BusinessMagazin

Tag: antreprenori

  • Antreprenori români, investitori străini, companii private uniţi-vă şi veniţi cu propriul plan economic pentru România, ca alternativă la planul guvernului de creştere a impozitelor şi taxelor şi menţinerea birocraţiei fanariote bugetare!

    După un deceniu de linişte fiscală companiile private, în special cele româneşti, s-au trezit peste noapte cu o nouă realitate: guvernul PSD/PNL, condus acum de Marcel Ciolacu, are nevoie de bani, de foarte mulţi bani, iar acest lucru nu se poate face decât prin majorarea taxelor şi impozitelor. Situaţia bugetară este dezastruoasă, guvernul este pe deficit bugetar în fiecare lună şi trebuie să se împrumute tot mai mult indiferent de cost, datoria publică creşte accelerat şi va creşte din ce în ce mai mult, iar administraţia publică din toate ministerele, din toate agenţiile şi din toate instituţiile publice este tot mai birocratică, mai fanariotă şi mai lacomă.

    Până acum acest lucru nu s-a văzut pentru că economia creştea continuu, guvernul avea de unde să împartă bani şi se închidea cu deficitul, iar Comisia Europeană şi marii creditori internaţionali au acceptat din 2020 încoace creşterea deficitului din motive de pandemie, războiul din Ucraina şi necesitatea asigurării stabilităţii politice.

    Aşa se face că în trei ani datoria publică s-a dublat, iar lumea se întreabă unde s-au dus banii, pentru că nu prea se văd în sistemul medical, în educaţie, în infrastructura de transport. Practic, creşterea deficitului bugetar a alimentat administraţia publică.

    Problema este că economia a început să scadă (după nouă luni din acest an creşterea economică este de numai 1,1%, la jumătate faţă de prognoze), iar pe fondul creşterii taxelor şi impozitelor de la 1 noiembrie şi de la 1 ianuarie economia va scădea şi mai mult. Din cauza incertitudinilor fiscale, companiile au pus pe hold investiţiile, nu mai fac angajări, iar piaţa muncii are cel mai scăzut ritm de creştere din ultimii cinci ani.

    Pentru că petrecerea s-a încheiat, statul încasează mai puţine venituri decât în prognoze, dar în schimb şi-a menţinut cheltuielile, pe care le-a mai şi crescut.

    Ca bugetul să nu deraieze de tot, guvernul a început să întârzie plăţile către furnizori pentru lucrările efectuate de către aceştia – să vă povestească constructorii cât de critică este situaţia. În sectorul medical situaţia este similară, spitalele au rămas fără bani cu o lună înainte de închiderea anului, iar în învăţământ şcolile au rămas fără săpun şi hârtie igienică, ca să nu mai vorbim de altceva.

    Niciodată situaţia bugetară nu a fost atât de critică ca acum, cel puţin după episodul din 2010, când Băsescu a tăiat peste noapte salariile din sectorul bugetar cu 25% şi a majorat TVA-ul de la 20% la 24%.

    Problema este că majorările de taxe şi impozite din noiembrie şi de la 1 ianuarie 2024 nu vor fi de ajuns ca să echilibreze situaţia bugetară.

    În 2024 vom avea un an politic electoral tensionat, iar guvernul nu va tăia din cheltuielile bugetare, aşa cum cer companiile private, ci dimpotrivă, va creşte şi mai mult cheltuielile. Uitaţi-vă ce se întâmplă cu creşterea pensiilor, unde este o feerie politică fără precedent.

    Cine va plăti această notă de plată? Sectorul privat, companiile private, atât cele româneşti cât şi multinaţionalele, angajaţii din sectorul privat. Pentru că firmele vor trebui să plătească taxe şi impozite mai mari, iar încasările vor scădea din cauza scăderii economice, nu vor mai avea bani şi pentru creşterile salariale.

    În schimb, guvernul va da în dreapta şi în stânga (sectorul medical, sectorul de educaţie, instituţiile şi agenţiile publice de-abia aşteaptă majorările salariale promise), pentru că Marcel Ciolacu, Nicolae Ciucă nu dau de la ei, ci din impozitele şi taxele plătite de sectorul privat.

