BusinessMagazin

Tag: inteligenta

  • Cum să-ţi selectezi cei mai buni oameni şi ce să faci cu angajaţii actuali pentru a deveni mai performanţi

    Există o personalitate dezirabilă sau indezirabilă pentru un post? Cum poţi prezice performanţa unei persoane într-o organizaţie nouă? Cât de mari sunt pierderile în cazul unei recrutări greşite? Cât de profitabil este, în schimb, un angajat care se potriveşte perfect cu poziţia pe care o ocupă, nu numai din perspectiva experienţei şi a abilităţilor, ci şi a inteligenţei? Ce rol joacă personalitatea angajaţilor în ecuaţia care are drept rezultat profitul firmei? Iată doar câteva dintre întrebările la care răspunde Andrei Ion, directorul companiei de talent management care reprezintă în România organizaţia internaţională CEB/SHL Talent Measurement.

    De mic prefer jocurile RPG (Role – Playing – Games) nu doar pentru că mă pot vedea transformat într-un erou care se luptă cu dragoni, ci pentru că în aceste jocuri atât personajul principal cât şi companionii lui sunt transparenţi, cu punctele forte şi cele slabe la vedere. Vezi imediat, prin intermediul unor atribute (de pildă putere, inteligenţă, agilitate) ce poate şi ce nu poate să facă un anumit personaj. Astfel, strategia de luptă este crucială şi face diferenţa dintre victorie şi înfrângere. În lumea reală însă, oamenii nu cară după ei o foaie cu atribute şi sunt mai greu de citit şi de coordonat. Folositoare se dovedeşte, pe piaţa muncii, evaluarea psihologică a oamenilor, prin instrumente de măsurare psihologică, susţine Andrei Ion, managing director al filialei române care reprezintă liderul mondial în servicii de evaluare.

    La cei 32 de ani ai săi, Andrei Ion este un tip jovial care nu pare să-şi fi pierdut entuziasmul pe care l-a arătat în 2011, când a convins SHL să aleagă o mică firmă locală (42 Organizational Assessment) ca partener oficial pe plan local; recent, activitatea lor s-a extins şi în Serbia şi în Bulgaria. Tânărul este lector la Facultatea de Psihologie şi Ştiinţele Educaţiei din cadrul Universităţii Bucureşti şi membru al mai multor organizaţii de profil, ca European Association of Psychological Assessment, International Test Commission şi Association of Industrial and Organizaţional Psychology. Povesteşte acum că tatăl său l-ar fi văzut în rândurile Poliţiei Române, însă el a fost atras mai degrabă de misterul minţii umane decât de legile create de om. „Unul dintre misterele mari mi s-a părut comportamentul uman şi creierul uman, ce îi determină pe oameni să acţioneze, să facă lucrurile diferit unul faţă de celălalt. Sunt importante diferenţele dintre personalităţi, dintre culturi diferite, iar structura de personalitate contribuie la performanţă în funcţie de contextul de muncă.”

    Povestea începe în urmă cu mai bine de 15 ani, atunci când echipa de sociologi şi psihologi formată din Dan Petre, Dragoş Iliescu, Vlad Tureanu şi Cosmin Peleaşa au format D&D Research, o companie de cercetare de marketing care viza şi psihologia clientului, nu doar preferinţele consumatorului şi atitudinea acestuia faţă de un produs. Ei au dezvoltat ulterior Test Central, în sfera testelor psihologice, iar în 2011 li s-a alăturat Andrei Ion, care activase în consultanţă pe resurse umane ca freelancer.

    La finalul lui 2011, SHL căuta să intre pe piaţă din România, iar alături de recomandarea lui Dave Bartram, directorul de cercetare al SHL Group, directorii regionali ai grupului au fost convinşi de echipa 42 Organizational Assessment că sunt alegerea potrivită. În martie 2012 a avut loc intrarea oficială a SHL în România, la conducere fiind numit Andrei Ion; cifra de afaceri a companiei a crescut de mai bine de patru ori de-atunci, de la 160.000 de euro în 2012 la 750.000 de euro pentru 2016, conform peviziunilor. „La început, eram trei oameni, fiecare cu atribuţii şi în alte părţi. Eu predam la facultate, eram blocat şi cu doctoratul trei zile din săptămână – de obicei vineri, sâmbătă şi duminică”, explică Andrei Ion. Tot el adaugă că adesea s-a întâmplat să aibă un ritm extrem de alert, cu nopţi în care nu dormea mai mult de două ore. Dar aşa au reuşit să obţină şi rezultate: „Aşa am reuşit să avem cea mai mare creştere anuală din grup. Totuşi nu ne-am atins potenţialul maxim”, spune cu entuziasm tânărul.

    ACHIZIŢIA ŞI MOBILITATEA TALENTELOR

    SHL oferă servicii de evaluare a resursei umane în sfera de business pentru achiziţia şi mobilitatea talentelor. Prima componentă se referă la recrutare, compania angajându-se să-şi ajute clienţii să recruteze mai rapid şi mai eficient, iar ramura a doua se referă la indentificarea şi dezvoltarea angajaţilor aflaţi deja în organizaţie; Andrei Ion rezumă activitatea astfel: „te ajutăm să-ţi alegi cei mai buni oameni înainte să intre în organizaţie şi ce să faci cu ei odată intraţi în companie”.
    Pentru multe firme din România, procesul de recrutare arată astfel: sunt adunate CV-uri, urmează o selecţie a candidaţilor în funcţie de experienţă şi aptitudini, apoi un interviu şi, uneori, un test tehnic pentru a dovedi cunoştiinţele necesare; apoi se face alegerea. 

