescu, economistul-şef al băncii cu sediul central la Cluj-Napoca.

    Soldul creditului neguvernamental a crescut pentru a şaptea lună la rând în iulie, cu 0,4% faţă de iunie, la 243,3 miliarde de lei (nivel record), conform datelor comunicate de Banca Naţională a României (BNR), vineri, citate de BT.

    Citiţi mai multe pe www.mediafax.ro

  • A renunţat să mai muncească pentru alţii, iar acum afacerea lui se îndreaptă spre 400 milioane de lei

    Noile planuri setează premisele ca şi următorul deceniu să fie unul al creşterilor solide: în acestea intră un buget de investiţii de 20 de milioane de euro, într-o nouă hală de producţie, precum şi deschiderea unei fabrici în afara graniţelor.

    „Din capul locului, vă spun că nu există tendinţa de a ceda nici măcar 1% din companie, pentru că nu avem absolut nicio nevoie de a atrage un fond de investiţii, nu avem nevoie de finanţare. Stăm foarte bine la capitolul grad de îndatorare, planul de dezvoltare îl avem foarte bine făcut pentru următorii 10 ani cu siguranţă. Avem planurile foarte bine puse la punct, ştim ce avem de făcut”, răspunde Horaţiu Ţepeş, întrebat dacă ia în calcul vânzarea Bilka, în contextul în care ştirile cu antreprenori români care îşi cedează businessurile crescute în criză au ţinut capetele de afiş în ultimii ani.

    Bilka însă, brandul de sisteme de acoperişuri metalice cu origini braşovene, nu este de vânzare, chiar dacă cifrele, după un deceniu de activitate, îi fac pe investitori să îl contacteze constant pe antreprenor: anul trecut, compania a avut o cifră de afaceri netă de 271 de milioane de lei (cca 60 mil. euro), în creştere cu 41% faţă de anul anterior, iar  în primele şase luni ale anului a înregistrat o creştere de 54%, până la 147 de milioane de lei.

    Cota de piaţă pe segmentul acoperişurilor metalice, în care este lider din 2012, a ajuns anul trecut la 30%; gradul de îndatorare al companiei se plasează la 24,23%, iar marja profitului brut, la 12,2%. 95% din cifra de afaceri se datorează produselor proprii (toate componentele sistemului de acoperiş care au ca materie primă oţelul prevopsit), iar diferenţa este realizată din vânzarea de produse complementare (un sistem complet de acoperiş are nevoie şi de accesorii precum ferestrele de mansardă, folia anticondens sau şuruburi, produse comercializate şi pentru care au parteneri strategici).

    În prezent, suprafaţa de 4 hectare şi jumătate de teren, cu cinci compartimentări de producţie, care au în total sunt 29.000 de metri pătraţi, precum şi birouri întinse pe aproximativ 4.000 de metri pătraţi, a devenit neîncăpătoare pentru planurile antreprenorului. „Toate acestea, la nivelul actualului sezon, nu ne sunt de ajuns. Cu siguranţă va trebui să facem ceva, mai ales pentru dezvoltarea produselor destinate sectorul industrial”, sugerează Ţepeş direcţia de concentrare a Bilka pentru anii următori.

    NOUL DECENIU BILKA

    Horaţiu Ţepeş şi-a făcut timp pentru interviu chiar dacă este perioada cea mai aglomerată în industria pe care activează: lunile august şi septembrie sunt vârful de sezon pe cerere, un sezon care începe imediat după perioada sărbătorilor de Paşte, de obicei în luna mai, şi se termină înainte de sărbătorile de iarnă; mai precis, este vorba despre o încetinire a cererii, fiindcă şi în ianuarie şi februarie sunt cereri, dar la un volum mai mic. „Ceea ce diferă acum faţă de anii trecuţi sunt optimismul din piaţă şi planurile de viitor care sunt constructive din toate punctele de vedere, în contextul în care şi nevoia de construcţii în România este foarte mare”, observă Ţepeş. În acest vârf de sezon, creşterile cu care Bilka s-a obişnuit încep deja să se contureze. „Din calcule bazate pe istoric, probabil că vom termina anul cu peste 400 de milioane de lei, ceea ce înseamnă că păstrăm tradiţia creşterilor anuale de 40% . Chiar dacă am ajuns la cifre foarte mari, ne ajută piaţa – este cerere şi datorită investiţiilor din trecut.”

