BusinessMagazin

Tag: lux

  • Medicul veterinar din Romania care a construit împreună cu prietena ei un brand de fashion de lux

    ”Numele de Akasha Asai a venit ca un joc de cuvinte cu inspiraţii orientale. Am pornit de la «Akasha», care este un nume de regină, şi am completat cu «Asai» pentru a-i oferi unicitate. Ne-am dorit un nume aparte, care să poată trece graniţele ţării, şi credem că am reuşit ce

    ne-am propus“, descrie Adela David modul în care a venit ideea denumirii brandului de fashion lansat anul acesta. Antreprenoarea a lansat atelierul Akasha Asai împreună cu Suzana Pleşca, prietena ei din copilărie, după ce ambele au avut parcursuri profesionale atipice. De altfel, Adela David povesteşte că nu şi-a imaginat niciodată că va avea într-o zi un atelier. A absolvit Facultatea de Medicină Veterinară în 2014, iar cariera ei a luat o altă turnură după ce a urmat un curs de design vestimentar în cadrul Atelierelor Ilbah.

    Nici pentru Suzana Pleşca drumul în industria modei nu a fost unul prestabilit: a absolvit Facultatea de Film, iar de profesie este fotograf. Cele două antreprenoare s-au împrietenit când erau copii: au făcut cunoştinţă la 14 ani, când Adela David s-a transferat la şcoala în care învăţa Suzana Pleşca. 17 ani mai târziu au ajuns să şi lucreze împreună, după ideea dezvoltării atelierului de design: ”Ideea înfiinţării atelierului a venit după multe nopţi de brainstorming în care am încercat să construim un plan care să includă pasiunea noastră pentru modă“. Aceasta a început să prindă contur după debutul Adelei David la Bucharest Fashion Week, unde a prezentat o colecţie formată din cinci rochii de seară. ”Acela a fost momentul în care mi-am dat seama că îmi doresc o afacere care să-mi aparţină, un atelier în care să-mi pot transforma schiţele în realitate.“

    Primii paşi pe care i-au făcut în această direcţie, înainte de înfiinţarea legală a proiectului, au fost căutarea furnizorilor de materiale, deoarece voiau să fie sigure că vor găsi textilele potrivite pentru schiţele Adelei David. ”Am călătorit prin toată ţara căutând furnizori şi abia după ce ne-am asigurat de sursă şi de continuitatea aprovizionării cu materiale am înaintat procedurile legale necesare înfinţării unei societăţi.“ Investiţia iniţială, cumulată în jurul sumei de 20.000 de euro, a fost împărţită şi direcţionată către achiziţionarea materialelor şi către manopera rochiilor, iar restul banilor au fost distribuiţi atât pentru studioul de prezentare, cât şi pentru dotarea atelierului unde produc broderiile care, ulterior, sunt aplicate pe haine. ”Amortizarea investiţiei este o perspectivă mai îndepărtată faţă de obiectivele noastre actuale. Ne concentrăm pe dezvoltare şi creştere, aşa că am decis să reinvestim în acest an 80% din încasări. Ne putem gândi la amortizarea investiţiei abia după primii doi ani de activitate“, descrie Adela David aşteptările pe care le are în această privinţă. Pentru primul an de activitate, previzionează vânzări de peste 35.000 de euro.

    Cele două antreprenoare vizează un segment de piaţă format din cliente care au între 25 şi 45 de ani, cu carieră în mediul corporate şi care ocupă poziţii de management, de nivel mediu sau superior. Adela David îşi caracterizează clientele drept femei puternice şi independente care tind să aleagă piese clasice, elegante, dar care în acelaşi timp sunt aliniate cu trendurile internaţionale de modă. ”Călătoresc mult, preţuiesc întâlnirile sociale şi îşi doresc să arate întotdeauna impecabil. Femeia Akasha Asai acordă multă importanţă detaliilor şi este preocupată de calitatea hainelor pe care le poartă“, explică antreprenoarea.

