BusinessMagazin

Tag: dobanda

  • Decizia băncilor din această dimineaţă. Se întâmplă pentru prima dată în istoria financiară a României

    Veste bună pentru românii cu credite în monedă românească: costul leilor scade într-o singură şedinţă cu 4%, cel mai mare declin din ultimele şase luni. Dobânda Robor cu scadenţa la trei luni, referinţa pentru calculul creditelor în lei cu dobândă variabilă, a ajuns astăzi la minimul istoric de 0,79% pe an, în scădere cu 4% faţă de şedinţa precedentă, ceea ce marchează practic cel mai sever ritm de scădere de la începutul lunii iulie din 2015.

    Poziţionarea pe o pantă descendentă a indicatorului Robor la trei luni creează premisele ieftinirii creditelor chiar din martie când majoritatea băncilor îşi vor actualiza ratele la aceste dobânzi, operaţiune realizată trimestrial.

    Citiţi mai multe pe www.zf.ro

  • Veşti PROASTE pentru persoanele cu credite în lei: Rate lunare şi dobânzi mai mari

    Dobânda Robor la 3 luni, de nivelul căreia depinde costul creditelor accesate de persoanele fizice, a urcat ieri la 1,43% pe an, un maxim al ulti­melor patru luni, pe fondul deteriorării lichidităţii din piaţa monetară.

  • Bursele, prinse între „moartea porumbelului“ Fed şi tragedia greacă

    Indicele BET, principala referinţă a bursei de la Bucureşti, a deschis săptămâna trecută cu scăderi de până 1%, însă pe parcursul şedinţelor următoare acţiunile româneşti s-au redresat şi au raportat creşteri modeste.

    Schimbarea de sentiment a investitorilor indică faptul că aceştia se aşteaptă la un acord între Grecia şi creditorii săi. Miniştrii de finanţe ai ţărilor din zona euro au stabilit amânarea tuturor negocierilor cu guvernul Greciei până după anunţarea rezultatului referendumului programat duminică. Astfel că este de aşteptat ca la începutul acestei săptămâni să aibă loc din nou turbulenţe pe pieţele de acţiuni, în funcţie de rezultatul referendumului.

    „Defaultul Greciei este inevitabil şi nu va fi o surpriză pentru nimeni. Se ştie de mai mulţi ani că Grecia nu dispune de capacitatea financiară de a-şi plăti datoriile, astfel că mă aştept ca intrarea în default să aibă un impact limitat pe burse, mult mai mic decât cel cauzat de falimentul Lehman Brothers“, a spus Nicolae Pascu, directorul general al societăţii de administrare STK Financial.

    Miniştrii de finanţe din zona euro au respins solicitarea autorităţilor de la Atena de a prelungi cu o lună programul de susţinere financiară de 240 de miliarde de euro, din care Grecia mai are de primit 7,2 mi-liarde de euro. În lipsa fondurilor, Grecia nu şi-a putut plăti o datorie de 1,6 miliarde de euro către FMI, scadentă pe 30 iunie.

    „Pieţele de acţiuni au reacţionat prin scăderi la riscul de default al Greciei încă din 2012, însă pieţele de obligaţiuni nu au reacţionat. Problema mai mare pentru România va fi impactul defaultului Greciei pe piaţa de obligaţiuni. Ne putem aştepta la o creştere a dobânzilor pe piaţa obligaţiunilor dacă intră Grecia în default, iar acest lucru va face ca statul român să se împrumute mai scump“, a mai spus Pascu.

    Privind luna iunie în ansamblu, bursa a avut o perioadă slabă. Indicele BET, al celor mai lichide zece acţiuni, s-a depreciat cu 2,78%, indicele BET-FI, al SIF-urilor şi Fondului Proprietatea, a scăzut cu 4%, iar indicele companiilor din energie (BET‑NG) s-a depreciat cu 1%.

    „În această vară, adevăratul subiect la nivel global nu este Grecia, ci apropierea Rezervei Federale de prima creştere a dobânzii-cheie din SUA din ultima decadă. Credem că, pe măsură ce percepţia iminenţei debutului unui ciclu de normalizare monetară în SUA se va consolida, cotaţiile aurului ar trebui să se deprecieze în aceasta vară, putând testa cotaţia de 1.000 dolari/uncie“, a spus Mihai Nichişoiu, analist pieţe internaţionale la firma de brokeraj Tradeville.