    Şi totuşi, cât loc de creştere mai este? Antreprenorul descrie câteva dintre reperele la care se uită atunci când vine vorba de evoluţia pieţei. „Sunt mai mulţi indicatori pe care-i urmărim. Spre exemplu, materia noastră primă este oţelul prevopsit, iar piaţa din România era în 2015 de 213.000 de tone; în 2016 a ajuns la 256.000 de tone. Dacă facem o paralelă cu Polonia, care este liderul Europei în consumul de oţel prevopsit, acolo piaţa este de 900.000 de tone. Astfel, printr-un calcul comparativ raportat la populaţia Poloniei, unde trăiesc circa 40 de milioane de locuitori, rezultă o piaţă potenţială de 400.000 – 450.000  tone de oţel prevopsit.”

    Piaţa de oţel prevopsit, folosit mai ales în construcţia de hale industriale şi acoperişuri metalice, ar putea ajunge în circa 5-7 ani la un volum dublu, potrivit calculelor antreprenorului. El se aşteaptă ca nevoia de acoperişuri metalice în România să crească, context în care sunt conturate şi planurile companiei pentru următorii ani. Iar dacă toate investiţiile făcute de Bilka până acum au fost făcute preponderent pentru sectorul rezidenţial, următorii ani vizează însă sectorul industrial. „Construim un buget acum, un plan pentru investiţia în sectorul industrial, în direcţia vânzării de hale industriale la cheie. Valoarea acestui buget este de aproximativ 20 de milioane de euro, iar proiectul include şi construirea unei platforme industriale de aproximativ 10 hectare şi utilaje, o echipă, materiile prime necesare şi, bineînţeles, dezvoltarea în piaţă.”

     

  • Aşteptările reprezentanţilor World Class pentru perioada următoare: Trei deschideri noi şi 60.000 de abonaţi

    Pentru anul 2019, World Class anunţă deschiderea celui de-al 35-lea club de health&fitness, World Class Expo Park, într-un nou campus de birouri care va fi inaugurat în a doua jumătate a anului 2019 pe Bulevardul Expoziţiei, în Bucureşti. Clubul va fi încadrat în categoria Bronz şi va acoperi o arie de 1.480 de metri pătraţi. Clubul va fi echipat cu cele mai recente şi mai performante echipamente de fitness şi va avea o echipă puternică de instructori dedicaţi şi antrenori personali.

    “World Class Romania va fi un excelent partener pentru noi, în cel mai nou proiect, Expo Business Park. Vor exista numeroase companii multinaţionale pe suprafaţa de 38.000 de metri pătraţi pe care o oferim – însumând în jur de 3000 de persoane – care vor găsi tot ce au nevoie pentru o experienţă optimă de lucru şi care vor putea, de asemenea, să-şi continue stilul de viaţă sănătos în aceeaşi locaţie într-un centru de fitness profesionist”, a declarat Robert Neale, CEO al Portland Trust.

    Potrivit reprezentanţilor World Class, tendinţa ascendentă din industria de health si fitness, pe un continent puternic dominat de Occident în ceea ce priveşte dezvoltarea programelor de health, wellness & fitness, arată că Europa de Est se află pe drumul cel bun şi că soluţiile apărute pe piaţă au început să-şi valorifice potenţialul.

  • A inceput noua eră la Rapid! Buget RECORD investit de noul acţionar al echipei

    Angelescu a preluat un pachet de 40% din actiuni, iar deocamdata este neclar cine detine restul de 60%. Un lucru este cert: “Nu va exista un actionar majoritar la Rapid”, spun oficialii clubului.
     
    Alaturi de Victor Angelescu, au fost prezenti azi la conferinta de presa Daniel Pancu, Constantin Schumacher si Florin Manea.
     
    Impresarul Manea urmeaza sa detina un rol important in alcatuirea unei strategii de transferuri pe viitor.
     
    Obiectivul clubului: promovarea in Liga 1 in 2020.
     