  • „Ograda cu struţi”, afacere cu profit de 100.000 de euro anual, pornită la Sebeş cu banii din nuntă

    În anul 2009, Anca şi Marius Farcaşiu au cumpărat două femele de struţ şi un mascul, iar în prezent au 30 de familii, sacrificând, în fiecare an peste 1.000 de păsări.

    „Înainte să ne apucăm de această afacere am trimis câteva e-mailuri în Germania, Franţa şi Olanda să vedem dacă cineva e dispus să cumpere carne de struţ. Am fost surprins să primim înapoi câte tone le putem livra pe săptămână. În secunda doi m-am apucat de această afacere cu struţi, pregătind ograda, fără să mă mai gândesc unde vreau să ajung. Era clar că acolo voiam să ajung”, a declarat corespondentului MEDIAFAX, Marius Farcaşiu.

    Antreprenorul a adăugat că a reuşit să se dezvolte investind profitul şi dublând, astfel, de la an la an, numărul familiilor de struţi. Anul acesta a luat primul credit pentru a finaliza un abator în care sacrifică păsările.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Cum arată noul vagon al primului tren de lux din România. “Chiar nu merită oboseala şi riscul de a face 7-8 ore pe drum, cu maşina”

    Pe Facebook, Jurnal Feroviar a postat fotografii cu mesajul: „Momentul asteptat aproape 5 luni a sosit. Astra TransCarpatic ne-a prezentat ieri 09/11, al 2-lea vagon de clasa intrat in serviciul comercial dupa 20-90 043 a aparut in peisajul feroviar si 20-70 006. E incadrat ca 20-70 pentru ca are V.max de 160km/h.

    Pana acum, pentru trenurile de noapte, ATC detine teoretic o flota de 14/15 vagoane impartite in felul urmator;

    – 5 vagoane de dormit;
    – 7 vagoane cuseta;
    – 2 vagoane de clasa 006, 043 posibil sa existe si al 3-lea 036 in probe la Arad.

    Informatiile despre vagoane sunt pur informative, daca cineva are date exacte il rugam sa le impartaseasca si cu noi, pur si simplu recunosc ca le-am pierdut numerotarea.

    Odata cu intrarea pe M900 de la noul mers din 10 decembrie 2017, se va rezolva o problema majora pe aceasta ruta, ATC venind cu cele mai bune servicii pe o ruta unde trenurile si vagoanele la momentul actual sunt insuficiente si in cursul saptamanii nu numai vineri-duminica”.

  • Vrei un job plătit cu 10.000 de dolari pe lună, cazare în hoteluri de lux din Cancun? Mai ai timp până pe 17 decembrie să aplici. Ce trebuie să faci

    Cancun.com este un website turistic care promovează oraşul turistic mexican. Acesta a lansat recent o campanie pentru a-şi găsi următorul ”Cancun Experience Officer” – CEO. El are responsabilitatea de a fi imaginea destinaţiei pentru şase luni; trebuie, totodată, să promoveze plajele Cancunului, destinaţiile urbane şi minunile naturale şi să povestească lumii despre acestea. Aventurile lui vor include înotul alături de rechini balenă, căţăratul pe piramide vechi de 3.000 de ani şi servicii VIP la cluburile de noapte.

    Cel care obţine jobul va fi plătit cu 10.000 de dolari pe lună, după cum reiese din descrierea postului; în acelaşi timp, Cancun.com va acoperi toate cheltuielile acestuia cât timp va deţine acest rol. Compania furnizează şi echipamentul foto şi video necesar pentru capturarea tuturor acestor experienţe.

    Postul este deschis fie pentru o persoană sau o echipă cu experienţă în social media (chiar dacă plata nu creşte odată cu numărul persoanelor care primesc jobul). ”Nu trebuie să fie cineva care are un milion de followers pe Instagram”, a declarat Chad Meyerson, general managerul Cancun.com. ”Poate să fie cienva care este doar foarte pasionat de această destinaţie şi vrea să meargă acolo pentru a documenta tot ceea ce aceasta are de oferit.”

