BusinessMagazin

Tag: nume

  • Un rege cu jumătate de normă: guvernează ţara prin Skype şi lucrează ca mecanic

    Regele Bansah, pe numele său complet Togbe Ngoryifia Cephas Kosi Bansah, conduce un regat format din 200.000 de supuşi, adică regiunea Hohoe, Ghana. Totuşi, acesta nu locuieşte în Ghana, ci în Ludwigshafen, la 80 de km distanţă de Frankfurt, potrivit The Independent.

    Bansah a ajuns în Germania printr-un program de schimb de experienţă pentru studenţi. S-a îndrăgostit de Gabrielle, actuala soţie, şi a rămas în Germania. Asta înainte de a fi numit rege. Bansah a fost încoronat în 1987 după ce bunicul său a murit. El a fost ales în dauna tatălui şi fratelui său mai mare deoarece cei doi erau stângaci, iar acesta este un semn că sunt “murdari” şi “este un semn al necinstei”.

    Rege, însă obiceiurile nu i s-au schimbat, acesta a ales să rămână în Germania, iar regela african îşi guvernează ţara prin Skype sau prin telefon şi de multe ori stă până noapte târziu pentru a media disputele dintre triburi. Se deplasează şi la faţa locului de câteva ori pe an. Funcţia sa nu este decorativă, acesta ajutând la dezvoltarea regiunii-a trimis echipament pentru purificare apei şi a ajutat la trimiterea a 22 de medici în regiune.

    Între timp, în Germania, pentru a se întreţine el a pornit o un service auto unde lucrează ca mecanic.

    Recent, a intrat în vizorul presei străine din cauza faptului că i-au fost furate cele patru coroane de aur din apartamentul său. Paguba financiară este undeva între 15-20.000 de euro

  • A pornit o companie vânzând un singur produs. Astăzi, corporaţia generează venituri de peste 50 de miliarde de dolari

    Charles Pfizer (22 martie 1824 – 19 octombrie 1906) este fondatorul multinaţionalei americane din industria farmaceutică Pfizer, companie care a ajuns anul trecut la venituri de 51,5 miliarde de dolari şi 78.000 de angajaţi, potrivit raportului anual al corporaţiei.

    Antreprenorul s-a născut în Ludwigsburg, Germania, cu numele de Karl Pfizer şi a emigrat în America în anul 1848, când avea 23 de ani, schimbându-şi numele în Charles Pfizer. Un an mai târziu, a fondat compania Charles Pfizer & Company, în parteneriat cu vărul său, Charles Erhart, care emigrase împreună cu el în căutarea de noi oportunităţi. Cei doi au investit în afacere 2.500 de dolari, bani pe care Pfizer îi împrumutase de la tatăl său.

    Au pornit compania într-o clădire din cărămidă aflată în cartierul newyorkez Brooklyn, un spaţiu modest ce servea drept birou, laborator, fabrică şi depozit, şi au început să producă primul medicament. Acesta era o versiune îndulcită de santonină, un medicament contra viermilor intestinali, afecţiune comună în perioada aceea. De profesie chimist, Pfizer a preparat medicamentul, iar partenerul său de afaceri a aplicat aroma de migdală îndulcită.

    În 1857, Pfizer a deschis un birou în Manhattan, pe strada Beekman, în inima districtului destinat produselor chimice şi medicamentelor. (11 ani mai târziu, acest birou a fost mutat într-o clădire cu patru etaje de pe strada Maiden Lane, unde, în 1978, compania a instalat unul dintre primele telefoane din New York – n.r.). Charles Pfizer călătorea deseori în Europa, pentru a menţine contactele cu producătorii de materie primă necesară medicamentelor sale. Într-una dintre aceste călătorii a cunoscut-o şi pe viitoarea sa soţie, Anna Hausch, cu care s-a căsătorit în 1859 şi cu care a avut cinci copii, dintre care doi au lucrat în cadrul companiei.