    Sezonul trecut, Victor Angelescu a detinut clubul Sportul Snagov, si spune ca a fost convins sa vina la Rapid dupa ce a vazut meciul dintre Academia Rapid si CSA Steaua, scrie sport.ro

  • Fondurile de investiţii au alocat o sumă record pentru firmele din CEE, în 2017: 3,5 miliarde euro

    Suma este cu 113% mai ridicată faţă de cea din anul precedent şi depăşeşte cu 40% vârful anterior al regiunii, înregistrat în 2008, potrivit raportului „Central and Eastern Europe Private Equity Statistics” pentru 2017 al asociaţiei Invest Europe.

    Sectorul bunurilor de consum din regiune şi cel al serviciilor au atras majoritatea capitalului investit, trei sferturi din total, în timp ce tehnologia (IT&C) le-a urmat, ajung la o pondere de 11%.

    Citiţi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Cât mai valorează salariile când inflaţia din România atinge un record european?

    La nivelul salariului mediu pe economie, creşterea nominală din iunie 2017 până în iunie 2018 a fost de 14,33% (de la 2.380 la 2.721 de lei), dar din cauza inflaţiei, majorarea reală a fost de doar 8,93%, potrivit seriilor de date ale Institutului Naţional de Statistică. Iar dacă pe medie – ca rezultantă generală – s-a întâmplat aşa, înseamnă că există domenii în care puterea de cumpărare a crescut chiar în condiţii de scumpiri, dar există şi domenii în care, deşi salariul a crescut, puterea de cumpărare a scăzut.

    În intermedierile financiare (bănci, asigurări, pensii, fonduri mutuale), spre exemplu, salariul nominal net a crescut cu 4,39%, de la 4.581 de lei în iunie 2017 la 4.782 de lei în iunie 2018; însă, din cauza inflaţiei, salariul real – puterea de cumpărare – a scăzut cu 1%. Cu alte cuvinte, acel plus de 200 de lei la salariul finanţiştilor s-a transformat într-un minus la puterea de cumpărare, din cauza scumpirilor de peste an.
    La fel au păţit şi funcţionarii din IFN-uri (instituţiile financiare nonbancare) sau din companiile de leasing ori de brokeraj pentru microcredite: salariile lor nominale au crescut pe medie cu 2,2%, de la 4.756 de lei în iunie 2017 la 4.860 de lei în iunie 2018, dar – din cauza inflaţiei – puterea lor de cumpărare a scăzut cu 3,2%.

    Alt exemplu: în industria tutunului, care până nu demult era campioana majorărilor salariale şi domina topul veniturilor, salariul mediu a crescut cu 3,76%, de la 4.094 de lei în iunie 2017 la 4.248 de lei în iunie 2018, dar de fapt puterea de cumpărare a acestor angajaţi a scăzut cu 1,64%.

    Ghinionişti şi norocoşi în lupta cu scumpirile

    Din statistici mai reiese că petroliştii, angajaţii din domeniul gazelor şi colegii lor din domeniul extractiv par să fie cei mai ghinionişti din acest punct de vedere. Pe lângă neplăcuta scădere salarială, cu 3,8% (de la 5.478 de lei în iunie 2017 la 5.269 de lei în iunie 2018), ei s-au confruntat şi cu scumpirile de 5,4% în perioada analizată, fapt care le-a provocat o scădere a puterii de cumpărare cu 9,2%. Şi chiar cu peste 14%, în cazul angajaţilor din domeniul servicii anexe extracţiei.

    Domeniul poştă şi curierat se remarcă prin altceva: angajaţii de aici au pierdut din cauza scumpirilor exact cât au câştigat prin creşterea veniturilor, salariul lor real (ajustat cu inflaţia) urcând în acest an cu puţin peste 0%.

    De cealaltă parte, cu creşteri consistente ale puterii de cumpărare în condiţii de inflaţie, se regăsesc norocoşii din domeniile în care salariile s-au majorat spectaculos. Topul majorărilor este dominat de angajaţii din rafinării şi cocserii (+35% la salariul nominal, respectiv +29,6% la puterea de cumpărare), urmaţi de cei din companiile de editare (+33% la salariul nominal, respectiv +27,6% la puterea de cumpărare), de cei din sănătate şi asistenţă socială (+31,7% la salariul nominal, respectiv +26,3% la puterea de cumpărare) şi de lucrătorii din minele metalifere (+25,6% la salariul nominal, respectiv +27,2% la puterea de cumpărare).