    Pentru a aplica, toţi candidaţii trebuie să înscrie un videoclip de 60 de secunde în care să descrie ce ar face CEO-ul ideal al Cancunului; deadline-ul este 17 decembrie. Candidaţii trebuie să aibă peste 18 ani, un paşaport valid şi să fie dispuşi să locuiască în Cancun pe toată durata programului.

  • Ţara care vrea să implementeze un sistem cu note pentru cetăţeni. În funcţie de note poţi lua un credit mai bun sau chiar beneficia de prietenia apropiaţilor

    Acţiunea se petrece în primul episod al celei de a treia serii a serialului Black Mirror. într-un decor în culori pastel, oamenii pot să îşi ofere ratinguri reciproc în baza interacţiunilor din viaţa de zi cu zi. Lacie, personajul principal, este o tânără obsedată de scorul ei, ce se plasează la 4,2 (dintr-un maxim de 5) şi pe care vrea să şi-l crească la 4,5 pentru a obţine un discount la achiziţia unui apartament de lux.

    În încercările ei de a se face plăcută în sistemul care îmbină viaţa reală cu ratingurile din social media, vorbeşte cu un consultant care îi sugerează să câştige atenţia persoanelor cu ratinguri mari, care au un impact pozitiv asupra scorului ei. Reuşeşte astfel să se apropie de o prietenă populară din copilărie şi să obţină o invitaţie de participare în calitate de domnişoară de onoare la nunta ei. în drumul spre acest eveniment varsă, în grabă, cafeaua pe un trecător pe trecerea de pietoni, iar de aici evaluarea ei intră pe o pantă descendentă: la aeroport i se spune că, din cauza ratingului pe care îl are, nu poate să urce în avionul plin şi, în urma reacţiei ei – umane de altfel –  intervine securitatea şi este astfel penalizată şi mai mult. De aici încolo acţiunile ei conduc spre scăderea la zero a ratingului, moment în care ajunge într-o închisoare, alături de alţi eşuaţi social. 

    Nosedive, unul dintre episoadele din Black Mirror cu cele mai bine recenzii, pare să traseze viitorul – cel puţin în viziunea guvernului chinez. Acesta plănuieşte să lanseze un sistem de credite sociale până în 2020, cu scopul de a stabili nivelul de încredere al celor 1,3 miliarde de locuitori ai ţării. Pe 14 iunie 2014, Consiliul de Stat din China a publicat un document numit ”Planificarea proiectului pentru construirea unui sistem de credite sociale“, analizat într-un amplu articol al publicaţiei britanice Wired

    . Planul conţinea o idee radicală: cum ar fi dacă ar exista un sistem naţional de evaluare a încrederii care ar indica, în baza unui rating, ce fel de cetăţean eşti? O lume în care multe dintre activităţile noastre zilnice sunt constant monitorizate şi evaluate: ce cumpărăm din magazinele online, dar şi din cele fizice; cine sunt prietenii noştri şi cum interacţionăm cu ei, câte ore petrecem urmărind un anumit tip de conţinut sau jucând jocuri video; ce facturi şi taxe plătim (sau nu). Nu este greu de imaginat un astfel de scenariu, în contextul în care acest lucru aproape se întâmplă deja prin giganţi colectori de informaţii precum Google, Facebook, Instagram sau aplicaţiile de monitorizare a sănătăţii precum cele ale Fitbit. Imaginaţi-vă acum un sistem unde toate aceste comportamente sunt evaluate ca pozitive sau negative şi transformate într-un număr, potrivit unor reguli stabilite de guvern.

    Acest lucru ar genera Scorul de Cetăţean al fiecărui individ şi ar spune tuturor dacă acesta este sau nu demn de încredere. în plus, evaluarea indivizilor ar fi afişată public, disponibilă întregii populaţii şi folosită pentru a determina eligibilitatea pentru obţinerea unui credit sau a unui loc de muncă, pentru a stabili şcoala la care va merge copilul nostru sau chiar şi şansele de a ieşi la o întâlnire.

