BusinessMagazin

Tag: firma

  • Jobul pentru care nu ai nevoie de studii superioare, dar poţi câştiga 3.500 de lei pe lună

    Astfel, cei specializaţi pe meserii de sudori, mecanici, lăcătuşi, acceptau proiecte pe 3-6 luni, până când se reîntorceau în ţări puternic indus­trializate să lucreze pe salarii mari.

    „Nivelul de sala­rizare pentru su­dorii care se relo­chea­ză din pro­vin­cie în Bu­cu­reşti, de exem­plu, va­riază între 2.500 şi 3.500 de lei net. Dacă au ore supli­mentare sau o per­for­manţă înaltă, ori o calificare de nişă, automat nivelul de venit variabil poate creşte. În ge­neral vorbim între 500 şi 1.500 de lei net adiţional faţă de salariul de bază“, a spus Oana Petcu, sales & ope­rations director  în cadrul firmei de re­­crutare şi închiriere de forţă de mun­că în regim temporar Humangest Group.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Abordare bespoke în implementarea de ERP

    Serra Software este un furnizor de servicii IT ce are ca obiecte de activitate principale implementarea soluţiilor de tip Enterprise Resource Planning (ERP) şi, mai nou, a soluţiilor de business intelligence.

    Călin Vlad a înfiinţat compania în ianuarie 2011 alături de alţi patru parteneri, devenind furnizor şi implementator al soluţiei ERP SoftOne. |n 2014, Serra Software a fuzionat cu Aliat, companie braşoveană cu profil similar, iar antreprenorul spune că astfel ”am preluat atât angajaţii, cât şi contractele, proiectele şi astfel ne-am deschis şi un punct de lucru la Braşov“.

    |n prezent, compania are 22 de angajaţi, iar cifra de afaceri de anul trecut a depăşit, cu puţin, pragul de 400.000 de euro. ”Pentru noi a fost un test, această perioadă de cinci ani de zile, să vedem dacă viziunea noastră ar funcţiona“, spune Vlad, care apoi a detaliat viziunea companiei ce se leagă de calitatea serviciilor, implementarea corectă şi utilizarea programelor ERP la potenţial maxim. ”Majoritatea beneficiarilor unui program ERP îl utilizează doar în proporţie de circa 30%, din păcate. Clienţii noştri folosesc peste 80% din funcţia sistemului ERP. Căutăm să integrăm toate departamentele, dar şi să eliminăm alte soluţii“, spune el.

    Serra Software nu dezvoltă aplicaţii proprii, ci se ocupă doar de implementarea şi customizarea programului SoftOne, iar clienţii ţintiţi sunt companiile cu cifră de afaceri anuale între 6 şi 500 milioane de euro, potrivit lui Vlad. |n prezent, compania are în jur de 50 de clienţi, cu un număr mediu de 26 de utilizatori per proiect. ”Costurile serviciilor noastre sunt cuprinse între 2.000 şi 80.000 de euro pe an. Majoritatea contractelor sunt între 4.000 şi 30.000 de euro, sume ce includ costurile de mentenanţă şi licenţiere. Clienţii provin din domeniul serviciilor, distribuţiei, producţiei.“ Majoritatea contractelor sunt pe termen lung, de minimum doi ani.

    Pentru anul în curs, Călin Vlad urmăreşte o creştere a portofoliului de clienţi cu 10-30%; ba chiar crede că ar putea avea o creştere şi mai mare, dar aceasta nu poate fi susţinută din cauza lipsei de resurse umane. ”Un consultant bun pentru implementarea unui sistem ERP îl formezi în trei ani. Căutăm zilnic. De un an şi jumătate avem două interviuri pe zi. Chiar dacă găseşti pe cineva care are calităţile tehnice necesare, acesta nu deţine abilităţile soft“, spune Vlad. Tot el adaugă că ”dacă nu ai răbdarea, tactul, diplomaţia necesară, atunci nu vei putea reuşi în acest business. Jobul ăsta de consultant nu-l poţi face decât dacă chiar îţi place, altfel este extrem de stresant“.

    Companiile mici de IT duc o luptă grea cu multinaţionalele pentru recrutarea celor mai buni oameni care să le ajute să crească, iar cu asta s-a confruntat şi Serra Software. ”Avem mari dificultăţi în a angaja oameni. De obicei, vizăm studenţi de la Cibernetică. |n şase ani am crescut doi. E greu să-i ţinem. 80% din costurile noastre sunt cu resursa umană“, mărturiseşte managerul companiei Serra Software. Totuşi Călin Vlad nu vrea doar tineri pentru echipa sa, ci caută oameni cu experienţă, deoarece acest job e greu de făcut ”la 25 de ani. Poţi să fii foarte isteţ, dar trebuie să te duci, de pildă, la un client cu o cifră de afaceri de zeci de milioane de euro şi să-i spui ce să facă“. Pentru 2017 caută să-şi mărească echipa de consultanţi cu şase sau şapte oameni, deşi ar putea angaja şi mai mulţi, deoarece piaţa cere. ”Astăzi volumul de muncă ar fi de 300% faţă de ceea ce putem să facem. Cererea e foarte mare. Plecând de la acest calcul, ar fi foarte OK să triplez numărul de consultanţi şi am avea ce să facem.“

    Managerul Serra Software este de părere că nimeni nu are răbdarea necesară să formeze consultanţi ”care să ţină foarte mult la calitatea serviciilor de implementare şi postimplementare“. Iar cei buni lucrează pentru multinaţionale cu sediu în România, apoi ”pleacă pe proiecte în afara ţării“.

    Compania fondată de Vlad a pornit într-o perioadă când oamenii de afaceri căutau modalităţi de a-şi reduce costurile, în plină criză. Cine îşi cumpăra ERP atunci? ”Firmele sănătoase şi-au luat ERP şi, culmea, toţi clienţii noştri au avut o creştere a cifrei de afaceri. Implementarea reuşită a unui ERP contribuie la aceasta, pentru că la momentul respectiv toţi aveau nevoie de cotă de piaţă şi atunci trebuia să ia din clienţii altora. Atunci când au avut un suport care să le permită să ia deciziile potrivite, au făcut-o“, este de părere Vlad.

    Cifra de afaceri a companiei în 2016 a depăşit 400.000 de euro, faţă de 380.000 de euro în 2015. Apogeul companiei, din punctul de vedere al cifrei de afaceri, a fost în 2014, când s-a unit cu Aliat, iar veniturile cumulate au ajuns la 1,2 milioane de euro.