    Ca o consolare pentru cei loviţi la temelia puterii de cumpărare, s-ar putea menţiona două argumente:

    1. Chiar şi în anii 2016-2017, când inflaţia era negativă, au existat domenii în care capacitatea financiară a unor angajaţi s-a erodat pentru că scăderile salariilor acestora erau mai mari decât scăderile de preţuri;

    2. Banca Naţională ne anunţă, acum, că în a doua parte a acestui an inflaţia se va tempera, coborând spre 3,5%, iar Comisia Naţională de Prognoză anticipează că majorările salariale nu se vor opri nici în 2018, nici la anul.

    Deocamdată, statisticile oficiale arată că inflaţia a „muşcat” destul de adânc din creşterile de salarii, contrazicând declaraţiile triumfaliste ale oficialilor de la butoanele economiei.

    Tot mai mulţi români pierd bătălia cu scumpirile, chiar dacă salariile lor cresc

    Cât costă inflaţia

    Din statisticile oficiale ar putea fi dedusă un fel de formulă de calcul pentru cât costă inflaţia, prima constatare fiind aceea că „preţul scumpirilor” este cu atât mai mare cu cât salariile cresc mai puţin. La nivelul mediei, unde majorarea salariului real a fost de doar 8,9% când putea fi de 14,3%, calculul arată un „preţ” de 130 de lei per salariat. Adică puterea de cumpărare, în loc să crească cu 341 de lei (cât a fost majorarea salarială nominală), a crescut doar cu 211 lei, din cauza scumpirilor. Sau: dacă salariul tău nu a crescut în ultimul an cu mai mult de 100-130 de lei (în funcţie şi de venitul net), atunci e clar că puterea ta de cumpărare s-a erodat din cauza inflaţiei.

  • Cât mai valorează salariile când inflaţia din România atinge un record european?

    La nivelul salariului mediu pe economie, creşterea nominală din iunie 2017 până în iunie 2018 a fost de 14,33% (de la 2.380 la 2.721 de lei), dar din cauza inflaţiei, majorarea reală a fost de doar 8,93%, potrivit seriilor de date ale Institutului Naţional de Statistică. Iar dacă pe medie – ca rezultantă generală – s-a întâmplat aşa, înseamnă că există domenii în care puterea de cumpărare a crescut chiar în condiţii de scumpiri, dar există şi domenii în care, deşi salariul a crescut, puterea de cumpărare a scăzut.

    În intermedierile financiare (bănci, asigurări, pensii, fonduri mutuale), spre exemplu, salariul nominal net a crescut cu 4,39%, de la 4.581 de lei în iunie 2017 la 4.782 de lei în iunie 2018; însă, din cauza inflaţiei, salariul real – puterea de cumpărare – a scăzut cu 1%. Cu alte cuvinte, acel plus de 200 de lei la salariul finanţiştilor s-a transformat într-un minus la puterea de cumpărare, din cauza scumpirilor de peste an.
    La fel au păţit şi funcţionarii din IFN-uri (instituţiile financiare nonbancare) sau din companiile de leasing ori de brokeraj pentru microcredite: salariile lor nominale au crescut pe medie cu 2,2%, de la 4.756 de lei în iunie 2017 la 4.860 de lei în iunie 2018, dar – din cauza inflaţiei – puterea lor de cumpărare a scăzut cu 3,2%.

    Alt exemplu: în industria tutunului, care până nu demult era campioana majorărilor salariale şi domina topul veniturilor, salariul mediu a crescut cu 3,76%, de la 4.094 de lei în iunie 2017 la 4.248 de lei în iunie 2018, dar de fapt puterea de cumpărare a acestor angajaţi a scăzut cu 1,64%.

    Ghinionişti şi norocoşi în lupta cu scumpirile

    Din statistici mai reiese că petroliştii, angajaţii din domeniul gazelor şi colegii lor din domeniul extractiv par să fie cei mai ghinionişti din acest punct de vedere. Pe lângă neplăcuta scădere salarială, cu 3,8% (de la 5.478 de lei în iunie 2017 la 5.269 de lei în iunie 2018), ei s-au confruntat şi cu scumpirile de 5,4% în perioada analizată, fapt care le-a provocat o scădere a puterii de cumpărare cu 9,2%. Şi chiar cu peste 14%, în cazul angajaţilor din domeniul servicii anexe extracţiei.