    Chiar şi aşa, sunt cazuri în care persoana selectată fie nu este potrivită pentru acel job, fie nu deţine abilităţile trecute în CV; sau se întâmplă ca persoana respectivă să plece după şase luni. În opinia lui Andrei Ion, acest lucru este cauzat cel mai adesea de faptul că persoana recrutată nu se potriveşte cu acel post, în compania respectivă. „Intrumentele noastre sunt utilizate pentru a prezice cât mai corect modul în care un candidat sau angajat va performa într-un anumit rol. Testele se bazează pe preferinţele de personalitate, preferinţe comportamentele relevante şi elementele care îl motivează,” spune reprezentantul filialei locale a SHL.

    Chiar şi aşa, sunt cazuri în care persoana selectată fie nu este potrivită pentru acel job, fie nu deţine abilităţile trecute în CV; sau se întâmplă ca persoana respectivă să plece după şase luni. În opinia lui Andrei Ion, acest lucru este cauzat cel mai adesea de faptul că persoana recrutată nu se potriveşte cu acel post, în compania respectivă. „Intrumentele noastre sunt utilizate pentru a prezice cât mai corect modul în care un candidat sau angajat va performa într-un anumit rol. Testele se bazează pe preferinţele de personalitate, preferinţe comportamentele relevante şi elementele care îl motivează,” spune reprezentantul filialei locale a SHL.

  • Cum arată noua super-armă al lui Putin: “Este mai rapid şi mai uşor decât cele deţinute de NATO” – FOTO

    Serviciile britanice de inteligenţă au emis o avertizare cu privire la noul “super tanc” al lui Putin, susţinând că acesta e mult superior maşinilor de luptă deţinute de NATO.
     
    Documentul dezvăluit de Daily Mail susţine că tancul britanic Challenger II poate fi uşor depăşit de cel al ruşilor. Politica curentă a NATO este de a nu schimba tancurile pentru încă 20 de ani, argumentul fiind că în lupta cu jihadiştii, consideraţi principala provocare actuală, tancurile nu aduc niciun avantaj.
     
    Reprezentanţii serviciilor de inteligenţă britanice spun că noul tanc prezentat de Kremlin este mai rapid, mai uşor şi cu o armură mai solidă. Tureta are capacitatea de a reîncărca automat muniţia, altă facilitate fiind posibilitatea de a lansa rachete anti-tanc.
     
    Recent, ruşii au perfectat o rachetă ce poate transporta o încărcătură de 40 de megatone – de 2.000 de ori mai puternice decât bombele atomice detonate la Hiroshima şi Nagasaki.

    RS-28 Sarmat, aşa cum este numele complet, conţine 16 focoase nucleare şi este capabilă să distrugă o suprafaţă de mărimea Franţei, potrivit postului rusesc de ştiri Zvezda, care este deţinut de Ministerul Apărării din Rusia. Arma are şi capacitatea de a evita radarul.

    Racheta ar trebui să poată atinge ţinte aflate la 10.000 de kilometri distanţă; asta i-ar permite Moscovei să atace Londra sau alte oraşe europene, precum şi unele ţinte de pe continentul american.

  • Cum arată noua super-armă al lui Putin: “Este mai rapid şi mai uşor decât cele deţinute de NATO” – FOTO

    Serviciile britanice de inteligenţă au emis o avertizare cu privire la noul “super tanc” al lui Putin, susţinând că acesta e mult superior maşinilor de luptă deţinute de NATO.
     
    Documentul dezvăluit de Daily Mail susţine că tancul britanic Challenger II poate fi uşor depăşit de cel al ruşilor. Politica curentă a NATO este de a nu schimba tancurile pentru încă 20 de ani, argumentul fiind că în lupta cu jihadiştii, consideraţi principala provocare actuală, tancurile nu aduc niciun avantaj.
     
    Reprezentanţii serviciilor de inteligenţă britanice spun că noul tanc prezentat de Kremlin este mai rapid, mai uşor şi cu o armură mai solidă. Tureta are capacitatea de a reîncărca automat muniţia, altă facilitate fiind posibilitatea de a lansa rachete anti-tanc.
     
    Recent, ruşii au perfectat o rachetă ce poate transporta o încărcătură de 40 de megatone – de 2.000 de ori mai puternice decât bombele atomice detonate la Hiroshima şi Nagasaki.

    RS-28 Sarmat, aşa cum este numele complet, conţine 16 focoase nucleare şi este capabilă să distrugă o suprafaţă de mărimea Franţei, potrivit postului rusesc de ştiri Zvezda, care este deţinut de Ministerul Apărării din Rusia. Arma are şi capacitatea de a evita radarul.

    Racheta ar trebui să poată atinge ţinte aflate la 10.000 de kilometri distanţă; asta i-ar permite Moscovei să atace Londra sau alte oraşe europene, precum şi unele ţinte de pe continentul american.

  • Stephen Hawking avertizează că rasa umană este în pericol de dispariţie. ”Istoria noastră este o istorie a stupidităţii!”

    În timpul unei conferinţe susţinute la Universitatea Cambridge, Stephen Hawking a făcut o serie de afirmaţii şocante.

    Această conferinţă  a celebrat deschiderea Centrului Leverhulme, care se va ocupa de studierea inteligenţei viitorului, unde nume mari ale ştiinţei vor încerca să găsească răspunsul unor întrebări cu privire la roboţi şi la inteligenţa artificială a viitorului.

    Savantul este îngrijorat cu privire la metodele viitoare ale acestui tip de inteligenţă.

    Vezi aici de Stephen Hawking avertizează că rasa umană este în pericol de dispariţie. ”Istoria noastră este o istorie a stupidităţii!”