    Investitorii de pe pieţele financiare internaţionale se aşteaptă ca banca centrală a SUA să crească rata dobânzii de referinţă din luna septembrie. Această creştere de dobândă va pune capăt politicii monetare a Fed descrise drept „dovish“ din ultimii opt ani (n.red. „dove“ în limba engleză înseamnă porumbel, termenul fiind extins în vocabularul investitorilor pentru a denumi o politică monetară relaxată, docilă).

    Acest scenariu este semnalizat de faptul că aurul nu a reacţionat la riscul ieşirii Greciei din zona euro.
    Aurul a rămas indiferent la turbulenţele de pe pieţele financiare cauzate de temerile investitorilor privind un posibil default al Greciei, cotaţia metalului galben fiind aproape identică în ultimele zile. În astfel de situaţii, aurul ar fi trebuit să se aprecieze pe fondul refugiului investitorilor în active considerate sigure.

    Acest lucru nu s-a întâmplat însă: uncia de aur se tranzacţiona pe 30 iunie pe bursa de la Londra la 1.170 de dolari, cotaţie aproape identică cu cea de vineri 26 iunie şi cu 1,7% sub cea de la începutul lunii iunie. În ultima lună, bursele mature de acţiuni (Franţa, Germania, Anglia) s-au corectat cu până la minus 6%, investitorii reacţionând la incertitudinile legate de viitorul Greciei în zona euro. Dolarul s-a depreciat cu 2% faţă de euro în ultima lună.

    Teoretic, între evoluţia dolarului american şi cea a aurului există o relaţie inversă, însă în ultima lună ambele active financiare s-au depreciat.

    În vara anului 2011 aurul a fost principalul refugiu din calea tur-bulenţelor financiare, când temerile privind un po-sibil default al Greciei, retrogradarea ratingului SUA, dar şi riscul ca economiile mari ale zonei euro precum Franţa şi Italia să intre în colimatorul pieţelor financiare au aruncat cotaţia aurului la maximul istoric de 1.900 dolari/uncie (o uncie echivalează cu 31 de grame).

  • Cât câştigi dacă pui la bancă un depozit de 7.000 de lei pe o lună. Nu este destul nici să cumperi un suc

    Bancherii au tăiat drastic ratele de dobândă pentru că piaţa este inundată de lichiditate, iar inflaţia se apropie de zero.

    Cinci dintre cele mai mari zece bănci afi­şea­ză dobânzi de sub 1% pe an la depozitele cu scadenţa la o lună, în timp ce depozitele pe un an sunt bonificate cu dobânzi cuprinse între 0,7% şi 2,7% pe an, în condi­ţi­ile în care piaţa este inundată de lichi­ditate, iar bancherii vor să com­pen­seze volumele mici de credite noi cu mar­je de dobândă mai ridicate.

    „Nu este de mirare că dobânzile au ajuns la acest nivel într-un context de hiperlichiditate. Observăm aceas­tă evoluţie şi la obligaţiunile de stat. Este un trend care va continua, dar nu cred că există riscul să se ajun­gă la dobânzi negative la depozite. Cât timp avem însă în Europa acest tsunami de lichiditate şi noi suntem afec­taţi“, comentează Matei Păun, ma­naging partner al BAC In­vest­ment.

    Vedeţi cât câştigaţi

  • Mic ghid de investiţii în titluri de stat

    Trezoreria statului a spart în sfârşit gheaţa şi a reluat, după o pauză de un deceniu, vânzarea de titluri de stat pentru populaţie. De luni, 8 iunie, şi până pe 19 iunie, persoanele care au cel puţin 1.000 de lei puşi deoparte, pentru că atât costă un titlu de stat, au şansa să economisească prin creditarea statului român.

    Mai exact, Finanţele vând către populaţie 100.000 de titluri de stat, cu o dobândă de sub 2% pe an şi cu o maturitate de doi ani. Plata dobânzii se va face anual, iar rambursarea principalului (adică a sumei investite) se va face la scadenţă, în iunie 2017. Achiziţiile de titluri de stat se vor putea face prin intermediul oricărui ghişeu bancar. Achiziţiile prin intermediul băncilor din consorţiu – BCR, BRD şi Raiffeisen – sunt scutite de comisioane.

    Oferta de titluri de stat va fi structurată pe două tranşe: cea a subscrierilor de până la 50 titluri (inclusiv) şi cea a subscrierilor de peste 50 de titluri. Prioritari vor fi cei care vor cumpăra până la 50 de titluri. Dacă cele 100.000 de titluri sunt subscrise de mici investitori, atunci marii investitori, cei cu subscrieri mai mari de 50 de titluri, nu vor mai fi onoraţi.