    Toate coaliţiile, confederaţiile, toate patronatele companiilor private – atât româneşti cât şi străine – protestează, încep să ridice tot mai mult glasul, dar puterea lor este în realitate extrem de redusă.

    Paradoxal, în timp ce economia şi businessul creşteau, aşa cum s-a întâmplat în ultimul deceniu, puterea companiilor private a scăzut, pentru că antreprenorii, nu se uitau ce face statul, fiind ocupaţi să-şi marcheze câştigurile.

    În schimb, a crescut exponenţial puterea statului, a administraţiei publice, pentru că a avut mai mulţi bani la dispoziţie pe care să-i toace. Numărul de salariaţi din sectorul bugetar a crescut (trăiască PNL!), iar puterea vizibilă, dar şi cea ascunsă a administraţiei a devenit tot mai lacomă şi mai fanariotă.

    Uitaţi-vă cât de greu se derulează programele europene şi programele de investiţii în administraţia publică. Stai luni şi ani de zile pentru autorizaţii de toate felurile, stai cu căciula întinsă şi cu şpaga pregătită pentru un preşedinte de consiliu judeţean, pentru un primar, pentru un şef din administraţie, ca să-ţi încasezi banii şi să nu intri în faliment. Puteţi să multiplicaţi cazul de la Vaslui în toată ţara.

    Tot acest model fanariot din sectorul public s-a dezvoltat sub ochii companiilor private, care erau mulţumite de sistemul de taxe şi impozite destul de mic din România, care erau mulţumite că economia creştea, susţinută şi de creşterea datoriei publice, care acoperea şi facilităţile fiscale acordate cu generozitate de guvernele PSD/PNL.

    Din păcate, acum finanţele publice au intrat într-un blocaj care nu poate fi rezolvat decât prin creşterea taxelor şi impozitelor, pentru că, din punct de vedere politic, nu se acceptă reducerea cheltuielilor bugetare.

    Degeaba cere sectorul privat reducerea cheltuielilor bugetare.

    Coaliţiile pentru dezvoltare, confederaţiile patronale, asociaţiile de oameni de afaceri ar trebui să se unească şi să înfrunte direct guvernul, punând pe masă propriul buget public, propriile soluţii de creştere a taxelor şi impozitelor, propriul model despre cum ar trebui să arate sectorul de educaţie, sectorul medical şi sistemul de transporturi.

    Companiile private trebuie să pună pe masă un sistem de taxe şi impozite care să fie acceptat, din care portiţele fiscale trebuie eliminate (şi lumea trebuie să înţeleagă acest lucru). Mai mult decât atât, acest sistem trebuie să încurajeze munca şi investiţiile şi mai puţin retragerea de capital prin dividende sau alte forme.

    Când este vorba despre educaţie şi sistemul de sănătate, toată lumea aşteaptă ca soluţiile să fie date de guvern, iar în aceste condiţii sistemul public nu are cum să se reformeze şi nici nu vrea să schimbe ceva. Toată lumea de aici vrea bani şi bani, nu să schimbe ceva.

    Asociaţiile companiilor private trebuie să pună pe masă un model de educaţie, un model de infrastructură medicală, un plan de infrastructură de transport. În acest moment, guvernul cheltuie o parte din bani pe şosele şi drumuri în zone unde nu mai sunt oameni.

    România are nevoie de alternative viabile, de planuri realiste, de reformare a sectorului public, de propriul plan de taxe şi impozite, care să poată fi aplicat în patru ani, în opt ani, în zece ani.

    Degeaba cer antreprenorii guvernului să ia măsuri de reducere peste noapte a cheltuielilor bugetare, când acest lucru nu se poate din punct de vedere legislativ şi nici nu este acceptat politic.

    Mai degrabă se poate discuta despre un plan concret şi fezabil în care sistemul de taxe şi impozite să fie modificat astfel încât să nu devină o frână pentru business şi economie, iar la schimb companiile private să ceară guvernului, partidelor politice, implementarea unor planuri pe mai mulţi ani în toate domeniile publice, începând de la reducerea birocraţiei, reducerea sistemului fanariot, reducerea numărului de salariaţi din sectorul bugetar, până la introducerea unui alt model de educaţie, de sănătate, punerea unor investiţiii publice acolo unde economia şi businessul au nevoie, nu unde nu au nevoie.