  • Gadgeturile purtabile intră în zona de fashion. Ce pregătesc designerii

    Gadgeturile purtabile sunt deja o realitate, fiind cumpărate mai ales de împătimiţii unor astfel de articole. Ele atrag însă şi casele de modă, care încearcă să aplice înalta tehnologie la unele dintre creaţiile lor, scrie Financial Times. 
     
    Casa Marchesa, spre exemplu, a creat împreună cu IBM o rochie cu leduri aplicate care se colorează în funcţie de comentariile utilizatorilor pe Twitter analizate de sistemul de inteligenţă artificială Watson. Aceasta nu este un produs de masă, dar firmele de tehnologie şi casele de modă sau producătorii de îmbrăcăminte încearcă acum să colaboreze pentru a crea articole care să atragă cât mai mulţi clienţi.  
     
    De la firmele din domeniul high-tech, casele de modă învaţă, printre altele, cum se fac cipuri şi baterii subţiri, iar ele la rândul lor îşi învaţă partenerii cum se face un produs în mai multe mărimi ori cum trebuie confecţionat un articol dotat cu ultimele tehnologii ca să reziste la spălat. Ca urmare a acestei colaborări, firmele high-tech află şi cum să creeze produse frumoase, care să atragă clienţii pentru care aspectul este important şi care sunt dispuşi să plătească mai mult pentru ceva care arată bine. 
     
    Casa Michael Kors a anunţat recent un parteneriat cu Google, concretizat într-un smartwatch inspirat de modele obişnuite de ceasuri ale sale, care oferă utilizatorilor notificări, hărţi şi posibilitatea de căutare pe internet pe bază de comandă vocală. Google a mai colaborat pentru producerea de ceasuri inteligente cu Fossil sau Tag Heuer.
     
    La rândul său, producătorul american de îmbrăcăminte Levi’s se pregăteşte să lanseze în 2017 o geacă high-tech pentru biciclişti care le permite acestora să răspundă la apeluri, să trimită mesaje text apăsând pe mânecă ori să se orienteze cu ajutorul hărţilor Google, partener al firmei pentru acest proiect.
     

  • Papa ştie de existenţa extratereştrilor. Cel care a informat despre astea a murit la câteva luni. Dovezile care au ieşit la iveală acum

    Unul dintre aliaţii lui Hilary Clinton a discutat cu un fost astronaut american despre războiul pentru spaţiu şi viaţa extraterestră. Acesta ştia de existenţa extratereştrilor cu câteva luni înainte ca fostul pilot NASA să moară. Pe site-ul WikiLeaks a fost făcut public un e-mail pe care preşedintele campaniei electorale a lui Hilary Clinton, John Podesta, l-a primit în august anul trecut de la  Edgar D. Mitchell, unul dintre astronauţii de pe Apollo 14 şi unul dintre cei şase oameni care au ajuns pe Lună.

    Mitchell a avertizat că formele de inteligenţă extraterestră ,,nu vor tolera nicio formă de violenţă militară pe Pământ sau în spaţiu”.

    Citeşte aici ce ştia Papa despre existenţa extratereştrilor. Descoperire incredibilă în e-mailul omului de încredere al lui Hilary Clinton

  • Vineri dimineaţă, Skynet s-a născut!

    O ştire ignorată de marele public, şi pe bună dreptate, pentru că pare a-i pasiona doar pe bancheri şi finanţişti: vineri dimineaţă lira sterlină a căzut pe pieţele valutare la minimul ultimilor 31 de ani, după două minute de haos provocate de o serie de ordine de vânzare generate de computere.

    Lira s-a prăbuşit cu 6,1%, cea mai mare scădere de când Marea Britanie a ales să părăsească Uniunea Europeană, la 1,1841 dolari/liră. Cel puţin o platformă electronică de tranzacţionare a înregistrat o tranzacţie la 1,1378 dolari.

    În ianuarie, într-o mişcare asemănătoare, randul sud-african s-a prăbuşit cu peste 9% în 15 minute. Amploarea şi viteza scăderii de acum semnalează volatilitatea extremă din piaţă şi devine o regulă, în condiţiile în care volumele de tranzacţioare variază puternic, iar traderii care folosesc algoritmi încep să câştige cotă de piaţă. “Într-un cuvânt: înfricoşător”, a spus Karl Schamotta, director de schimb valutar la Cambridge Global Payments din Toronto. “Încrederea în pieţele valutare a fost afectată puternic din nou, iar orice trader care a lucrat în seara aceasta va pune puternic la îndoială calitatea lichidităţii”, a adăugat el.

    Pentru a înţelege ce se întâmplă, să trecem de la lira sterlină la un proiect de infrastructură: recent, un tunel a fost terminat în zona munţilor Allegheny din Statele Unite. Tunelul nu este pentru maşini sau oameni, ci pentru un cablu de fibră optică care leagă bursa din New York de piaţa futures din Chicago.Cablul acela salva 100 de mile şi trei milisecunde din timpii de comunicare dintre cele două entităţi financiare.

    Trei milisecunde sunt pentru insul obişnuit o nimica toată, aşa că te poţi întreba: o merita oare? Se pare că da, pentru căulterior cel puţin alte două companii şi-au croit propriile reţele de date în zonă, legând cele două oraşe americane, iar timpii au scăzut de la 14,5 milisecunde la doar (acest “doar” e cumva ironic) 8,5 milisecunde. Nu mult mai târziu au venit alţii care au renunţat la cablu şi au pus la punct o reţea de comunicaţii bazată pe microunde şi care au redus timpul de comunicare cu alte 3,2 milisecunde. De ce toată această nebunie?

    Este vorba de tranzacţiile rapide care sunt făcute de computere, fără intervenţie umană, în miimi de secundă. Este vorba de cumpărări şi vânzări de active financiare făcute în milisecunde, o uluitoare lume a ultratranzacţiilor, cu sume importante care îşi schimbă stăpânii în câtimi minuscule de timp şi în care apare câte o „criză” la câteva secunde. Unele dintre aceste crize evoluează în cascadă şi apar efecte de genul căderii lirei sterline sau a randului sud-african.