    Dobânda oferită de stat nu este ridicată, însă achiziţia unui titlu de stat prezintă avantajul că este scutit de la impozit şi că dacă este vândut înainte de maturitate investitorul nu îşi pierde dobânda. În cazul depozitelor bancare, dobânda este impozitată cu 16%, iar dacă depozitul este „spart” înainte de scadenţă, deponentul pierde dobânda.
    Un alt detaliu important al titlurilor de stat pentru populaţie este faptul că se vor lista la bursa de la Bucureşti pe 26 iunie.

    Astfel, persoanele care vor dori să vândă titlul de stat înainte de scadenţă (2017) vor putea face acest lucru pe bursă. Atenţie însă, pentru că există riscul ca preţul titlului să scadă sub 1.000 de lei, cât a dat pe el investitorul când le-a cumpărat de la bancă. Scăderea preţului la titlurile de stat are loc atunci când dobânzile cresc. Astfel dacă un investitor a cumpărat titlul la 1.000 de lei şi peste un an preţul pe bursă este de 990 de lei, din vânzarea titlului respectivul investitor va raporta o pierdere de 1%. Însă dacă vânzarea titlului se realizează după ce a încasat dobânda, de circa 1,7%, atunci câştigul real ajunge la 0,7%. În ultimii ani însă preţul titlurilor de stat a urcat pentru că dobânzile au scăzut până la minime istorice.

    De exemplu, în luna martie a acestui an, un investitor a vândut pe bursă un pachet de o mie de titluri de stat pentru suma de 12 milioane de lei la un preţ de 11.525 lei/unitate, cu 15% mai mare decât preţul la care aceste titluri au fost emise în martie 2013. La randamentul de 15% din variaţia de preţ se adaugă şi cele două dobânzi de 5,75% pe an încasate în 2013 şi în 2014, deci un plus de 11,5%. Astfel, randamentul total al investitorului se ridică la 26,5% în perioada cuprinsă între martie 2013, când Ministerul Finanţelor a emis respectivele titluri, şi 10 martie 2015, când titlurile au fost vândute. Un randament de aproape 27% în doi ani cu risc zero asumat este extrem de bun, însă pe bursă câştigurile trecute nu garantează niciodată că performanţele se pot repeta în viitor.

    Pentru a le vinde pe bursă, persoanele care deţin titluri de stat va trebui să îşi deschidă un cont de brokeraj fie la banca de la care le-au cumpărat, fie de la o societate de brokeraj. Doar anumite unităţi bancare din ţară pot opera deschiderea de cont de brokeraj.

    Un lucru ce trebuie reţinut de persoanele care vor să cumpere titluri de stat în perioada cuprinsă între 8 iunie şi 19 iunie este modul în care vor alege dobânda la care vor împrumuta statul. Persoanelor care vor merge începând din 8 iunie la un ghişeu bancar pentru a cumpăra titluri de stat, angajatul băncii va trebui să le spună şi să le explice cât este în acea zi dobânda la titlurile de stat cu maturitate de doi ani, iar el să aleagă dintr-un interval de plus/minus 0,05%. De exemplu, în prezent dobânda este de circa 1,8% pe an, iar intervalul din care cumpărătorul va putea alege este de 1,75% – 1,85% pe an. Dacă majoritatea celor care vor subscrie în cadrul ofertei de titluri de stat vor opta pentru o dobândă de 1,76%, de exemplu, atunci aceasta ar putea fi dobânda finală.

  • Urmează rate mai mici pentru cei cu credite în lei: dobânda Robor este la un nou minim

    Dobânda Robor cu scadenţa la trei luni, referinţa pentru costul creditelor de retail în lei, a scăzut ieri la minimul istoric de 1,25% pe an, ceea ce ar trebui să se reflecte în perioda următoare şi în costul împrumuturilor în lei în condiţiile în care în această lună cele mai multe bănci îşi vor actualiza ratele creditelor cu dobânzi variabile.
     
    În ultimele trei luni, costul leilor a traversat mai multe perioade puternice de volatilitate şi depăşise chiar pragul de 1,5% pe an, cum ar fi la finele lunii martie. În acea perioadă, costul leilor urcase din cauza regularizărilor impozitelor pe profit aferente anului trecut. În martie a avut loc precedenta rundă de actualizare a dobânzilor.
     