    Proiectul este deja pus la cale în China, unde guvernul dezvoltă Sistemul Social de Credite (Social Credit System – SCS) pentru a evalua nivelul de încredere al celor 1,3 miliarde de cetăţeni. Guvernul chinez promovează sistemul drept o modalitate dezirabilă de măsurare şi creştere a ”încrederii“ la nivelul naţiunii şi de construire a unei culturi a ”sincerităţii“. ”Aceasta va crea un mediu de opinie publică în care păstrarea încrederii este glorioasă şi va întări credibilitatea în afacerile guvernamentale, credibilitatea comercială, socială şi va contribui la construirea credibilităţii judiciare“, spun declaraţiile publice referitoare la acest proiect citate de Wired.

    ”Este urmărirea comportamentului consumatorilor cu o influenţă politică orwelliană“, interpretează Johan Lagerlvist, un specialist al Institutului Suedez de Afaceri Internaţionale, sistemul de credite sociale. Rogier Creemers, un cercetător postdoctoral specializat în lege şi guvernanţă chineză la Institutul Van Vollenhoven de la Universitatea Leiden, care a publicat o traducere detaliată a planului, l-a comparat cu recenziile de pe Yelp, în care ”statul-bonă“ veghează peste umărul indivizilor. Deocamdată, tehnic vorbind, participarea la Scorul Cetăţenilor din China este opţională.

    Până în 2020 va fi însă obligatorie. Comportamentul fiecărui cetăţean, dar şi persoanelor juridice – orice companie sau orice altă entitate – va fi evaluat şi clasificat, fie ei că îşi doresc acest lucru sau nu. Până la implementarea programului în 2020, guvernul testează proiectul. în acest ”mariaj“ dintre supravegherea comunistă şi capitalism, guvernul a oferit licenţa pentru opt companii private în vederea dezvoltării sistemelor şi algoritmilor pentru realizarea scorurilor creditelor sociale. în mod predictibil, giganţi ai datelor administrează două dintre cele mai cunoscute proiecte de acest tip.

    Primul este China Rapid Finance, un partener al reţelei sociale Tencent şi dezvoltatorul aplicaţiei de mesagerie WeChat, care are mai mult de 850 de milioane de utilizatori activi. Celălalt, Sesame Credit, este deţinut de Ant Financial Services Group (AFSG), o companie afiliată Alibaba. Ant Financial Services vinde produse de asigurare şi oferă credite companiilor mici şi mijlocii. Totuşi, adevărata vedetă a Ant este AliPay, ramura de plăţi folosită de oameni nu doar pentru achiziţiile online, dar şi pentru restaurante, taxiuri, taxe şcolare, bilete de cinema şi chiar şi pentru transferuri de bani între utilizatori. Sesame Credit a făcut echipă cu alte platforme generatoare de date, precum Didi Chuxing, compania de ride-hailing care a fost principalul competitor al Uber în China înainte ca aceasta să cumpere operaţiunile din China ale companiei americane în 2016, dar şi Baihe, cel mai mare serviciu de matchmaking al ţării. Nu este dificil de observat cum toate acestea se acumulează în munţi de date pe care Sesame Credit îi poate folosi pentru a evalua comportamentul oamenilor, în vederea oferirii unui rating corespunzător.

    Cum sunt, mai exact, evaluaţi indivizii? Cei de pe Sesame Credite sunt ”preţuiţi“ în baza unui scor care variază între 350 şi 950 de puncte. Alibaba nu divulgă algoritmul complex folosit pentru a calcula numărul, dar dezvăluie totuşi că sunt cinci factori incluşi în ecuaţie. Primul este istoria de plăţi. Spre exemplu, cetăţeanul îşi plăteşte cheltuielile de electricitate şi factura telefonică la timp? Următorul factor este capacitatea de împlinire, definită drept ”abilitatea unui utilizator de a îndeplini obligaţiile din contractul său“. Al treilea factor este reprezentat de caracteristicile personale, ce includ verificarea de informaţii personale precum telefonul mobil al cuiva şi adresa. Lucrurile încep însă să devină mai interesante la a patra categorie, comportamentul şi preferinţele.