    Pentru a da o dimensiune tranzacţiilor realizate de maşini, trebuie să spun că acest gen de operaţiuniînsumează zilnic 200 de miliarde de dolari. Poate că nu pare atât de mult dacă facem comparaţie cu cele 5.100 de miliarde de dolari pe zi, cât este piaţa valutară mondială, dar, pe de altă parte, este mai mult decât PIB-ul României dintr-un an.

    Iar maşinile şi tranzacţiile efectuate de acestea nu sunt responsabile doar pentru cădera lirei sterline sau a randului. În mai 2010 maşinile au determinat căderea indicelui Dow Jones cu peste 9% şi au şters din piaţă 1.000 de miliarde de dolari. În octombrie 2014 au provocat o cădere majoră a titlurilor de stat americane, iar în august 2015 au mai ras 1.200 de miliarde de dolari de pe bursa americană. Tot în august 2015 maşinile au dărâmat dolarul din Noua Zeelandă, iar în mai 2016 un investitor şi algoritmii săi au îngenunchiat piaţa futures chineză.

    Cum zicea omul acela mai sus: “Înfricoşător!” Ringul acela cu inşi care ţipă unii la alţii “Buy!” şi “Sell!” a rămas doar pentru filme, pentru spectacol, pentru că maşinile sunt responsabile de trei sferturi din tranzacţiile bursiere americane.

    Omenirea traversează o perioadă în care pare că mizează din ce în ce mai mult pe tehnologie: telefoanele au devenit nişte asistenţi personali indispensabili, automobilele aspiră la autonomie, casele sau eletrocasnicele, ca să nu mai vorbesc de computere, au propria viaţă, care se intersectează, eufemistic vorbind, din ce în ce mai rar cu cea a stăpânului. Multe dintre aceste mişcări sunt folositoare, dacă nu vom uita ierarhia şi rostul unei maşinării, fie ea şi inteligentă, pe lumea asta.

    Aceasta nu este musai o gândire de luddit, sau, cel puţin, aşa sper (pentru mai tinerii cititori, luddiţii sunt muncitorii din ţesătoriile britanice care, în secolul XIX, în timpul Revoluţiei Industriale, distrugeau războaiele de ţesut, temându-se pentru locurile lor de muncă). Sau, mai degrabă, gândirea celui care se teme de apariţia echivalentului supercomputerului din ciclul de filme Terminator care să joace la bursă şi pe pieţele valutare, a unui Skynet financiar.

    Maşinile, spun cumva generalizând, au învins oamenii la şah şi la poker. La şah veţi fi ştiind, este vorba de Deep Blue, care în 1997 l-a învins pe Garry Kasparov. Oamenii de ştiinţă spun că pokerul a devenit un soi de benchmark pentru studiile privind inteligenţa artificială, „ceea ce a fost odată şahul”, zice unul dintre ei şi asta e o afirmaţie cu multe înţelesuri, care ar trebui să dea de gândit.

    Cercetătorii de la Carnegie Mellon University au pus la punct un program numit Claudico, iar acesta a jucat anul trecut 80.000 de mâini cu patru jucători profesionişti de poker. Premiul pentru oameni a fost de 100.000 de dolari; pentru maşină, nu ştiu. Întrecerea a durat cam două săptămâni; oamenii, trebuie să spun din capul locului, au câştigat, înregistrând un plus de 730.000 de dolari. Pare o sumă importantă, dar în timpul celor 80.000 de mâini jucate valoarea totală a mizelor a ajuns la 170 de milioane de dolari, bani virtuali, desigur, aşa că valoarea premiului se înscrie, dacă e să gândim omeneşte, mai degrabă în marja de eroare. De fapt se poate spune că victoria este a maşinii: computerul a blufat şi a jucat în aşa fel încât cei patru profesionişti nu au putut descoperi în strategia sa vreo slăbiciune pe care să o exploateze.

    Ceea ce înseamnă, iarăşi spun, o victorie a computerului. Şi este acesta semnalul că se dezvoltă ceea ce economistul şi profesorul universitar Alex Tabarrok numeşte “inteligenţa opacă”, cu algoritmi care devin atât de sofisticaţi încât oamenii nu pot înţelege ce fac aceştia de fapt şi unde diferenţa dintre logică şi imbecilitate nici nu mai poate fi deosebită. În jocul de poker au fost mâini pe care unul dintre jucători spunea că nu le-a înţeles: “să mizezi 19.000 de dolari ca să câştigi 700 este ceva ce niciun om nu ar face”. Dar asta este gândire tipic umană.

    Şi mă gândesc că oamenii au ratat ţinta reală, o maşină care să joace şah sau poker nu ca o maşină, ci ca un mare maestru sau ca un profesionist.

    Între 1997, anul în care computerul a încercat pentru prima oară să compună muzică(Google!) şi 2016, anul în care computerul a încercat să picteze(Google, din nou!), a avut loc un alt experiment care are şi nu are legătură cu cele pomenite până acum. Un grup de studenţi de la universitatea din Playmouth a primit un grant de 2.000 de lire sterline; cu banii aceştia tinerii au luat un PC pe care l-au pus în cuşca maimuţelor din grădina zoologică Paington. Scopul lor a fost de a teste teoria care spune că o maimuţă care bate la nesfârşit, aiurea, la un computer, va sfârşi prin a emite, la un moment dat, un text coerent, ba va putea rescrie o operă a lui Shakespeare. Studenţii de la Playmouth n-au avut un timp infinit, dar şi după numai o lună de zile teoria s-a dovedit a fi potenţial falsă: maimuţele, cinci macaci negri cu creastă, au distrus computerul, au făcut pipi pe tastatură şi nu au emis nici măcar un singur cuvânt coerent şi întreg; au bătut cinci pagini de text în care predomina litera “S”.