    Călin Vlad spune că dezvoltarea firmei s-a făcut pas cu pas, s-au concentrat doar pe clienţii pe care-i aveau şi nu au căutat să aducă alţii noi; ”până în 2016 nu am avut niciun om de marketing sau vânzări. Fundaţia afacerii am făcut-o în şase ani“. Pentru 2017 îşi propune o creştere agresivă şi vizează depăşirea milionului de euro, ţintă pe care ”nici nu o consider îndrăzneaţă. Sunt foarte mulţi clienţi care încă nu folosesc un sistem ERP. Mulţi ani nu trebuie să-ţi pui problema că piaţa este saturată şi trebuie să furi din clienţii altora“.

    Care este costul pe care-l presupune implementarea unui astfel de sistem, în cât timp îţi recuperezi investiţia şi ce beneficii are? ”Dacă le-ai spune clienţilor direct că au nevoie de 30.000 euro anual pentru ERP, s-ar speria. Trebuie să se obişnuiască cu ideea că un ERP este ca o maşină care le aduce beneficii, dar trebuie să-i bagi combustibilul necesar. |n general, îţi acoperi investiţia cam într-un an“, este de părere managerul companiei Serra Software. Cât despre beneficii, el spune că programul de ERP al SoftOne se poate customiza după placul clientului, astfel încât să răspundă cât se poate de concret nevoilor acestuia. ”Am avut implementări care au condus la dezvoltarea unor module care nu existau în ERP. De exemplu, am dezvoltat un modul pentru departamentul juridic dintr-o companie“, spune el.

    |n prezent, ERP-ul aduce venitul majoritar: 60% din încasări se datorează serviciilor de implementare şi postimplementare, iar restul se realizează din licenţe SoftOne; dar Călin Vlad se aşteaptă ca în viitorul imediat departamentul de business intelligence să aibă o dezvoltare accelerată: ”În următorii trei ani trebuie să ajungă la o pondere de 50% din veniturile noastre“.

  • A fondat compania chiar înainte de criză, a gestionat-o cu succes într-o perioadă dificilă, iar azi afacerea lui depăşeşte jumătate de milion de euro

    Dorinţa de a urma calea antreprenoriatului a existat încă din adolescenţă. Am fost mânat de dorinţa de a fi propriul meu şef, de a avea o sursă de venit şi de a putea face ceva ce îmi place“, mărturiseşte Florin Pană, care a absolvit Facultatea de Construcţii din Bucureşti.

    |nfiinţată în 2007, Cover Grup Construct are un rol, în primul rând, de consultant, sfătuind clientul, în funcţie de ce doreşte acesta, ce fel de materiale sunt recomandate pentru acoperiş; firma se poate ocupa şi de montarea propriu-zisă. ”Pe scurt, clienţii au posibilitatea de a lucra întreg proiectul cu noi, de a achiziţiona doar materialele necesare prin intermediul nostru sau doar de a apela la serviciile noastre de montaj“, spune Pană.

    La scurt timp de la înfiinţare însă, firma a avut de traversat o perioadă dificilă cauzată de criză, care a izbucnit chiar când ”noi de-abia începusem să intrăm pe piaţă“; şase luni mai târziu ”tot ceea ce învăţasem nu se mai aplica“. Piaţa de construcţii s-a contractat brusc, iar companiile a trebuit să se adapteze pentru a putea supravieţui. Strategiile au variat în funcţie de domeniu şi de mărimea companiei. ”Noi am luat decizia de a ne axa pe calitate şi pe soluţii premium, contrar cerinţelor din piaţă. Am avut curajul de a merge contra curentului, după ce, în urma unei analize interne, am înţeles că în acest domeniu piaţa de low-cost nu poate susţine un business, nu putem scoate profit“, mărturiseşte Pană. 

    Compania are deopotrivă clienţi din segmentul rezidenţial şi din cel comercial; de la înfiinţare firma a avut peste 4.000 de clienţi. 70% dintre proiecte au fost din domeniul rezidenţial, diferenţa revenind construcţiilor de tip comercial. Antreprenorul consideră că unul dintre proiectele care au constituit o provocare a fost realizarea acoperişului pentru Mega Image Băneasa. ”A fost vorba de un proiect ce a presupus soluţii de acoperire din tablă fălţuită din cupru, montată de echipa noastră pe o suprafaţă de aproximativ 800 mp, într-un interval de 12 zile lucrătoare; am predat proiectul înainte de deadline. S-a lucrat intens, chiar nonstop, în două ture de lucru: zi şi noapte“, spune el.

    |n 2016 compania, care a ajuns la 20 de angajaţi, a avut o cifră de afaceri de aproximativ 520.000 de euro, cel mai mare rezultat din ultimii trei ani. ”Evoluţia a fost pozitivă, iar în momentul de faţă suntem o companie profitabilă.“

    Preferinţele românilor în materie de acoperişuri diferă în funcţie de regiune. ”|n zona de sud a ţării, cel mai des întâlnite sunt acoperişurile din ţiglă metalică, pe când în centrul ţării, cu precădere în judeţele Sibiu şi Braşov, sunt preferate cele ceramice“, explică şeful Cover Grup Construct. Piaţa acoperişurilor devine tot mai dinamică şi mai concurenţială pe măsură ce producătorii locali vin cu noi soluţii de top, tot mai performante şi mai durabile, iar clasica ţiglă metalică este îmbunătăţită.

    El apreciază că piaţa soluţiilor de acoperire este în creştere, trend ce se aşteaptă să se menţină şi în viitorul apropiat. ”Se construieşte destul de intens în această perioadă şi chiar dacă piaţa de construcţii se va tempera la un moment dat, trebuie luată în considerare şi activitatea de renovări şi resturări. Există încă foarte multe clădiri vechi, pe care noi le vedem ca potenţiale proiecte de restaurare“, este de părere Pană.

    Potrivit caluculelor ZF, în 2016 piaţa se situa la peste 150 mil. euro, iar unii au estimat-o chiar la 180 mil. euro luând în calcul atât ţigla metalică, cât şi pe cea din ceramică sau beton alături de celelalte alternative. Horaţiu Ţepeş, omul de afaceri braşovean care controlează Bilka Steel, cel mai mare jucător de pe piaţa de profil din ultimii doi ani, cu afaceri de aproape 200 mil. lei în 2015, estimează piaţa de acoperişuri la 31 de milioane de metri pătraţi, din care 65% reprezintă ţigla metalică, în timp ce ţigla de beton 8%, cea ceramică 13%, iar restul este reprezentat de alte tipuri de acoperiş.

    Avantajul ţiglei metalice este greutatea redusă, costurile mai mici de transport, montajul şi gama variată de modele, accesorii şi culori. Pe de altă parte, ţigla metalică are şi dezavantaje, de la design la funcţionalitate.

    |n plus, în România există multe construcţii vechi pentru care înlocuirea acoperişului este necesară, dar fundaţia nu permite aşezarea unei greutăţi ridicate pe acoperiş. Spre exemplu, pe un acoperiş de 200 mp se va aşeza o greutate de 1.000 kg în cazul ţiglei metalice, spre deosebire de cele 10.000 kg în cazul ţiglei ceramice sau al betonului.