    Sub acest sistem, ceva inofensiv precum obiceiurile de cumpărare ale unei persoane poate deveni o măsură a caracterului său. Alibaba admite că judecă oamenii în baza tipurilor de produse pe care ei le ccumpără. ”Cineva care joacă jocuri video timp de 10 ore pe zi, spre exemplu, ar fi considerată o persoană inactivă“, spune Li Yingyun, directorul de tehnologie al Sesame. ”Cineva care cumpără în mod frecvent scutece este părinte, care este cel mai probabil să aibă un simţ al responsabilităţii mai ridicat.“

     

  • Oraşul din România care prinde din urmă Bucureştiul şi Clujul

    „Anul acesta estimăm că vom ob­ţine afaceri de 28 de mi­lioa­ne de lei, după un plus de circa 15%. A fost un an dificil şi greu de pre­vizionat, nu unul cursiv pre­cum pre­ce­denţii. Nesi­gu­ranţa din mediul politic s-a simţit şi în mediul eco­nomic, afectând dorinţa de cumpărare a clienţilor“, spune Loredana Butnaru, executi­vul român care conduce operaţiunile locale de retail şi distribuţie ale Miele.

    Cititi mai multe pe www.zf.ro

  • Oraşul din România care prinde din urmă Bucureştiul şi Clujul

    „Anul acesta estimăm că vom ob­ţine afaceri de 28 de mi­lioa­ne de lei, după un plus de circa 15%. A fost un an dificil şi greu de pre­vizionat, nu unul cursiv pre­cum pre­ce­denţii. Nesi­gu­ranţa din mediul politic s-a simţit şi în mediul eco­nomic, afectând dorinţa de cumpărare a clienţilor“, spune Loredana Butnaru, executi­vul român care conduce operaţiunile locale de retail şi distribuţie ale Miele.

    Cititi mai multe pe www.zf.ro

  • Când aroganţa nu are limite. Soţia unui miliardar face baie în şampanie, plăteşte 20.000 de lire pentru un tuns şi cheltuieşte 1 mil. de lire pe haine

    În timpul procesului de divorţ de luna aceasta, Christina Estrada, un fost manechin, soţie de miliardar, şi-a dezvăluit cheltuielile „necesare” exorbitante şi pretenţiile finanicare pe care le are de la fostul său soţ, multimiliardarul Sheikh Walid Juffali. Ea a primit 53 de milioane de lire sterline, cea mai mare sumă dată într-un astfel de proces de către tribunalul londonez. Christina Estrada, care susţine că „are nevoie de fiecare penny din aceşti bani”, cheltuie un  milion de lire pe haine în fiecare an, 250.000 de lire pe vacanţa la Paris, 94,000 pentru tratamentele de înfrumuseţare şi de 9,400 de lire pentru patru cutii de de cremă de faţă.
    Dar ce altceva mai face soţia unui miliardar cu tot ce bani?

    16.000 de lire sterline pe un kilogram de caviar
    Orice soţie de miliardar care se respectă nu îşi face probleme cu gătitul- pentru asta există un bucătar privat 24/7. Dar, în cazul în care are nevoie de anumite alimente, cumpărăturile sunt făcute doar în zona de lux a Londrei, unde dau 16.000 de lire sterline pe un kilogram de caviar. Într-unul dintre cazurile de divorţ mediatizate anul trecut, Anne Dias, soţia magnatului Ken Griffin, a spus că ea cheltuie 5,130 de lire sterline pe lună pe alimente, chiar dacă de cele mai multe ori mănâncă în oraş.

    Băile de şampanie
    De ce bea să o bei, când poţi face baie în ea? Kamaliya recunoaste că este o fană înrăită a şampaniei, pe care o foloseşte ca tratament de înfrumuseţare. „Dar nu o fac ast în fiecare zi” – insistă ea – „ci o dată la şase luni, timp de zece zile consecutiv. Nu trebuie să umpleţi toată cada cu şampanie, eu folosesc aproximativ 40 de sticle. Este o bună metodă de detoxificere, care curăţă porii şi întăreşte pielea”, spune soţia miliardarului Mohammed Zahoor.  Baia „Nu ai nevoie de Dom Perignon pentru aceasta, ci doar de prosecc, care costă în jur de 10 lire o sticlă.” Desigur, asta nu e singurul lucru pe care o femeie de miliardar îl face pentru a-şi menţine pielea mătăsoasă. Christina Estrada cheltuie 93. 783 de lire pe an pentru tratamente de înfrumuseţare, în cadrul unui spa somptuos de cinci stele.