    În multitudinea de aparate şi de gadgeturi şi de aplicaţii şi de programe de care ne folosim, creatorii lor şi evangheliştii tehnologiei ne induc ideea că toate acestea vor rezolva majoritatea problemelor omenirii, de la încălzirea globală la spaţiile de locuit în oraşele supraaglomerate.

    Nu cred că este aşa; fac parte din categoria celor care spun că nu armele omoară oameni, ci oamenii omoară oameni. La fel, nu tehnologia ne va rezolva problemele, ci noi singuri, dacă o să avem suficientă materie cenuşie în ţeste încât să se declanşeze o reacţie în lanţ a inteligenţei planetare; dacă nu, o să fim nişte maimuţoi care fac pipi pe tastaturi şi bat pagini de text, în speranţa că o să scrie sonete de Shakespeare sau o să compună ca Beethoven sau o să picteze ca Rembrandt.

    Şi da, cred că următoarea criză economică nu va fi declanşată de Deutsche Bank, de Donald Trump sau de economia chineză, ci de maşini şi de ultratranzacţii.

  • Reţetă pentru inteligenţa artificială: bani din Irlanda, know-how din România

    Compania de tehnologie Everseen a fost fondată în 2008 de antreprenorul irlandez Alan O’Herlihy. Misiunea sa este una destul de complicată: el lucrează cu cinci retaileri internaţionali din top 10 pentru a suprima pierderile de 40 de miliarde de dolari înregistrate de comercianţi la punctele de vânzare.

    Everseen este specializată în Deep Learning şi Machine Vision, adică sisteme de operare bazate pe conceptul de încercare şi eroare (trial & error); cu alte cuvinte, sistemul este atenţionat de către utilizator atunci când face o greşeală şi reţine acest lucru, oferind astfel răspunsul corect la următoarea interogare. Am putea spune că e un sistem care „cât trăieşte, învaţă“.

    Mai exact, Everseen utilizează analiza video şi inteligenţa artificială (IA) pentru a reduce cu până la 90% omisiunile care intervin la scanare în punctul de vânzare. Cuantumul acestor pierderi este 40 de miliarde de dolari anual, conform Centrului de Cercetare în Retail.

    „Retailerii se confruntă cu pierderi la punctul de vânzare de zeci de miliarde de dolari anual. Acestea, cauzate de produsele nescanate, nu au impact doar asupra profitului, ci creează şi probleme în lanţul de aprovizionare, ducând la epuizarea stocului.

    Omisiunile care intervin în procesul de scanare pot fi intenţionate sau nu şi pot fi generate de către clienţi, angajaţi prin erori operaţionale sau prin nerespectarea fluxului operaţional“, explică Joshua Bamfield de la Centrul de Cercetare în Retail. „În acest moment, retailerii suferă pierderi uriaşe prin intermediul POS-urilor şi cel mai probabil  nu îşi dau seama ce se întâmplă, cum le pot combate şi cât de gravă este această problemă.“

    Astfel, compania recurge la inteligenţa artificială şi alte tehnologii de ultimă generaţie pentru a detecta toate tipurile de activităţi ilicite de la punctul de vânzare. TV-ul cu circuit închis şi fluxurile de date de la punctul de vânzare electronic sunt încărcate în unitatea de colectare a datelor, care are tehnologie dedicată încorporată. Punctul de vânzare electronic este conectat în permanenţă la sistemul de supraveghere amplasat strategic pentru a monitoriza activitatea întregului punct de vânzare şi a detecta potenţialele nereguli operaţionale.

    Soluţia Everseen are o singură unitate de colectare a datelor conectată la sistemul de supraveghere, punctul de vânzare şi la internet, permiţând astfel companiei să identifice cu precizie când, unde şi de ce a avut loc o anume activitate. O înregistrare video a incidentului poate fi transmisă angajaţilor companiei în timp real. „Majoritatea retailerilor pur şi simplu nu ştiu de unde provin aceste pierderi. Din această cauză, acţionează orbeşte – încearcă să prevină pierderile în necunoştinţă de cauză“, remarcă Alan O’Herlihy. Înţelegând ce anume generează aceste pierderi şi cum le pot preveni, retailerii îşi vor putea mări profitul cu 5-15%.

    Cum a ajuns însă un antreprenor din Irlanda să deschidă un centru de cercetare în România? „L-am întâlnit pe Bogdan, actualul nostru chief technical officer, la Dublin City University unde îşi finaliza doctoratul. L-am angajat şi am fost realmente impresionat de el. Bogdan a devenit propriul nostru «McGyver»“, povesteşte Alan O’Herlihy. „Întotdeauna vorbea foarte frumos despre profesorii săi de la Universitatea Politehnică, unde şi-a realizat studiile de licenţă şi masterat în Inginerie Electronică. Acest lucru ne-a determinat să alegem Timişoara pentru înfiinţarea noului nostru centru de Cercetare şi Dezvoltare.“

    El nu se vrea să dezvăluie suma investită până acum în centrul din vestul României, dar spune că în baza oportunităţilor de dezvoltare pe care le-a observat în ultimul an, intenţionează să dubleze numărul de angajaţi de la 30 la 60 în următoarele 12 luni. La nivel global, compania are în prezent 180 de angajaţi.