    Florin Pană spune că investiţia iniţială a fost de aproximativ 10.000 de euro, care au mers către utilaje de construcţii şi pentru primii angajaţi. ”Ulterior, am început să reinvestim banii câştigaţi în utilaje şi mai performante, în trainingul echipei de profesionişti şi în mărirea acesteia.“

    Principalul obstacol în dezvoltarea afacerii de care Florin Pană s-a lovit a fost lipsa experienţei, ”mai ales că, la scurt timp după înfiinţarea companiei, a început să se manifeste şi la noi situaţia crizei economice“. Spune că a învăţat din greşeli şi cum să ia deciziile corecte, semnalând că decizia cea mai importantă a fost ”aceea de a nu renunţa şi de a continua munca în domeniu“.

    Pentru 2017 şeful Cover Grup Construct spune că va continua investiţiile în utilaje şi că tot anul acesta are în plan finalizarea unui nou sediu pentru companie, la Afumaţi, ”dar aici suntem ţinuţi în loc de birocraţie“.

  • A fondat compania chiar înainte de criză, a gestionat-o cu succes într-o perioadă dificilă, iar azi afacerea lui depăşeşte jumătate de milion de euro

    Dorinţa de a urma calea antreprenoriatului a existat încă din adolescenţă. Am fost mânat de dorinţa de a fi propriul meu şef, de a avea o sursă de venit şi de a putea face ceva ce îmi place“, mărturiseşte Florin Pană, care a absolvit Facultatea de Construcţii din Bucureşti.

    |nfiinţată în 2007, Cover Grup Construct are un rol, în primul rând, de consultant, sfătuind clientul, în funcţie de ce doreşte acesta, ce fel de materiale sunt recomandate pentru acoperiş; firma se poate ocupa şi de montarea propriu-zisă. ”Pe scurt, clienţii au posibilitatea de a lucra întreg proiectul cu noi, de a achiziţiona doar materialele necesare prin intermediul nostru sau doar de a apela la serviciile noastre de montaj“, spune Pană.

    La scurt timp de la înfiinţare însă, firma a avut de traversat o perioadă dificilă cauzată de criză, care a izbucnit chiar când ”noi de-abia începusem să intrăm pe piaţă“; şase luni mai târziu ”tot ceea ce învăţasem nu se mai aplica“. Piaţa de construcţii s-a contractat brusc, iar companiile a trebuit să se adapteze pentru a putea supravieţui. Strategiile au variat în funcţie de domeniu şi de mărimea companiei. ”Noi am luat decizia de a ne axa pe calitate şi pe soluţii premium, contrar cerinţelor din piaţă. Am avut curajul de a merge contra curentului, după ce, în urma unei analize interne, am înţeles că în acest domeniu piaţa de low-cost nu poate susţine un business, nu putem scoate profit“, mărturiseşte Pană. 

    Compania are deopotrivă clienţi din segmentul rezidenţial şi din cel comercial; de la înfiinţare firma a avut peste 4.000 de clienţi. 70% dintre proiecte au fost din domeniul rezidenţial, diferenţa revenind construcţiilor de tip comercial. Antreprenorul consideră că unul dintre proiectele care au constituit o provocare a fost realizarea acoperişului pentru Mega Image Băneasa. ”A fost vorba de un proiect ce a presupus soluţii de acoperire din tablă fălţuită din cupru, montată de echipa noastră pe o suprafaţă de aproximativ 800 mp, într-un interval de 12 zile lucrătoare; am predat proiectul înainte de deadline. S-a lucrat intens, chiar nonstop, în două ture de lucru: zi şi noapte“, spune el.

    |n 2016 compania, care a ajuns la 20 de angajaţi, a avut o cifră de afaceri de aproximativ 520.000 de euro, cel mai mare rezultat din ultimii trei ani. ”Evoluţia a fost pozitivă, iar în momentul de faţă suntem o companie profitabilă.“

    Preferinţele românilor în materie de acoperişuri diferă în funcţie de regiune. ”|n zona de sud a ţării, cel mai des întâlnite sunt acoperişurile din ţiglă metalică, pe când în centrul ţării, cu precădere în judeţele Sibiu şi Braşov, sunt preferate cele ceramice“, explică şeful Cover Grup Construct. Piaţa acoperişurilor devine tot mai dinamică şi mai concurenţială pe măsură ce producătorii locali vin cu noi soluţii de top, tot mai performante şi mai durabile, iar clasica ţiglă metalică este îmbunătăţită.

    El apreciază că piaţa soluţiilor de acoperire este în creştere, trend ce se aşteaptă să se menţină şi în viitorul apropiat. ”Se construieşte destul de intens în această perioadă şi chiar dacă piaţa de construcţii se va tempera la un moment dat, trebuie luată în considerare şi activitatea de renovări şi resturări. Există încă foarte multe clădiri vechi, pe care noi le vedem ca potenţiale proiecte de restaurare“, este de părere Pană.

    Potrivit caluculelor ZF, în 2016 piaţa se situa la peste 150 mil. euro, iar unii au estimat-o chiar la 180 mil. euro luând în calcul atât ţigla metalică, cât şi pe cea din ceramică sau beton alături de celelalte alternative. Horaţiu Ţepeş, omul de afaceri braşovean care controlează Bilka Steel, cel mai mare jucător de pe piaţa de profil din ultimii doi ani, cu afaceri de aproape 200 mil. lei în 2015, estimează piaţa de acoperişuri la 31 de milioane de metri pătraţi, din care 65% reprezintă ţigla metalică, în timp ce ţigla de beton 8%, cea ceramică 13%, iar restul este reprezentat de alte tipuri de acoperiş.

    Avantajul ţiglei metalice este greutatea redusă, costurile mai mici de transport, montajul şi gama variată de modele, accesorii şi culori. Pe de altă parte, ţigla metalică are şi dezavantaje, de la design la funcţionalitate.

    |n plus, în România există multe construcţii vechi pentru care înlocuirea acoperişului este necesară, dar fundaţia nu permite aşezarea unei greutăţi ridicate pe acoperiş. Spre exemplu, pe un acoperiş de 200 mp se va aşeza o greutate de 1.000 kg în cazul ţiglei metalice, spre deosebire de cele 10.000 kg în cazul ţiglei ceramice sau al betonului.

    Florin Pană spune că investiţia iniţială a fost de aproximativ 10.000 de euro, care au mers către utilaje de construcţii şi pentru primii angajaţi. ”Ulterior, am început să reinvestim banii câştigaţi în utilaje şi mai performante, în trainingul echipei de profesionişti şi în mărirea acesteia.“

    Principalul obstacol în dezvoltarea afacerii de care Florin Pană s-a lovit a fost lipsa experienţei, ”mai ales că, la scurt timp după înfiinţarea companiei, a început să se manifeste şi la noi situaţia crizei economice“. Spune că a învăţat din greşeli şi cum să ia deciziile corecte, semnalând că decizia cea mai importantă a fost ”aceea de a nu renunţa şi de a continua munca în domeniu“.