    Până în 1860, compania ajunsese să producă şi acid boric, Pfizer fiind primul producător important al acestuia şi al substanţelor derivate din acesta în SUA. Dezvoltarea a continuat şi în contextul Războiului de Secesiune (războiul dintre Nord şi Sud), când un tarif protector împotriva tartraţilor a permis companiei să înceapă producţia locală a acestora. Aceştia erau făcuţi din reziduurile încrustate rămase în butoaiele de vin. Acidul tartric avea un rol important în vindecarea soldaţilor răniţi şi îmbolnăviţi în luptă, prin urmare afacerea a devenit înfloritoare în perioada războiului.

    În afară de substanţele vândute în scopuri medicinale, Pfizer începuse să producă şi chimicale folosite în noua industrie a fotografiei. În perioada de după război, expansiunea a continuat: în 1880, cel mai important produs al lui Pfizer devenise acidul citric, folosit în prepararea sucurilor recent inventate, precum Coca-Cola şi Dr. Pepper. Produsele lor au căpătat rapid recunoaştere, un rol important în promovarea acestora avându-l şi vărul lui Pfizer. Se vorbea despre ”Calitatea Pfizer“, slogan care a fost folosit mai târziu în ambalarea medicamentelor produse de companie. În 1882, pe seama creşterii numărului de clienţi, cei doi s-au extins cu birouri şi depozite în afara New Yorkului, în Chicago, Illinois.

    În 1891, Erhart a murit, iar Pfizer a devenit unicul proprietar al afacerii. Înainte de a se retrage, Charles Pfizer a listat compania la bursă, cu acţiuni ce se vindeau cu preţul de 100 de dolari. S-a retras din afacere în 1900 şi a murit în 1906, după ce s-a accidentat căzând pe scările casei sale.

  • A pornit o companie vânzând un singur produs. Astăzi, corporaţia generează venituri de peste 50 de miliarde de dolari

    Charles Pfizer (22 martie 1824 – 19 octombrie 1906) este fondatorul multinaţionalei americane din industria farmaceutică Pfizer, companie care a ajuns anul trecut la venituri de 51,5 miliarde de dolari şi 78.000 de angajaţi, potrivit raportului anual al corporaţiei.

    Antreprenorul s-a născut în Ludwigsburg, Germania, cu numele de Karl Pfizer şi a emigrat în America în anul 1848, când avea 23 de ani, schimbându-şi numele în Charles Pfizer. Un an mai târziu, a fondat compania Charles Pfizer & Company, în parteneriat cu vărul său, Charles Erhart, care emigrase împreună cu el în căutarea de noi oportunităţi. Cei doi au investit în afacere 2.500 de dolari, bani pe care Pfizer îi împrumutase de la tatăl său.

    Au pornit compania într-o clădire din cărămidă aflată în cartierul newyorkez Brooklyn, un spaţiu modest ce servea drept birou, laborator, fabrică şi depozit, şi au început să producă primul medicament. Acesta era o versiune îndulcită de santonină, un medicament contra viermilor intestinali, afecţiune comună în perioada aceea. De profesie chimist, Pfizer a preparat medicamentul, iar partenerul său de afaceri a aplicat aroma de migdală îndulcită.

    În 1857, Pfizer a deschis un birou în Manhattan, pe strada Beekman, în inima districtului destinat produselor chimice şi medicamentelor. (11 ani mai târziu, acest birou a fost mutat într-o clădire cu patru etaje de pe strada Maiden Lane, unde, în 1978, compania a instalat unul dintre primele telefoane din New York – n.r.). Charles Pfizer călătorea deseori în Europa, pentru a menţine contactele cu producătorii de materie primă necesară medicamentelor sale. Într-una dintre aceste călătorii a cunoscut-o şi pe viitoarea sa soţie, Anna Hausch, cu care s-a căsătorit în 1859 şi cu care a avut cinci copii, dintre care doi au lucrat în cadrul companiei.

    Până în 1860, compania ajunsese să producă şi acid boric, Pfizer fiind primul producător important al acestuia şi al substanţelor derivate din acesta în SUA. Dezvoltarea a continuat şi în contextul Războiului de Secesiune (războiul dintre Nord şi Sud), când un tarif protector împotriva tartraţilor a permis companiei să înceapă producţia locală a acestora. Aceştia erau făcuţi din reziduurile încrustate rămase în butoaiele de vin. Acidul tartric avea un rol important în vindecarea soldaţilor răniţi şi îmbolnăviţi în luptă, prin urmare afacerea a devenit înfloritoare în perioada războiului.