    Experienţa companiei Everseen, cu sedii atât în Irlanda (Blackpool) cât şi în România, reprezintă un mix de tehnologie şi retail. Compania beneficiază de expertiză în inteligenţa artificială şi tehnologii Machine Vision, datorită oamenilor de ştiinţă, majoritatea români, care fac parte din echipa de management. Printre aceştia se numără Dr. Bogdan Ciubotaru, ocupând funcţia de chief technology officer, care recunoaşte că „la început pare imposibil de realizat, cel puţin din punct de vedere al implementării în zona comercială“. Cu toate acestea, spune el, tehnologia Everseen este foarte eficientă în hipermarketuri şi supermarketuri mari, iar în România acest segment de retail este în plină expansiune.“

    Investiţiile din zona de IA sunt destul de rare în România, iar Bogdan Ciubotaru crede că o accelerare a procesului de atragere a investiţiilor ar fi benefică pentru majoritatea companiilor locale: „Sunt absolut convins că inteligenţa artificială este pe punctul de a deveni un instrument-cheie pentru foarte multe tipuri de business. Cu siguranţă zona de R&D din România este un teritoriu neexplorat, în cea mai mare parte, dar România are un potenţial creativ extraordinar. Mai multe investiţii în R&D ar oferi rapid companiilor locale mai multe oportunităţi de câştig şi cu siguranţă unele noi“.

    Everseen a primit fonduri pentru investiţii de la organizaţia guvernamentală Enterprise Ireland, şi, cel mai recent, de la investitorul de capital cu afaceri de miliarde de dolari MARCOL Group.

    „Finanţarea pe care am obţinut-o de curând de la MARCOL Group ne permite să ne extindem şi să ne dezvoltăm echipa. Românii sunt binecunoscuţi în comunitatea internaţională IT pentru abilităţile lor, cunoştinţele în materie de tehnologie de ultimă generaţie şi pentru creativitate, acesta fiind unul din principalele motive pentru care ne-am stabilit unul din sedii la Timişoara în urmă cu şase ani. La ora actuală, căutăm mai mulţi specialişti în tehnologie şi suntem pregătiţi să le oferim un mediu propice dezvoltării profesionale şi personale“, mai spune Alan O’Herlihy.

  • Cât de inteligente au devenit casele în care locuim

    Pe măsură ce lucrurile din jurul nostru devin din ce în ce mai inteligente – ceasul, telefonul şi maşina sunt doar câteva exemple -, era de aşteptat ca evoluţia tehnologică să nu ocolească spaţiul în care petrecem o bună parte a timpului. Auzim des termeni precum “casă inteligentă” sau “internet of things”, dar  conceptele nu spun prea mare lucru până la momentul în care produc schimbări palpabile. Cum devine, aşadar, o casă inteligentă? Care sunt cele mai utile  dispozitive pentru casă? Şi cât costă să ne facem casa “mai deşteaptă”?

    Dacă în urmă cu puţină vreme ideea de casă inteligentă ducea cu gândul mai curând la filme decât la realitate, studiile publicate recent arată că peste 25 de miliarde de dispozitive vor face parte din IoT până în 2020, o bună parte fiind probabil folosite pentru îmbunătăţirea activităţilor din casă. Icontrol Networks arată că oameni din toate grupurile demografice (în special milenialii şi cei din generaţia X) sunt tot mai încântaţi de ideea de a locui într-o casă inteligentă. Potrivit unui studiu comandat de ONU, până în 2020, rata caselor cu acces la internet va ajunge la 69% la nivel global, iar gradul de penetrare al smartphone-urilor va atinge 75%.

    În România vorbim de o piaţă care a ajuns anul acesta la 16 milioane de euro. La nivel global însă valoarea pieţei de produse şi servicii dedicate smart home va ajunge la 43 de miliarde de dolari în 2020, o valoare de aproape trei ori mai mare decât cea din anul 2014, potrivit datelor Statista. Dat fiind interesul în creştere pentru astfel de produse, este foarte probabil ca şi alte industrii tangenţiale să profite şi să genereze venituri din ce în ce mai mari. Cursa pentru dominarea IoT este tot mai încrâncenată, iar companiile fac eforturi substanţiale pentru a nu rămâne în urmă. Samsung, spre exemplu, a anunţat la CES că 90% din produsele lansate în următorii doi ani vor avea abilitatea de a se conecta la internet. „Toate nebuniile ajung inteligente – prin State am văzut, de exemplu, apă inteligentă. Evident, nu cred că e ceva legat prin bluetooth, dar ideea e că totul devine într-un fel sau altul «smart». La un moment dat nu o să poţi să mai cumperi ceva care nu e smart, asta o pot spune cu siguranţă. Un exemplu foarte clar e dat de televizoare: nu mai poţi să cumperi modele noi care nu sunt smart, pentru că nu se mai produc“, spune Alexandru Bălan, chief security researcher la Bitdefender.

    În vreme ce conectivitatea la internet şi smartphone-urile par a fi principala forţă din spatele gradului tot mai mare de adopţie a caselor inteligente, sincronizarea dispozitivelor şi abilitatea acestora de a îmbunătăţi viaţa utilizatorului vor deveni principalele motive pentru care oamenii îşi vor automatiza casa.