    Pentru 2017 şeful Cover Grup Construct spune că va continua investiţiile în utilaje şi că tot anul acesta are în plan finalizarea unui nou sediu pentru companie, la Afumaţi, ”dar aici suntem ţinuţi în loc de birocraţie“.

  • DOAR ÎN ROMÂNIA: Locatarii din trei blocuri nu mai pot ieşi din case după ce o firmă a câştigat parcarea în instanţă

    Potrivit reprezentanţilor Primăriei Râmnicu Vâlcea, problemele în ceea ce priveşte parcarea din faţa a trei imobile de pe bulevardul nicolae Bălcescu au pornit în urmă cu trei ani când, în urma cererii făcute în baza HG 834/1991, SC SOCOM SA primea de la Consiliul Judeţean Vâlcea titlul de proprietate pentru suprafaţa cuprinsă între blocurile 225, 50 şi 300, teren situat vizavi de Liceul Tehnologic „Oltchim”.

    Pe această suprafaţă, societatea comercială solicita şi obţinea, în anul 2010, certificatul de urbanism în vederea elaborării unui Plan Urbanistic de Detalii (PUD) pentru construirea unei grădiniţe cu program normal.

    Citiţi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Studiu de caz: Contabilul din smartphone

    CONTEXT:

    Timpul de introducere a datelor pentru activităţile de contabilitate îngreunează activitatea contabililor şi a antreprenorilor care îşi fac contabilitatea in-house.

    DECIZIE:

    Lansarea Smart Bill Conta, prima aplicaţie de contabilitate online care face legătura în timp real între antreprenori şi experţii contabili. Dezvoltarea aplicaţiei a durat aproximativ un an şi a fost susţinută de o investiţie de 1 milion de euro atrasă, anul trecut, de Smart Bill de la Catalyst şi Gecad Group.

    CONSECINŢE:

    Pentru clienţii care folosesc platforma integrată Smart Bill, timpul de operare se poate reduce cu până la 50%, prin automatizarea operaţiunilor de introducere date; astfel, se maximizează timpul de utilizare a datelor, iar clientul beneficiază de resurse suplimentare. Smart Bill Conta va contribui la creşterea cu peste 50% anual a vânzărilor Intelligent IT în următorii ani şi va transforma brandul românesc în principalul furnizor de soluţii de facturare de pe piaţa locală.
     

    „Deja am devenit unul dintre principalii jucători pe piaţa de software financiar-contabil şi ţinta noastră este ca în 2-3 ani să fim numărul 1; suntem convinşi că o să reuşim”, descrie Radu Hasan, CEO-ul Intelligent IT, compania care operează pe piaţă sub brandul Smart Bill, un obiectiv pe care vrea să îl atingă în perioada următoare. Una dintre modalităţile prin care antreprenorii sibieni care au dezvoltat afacerea – Radu Hasan, Ioana Hasan, Mircea Căpăţînă – plănuiesc să ajungă la acest obiectiv este Smart Bill Conta, prima aplicaţie de contabilitate online care face legătura în timp real între antreprenori şi experţii contabili, potrivit reprezentanţilor companiei.

    În dezvoltarea acesteia a fost direcţionată o parte din investiţia de 1 milion de euro primită anul trecut din partea fondurilor de investiţii Catalyst România şi Gecad Group, care au preluat printr-o operaţiune de majorare de capital peste 30% din acţiunile firmei. Soluţia Smart Bill Conta se adaugă astfel celor dezvoltate de Smart Bill până acum, fiind complementară acestora, „piesa lipsă din puzzle”, potrivit lui Hasan. Anul trecut, soluţiile Smart Bill au generat venituri de 1 milion de euro, iar pentru anul în curs Hasan previzionează o creştere până la 1,5 milioane de euro; planurile pentru anii următori vizează creşteri importante.

    „Vrem să avem o rată de creştere de 50% pe an şi pentru următorii doi ani.” Serviciile Smart Bill sunt utilizate, în prezent, de peste 45.000 de clienţi, de la PFA-uri la companii mici şi mijlocii şi până la multinaţionale, din toate sectoarele de business, precum serviciile şi comerţul. Peste un milion de documente sunt emise lunar, cu o valoare de peste 2 miliarde de euro pe an. În ceea ce priveşte numărul de angajaţi, anul acesta a depăşit pragul de 50, iar până la finalul anului echipa va număra între 55 şi 60 de persoane. „Depinde de ce recrutări reuşim să facem, piaţa muncii este foarte capricioasă.” Echipa Smart Bill este împărţită între cele două birouri ale firmei: Sibiu (echipa de dezvoltare software) şi Bucureşti (echipa de vânzări şi marketing).

    CEO-ul Smart Bill spune că au început să lucreze la realizarea aplicaţiei Smart Bill Conta în urmă cu un an, iar conceptul a fost realizat şi îmbunătăţit pe baza discuţiilor cu contabili. „O parte consistentă a investiţiei a mers şi merge în direcţia aceasta, atât în dezvoltare, cât şi în marketing”, spune Radu Hasan, fără să precizeze valoarea exactă a investiţiei direcţionate spre Smart Bill Conta. Aplicaţia va fi oferită gratuit firmelor de contabilitate, iar monetizarea se va face prin vânzarea acestei soluţii clienţilor tip IMM: „Ţintim acelaşi profil de clienţi pe care l-am avut până acum; acoperim 95% din IMM-uri practic, nu ţintim companiile mari, ţinta noastră sunt companiile cu până în 50 de angajaţi, care reprezintă dealtfel 70% din piaţă. Obiectivul nostru este să ajungem cam la 100.000 de firme în următorii trei-patru ani”. El spune că dacă aceşti clienţi vor soluţia completă Smart Bill Conta, costul abonamentului va fi de aproximativ 20-25 de euro pe lună pentru o aplicaţie completă de facturare, gestiune, contabilitate etc.

    Aplicaţia se adresează antreprenorilor, IMM-urilor, contabililor sau firmelor de contabilitate care îşi fac contabilitatea in-house şi care doresc să-şi eficientizeze cu mult timpul de operare. Smart Bill Conta oferă un flux integrat atât pentru client, cât şi pentru firma de contabilitate. Astfel, pentru clienţii care folosesc platforma integrată Smart Bill timpul de operare se poate reduce cu până la 50%, prin automatizarea operaţiunilor de introducere date. Practic, prin eliminarea timpului dublu de înregistrare a documentelor se maximizează timpul de utilizare a datelor, iar clientul beneficiază de resurse suplimentare. Aplicaţia poate fi accesată de oriunde, de pe orice dispozitiv conectat la internet, în mod securizat şi permite vizualizarea documentelor finale sau intermediare ale fiecărui client, explică reprezentanţii companiei.