  • Ce câştigă de fapt băncile din cardurile de credit cu „rate fără dobândă“

    Reţeta turcească de rată fără dobândă pentru cumpărăturile plătite cu cardul de credit a fost preluată de multe bănci în ultimii ani, dar în realitate ceea ce este promovat ca fiind fără dobândă este valabil doar în cazul unei părţi a clienţilor, restul nereuşind să plătească rata integral la timp şi ajungând astfel sub povara ratelor de dobândă de 25-30% pe an.

    Banca Transilvania spune că ponderea plăţilor în rate efectuate de posesorii de carduri de credit ai BT în primul trimestru din totalul tranzacţiilor de cum­părături (atât din ţară, cât şi din străină­tate) este sub 5%.

    AFLĂ CARE ESTE CÂŞTIGUL REAL AL BĂNCILOR ÎN CAZUL CARDURILOR DE CREDIT CU “RATE FĂRĂ DOBÂNDĂ”

  • Ce sens are reducerea dobânzii de politică monetară când inflaţia şi costul creditelor sunt la minime istorice

    Pe la începutul lui martie, o analiză regională a Erste Group conchidea că îndelung discutatul pericol al deflaţiei a cam iertat Europa Centrală şi de Est şi că, deşi anumite ţări din zonă vor mai rămâne o vreme cu inflaţie negativă (Ungaria, Polonia), pe ansamblu tendinţa de scădere a preţurilor a atins deja punctul cel mai de jos.

    Pentru România, unde punctul cel mai de jos era estimat pentru primele luni ale anului (inflaţie anuală de 0,4% în februarie), economiştii grupului prevedeau o inflaţie confortabilă de 1,7% pentru luna decembrie (sub estimarea BNR de 2,1%), cu posibilitatea ca ea să coboare şi mai mult dacă guvernul reduce TVA. Cum deciziile BNR de reducere a dobânzii de politică monetară sunt în primul rând corelate cu evoluţia preţurilor de consum, majoritatea analiştilor financiari au conchis că actualul ciclu de şase scăderi ale dobânzii, început în august 2014 la un nivel de 3,5% pe an şi ajuns în martie la 2%, s-a încheiat.

    Lucrurile nu sunt însă aşa de tran-şante: în primul rând, încheierea unui ciclu de reduceri ale dobânzii nu înseamnă şi că relaxarea politicii monetare s-a termi-nat. Majoritatea analiştilor financiari mizează, de altfel, pe posibilitatea ca rata RMO să fie redusă până la finele anului de la 10% la 8% pentru pasivele în lei şi de la 14% la 12% pentru cele în valută; mai nou a apărut ca instrument avut în vedere de BNR şi coridorul de variaţie dintre ratele dobânzilor la facilităţile permanente în jurul dobânzii de politică monetară, coridor a cărui modificare va influenţa ieftinirea creditelor lombard pentru bănci. Despre dobândă, previziunile variază de la menţine-rea ei neschimbată la 2% pe parcursul următorilor doi ani, în condiţiile reducerii progresive a RMO (ING Bank România) până la cele care dau ca posibilă chiar o majorare a dobânzii începând de la anul, posibil chiar până la 2,75% (câteva opinii din sondajul Asociaţiei Analiştilor Financiar-Bancari), cu premisa că presiunile pe termen lung sunt mai curând în direcţia creşterii inflaţiei decât a scăderii ei durabile.

    În al doilea rând, dobânzile la credite au ajuns la minime istorice, în condiţiile în care structura însăşi a creditării a început să se schimbe din 2012 încoace, de la creditele în valută spre cele în lei (transmisia deciziilor de politică monetară pe ca-nalul dobânzii a devenit deci mai eficientă), iar eterna problemă a decalajului dintre dobânda la lei şi la valută nu mai e ce-a fost, până acolo încât creditele ipotecare în lei, de pildă, au ajuns anul trecut să fie mai ieftine decât cele în valută. Numai că în acelaşi timp au scăzut şi dobânzile la depozite: încă din vara anului trecut, guvernatorul Mugur Isărescu deplângea faptul că de câte ori scade dobânda cheie, băncile taie întâi dobânzile la depozite, nu la credite, spunând că i se pare „periculoasă o alunecare în direcţia în care România să descurajeze economisirea”.