    „O casă inteligentă înseamnă, în primul rând, conectivitate. Un pas major pe care l-am făcut noi, consumatorii, în ultimii ani în această direcţie a fost trecerea de la telefoanele mobile clasice la smartphone-uri. Conectându-se prin intermediul internetului, acestea au devenit o adevărată platformă de comunicare, socializare, informare, dar şi de control al gadget-urilor inteligente, inclusiv a celor de acasă“, spune şi Codruţa Marin, key account manager consumer channel în cadrul Philips Lighting România. Diferenţa dintre o casă inteligentă şi una clasică, consideră ea, constă în utilizarea unor electrocasnice şi dispozitive care sunt practic conectate la un „hub“ central şi controlate prin acesta, prin intermediul smartphone-ului, al tabletelor sau al calculatoarelor. În ultimii ani, locuitorii caselor inteligente îşi ajustează potrivit preferinţelor proprii nivelul de temperatură, de lumină, folosesc diferite camere de filmat pentru monitorizarea locuinţei şi diferiţi senzori de prezenţă, mişcare etc. pentru a spori securitatea. „Tot mai des, controlăm aceste dispozitive de la distanţă, le programăm, stabilim notificări sau alarme şi le utilizăm uşor prin aplicaţii dedicate. Sistemele clasice utilizate într-o casă inteligentă dobândesc un design tot mai prietenos astfel încât să devină parte integrantă din decorul de acasă.“

    Mirela Ursu, senior smart home product manager în cadrul Orange, spune că „soluţiile pentru case inteligente au apărut recent pe piaţa locală, Orange fiind primul şi, pentru moment, singurul operator care oferă o astfel de soluţie integrată, cu senzori de tipul pulg and play, în România“. Orange Smart Home a fost lansată în februarie 2016, iar reprezentanta companiei spune că feedbackul primit de la clienţii soluţiilor prezentate pe platforma Orange Smart Home este folositor pentru dezvoltarea altor funcţionalităţi.

    Mirela Ursu spune că această nişă de piaţă era accesibilă până acum câteva luni doar persoanelor care dispun de resurse financiare considerabile sau care au cunoştinţe tehnice avansate. „Din studiul realizat înainte de lansarea comercială a soluţiei, clienţii români au nevoie de control şi conectivitate, pentru mai mult confort. Soluţia Orange Smart Home include un sistem de senzori wireless gestionaţi printr-o aplicaţie dedicată ce poate fi accesată de pe telefon, tabletă sau laptop. Pachetul propus include doi senzori la alegere, un dispozitiv central la care aceştia sunt conectaţi, un SIM de date mobile pentru conexiunea de urgenţă, notificări nelimitate pe e-mail şi SMS şi acces la aplicaţie ce permite monitorizarea şi controlul casei de la distanţă.“

    Pachetul de bază poate fi completat cu senzori suplimentari, ce pot fi achiziţionaţi separat: senzor pentru uşă/fereastră, senzor de fum, senzor de inundaţie, senzor de mişcare, priză inteligentă, cameră Wi‑Fi. „Orange Smart Home face parte dintr-un context mai amplu, în care promovăm soluţiile de digitalizare şi automatizare atât acasă, cât şi la birou“, afirmă Mirela Ursu. Soluţiile machine-to-machine pot fi folosite de firme pentru eficientizarea proceselor de lucru şi automatizare, prin crearea unui mediu de comunicaţii pentru echipamente, fără a mai fi necesară intervenţia unui operator uman. Domeniile în care sunt implementate astfel de soluţii sunt extrem de variate, de la monitorizarea flotelor auto, soluţii de vending, contorizare şi monitorizare de reţele de utilităţi, senzori de calitatea mediului până la soluţii complexe de automatizare a proceselor industriale şi de analiză big-data. „Aceste dezvoltări, integrate cu reţelele noastre avansate de date mobile, Wi-Fi şi fixe şi extinse la nivel de comunităţi, reprezintă structura pe care dezvoltăm conceptul nostru de smart city. În acest fel, facem pasul de la case şi afaceri inteligente către oraşele inteligente ale viitorului. Lucrăm la implementarea acestui concept în câteva dintre oraşele din România, deja fiind implementate componente în Bucureşti, Cluj‑Napoca, Caransebeş, Sibiu, pentru a menţiona doar câteva“, mai spune reprezentanta Orange.

  • Corporaţie vs. start-up: cursa pentru inteligenţa artificială

    ROSS Intelligence, spre exemplu, a reuşit să semneze contracte cu mai multe firme de avocatură după ce a dezvoltat un program cu inteligenţă artificială care poate uşura mult munca avocaţilor: Ross rezolvă aproape instantaneu partea de cercetare dintr‑un dosar, nemaifiind nevoie ca membrii baroului să caute prin cărţile de drept. Dezvoltat pe un sistem produs de IBM, ROSS devine o celebritate în lumea avocaţilor, rezolvând sarcini care în mod normal ar fi luat zile bune.

    Aplicaţia de mesagerie Slack, un alt start-up devenit tot mai popular în ultima vreme, lucrează la încorporarea inteligenţei artificiale pentru a servi ca un asistent personal care să răspundă la întrebări şi chiar să vorbească cu utilizatorii. Geoffrey Hinton, un expert în inteligenţa artificială care îşi împarte timpul între slujba de la Google şi cea de profesor la Universitatea din Toronto, crede că maşinile ar putea ajunge, în doar cinci ani, să posede mai multe abilităţi specifice omului. Cele mai puternice calculatoare sunt încă de un milion de ori mai puţin deştepte decât creierul uman, spune Hinton, cunoscut drept „bunicul învăţăturii profunde“. În prezent, cele mai dezvoltate computere au echivalentul unui miliard de sinapse (legăturile dintre neuronii din creier), în vreme ce creierul uman are peste 1.000 de trilioane. Dar acest lucru se schimbă de la an la an.