    Planurile de dezvoltare ale sibienilor nu se opresc însă aici: recent, au primit un grant de cercetare de 600.000 de euro. „Este o axă pe fonduri europene pe cercetare-inovare; astfel că toţi banii vor merge în cercetare. Ne vom concentra pe direcţia de inteligenţă artificială pentru a face Smart Bill cu adevărat smart”, explică Hasan. Pentru aceasta, vor realiza un parteneriat cu două universităţi cu profil tehnic de pe piaţa locală. Au primit deja oferte în acest sens, dar încă nu au ales universităţile cu care vor colabora. Radu Hasan spune că pentru perioada următoare nu şi-au propus să atragă şi alte investiţii.

  • Cele mai puternice ţări din lume în 2050. Cine va conduce economia globală

    Până în 2050 lumea nu va mai fi aşa cum o ştim în prezent, peisajul atât economic, cât şi cel real se va schimba dramatic, srie The Independent.

    Raportul PwC, intitulat “The long view: how will the global economic order change by 2050?” a clasificat 32 de ţări în funcţie de PIB-ul prognozat în 2050, calculat la paritatea puterii de cumpărare (PPS – metodă prin care se calculează o rată de schimb alternativă între monedele a două ţări, pentru a compara nivelul de dezvoltare).

    Cu excepţia Statelor Unite, multe dintre economiile mari din prezent, precum Japonia şi Germania, au scăzut câteva locuri în clasament, înlocuite de ţări precum India sau Indonezia. 

    “Statele Unite şi Europa vor pierde constant teren comparativ cu China şi India”, subliniază raportul, anticipând că, în 2050, cota Chinei ar urma să crească la 20% din economia globală, cea a SUA va scădea de la 16% la 12%, cea a Uniunii Europene va coborî de la 15% la 9%, în timp ce a Indiei va urca de la 7% la 15%.

    Clasamentul general (sumele exprimate în dolari):

    1. China – 58,499 trilioane
    2. India – 44,128 trilioane
    3. Statele Unite – 34,120 trilioane
    4. Indonezi – 10,502 trilioane
    6. Rusia – 7,540 trilioane
    7. Mexic – 6,863 trilioane
    8. Japonia – 6,779 trilioane
    9. Germania – 6,138 trilioane
    10. Marea Britanie – 5,369 trilioane
    11. Turcia – 5,184 trilioane
    12. Franţa – 4,705 trilioane
    13. Arabia Saudită – 4,694 trilioane
    14. Nigeria – 4,348 trilioane
    15. Egipt – 4,333 trilioane
    16. Pakistan – 4,236 trilioane
    17. Iran – 3,900 trilioane
    18. Coreea de Sud – 3,539 trilioane
    19. Filipine – 3,334 trilioane
    20. Vietnam – 3,176 trilioane

  • Uleiul din Cluj cu stele Michelin

    „Am făcut primii paşi în comuna Luna, lângă Cluj. M-am născut într-o familie de oameni simpli, harnici şi oneşti, a căror singură preocupare a fost aceea de a ne oferi mie şi surorii mai mari toate condiţiile în care să creştem şi să ne dezvoltăm frumos”, îşi începe povestea Felicia Tulai, cea care deţine conducerea companiei alături de sora sa. Cele două fiice ale familiei sunt sprijinite în toate operaţiunile de către tatăl lor – „mentorul”, după cum îl denumeşte ea. În 2011, după mai bine de şapte ani de carieră în mediul corporatist, Felicia Tulai a decis să renunţe la viaţa din Capitală, să se întoarcă în comuna clujeană şi să se implice 100% în activitatea comercială a familiei. Însă afacerea Luna Solai are două începuturi, conform spuselor antreprenoarei.

    Primul pas a fost făcut în 1998, prin achiziţia unei prese de ulei în valoare de 5.000 de euro, care şi-a găsit locul în curtea părinţilor. „După pensionare, au cumpărat o presă şi au început să producă ulei presat la rece de floarea- soarelui din seminţele aduse de săteni sau fermierii din regiune. Atunci când obiectivele mele profesionale au fost atinse, am revenit în Cluj cu dorinţa de a dezvolta un brand din munca părinţilor mei”, explică antreprenoarea. A plecat la drum cu dorinţa de a crea un brand premium, având ca atuuri zona şi solurile româneşti, şi a ajuns să producă, pe lângă uleiul de floarea- soarelui, şi sortimente precum uleiul de dovleac, nucă, rapiţă etc. „Traiectoria nu a fost grea, dar nici extrem de sinuoasă. Mărturisesc că m-a ajutat experienţa părinţilor mei în domeniu, acumulată în mai bine de 10 ani”, spune Felicia Tulai. În octombrie 2011 a fost înfiinţată TAF Presoil SRL, firmă al cărei obiectiv principal era valorificarea produsului deja consacrat în afacerea familiei, iar pentru crearea noii unităţi de producţie şi preluarea activităţii pe noua firmă a fost nevoie de o investiţie de circa 200.000 de euro, realizată atât din fonduri proprii, cât şi prin contractarea de credite bancare.

    În prezent, Luna Solai se poziţionează ca un brand premium de uleiuri presate la rece, pe o piaţă în creştere, „care nu a ajuns încă la maturitate, dar cu mare potenţial de creştere”, conform spuselor antreprenoarei. Uleiul presat la rece este obţinut prin zdrobirea seminţelor oleaginoase şi presarea lor fără să fie supuse unor procese termice. Folosirea căldurii la fabricarea uleiului sporeşte cantitatea de produs obţinută, însă reduce cantitatea de vitamine, minerale şi substanţe nutritive, modifică aroma naturală şi calitatea lor. Tehnologia aplicată ajută la păstrarea gustului natural, specific seminţelor, şi permite extragerea într-o proporţie mai mare a nutrienţilor, antioxidanţilor, vitaminelor, mineralelor, comparativ cu celelalte procedee.