    Avioane şi iahturi private
    Chiar şi prima clasă este prea josnică pentru femeile din această „lume” şi doar un avion privat sau un iaht le pot mulţumi.  Un miliardarul cheltuie, in medie, 13 milioane de lire pe iahturi şi 9,5 milioane de lire pe avioane. Soţia lui Mohammad Zahoor – Kamaliya – călătoreşte într-una din cele două jeturi Hawker 900XP (de 3.97 milioane de lire fiecare) şi recunoaşte că soţul ei a cheltuit o dată  7.500 de lire pe combustibil, de la Londra către Birmingham, doar pentru a cumpăra un curry.
    Acestea sunt echipate cu produse de lux, cum ar fi băi de marmură, acvarii sau scaune cu catarame de aur. Pe uscat, miliardarii şi soţiile lor se răsfaţă cu maşini de lux. De exemplu, doamna  Estrada a pretins 495.000 de lire pe an pentru întreţinerea a cinci maşini.

    Genţi de 100.000 de lire
    Geanta Hermes Birkin, care costă până la 100.000 de lire (modelul fabricat din piele de crocodil Himalaya), este un must-have – şi, deşi există o listă de aşteptare de până la şase ani, se poate face rost de una în câteva minute, cu un comision de doar 20%. Dar soţiile miliardarilor nu au doar o geantă, ci sute. În cheltuielile anuale,  Christina Estrada include trei tipuri diferite – de lux, ocazionale şi clutch – pentru care a cerut peste 100.000 de lire. În instanţă, ea s-a prezentat cu o geantă  Louis Vuitton de 21.300 de lire.
    Rochii şi încălţăminte sunt şi mai importante – doamna Estrada cheltuie 40,000 de lire pe haine de blană, 109,000 de lire pe rochii si 21,000 de lire pe pantofi in fiecare an. Kamaliya spune că a cheltuit peste 100,000 de lire pe piese vestimentare individuale haute couture de la Elie Saab, Chanel şi Balmain.

    Tunsoare de lux de 20.000 de lire
    Cele mai multe bogate soţii din lume au proprii lor cosmeticieni la orice oră din zi sau noapte.în ziua de apel şi noapte. Kamaliya, spre exemplu, are opt. „Au grijă de mine ori de câte ori am nevoie să ies seara sau la spectacole”, spune ea. Pentru evenimente glamour pe covorul roşu, doar cel mai bun mă va aranja. Hair stylistul Stuart Phillips din Londra câştigă 20.000 de lire pentru tunsoare „pachet de diamant” – care include transfer cu limuzina la hotel de lux, masa de prânz, şampanie consultaţie personală de la Stuart însuşi.

    Majordomi plătiţi cu 300.000 de lire pe an
    Pentru a-şi păstra ordinea şi bunăstarea în casă, soţiile de miliardari angajează „o armată” de personal –  bone, majordomi sau bucătari. Kamaliya, spre exemplu, are un un număr de 22 de persoane care o servesc, variind de la un personalul care se ocupă de haine, până la trei bone pentru fiicele sale gemene, în vârstă de doi ani, Arabella si Mirabella, cât şi un fost bodyguard de operaţiuni speciale, pe nume Igor. Şi, după cum arată cheltuielile doamnei Estrada, personalul de la casa sa este respectat – pe şederea anuală a bonei, la o cameră de la Ritz din Paris, soţia de miliardar cheluie 74,230 de lire.

    Petreceri extravagante
    Soţiilor miliardarilor le place să se distreze. De ziua ei de 50 de ani, în 2012, soţul Christinei Estrada, Walid,  a organizat o extravaganţă de trei zile într-o staţiune de lux din Abu Dhabi, cu 200 de invitaţi şi artificii costă de 75.000 de lire.
    Nunta Annei Dias Ken Griffin, în 2003, a durat două zile şi inclus spectacole de la Cirque du Soleil şi Donna Summer. Un insider declara că banii implicaţi în astfel de evenimente sunt de proporţii astronomice. „Recent, la o nuntă, mireasa şi toate domnişoarele de onoare au purtat Vera Wang la comandă”, dezvăluie ea. „Factura rochiilora ajuns la 16 milioane de lire sterline”.