    „În cazul unei noi tehnologii, oricare ar fi aceasta, dacă ea cade pe mâinile cui nu trebuie, atunci cu siguranţă că se pot întâmpla lucruri rele“, consideră Hinton. „Dar asta e mai mult o întrebare despre natura omului decât despre tehnologie. Ideea nu este să oprim progresul pentru a ne asigura că astfel de accidente nu vor avea loc; trebuie să ne asigurăm că oamenii nepotriviţi nu au acces la cele mai noi invenţii.“

    Chiar şi servicii sau aplicaţii care astăzi ne par banale, aşa cum este spre exemplu suita Office, au de profitat de pe urma noului val. Microsoft, producătorul programului în cauză, a cumpărat un start-up din California numit Genee, care a dezvoltat o aplicaţie bazată pe tehnologia inteligenţiei artificiale, cu scopul de a-şi îmbunătăţi varianta cloud a suitei de aplicaţii Office; valoarea tranzacţiei nu a fost făcută publică. „Continuăm să dezvoltăm o serie de funcţii de productivitate şi servicii pentru Office 365, astfel încât să aducem mai multă valoare adăugată pentru clienţii noştri. În acest context, sunt încrezător că echipa Genee ne va ajuta în atingerea obiectivului nostru de a face orice experienţă digitală «inteligent㻓, a scris Rajesh Jha, vicepreşedinte în cadrul Microsoft pentru diviziile Outlook şi Office 365, într-o postare pe blogul companiei.

    Este evident, aşadar, că sistemele de inteligenţă artificială (IA) şi-au găsit loc în viaţa de zi cu zi. Dar cum s-a ajuns aici? Factorul decisiv în acest sens este dezvoltarea tehnologică la o viteză fără precedent: dacă în trecut puterea limitată a calculatoarelor era cea care limita progresul în ceea ce priveşte IA, infrastructura şi ecosistemele actuale pot suporta procesele necesare „gândirii artificiale“. Puterea de procesare şi capacitatea de memorie, cloud computing, fibra optică de mare viteză, accesul la Wi-Fi şi mai ales conectivitatea tot mai mare (ceea ce numim Internet of Things) s-au combinat pentru a crea mediul perfect pentru dezvoltarea inteligenţei artificiale.

    În urmă cu douăzeci de ani, doar companiile cu un departament puternic de cercetare şi dezvoltare îşi permiteau să lucreze în acest domeniu; chiar şi în acele cazuri, majoritatea activităţii se rezuma la lucruri teoretice. Astăzi, orice antreprenor are acces la o conexiune rapidă, dispozitive performante şi la infrastructura pusă la punct de acele corporaţii.

    Creşterea Facebook şi a altor platforme de social media a jucat, de asemenea, un rol important. Până recent nu exista posibilitatea de a stoca informaţii despre modul în care oamenii interacţionează; la începutul anilor 2000, ideea de acces la astfel de informaţii părea o utopie.

    Dar tocmai faptul că datele reprezintă astăzi o resursă atât de accesibilă arată că un ecosistem de inteligenţă artificială poate fi dezvoltat de oricine.

    Companii precum Microsoft, IBM sau Alphabet se numără printre cele care au investit masiv în cercetarea inteligenţei artificiale. Aplicaţiile care „învaţă“, dezvoltate de aceste companii şi ajunse în faţa publicului au avut diverse grade de succes. Abilitatea sistemului Watson (produs de IBM) de a răspunde întrebărilor puse într‑un limbaj comun îl transformă într-o resursă ideală pentru profesionişti din industrii precum cea medicală sau cea financiară. Motorul de căutare Google foloseşte de ani de zile algoritmi similari unui sistem de inteligenţă artificială, în vreme ce Facebook a investit sute de milioane de dolari pentru a cumpăra diverse companii de cercetare în domeniu.

    În vreme ce aceşti giganţi ocupă primele pagini ale ziarelor cu proiectele pe care le realizează, companiile independente sunt cele care fac progrese mai însemnate. Organizaţii precum ROSS Intelligence sau Slack sunt cele care aduc, de fapt, adevărata inovaţie.

    Potrivit celor de la Bloomberg, fondurile de investiţii au finanţat start-up-urile din zona inteligenţei artificiale cu peste 300 de milioane de dolari doar în 2014; până în 2020, inteligenţa artificială ar urma să devină o piaţă de peste 20 de miliarde de dolari. Gartner, pe de altă parte, anunţă că peste 85% din interacţiunile cu clienţi vor fi preluate de maşini tot mai inteligente.

    Până atunci, probabil că o generaţie mai tânără care nu a cunoscut lumea de dinainte de internet va fi creat deja un nou Google, Facebook sau Amazon. Companiile din tehnologie cu greutate vor deveni, în timp, fundaţii pentru start-up-uri pornite de nicăieri – aşa cum au început şi ele, cu multă vreme în urmă.

    Asta nu înseamnă, desigur, că organizaţiile enumerate mai sus nu vor juca un rol extrem de important în dezvoltarea maşinilor inteligente. Ele vor avea în primul rând rolul de a crea infrastructura – similar, dacă vreţi, modului în care companiile de cablu au devenit un soi de fundaţie pentru start-up-urile apărute după explozia internetului. Cei mai câştigaţi vor fi însă jucătorii mici care vor opera în zone specifice, precum agricultura sau manufactura.

    O altă industrie care ar trebui să beneficieze din plin de avantajele inteligenţei artificiale este cea a asigurărilor: imaginaţi-vă o maşină inteligentă care poate calcula până la zecime riscurile asociate unei poliţe de asigurare, care poate estima mult mai bine şansele de a exista un accident sau un dezastru natural.

    Fie că serveşte ca un asistent de cercetare în cadrul unui birou sau ca un asistent activat prin voce în cadrul unei operaţii medicale complicate, inteligenţa artificială se transformă rapid în realitate. La fel ca alte momente definitorii din istoria modernă, revoluţia inteligenţei artificiale va răsplăti jucătorii care vor reuşi să beneficieze de ea. Sistemele de inteligenţă artificială vor juca un rol extrem de important în rezolvarea unor probleme ce păreau fără rezolvare, iar start-up-urile sunt cele care ar trebui să contribuie decisiv la acest nou val tehnologic.