    Domeniul poştă şi curierat se remarcă prin altceva: angajaţii de aici au pierdut din cauza scumpirilor exact cât au câştigat prin creşterea veniturilor, salariul lor real (ajustat cu inflaţia) urcând în acest an cu puţin peste 0%.

    De cealaltă parte, cu creşteri consistente ale puterii de cumpărare în condiţii de inflaţie, se regăsesc norocoşii din domeniile în care salariile s-au majorat spectaculos. Topul majorărilor este dominat de angajaţii din rafinării şi cocserii (+35% la salariul nominal, respectiv +29,6% la puterea de cumpărare), urmaţi de cei din companiile de editare (+33% la salariul nominal, respectiv +27,6% la puterea de cumpărare), de cei din sănătate şi asistenţă socială (+31,7% la salariul nominal, respectiv +26,3% la puterea de cumpărare) şi de lucrătorii din minele metalifere (+25,6% la salariul nominal, respectiv +27,2% la puterea de cumpărare).

    Ca o consolare pentru cei loviţi la temelia puterii de cumpărare, s-ar putea menţiona două argumente:

    1. Chiar şi în anii 2016-2017, când inflaţia era negativă, au existat domenii în care capacitatea financiară a unor angajaţi s-a erodat pentru că scăderile salariilor acestora erau mai mari decât scăderile de preţuri;

    2. Banca Naţională ne anunţă, acum, că în a doua parte a acestui an inflaţia se va tempera, coborând spre 3,5%, iar Comisia Naţională de Prognoză anticipează că majorările salariale nu se vor opri nici în 2018, nici la anul.

    Deocamdată, statisticile oficiale arată că inflaţia a „muşcat” destul de adânc din creşterile de salarii, contrazicând declaraţiile triumfaliste ale oficialilor de la butoanele economiei.

    Tot mai mulţi români pierd bătălia cu scumpirile, chiar dacă salariile lor cresc

    Cât costă inflaţia

    Din statisticile oficiale ar putea fi dedusă un fel de formulă de calcul pentru cât costă inflaţia, prima constatare fiind aceea că „preţul scumpirilor” este cu atât mai mare cu cât salariile cresc mai puţin. La nivelul mediei, unde majorarea salariului real a fost de doar 8,9% când putea fi de 14,3%, calculul arată un „preţ” de 130 de lei per salariat. Adică puterea de cumpărare, în loc să crească cu 341 de lei (cât a fost majorarea salarială nominală), a crescut doar cu 211 lei, din cauza scumpirilor. Sau: dacă salariul tău nu a crescut în ultimul an cu mai mult de 100-130 de lei (în funcţie şi de venitul net), atunci e clar că puterea ta de cumpărare s-a erodat din cauza inflaţiei.

  • Piaţa auto a atins maximul ultimilor 10 ani

    „Volumul total al vânzărilor după 7 luni din acest an ajunge la 105.686 unităţi, cu 23,8% mai mult decât în aceeaşi perioadă a anului trecut, acesta fiind şi cel mai mare volum al vânzărilor de automobile înregistrat într-o perioadă similară în ultimii 10 ani (în 2009, primul an al recesiunii economice, se înregistrau doar 92.526 de unităţi)”, arată un comunicat al APIA.

    Citiţi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Un obiect obişnuit, pe care-l ţinea într-o cutie de pantofi, i-a adus o avere acestui pensionar

    Un pensionar a rămas uimit de suma extraordinară pe care a obţinut-o pentru o vază pe care o ţinea într-o cutie de pantofi, informează The Guardian.

    Un britanic a plătit o sumă record pentru o vază Hans Coper, care iniţial fusese cumpărată pentru 250 de lire sterline în anii 70, în cadrul unei licitaţii. Britanicul a plătit 381.000 de lire sterline, cel mai mare preţ oferit pentru un produs de ceramică de studio modern. Vânzarea nu numai că a l-a surprins pe pensionarul care a cumpărat-o cu 250 de lire sterline, dar întreaga piaţă.

    Vasa fusese achiziţionată de fostul soţ al femeii şi aceasta a păstrat-o într-o cutie de pantofi. Obiectul a fost iniţial estimat la 20.000 de lire sterline, însă imediat doi doritori au vrut vaza şi erau pregătiţi să ofere din start, 50-60.000 de lire sterline.  Până la această licitaţie, recordul pentru o astfel de vază era de 181.000 de lire sterline.