    Situaţia e descrisă acum la fel, deşi în limbaj mult mai diplomatic, în comunicatul şedinţei CA al BNR din 31 martie, unde „o remunerare adecvată a depozitelor bancare” este considerată factor „esenţial pentru consolidarea economiei româneşti şi întărirea rezistenţei acesteia la şocuri externe”, la acelaşi nivel cu accelerarea reformelor structurale. În martie, de pildă, cu puţine excepţii, băncile remunerau un depozit pe trei luni cu o dobândă sub 2%, faţă de peste 3% la sfârşitul anului trecut, în timp ce dobânzile cele mai mici pentru un credit de consum erau puţin sub 10%, iar pentru unul ipotecar erau între 4,5% şi 5%.

    Este un motiv pentru care analiştii au şi apre-ciat că BNR va înceta reducerile de dobândă, pur şi simplu pentru că băncile nu prea mai au unde să coboare cu ieftinir-ile. Nu că reorientarea unui disponibil de bani spre consum, imobiliare sau alte plasamente ar fi în sine un lucru rău, mai ales că atât nivelul, cât şi structura depozitelor sunt confortabile la ora actuală, ţinând cont că depozitele populaţiei ajunseseră în februarie la 108 mld. lei, cu 3 mld. lei peste nivelul din februarie 2014, iar economisirile pe termen lung reprezentau 12% din total, faţă de 10% anul trecut.

    În al treilea rând, ieftinirea creditelor nu s-a dovedit până acum suficientă sau decisivă pentru reluarea creditării de o manieră convingătoare sau coerentă, pe de o parte din cauza continuării procesului de dezintermediere (mai concret, băncile şi-au redus activele pe ansamblu pe parcursul anului trecut, nu doar şi-au curăţat bilanţurile de credite neperfor-mante – vezi grafic), pe de altă parte din cauza cererii încă slabe din partea unor companii care încă nu îndeplinesc cri-teriile ca să ia finanţări noi de la bănci. În ianuarie şi februarie, băncile au cerut de la Centrala Riscului de Credit cca 148.000 de rapoarte despre potenţialii clienţi, majoritatea companii, ceea ce înseamnă o scădere de 6% faţă de aceeaşi perioadă din 2014 şi o scădere cu 50% faţă de 2010-2011.

    În acelaşi timp, creditul neguvernamental total a scăzut în termeni reali cu 4,1% în februarie faţă de aceeaşi lună din 2014, iar faţă de ianuarie anul acesta a scăzut cu 0,1%. Clară este numai continuarea tendinţei de migrare a cererii de la împrumutul în valută la cel în lei: în februarie, creditul în lei a crescut în termeni reali cu 7,1% faţă de aceeaşi lună din 2014 şi cu 0,3% în termeni reali faţă de luna precedentă, pe când cel în valută s-a redus cu 9,6%, respectiv 0,5%. Dacă ne uităm în urmă, de unde am plecat la vremea crizei finan-ciare, cu o pondere de cca 60% a creditelor în valută, mult mai scumpe decât cele în lei şi mult mai rigide faţă de mişcă-rile de politică monetară ale băncii centrale, bilanţul e de-a dreptul incredibil.

    Pentru necesităţile de acum ale economiei, „reluarea creditării” rămâne însă un ideal de normalitate amânat de la an la an; dacă în primii ani de criză, bancherii spuneau că o reluare a creditării poate fi aşteptată după ce economia reîncepe să crească, acum a devenit limpede nu doar că efortul băncilor de a se restructura şi al companiilor de a scăpa de datoriile deja existente e încă departe de sfârşit, dar şi că atunci când se va realiza, acea nouă normalitate nu va mai putea să fie comparabilă probabil niciodată cu euforia creditării dinainte de criză.

  • Cele mai scumpe credite din România. Sute de mii de clienţi au împrumutat 500 de milioane de euro

    “Dacă aş avea resurse, 
mi-aş deschide un business ca acesta mâine, mi se pare normal să speculez o nişă profitabilă în piaţă. Problema ţine de fapt de educaţia românilor, care, după atâţia ani de luat credite, ar trebui să ştie mecanismele pe de rost, dar nu pot scăpa de tendinţa de a se întinde mai mult decât plapuma.“

    Replica vine repede. „La ăştia cred că ajung doar oamenii fără prieteni. Dacă aş avea nevoie de sume aşa mici, aş putea la orice oră să cer unui prieten. Evident că şi prietenii mei ar putea să-mi ceară mie. Fără atâta dobândă, doar pe mulţumesc! În ce lume trăim?“ Comentariile la orice articol pe tema creditelor pe termen scurt cu dobânzi mari se transformă în dezbateri aprinse între cititorii împărţiţi în două tabere: unii invocă dobânzi enorme practicate în mod abuziv, referindu-se la indicatorul DAE (dobândă anuală efectivă) de 100%, 1.000% sau mai mult, în timp ce alţii îi acuză pe cei împrumutaţi că devin clienţii IFN-urilor fără să aibă cu adevărat nevoie de bani.