    Vorbind despre tipurile de produse, aceasta ţine să puncteze că ponderea consumului de ulei de floarea-soarelui – indiferent dacă este rafinat sau presat la rece – este de aproximativ 80%, situaţie valabilă şi în cazul propriei afaceri. Acesta este urmat de uleiurile de rapiţă, dovleac, in, cânepă şi nucă, care pornesc de la 30 de lei sticla de 250 de ml (de exemplu uleiul de nucă), ajungând la 10,5 lei litrul (în cazul celui de floarea-soarelui). De curând au lansat şi primul ulei bio, cel de in, iar antreprenorii îşi propun să extindă această gamă cu alte sortimente. Brandul Luna Solai este prezent în 12 judeţe şi în Bucureşti prin intermediul colaboratorilor, însă printre planurile fondatorilor se află extinderea în zona de vest a ţării şi o mai bună prezenţă în Capitală. „Showroomul nostru, aflat în incinta unităţii de producţie, oferă posibilitatea celor ce ne trec pragul să deguste şi să trăiască «pe viu» experienţa presării la rece, într-un cadru organizat”, explică Felicia Tulai. Dezvoltarea segmentului online este un alt obiectiv pe termen scurt al tinerei, având în vedere că ponderea comenzilor din online nu depăşeşte, în prezent, 10% din cifra de afaceri. Conform ei, la finele anului trecut, firma care operează brandul Luna Solai a înregistrat o cifră de afaceri de 868.000 de lei, iar pentru anul acesta estimează o creştere de 50% a rulajelor.

    „A contat enorm faptul că am întâlnit oameni minunaţi care au văzut potenţialul brandului nostru, care ne-au încurajat şi care au făcut ca evoluţia să fie mai uşoară”, spune acesta. Printre cei menţionaţi se numără şi feedbackul specialiştilor, cum ar fi cei de la Institutul de Calitate şi Gust de la Bruxelles (ITQi), care le-au acordat o stea Michelin pentru uleiul de floarea-soarelui şi două astfel de stele pentru uleiul de dovleac. „Aceste confirmări primite încă de la prima ieşire internaţională ne-au făcut să înţelegem că marca trebuie protejată şi înregistrată la OSIM”, adaugă Tulai. Printre alte reuşite cu care se mândreşte se numără şi titlul de Furnizori ai Casei Regale a României, „o apreciere de suflet pentru mine şi familia mea”, pe care Luna Solai a primit-o în urmă cu trei ani. „Privesc în urmă şi îmi amintesc toamna lui 2011, când, hotărâtă să fac o schimbare în viaţa mea de corporatist dedicat, am ales să mă întorc acasă. Acum, dincolo de îndoieli şi incertitudini, am convingerea că povestea nu este a mea, ci a familiei. Aceasta era calea prin care visul familiei Tulai trebuia împlinit”, conchide antreprenoarea.

    Pe o piaţă totală a uleiurilor şi grăsimilor estimată la 2,3 miliarde de lei în 2015, consumul de ulei, margarină, unt şi alte produse similare a cunoscut evoluţii diferite în funcţie de segment, conform unei analize a Ziarului Financiar. Astfel, deşi uleiul de floarea-soarelui domină piaţa cu vânzări în valoare de 1,3 miliarde de lei, respectiv 60% din total, consumul este în scădere uşoară, în contextul în care românii se arată tot mai interesaţi de alte produse, precum uleiul de măsline. Conform aceleiaşi surse, cei mai importanţi jucători de pe piaţa uleiurilor şi grăsimilor în funcţie de cele mai vândute branduri sunt Bunge, Expur şi Unilver. Acesta din urmă activează doar pe piaţa margarinei cu brandurile Rama şi Delma, fiecare cu o cotă de piaţă de aproape 5%. Pe segmentul de ulei se bat însă Expur şi Bunge România, ce ocupă 28% din piaţa totală a uleiurilor, fiecare având o cotă de piaţă egală de 14% pe întreg portofoliul de uleiuri. La nivel de branduri, Untdelemn de la Bunica ocupă prima poziţie în topul cinci al celor mai cumpărate produse din gama uleiurilor şi grăsimilor.

  • Jucător nou cu ştate vechi în industria vinului

    „A fost o ambiţie să lucrez în industria vinurilor şi cred că vinul m-a ales pe mine în aceeaşi măsură în care eu l-am ales pe el. Am văzut lumina zilei la Jidvei, chiar în castelul de pe eticheta sticlei de vin; în acest castel, părinţii mei au avut prima locuinţă de serviciu”, povesteşte Dan Muntean despre începuturile sale în această nişă. El este unul dintre executivii veterani din industria vinului, cu experienţă de câteva zeci de ani în domeniu; în ultima perioadă a lucrat pentru compania britanică Halewood, care are o cifră de afaceri de circa 10 milioane de euro. „Se spune că sunt foarte puţini cei care, odată intraţi în această industrie, o părăsesc, iar Domeniul Muntean este o nouă provocare, de care aveam nevoie după 30 de ani petrecuţi în această meserie fabuloasă”, adaugă acesta despre decizia luată la finele anului trecut, de a părăsi compania Halewood.

    Domeniul Muntean este, aşadar, o afacere de familie, cu o echipă cu experienţă în domeniu şi care, înainte de toate, „iubeşte vinul şi are o înţelegere profundă a pieţei”, spune fondatorul. Noua companie înglobează atât propria sa viziune despre ceea ce poate şi trebuie să facă pentru şi cu vinul din România, cât şi propriul stil de a face afaceri. Printre ambiţiile sale legate de acest proiect se numără cea de a crea şi de a distribui „vinuri cu personalitate, din soiuri alese cu grijă, care spun o poveste”. Fiind o afacere independentă, Dan Muntean a ales să colaboreze numai cu parteneri internaţionali, „aidoma nouă, businessuri de familie, care iubesc vinul şi pe care românii merită să îi «(de)guste»”.

    Muntean consideră că România are un potenţial viticol profitabil datorită condiţiilor climatice diverse, tipuri de sol potrivite, o istorie a viţei de vie „atât de interesantă, cu soiuri remarcabile”, dar şi o poziţionare geografică ideală. În acest sens, „pentru a putea controla calitatea vinurilor”, conform spuselor sale, se află în faza de finalizare a achiziţiei unei crame şi a unei suprafeţe de circa 70 de hectare de viţă de vie în regiunea viticolă Dealu Mare. Producţia de vinuri proprii va începe din recolta acestei toamne, punând în valoare atât soiuri tradiţionale româneşti, precum Fetească Neagră, Tămâioasă Românească, dar şi soiuri internaţionale, cunoscute printre români, precum Merlot, Pinot Noir, Cabernet Sauvignon sau Chardonnay. Apreciază că investiţia totală, la finalul proiectului, se va ridica la circa 2,5 milioane de euro.