  • Când aroganţa nu are limite. Soţia unui miliardar face baie în şampanie, plăteşte 20.000 de lire pentru un tuns şi cheltuieşte 1 mil. de lire pe haine

    În timpul procesului de divorţ de luna aceasta, Christina Estrada, un fost manechin, soţie de miliardar, şi-a dezvăluit cheltuielile „necesare” exorbitante şi pretenţiile finanicare pe care le are de la fostul său soţ, multimiliardarul Sheikh Walid Juffali. Ea a primit 53 de milioane de lire sterline, cea mai mare sumă dată într-un astfel de proces de către tribunalul londonez. Christina Estrada, care susţine că „are nevoie de fiecare penny din aceşti bani”, cheltuie un  milion de lire pe haine în fiecare an, 250.000 de lire pe vacanţa la Paris, 94,000 pentru tratamentele de înfrumuseţare şi de 9,400 de lire pentru patru cutii de de cremă de faţă.
    Dar ce altceva mai face soţia unui miliardar cu tot ce bani?

    16.000 de lire sterline pe un kilogram de caviar
    Orice soţie de miliardar care se respectă nu îşi face probleme cu gătitul- pentru asta există un bucătar privat 24/7. Dar, în cazul în care are nevoie de anumite alimente, cumpărăturile sunt făcute doar în zona de lux a Londrei, unde dau 16.000 de lire sterline pe un kilogram de caviar. Într-unul dintre cazurile de divorţ mediatizate anul trecut, Anne Dias, soţia magnatului Ken Griffin, a spus că ea cheltuie 5,130 de lire sterline pe lună pe alimente, chiar dacă de cele mai multe ori mănâncă în oraş.

    Băile de şampanie
    De ce bea să o bei, când poţi face baie în ea? Kamaliya recunoaste că este o fană înrăită a şampaniei, pe care o foloseşte ca tratament de înfrumuseţare. „Dar nu o fac ast în fiecare zi” – insistă ea – „ci o dată la şase luni, timp de zece zile consecutiv. Nu trebuie să umpleţi toată cada cu şampanie, eu folosesc aproximativ 40 de sticle. Este o bună metodă de detoxificere, care curăţă porii şi întăreşte pielea”, spune soţia miliardarului Mohammed Zahoor.  Baia „Nu ai nevoie de Dom Perignon pentru aceasta, ci doar de prosecc, care costă în jur de 10 lire o sticlă.” Desigur, asta nu e singurul lucru pe care o femeie de miliardar îl face pentru a-şi menţine pielea mătăsoasă. Christina Estrada cheltuie 93. 783 de lire pe an pentru tratamente de înfrumuseţare, în cadrul unui spa somptuos de cinci stele.

    Avioane şi iahturi private
    Chiar şi prima clasă este prea josnică pentru femeile din această „lume” şi doar un avion privat sau un iaht le pot mulţumi.  Un miliardarul cheltuie, in medie, 13 milioane de lire pe iahturi şi 9,5 milioane de lire pe avioane. Soţia lui Mohammad Zahoor – Kamaliya – călătoreşte într-una din cele două jeturi Hawker 900XP (de 3.97 milioane de lire fiecare) şi recunoaşte că soţul ei a cheltuit o dată  7.500 de lire pe combustibil, de la Londra către Birmingham, doar pentru a cumpăra un curry.
    Acestea sunt echipate cu produse de lux, cum ar fi băi de marmură, acvarii sau scaune cu catarame de aur. Pe uscat, miliardarii şi soţiile lor se răsfaţă cu maşini de lux. De exemplu, doamna  Estrada a pretins 495.000 de lire pe an pentru întreţinerea a cinci maşini.