    În afară de substanţele vândute în scopuri medicinale, Pfizer începuse să producă şi chimicale folosite în noua industrie a fotografiei. În perioada de după război, expansiunea a continuat: în 1880, cel mai important produs al lui Pfizer devenise acidul citric, folosit în prepararea sucurilor recent inventate, precum Coca-Cola şi Dr. Pepper. Produsele lor au căpătat rapid recunoaştere, un rol important în promovarea acestora avându-l şi vărul lui Pfizer. Se vorbea despre ”Calitatea Pfizer“, slogan care a fost folosit mai târziu în ambalarea medicamentelor produse de companie. În 1882, pe seama creşterii numărului de clienţi, cei doi s-au extins cu birouri şi depozite în afara New Yorkului, în Chicago, Illinois.

    În 1891, Erhart a murit, iar Pfizer a devenit unicul proprietar al afacerii. Înainte de a se retrage, Charles Pfizer a listat compania la bursă, cu acţiuni ce se vindeau cu preţul de 100 de dolari. S-a retras din afacere în 1900 şi a murit în 1906, după ce s-a accidentat căzând pe scările casei sale.

  • A pornit o companie vânzând un singur produs. Astăzi, corporaţia generează venituri de peste 50 de miliarde de dolari

    Charles Pfizer (22 martie 1824 – 19 octombrie 1906) este fondatorul multinaţionalei americane din industria farmaceutică Pfizer, companie care a ajuns anul trecut la venituri de 51,5 miliarde de dolari şi 78.000 de angajaţi, potrivit raportului anual al corporaţiei.

    Antreprenorul s-a născut în Ludwigsburg, Germania, cu numele de Karl Pfizer şi a emigrat în America în anul 1848, când avea 23 de ani, schimbându-şi numele în Charles Pfizer. Un an mai târziu, a fondat compania Charles Pfizer & Company, în parteneriat cu vărul său, Charles Erhart, care emigrase împreună cu el în căutarea de noi oportunităţi. Cei doi au investit în afacere 2.500 de dolari, bani pe care Pfizer îi împrumutase de la tatăl său.

    Au pornit compania într-o clădire din cărămidă aflată în cartierul newyorkez Brooklyn, un spaţiu modest ce servea drept birou, laborator, fabrică şi depozit, şi au început să producă primul medicament. Acesta era o versiune îndulcită de santonină, un medicament contra viermilor intestinali, afecţiune comună în perioada aceea. De profesie chimist, Pfizer a preparat medicamentul, iar partenerul său de afaceri a aplicat aroma de migdală îndulcită.

    În 1857, Pfizer a deschis un birou în Manhattan, pe strada Beekman, în inima districtului destinat produselor chimice şi medicamentelor. (11 ani mai târziu, acest birou a fost mutat într-o clădire cu patru etaje de pe strada Maiden Lane, unde, în 1978, compania a instalat unul dintre primele telefoane din New York – n.r.). Charles Pfizer călătorea deseori în Europa, pentru a menţine contactele cu producătorii de materie primă necesară medicamentelor sale. Într-una dintre aceste călătorii a cunoscut-o şi pe viitoarea sa soţie, Anna Hausch, cu care s-a căsătorit în 1859 şi cu care a avut cinci copii, dintre care doi au lucrat în cadrul companiei.

    Până în 1860, compania ajunsese să producă şi acid boric, Pfizer fiind primul producător important al acestuia şi al substanţelor derivate din acesta în SUA. Dezvoltarea a continuat şi în contextul Războiului de Secesiune (războiul dintre Nord şi Sud), când un tarif protector împotriva tartraţilor a permis companiei să înceapă producţia locală a acestora. Aceştia erau făcuţi din reziduurile încrustate rămase în butoaiele de vin. Acidul tartric avea un rol important în vindecarea soldaţilor răniţi şi îmbolnăviţi în luptă, prin urmare afacerea a devenit înfloritoare în perioada războiului.