    Pe lângă producţia de vinuri proprii, Domeniul Muntean se concentrează în prezent pe aducerea în România a unor vinuri reprezentative pentru regiunile din care provin. „Ne bazăm pe o selecţie atentă şi riguroasă a vinurilor, atât din Lumea Veche, cât şi din Lumea Nouă, precum vinuri rose din sudul Franţei, Tempranillo din Spania, rieslinguri germane, shirazuri din Australia sau Carmenere din Chile”. Portofoliul de importuri al firmei reuneşte mărci celebre atât din Europa – grupul Gerard Bertrand, grupul Pesquera Alejandro Fernandez, Dr. Loosen Estates, Chateau Musar cât şi din Lumea Nouă, cum sunt cele produse de Luis Felipe Edwards în Chile sau de Seifried din Noua Zeelandă. Principala direcţie pentru 2017 constă în creşterea prezenţei în cât mai multe unităţi de desfacere, atât în retail, cât şi în HoReCa, dar şi demararea lucrărilor pentru producţia proprie de vin. Conform fondatorului, produsele Domeniul Muntean se vor poziţiona pe un segment de preţuri mediu şi premium, iar printre planurile pe termen lung antreprenorul îşi propune să producă şi să comercializeze „vinuri memorabile la un raport calitate preţ la fel de memorabil, atât pe piaţa României, cât şi la export”. 

    Piaţa vinului din România este mai mare în volum decât pieţe consacrate cum ar fi Portugalia sau Austria, însă, ca valoare, reprezintă doar o parte din valoarea vânzărilor de vin din alte ţări, afirmă Dan Muntean. „În multe cazuri este greu de explicat cum pot exista pe piaţa noastră vinuri româneşti atât de ieftine, după cum este la fel de greu de explicat de ce există, într-o propoţie mult mai redusă, şi vinuri atât de scumpe”, afirmă antreprenorul. În opinia sa, vor trece mai mulţi ani până când piaţa se va maturiza şi până când aceste extreme vor dispărea. Un rol îl pot avea comercianţii la toate nivelurile, prin asumarea calităţii produsului din raft, în aceeaşi măsură ca şi producătorii, „aşa cum se întâmplă în toate pieţele mature”, afirmă Muntean.

    Demers ce va ajuta nu numai consumatorul, dar şi producătorul şi comerciantul, consideră antreprenorul. Pe de altă parte, piaţa vinurilor din România este, „fără îndoială, dinamică şi extrem de competitivă”, dar există loc de creştere în continuare pentru jucătorii care inovează pe piaţă. „De la an la an, creşterea apetitului consumatorului român pentru nou, dorinţa de a experimenta gusturi şi arome noi şi abilitatea de a înţelege vinurile de calitate ne dau această încredere”, mai spune acesta. Conform datelor pblicate recent de ZF, România are circa 180.000 de hectare cu viţă de vie grupate în 37 de podgorii, iar cu acest nivel al suprafeţei ocupate cu viţă, ţara noastră se află pe locul cinci în UE şi pe locul 11 în lume.

    Mai mult, piaţa locală se află pe locul 13 în lume din punctul de vedere al producţiei de vin, într-un top condus de Italia, Franţa şi Spania, potrivit datelor pentru anul 2015 estimate de Organizaţia Internaţională a Viei şi Vinului (OIV). Producţia locală de vin a fost în 2015 de circa 4,1 milioane de litri, potrivit aceleiaşi surse. Conform datelor de la Ministerul de Finanţe, în România existau la finalul lui 2015 circa 220 de companii care aveau declarat drept CAEN „Fabricarea vinurilor din struguri“, cu afaceri cumulate de 650 milioane de lei, însă piaţa este dominată de câţiva producători mari, cu mii de hectare fiecare. În ultimii ani, tot mai multe crame butic îşi fac loc pe piaţă, targetând în special segmentul premium.

    Oportunitatea de a crea vinuri bune a venit odată cu viile nou plantate şi echipamentele noi de nivel internaţional din cramă, pe care producătorul român le are acum, cu sprijin european la îndemână, spune antreprenorul despre piaţa în care activează. Însă, după părerea sa, unul dintre pericole este ca producătorul să nu îşi înţeleagă consumatorul şi să nu dea aceeaşi atenţie tuturor vinurilor produse, indiferent de palierul de preţ. „Un producător bun trebuie totdeauna judecat după cel mai ieftin vin pe care îl produce, nu după cel mai scump! Observ că există o reticenţă şi din partea comentatorilor de vin din România de a recenza vinuri cu un nivel de preţ scăzut, ca şi cum ele nu ar fi importante… Dar ele sunt importante pentru consumator!”, susţine Muntean.

    Principala schimbare din ultimele decenii pe piaţa vinurilor a fost apariţia lanţurilor de retaileri internaţionali, care a fost de folos în structurarea pieţei, dar şi multiplicarea numărului de magazine de specialitate. Dacă ar fi să traseze câteva perspective ale viitorului acestui segment, Dan Muntean consideră că tot mai mult vin va fi cumpărat din comerţul modern şi din ce în ce mai puţin va fi consumat din comerţul tradiţional şi din autoconsum. De asemenea, antreprenorul consideră că vinurile de import vor creşte de la nivelul de sub 5% din piaţă la care se află astăzi, iar structura consumului se va schimba. Astăzi sunt preferate mai cu seamă vinurile albe şi dulci, în următorii ani vinurile seci şi roşii vor căpăta tot mai multă popularitate, iar cel rose va cunoaşte o creştere spectaculoasă. Mai mult, se aşteaptă la un interes mai mare pentru vinuri liniştite şi vinuri spumante în detrimentul berii şi al băuturilor spirtoase. „Vinul face parte din stilul de viaţă şi din cultura unui popor. Într-o lume tot mai globalizată, aceste trăsături se vor accentua în următorii ani şi în România”, afirmă fondatorul Domeniului Muntean.

    „Vinul bun este cel care îţi face plăcere să îl bei şi pentru care să nu fie nevoie să îţi ipotechezi casa ca să îl cumperi”, spune despre preferinţele sale în domeniu. Consideră, de asemenea, că un cumpărător avizat încearcă mereu vinuri noi şi le „descoperă” pe cele ieftine şi bune. Adaugă că „un preţ mare nu este totdeauna o garanţie a calităţii”. În prezent există pe piaţă mii de soiuri, mii de stiluri şi mii de provenienţe diferite, iar oportunitatea de a gusta ceva nou şi interesant „este o plăcere în sine. Această oportunitate nu exista acum 15 ani”, declară antreprenorul. Dan Muntean şi-a început activitatea în acest domeniu la finele anilor ’80, când lucra la o firmă de comerţ exterior, singura la acea vreme care făcea export de vin în România. În 1987 a primit şi responsabilitatea de a alege un distribuitor pentru Marea Britanie dintr-o listă de 10 nume. Aşa a început povestea sa cu Halewood International, care, de altfel, după vizita fondatorului John Halewood în România, a şi început să importe cantităţi mici de vin românesc în Anglia. Ulterior, britanicul a decis să-şi creeze propria reprezentanţă pe plan local; „aşa am ajuns să export în Marea Britanie nu numai vin românesc, ci şi întreaga familie”, povesteşte Dan Muntean.