    Genţi de 100.000 de lire
    Geanta Hermes Birkin, care costă până la 100.000 de lire (modelul fabricat din piele de crocodil Himalaya), este un must-have – şi, deşi există o listă de aşteptare de până la şase ani, se poate face rost de una în câteva minute, cu un comision de doar 20%. Dar soţiile miliardarilor nu au doar o geantă, ci sute. În cheltuielile anuale,  Christina Estrada include trei tipuri diferite – de lux, ocazionale şi clutch – pentru care a cerut peste 100.000 de lire. În instanţă, ea s-a prezentat cu o geantă  Louis Vuitton de 21.300 de lire.
    Rochii şi încălţăminte sunt şi mai importante – doamna Estrada cheltuie 40,000 de lire pe haine de blană, 109,000 de lire pe rochii si 21,000 de lire pe pantofi in fiecare an. Kamaliya spune că a cheltuit peste 100,000 de lire pe piese vestimentare individuale haute couture de la Elie Saab, Chanel şi Balmain.

    Tunsoare de lux de 20.000 de lire
    Cele mai multe bogate soţii din lume au proprii lor cosmeticieni la orice oră din zi sau noapte.în ziua de apel şi noapte. Kamaliya, spre exemplu, are opt. „Au grijă de mine ori de câte ori am nevoie să ies seara sau la spectacole”, spune ea. Pentru evenimente glamour pe covorul roşu, doar cel mai bun mă va aranja. Hair stylistul Stuart Phillips din Londra câştigă 20.000 de lire pentru tunsoare „pachet de diamant” – care include transfer cu limuzina la hotel de lux, masa de prânz, şampanie consultaţie personală de la Stuart însuşi.

    Majordomi plătiţi cu 300.000 de lire pe an
    Pentru a-şi păstra ordinea şi bunăstarea în casă, soţiile de miliardari angajează „o armată” de personal –  bone, majordomi sau bucătari. Kamaliya, spre exemplu, are un un număr de 22 de persoane care o servesc, variind de la un personalul care se ocupă de haine, până la trei bone pentru fiicele sale gemene, în vârstă de doi ani, Arabella si Mirabella, cât şi un fost bodyguard de operaţiuni speciale, pe nume Igor. Şi, după cum arată cheltuielile doamnei Estrada, personalul de la casa sa este respectat – pe şederea anuală a bonei, la o cameră de la Ritz din Paris, soţia de miliardar cheluie 74,230 de lire.

    Petreceri extravagante
    Soţiilor miliardarilor le place să se distreze. De ziua ei de 50 de ani, în 2012, soţul Christinei Estrada, Walid,  a organizat o extravaganţă de trei zile într-o staţiune de lux din Abu Dhabi, cu 200 de invitaţi şi artificii costă de 75.000 de lire.
    Nunta Annei Dias Ken Griffin, în 2003, a durat două zile şi inclus spectacole de la Cirque du Soleil şi Donna Summer. Un insider declara că banii implicaţi în astfel de evenimente sunt de proporţii astronomice. „Recent, la o nuntă, mireasa şi toate domnişoarele de onoare au purtat Vera Wang la comandă”, dezvăluie ea. „Factura rochiilora ajuns la 16 milioane de lire sterline”.

  • Cum arată cel mai bine cotat hotel de lux din Marea Britanie. O cameră te costă peste 1.000 de lire pe noapte – GALERIE FOTO

    Belmond Le Manoir aux Quat’Saisons a fost desemnat ca fiind cel mai bun hotel din Regatul Unit în 2016 de către Tripadvisor, după ce a primit peste 1 milion de recenzii, scrie Business Insider.

    Hotelul  Belmond este situat într-un conac reconstruit situat în mediul rural din Oxfordshire.  Are 32 de camere şi apartamente cu un design unic, un restaurant cu două stele Michelin şi grădini frumos amenajate în care te poţi relaxa. Acesta a fost clasat, de asemenea, al treilea cel mai bun hotel din Europa, iar pe plan mondial a reuşit să obţină locul al şaselea. Totuşi, nu este ieftin. O noapte te poate costa peste 1.000 de lire.