    În afară de substanţele vândute în scopuri medicinale, Pfizer începuse să producă şi chimicale folosite în noua industrie a fotografiei. În perioada de după război, expansiunea a continuat: în 1880, cel mai important produs al lui Pfizer devenise acidul citric, folosit în prepararea sucurilor recent inventate, precum Coca-Cola şi Dr. Pepper. Produsele lor au căpătat rapid recunoaştere, un rol important în promovarea acestora avându-l şi vărul lui Pfizer. Se vorbea despre ”Calitatea Pfizer“, slogan care a fost folosit mai târziu în ambalarea medicamentelor produse de companie. În 1882, pe seama creşterii numărului de clienţi, cei doi s-au extins cu birouri şi depozite în afara New Yorkului, în Chicago, Illinois.

    În 1891, Erhart a murit, iar Pfizer a devenit unicul proprietar al afacerii. Înainte de a se retrage, Charles Pfizer a listat compania la bursă, cu acţiuni ce se vindeau cu preţul de 100 de dolari. S-a retras din afacere în 1900 şi a murit în 1906, după ce s-a accidentat căzând pe scările casei sale.

  • Care este legătura dintre “Wonder Woman” şi detectorul de minciuni

    Poligraful (detector de minciuni) este un aparat care înregistrează schimbările apărute în procesele fiziologice (ritmul respiraţiei, presiunea arterială, conductivitatea electrică a pielii) atunci când un subiect este testat fiind pus să răspundă la anumite întrebări.

    William Moulton Martston este inventatorul unui obiect care măsura tensiunea arterială, ce apoi avea să fie utilizat în poligraful modern. Maşinăria lui Martson indica o corelaţie pozitivă puternică între tensiunea arterială sistolică şi minciună.

    Martson a absolvit Facultatea de Drept de la Harvard în 1918 şi principala inspiraţie a lui Martson pentru crearea dispozitivului său a fost, se pare, soţia sa, Elizabeth Holloway Mortson. El nu a fost singurul, sau primul care a lucrat la un asemenea dispozitiv, dar cu toate acestea s-a autointitulat “părintele poligrafului”.

    De asemenea, John Augustus Larson a realizat un dispozitiv care înregistra tensiunea arterială şi conductivitatea electrică a pielii în 1921. Dispozitivul a fost perfectat de către Leonarde Keeler, apoi FBI a cumpărat dispozitivul servind drept prototipul poligrafului modern.

    Revenind la Mortson, acesta este şi autorul benzilor desenate “Wonder Woman”, sub pseudonimul Charles Moulton. Două femei, soţia sa şi Olive Byrne, au influenţat foarte mult creaţia personajului “Femeia Fantastică”.

    Wonder Woman a apărut pentru prima dată pe marele ecran anul trecut în filmul ”Batman vs. Superman: Dawn of Justice“, salvând situaţia complicată cu care se confruntau cei doi supereroi. I-a luat nu mai puţin de 10 ani femeii fantastice să debuteze în cinematografe. Filmul Wonder Woman (2017) a impresionat atât criticii cât şi fanii, având încasări globale de peste 767 milioane de dolari.

    “Professor Marston & the Wonder Woman” este un film biografic ce spune povestea lui Elizabeth Holloway Marston, soţului ei William Moulton Marston, lui Olive Byrne şi povestea creări benzilor desenate “Wonder Woman”.

  • Care este legătura dintre “Wonder Woman” şi detectorul de minciuni

    Poligraful (detector de minciuni) este un aparat care înregistrează schimbările apărute în procesele fiziologice (ritmul respiraţiei, presiunea arterială, conductivitatea electrică a pielii) atunci când un subiect este testat fiind pus să răspundă la anumite întrebări.

    William Moulton Martston este inventatorul unui obiect care măsura tensiunea arterială, ce apoi avea să fie utilizat în poligraful modern. Maşinăria lui Martson indica o corelaţie pozitivă puternică între tensiunea arterială sistolică şi minciună.

    Martson a absolvit Facultatea de Drept de la Harvard în 1918 şi principala inspiraţie a lui Martson pentru crearea dispozitivului său a fost, se pare, soţia sa, Elizabeth Holloway Mortson. El nu a fost singurul, sau primul care a lucrat la un asemenea dispozitiv, dar cu toate acestea s-a autointitulat “părintele poligrafului”.