    Spune, de asemenea, că această perioadă de început i-a marcat pozitiv cariera profesională. Dacă la momentul înfiinţării reprezentanţei locale scopul principal era de a livra către compania-mamă, cu timpul a descoperit că piaţa din România este la fel de interesantă. Făcând o retrospectivă a carierei sale, cel mai frumos moment profesional a avut loc în urmă cu 20 de ani, când a câştigat licitaţia pentru pachetul majoritar al societăţii care avea să devină Cramele Halewood, în defavoarea altor 12 firme participante. „Am pornit atunci de la zero şi am reuşit într-un timp relativ scurt să devenim unul din primii 10 jucători din industria vinului. Atunci am înţeles valoarea unei echipe bune şi unite în succesul unei societăţi”, declară Muntean. Pe de altă parte, cel mai dificil moment profesional a fost acela când „fondatorul firmei Halewood ne-a părăsit fulgerător. John nu a fost doar un antreprenor de excepţie, dar şi un om cu un extraordinar fler de marketing. Atunci am înţeles valoarea unui lider în succesul unei societăţi”, explică Muntean.

    În prezent, Dan Muntean este singurul acţionar al firmei pe care o conduce, însă ţine să precizeze că are alături o echipă foarte puternică şi o familie minunată, care îl susţine. „Nu mă consider un antreprenor, fac aceeaşi meserie cu plăcere şi cu aceeaşi ambiţie ca înainte”, spune Muntean despre noua sa poziţie profesională. Precizează însă câteva dintre principalele calităţi ale unui antreprenor; pe primul loc plasează viziunea, urmată îndeaproape de ambiţie, împreună cu îndrăzneala şi, mai ales, multă, multă muncă.

    2,5 MILIOANE DE EURO va fi valoarea investiţiei la finalul proiectului Domeniul Muntean, când compania va  produce propriile vinuri

    70 DE HECTARE de viţă de vie sunt achiziţionate de Domeniul Muntean în regiunea viticolă Dealu Mare, a cărei cultură va fi folosită în producţia de vinuri proprii

    30 DE ANI a activat Dan Muntean în domeniul vinului până când a decis să devină antreprenor

    5 ESTE LOCUL OCUPAT de România în cadrul UE după suprafaţa de ocupată cu viţă de vie, de circa 180.000 de ha

    220 DE COMPANII aveau declarat drept CAEN „Fabricarea vinurilor din struguri“ în 2015; afacerile lor cumulate ajungeau la 650 milioane de lei

     

  • Fără frică şi lăcomie cultivate intern, companiile capitaliste vor sfârşi în socialism

    Pe primul loc este relaţia cu colegii şi managerul cu care interacţionează. Dacă aşa este, înseamnă că firmele se îndreaptă spre socialism mai repede decât ne aşteptăm.

    De fapt, angajaţii vor un socialism corporatist, o egalizare deopotrivă din perspectivă umană cât şi a veniturilor în cadrul companiilor, o relaţie de pace şi prietenie cu managerii direcţi, cu directorii, cu şefii lor.

    În aceste condiţii, de socialism al angajaţilor, al corporatiştilor, o companie mai poate progresa?

    Dacă dispare frica de a-ţi pierde jobul, dacă dispare motivaţia salarială, dacă dispar ţintele şi obiectivele de performanţă de neatins atunci când sunt prezentate şi anunţate, dacă dispare furia de a arăta cine este cel mai bun, dacă dispare dorinţa de a înfige cuţitul în rivali, dacă dispare selecţia naturală, dacă dispar cadavrele, pot companiile să meargă înainte?

    Dacă obiectivul este de a te înţelege cu şeful şi cu colegii şi nu de a-i lua locul, cum poate progresa o companie?

    Toată generaţia mea, cea de după ’90, a trăit prin frică: de job, de a nu se întoarce comunismul, de inflaţie, de creşterea cursului, de faptul că altul ar putea să fie mai bun, de piaţă, de economie etc. Frica de eşec este permanent în faţa ochilor.
    Inclusiv la şcoală, fiecare dintre noi a învăţat în primul rând de frică.

    În mod cert, poţi să creşti şi altcumva decât prin frică sau lăcomie (gândiţi-vă la celebra frază a personajului negativ, Gordon Gekko, din filmul Wall Street: The greed is good!).

    Dar nu poţi să sari mai repede etapele, fără aceste calităţi în business: frica şi lăcomia. Într-un sens pozitiv sau negativ.
    Frica de a pierde business, frica de a eşua într-o afacere, frica de a fi înghiţit generează eficienţă pentru că stai cu securea deasupra capului şi astfel trebui să gândeşti mai repede şi mai bine decât cel de lângă tine, sau decât concurenţa.

    Angajaţii care pun pe primul loc ideea de a se înţelege bine cu colegii şi cu şeful pot falimenta profesional o companie. Din dispute, din război, din crize apar ideile şi soluţiile care pot mişca lucrurile.

    Când este linişte în companii, când este linişte într-o societate, nimeni nu mai vrea să facă nimic, toată lumea vrea să fie pensionară şi rentieră, toţi se gândesc în timpul săptămânii la weekend şi la city breakuri, toţi vor să nu greşească, toată lumea devină diplomată.

    Când rezultatele apar de la sine, când totul la vânzări este numai o reînnoire de contracte şi networking cu clienţii actuali, companiile pierd în fiecare zi din eficienţă şi nu va trece mult timp până când vor fi mâncate de lupii tineri.

    Orice idee este respinsă din start prin autosuficienţă, orice variantă de a schimba din lucruri este pasată de la o şedinţă la alta şi de la un om la altul. Angajaţii şi şefii nu vor să-şi rişte jobul şi salariul, aşa că fac tot posibilul să-şi conserve poziţiile, iar treptat compania ajunge la un moment dat în moarte clinică în business.

    Dacă nu eşti lacom, să vrei mai mult şi mai mult, ajungi să nu te mai gândeşti cum poţi să-ţi omori concurenţa. O laşi în pace, ca să trăiască şi ea.

    Google a omorât la propriu şi la figurat presa scrisă, iar Facebook ucide zi de zi televiziunea tradiţională.

    Jack Ma, 52 de ani, miliardarul chinez din spatele Alibaba, spune că următorul deceniu va fi îngrozitor pentru business pentru că nu va fi linişte deloc.

    De nicăieri vor apărea idei, afaceri, companii care vor muşca din industriile tradiţionale, încremenite în timp, unde socialismul s-a instalat, nu prin sistemul politic, ci prin cel al resursei umane, al angajaţilor.

    Drama capitalismului este că socialismul vine prin HR, prin noile generaţii cărora li se cultivă ideea de egalitarism, de pace şi prietenie, de înţelegere cu şefii şi cu colegii. Dispare ideea de a face lucruri din furie, de a gândi cu spatele la perete, de a gândi din frică.

    Bine v-am regăsit în socialism.