    Cele două şabloane de gândire sunt contrazise de puţinii comentatori neimplicaţi, observatori ai unei pieţe unde reglementări de bază lipsesc, iar clienţii sunt ademeniţi să cumpere produse de creditare fără să cunoască rostul acestora. Instituţiile financiare nebancare au speculat în anii de criză un segment de piaţă de care băncile s-au ferit, pentru că obţin beneficii suplimentare din credite de valoare mare acordate pe termen lung şi pentru că profitul consistent generat de credite cu valoare mică pe termen scurt vine numai dintr-un portofoliu numeros, de zeci sau sute de mii de clienţi. Piaţa împrumuturilor acordate acasă la client în aceeaşi zi cu cea a solicitării este astăzi concurată de jucători dispuşi să ofere bani în două ore, oriunde în România, fără ca potenţialul client să vadă la faţă vreun angajat al instituţiei.

    Creditul exclusiv online sau creditul prin SMS sunt doar două dintre invenţiile crizei, produse vândute cu succes în România către zeci de mii de clienţi şi adresate celor cu nevoi mai mici de 1.000 de lei timp de maximum două luni. Potrivit datelor Asociaţiei Societăţilor Financiare ALB România, organizaţie unde sunt afiliate 86% dintre IFN-uri, portofoliul total al creditului de consum al IFN-urilor în România era de 974 de milioane de euro la 31.12.2014, în timp ce piaţa creditului de consum IFN a urcat între decembrie 2013 şi de-cembrie 2014 de la 568 de milioane la 678 de milioane de euro. Doar în 2014 instituţiile financiare nebancare au acordat credite noi în valoare totală de 522 de milioane de euro, cu aproape 100 de milioane mai mult decât în anul precedent. 42% dintre creditele acordate în anul anterior au o valoare mai mică de 1.000 de euro, iar 78% nu trec de 5.000 de euro. Dintre clienţii care au luat un astfel de credit, jumătate au urmat doar liceul sau şcoala profesională, iar unul din şapte şi-a terminat studiile în clasa a opta. Cea mai mare parte a împrumutaţilor câştigă între 500 şi 1.000 de lei, însemnând venituri lunare mai mici sau egale cu salariul minim pe economie.

    „Aceste microcredite au apărut datorită unei cereri pe care instituţiile de credit tradiţionale nu pot sau nu vor să o satisfacă. După perioada creditului cu buletinul, băncile au înăsprit condiţiile de creditare astfel că persoanele care nu mai sunt eligibile pentru credite bancare nu au altă opţiune decât microcreditarea. BNR şi Agenţia Naţională pentru Protecţia Consumatorilor ar trebui să joace un rol mai activ pentru a limita posibilităţile de abuz, în condiţiile în care persoanele care apelează la microcredite sunt, de regulă, mai puţin familiarizate cu terminologia contractelor de credit şi cu clauzele acestora“, spune consultantul Emilian Duca.

    Business Magazin a discutat cu toate părţile implicate în procesul de creditare pentru a afla cum funcţionează piaţa creditului cu valoare mică şi dobândă mare, ce puncte vulnerabile permit abuzuri şi cine reglementează dobânzile şi regulile jocului.

    CONTINUAREA ÎN PAGINA URMĂTOARE ->

  • Estul care scade dobânzile

    ”Relaxarea prudentă a politicii monetare va continua în sprijinul atingerii ţintei de inflaţie pe termen mediu„, arată comunicatul consiliului de politică monetară prezidat de guvernatorul Gyorgy Matolcsy.

    Decizia de scădere a dobânzii, precizează Reuters, aliniază Ungaria la politica celorlalte bănci centrale din Europa Centrală şi de Est de impulsionare a creşterii economice în contextul dezinflaţiei puternice.

    Recent, banca centrală poloneză a redus dobânda centrală cu 0,50%, iar BNR este aşteptată să reducă şi ea la 31 martie dobânda de poli-tică monetară cu 0,25%, la 2%, în cadrul ciclului de relaxare a politicii monetare început în august 2014.