    De asemenea, John Augustus Larson a realizat un dispozitiv care înregistra tensiunea arterială şi conductivitatea electrică a pielii în 1921. Dispozitivul a fost perfectat de către Leonarde Keeler, apoi FBI a cumpărat dispozitivul servind drept prototipul poligrafului modern.

    Revenind la Mortson, acesta este şi autorul benzilor desenate “Wonder Woman”, sub pseudonimul Charles Moulton. Două femei, soţia sa şi Olive Byrne, au influenţat foarte mult creaţia personajului “Femeia Fantastică”.

    Wonder Woman a apărut pentru prima dată pe marele ecran anul trecut în filmul ”Batman vs. Superman: Dawn of Justice“, salvând situaţia complicată cu care se confruntau cei doi supereroi. I-a luat nu mai puţin de 10 ani femeii fantastice să debuteze în cinematografe. Filmul Wonder Woman (2017) a impresionat atât criticii cât şi fanii, având încasări globale de peste 767 milioane de dolari.

    “Professor Marston & the Wonder Woman” este un film biografic ce spune povestea lui Elizabeth Holloway Marston, soţului ei William Moulton Marston, lui Olive Byrne şi povestea creări benzilor desenate “Wonder Woman”.

  • Care este legătura dintre “Wonder Woman” şi detectorul de minciuni

    Poligraful (detector de minciuni) este un aparat care înregistrează schimbările apărute în procesele fiziologice (ritmul respiraţiei, presiunea arterială, conductivitatea electrică a pielii) atunci când un subiect este testat fiind pus să răspundă la anumite întrebări.

    William Moulton Martston este inventatorul unui obiect care măsura tensiunea arterială, ce apoi avea să fie utilizat în poligraful modern. Maşinăria lui Martson indica o corelaţie pozitivă puternică între tensiunea arterială sistolică şi minciună.

    Martson a absolvit Facultatea de Drept de la Harvard în 1918 şi principala inspiraţie a lui Martson pentru crearea dispozitivului său a fost, se pare, soţia sa, Elizabeth Holloway Mortson. El nu a fost singurul, sau primul care a lucrat la un asemenea dispozitiv, dar cu toate acestea s-a autointitulat “părintele poligrafului”.

    De asemenea, John Augustus Larson a realizat un dispozitiv care înregistra tensiunea arterială şi conductivitatea electrică a pielii în 1921. Dispozitivul a fost perfectat de către Leonarde Keeler, apoi FBI a cumpărat dispozitivul servind drept prototipul poligrafului modern.

    Revenind la Mortson, acesta este şi autorul benzilor desenate “Wonder Woman”, sub pseudonimul Charles Moulton. Două femei, soţia sa şi Olive Byrne, au influenţat foarte mult creaţia personajului “Femeia Fantastică”.

    Wonder Woman a apărut pentru prima dată pe marele ecran anul trecut în filmul ”Batman vs. Superman: Dawn of Justice“, salvând situaţia complicată cu care se confruntau cei doi supereroi. I-a luat nu mai puţin de 10 ani femeii fantastice să debuteze în cinematografe. Filmul Wonder Woman (2017) a impresionat atât criticii cât şi fanii, având încasări globale de peste 767 milioane de dolari.

    “Professor Marston & the Wonder Woman” este un film biografic ce spune povestea lui Elizabeth Holloway Marston, soţului ei William Moulton Marston, lui Olive Byrne şi povestea creări benzilor desenate “Wonder Woman”.

  • Câştigă peste 200 de mil. de dolari într-o singură lună şi cu toate astea nimeni nu ştie cine e. Tot ce se ştie despre el este un număr

    Un trader necunoscut, care se recomandă în tranzacţii doar cu un nume, a investit 55 de milioane de dolari; ca urmare a câştigurilor din tranzacţii de monedă virtuală, suma pe care o gestionează a ajuns la 283 de milioane de dolari, relatează Bloomberg. Şi asta în puţin mai mult de o lună.
     
    Singurul lucru cunoscut despre această persoană este un portofel virtual identificat cu codul 0x00A651D43B6e209F5Ada45A35F92EFC0De3A5184, conform unei postări pe Instagram din 11 iunie.
     
    El sau ea, sau ei (în caz ca sunt mai mulţi) sau alcineva, care încearcă să treacă drept acest trader a înregistrat un profit de 413% din achiziţia de monedă virtuală ether. Achiziţia de monedă virtuală a avut loc în prima parte a acestui an.
     
    Identităţile secrete sunt acum la modă în spaţiul virtual, mai cu seamă în ce priveşte monede virtuale. Acum, valoarea totală a monedelor virtuale, aşa cum sunt bitcoin sau ether, a depăşit la 6 iunie pragul de 100 de miliarde de dolari, adică aproape de valoarea de piaţă a McDonald’s Corp.
     
    Ca urmare, au apărut opinii cum că acest domeniu ar trebui reglementat, astfel încât portofelele virtuale ar trebui asociate cu identităţi umane. 
     
    Secretomania în domeniu persistă încă de la începutul acestui deceniu, când Ross Ulbricht, care avea drept pseudonim Dread Pirate Roberts, s-a folosit de bitcoin penbtru a spăla bani câştigaţi din trafic de narcotice. Acum el este în puşcărie. 
     
    Ceea ce nu înseamnă că 0x00A651D43B6e209F5Ada45A35F92EFC0De3A5184 sau alte entităţi similare sunt implicate în ceva ilegal. Valoarea monedei ether, de pildă, a crescut de la 8 dolari pe unitate, la începutul acestui an, pânp la aproape 400 de dolari în iunie. Acum s-a stabilizat în jurul valorii de 250 de dolari.
     
    „Credibilitatea monedelor virtuale nu va creşte dacă vor fi asociate cu fapte su grupări criminale. În acest context, anomimitatea va deveni mai degrabă un minus decât un atu pentru monedele virtuale”, arată un proiect de lege al Parlamentului European.
     
    Conform Bloomberg, 0x00A651D43B6e209F5Ada45A35F92EFC0De3A5184 nu a putut fi contactat pentru declaraţii.

  • Nimeni nu o cunoaşte, dar este una dintre cele mai PUTERNICE şi de TEMUT femei din Europa. Cele mai puternice companii din lume tremură când aud numele ei

    Ea va trebui să caute în toată Germania cele mai profitabile investiţii, potrivit WSJ.
     
    Zypora Kupferberg a intrat în contact cu compania lui Warren Buffett în momentul în care trebuia să găsesască un cumpărător pentru o firmă de accesorii motociclete. În anul 2015 a reuşit să încheie tranzacţia, firma lui Warren Buffett, Berkshire Hathaway, achiziţionând compania de accesorii pentru 448 de milioane de dolari.
     
    „Are un simţ extraordinar cu privire la pariurile care merită făcute. Ne ajută foarte mult să avem pe cineva care să ne înţeleagă şi să ne reprezinte cât mai bine în Germania”, a spus Buffett.
     

  • Cea mai agresivă primăriţă din Europa, care s-a luptat cu băncile pentru drepturile oamenilor: “Niciodată să nu aveţi încredere în noi”

    Colau pusese bazele PAH (Platforma pentru Victimele Ipotecilor), organizaţie ce susţinea drepturile civile ale celor ce nu îşi mai puteau permite ratele către bănci.

    În cadrul discursului său, Colau l-a atacat direct pe Javier Rodriguez Pellitero, secretarul general al Asociaţiei Băncilor din Spania, numindu-l “un criminal ce trebuie tratat ca atare.” Video-ul ce prezintă discursul lui Colau a devenit repede viral, iar numele ei a devenit cunoscut în fiecare casă din stat.

    Doi ani mai târziu, îmbrăcată într-un tricou, Ada Colau apărea în faţa camerelor de luat vederi ca noul primar ales al Barcelonei. Ziua alegerilor, 25 mai 2015, avea să intre în istorie ca ziua în care catalunezii au ales prima femeie ca primar.

    Din acel moment, Colau a promis că va guverna “în slujba oamenilor”: “Niciodată să nu vă încredeţi în abilitatea noastră, a conducătorilor, de a vă reprezenta în totalitate”, le-a spus ea suporterilor. “Daţi-ne afară dacă nu facem ceea ce am promis că vom face… dar aveţi în vedere faptul că nu putem rezolva toate problemele din prima zi.”