    Aceasta trebuie să fie tema de discuţie care să înceapă în 2024.

    Vrem nu vrem, tsunamiul fiscal va veni din 2025, dar măcar pierderile din sectorul privat ar putea fi mai administrabile şi gestionate mai bine, astfel încât să nu ne trezim cu o criză bugetară, financiară şi economică fără precedent, din care să nu ieşim un deceniu.

  • Povestea unei tinere care, dupa ce a călătorit prima dată în China, s-a întors cu o idee cu care face acum zeci de mii de euro

    Povestea Pearl Code îşi are începuturile în 2014, atunci când Mila Jarcuţchii a călătorit pentru prima dată în China, ocazie cu care şi-a descoperit o slăbiciune de care nu ştia – cea pentru perle. Nici prin gând nu i-a trecut să monetizeze cumva această pasiune, dar ani mai târziu paşii au mers în această direcţie.

    Iniţial, am creat un produs ca hobby, apoi a urmat o etapă destul de provocatoare, de trecere de la hobby la afacere. Am înţeles că afacerea înseamnă responsabilitate şi atunci a început totul”, povesteşte Mila. Acela a fost momentul în care i s-a alăturat Victoria Maxim, astăzi cofondatoarea Pearl Code. S-au cunoscut la Facultatea de Psihologie Clinică, Mila fiind în trecut funcţionar public în relaţii externe, iar Victoria – director de marketing. În timp, Mila a dobândit o certificare de bijutier, iar Victoria – de gemolog, specialist în studierea pietrelor preţioase.

    Prima investiţie a fost de 100 de dolari, banii Milei dintr-o diurnă în perioada în care lucra la Ministerul de Externe. Cu acei bani, au creat cinci modele de bijuterii, pentru ca astăzi să ajungă la peste 200. În 2022, cifra de afaceri a fost în jurul a 35.000 de euro. „Astăzi, Pearl Code este un brand internaţional, care a fost lansat în România în noiembrie 2022 şi în Republica Moldova în august 2022. Avem 12 persoane care activează în companie în patru ţări. Planificăm o nouă rundă de angajări la final de an.” Producţia bijuteriilor cu perle naturale are loc în sistem artizanal, în patru ateliere – din Chişinău, Beijing, Bucureşti şi Barcelona. Perlele provin de la o fermă din China, unde varietatea de forme, culori, mărimi şi calitate este mare. „La începutului anului viitor, vom introduce şi mai multe pietre preţioase şi semipreţioase, pe care le vom integra în bijuteriile noastre.” În mare parte, clientele Pearl Code sunt tinere cu vârste între 25 şi 45 de ani, care aleg să investească în bijuterie. Treptat, şi bărbaţii îşi fac loc în rândul cumpărătorilor.

    Preţurile variază între 160 şi 2.500 de lei, în funcţie de produs, de calitatea şi de cantitatea perlelor.„Planurile noastre sunt să atragem noi clienţi, să creştem vânzările, să testăm pieţe noi. O altă etapă este cea de comasare a celor două branduri diferite prin care businessul celor două antreprenoare funcţionează în Republica Moldova şi la nivel internaţional. Parcursul lor până aici a fost o mare provocare, spun ele, după experienţa acumulată până acum. Drumul lor a fost în etape. „Prima a fost decizia mea de a face business, a doua a fost iniţiativa de a face un parteneriat, a treia a fost ieşirea pe pieţele internaţionale. În momentul de faţă, trecem prin etapa de construire a echipei”, spune Mila Jarcuţchii. Care au fost lecţiile cele mai importante? Că succesul companiei este mai important decât egoul personal, că e important să întrebi când nu ştii şi că, uneori, e bine să te raportezi la toate ca la un joc.  

    Preţurile variază între 160 şi 2.500 de lei, în funcţie de produs, de calitatea şi de cantitatea perlelor.

    Cinci idei de afaceri de la zero

    Izvorul ideilor de business nu seacă niciodată, iar asta o demonstrează atât noile, cât şi vechile generaţii de antreprenori. Ziarul Financiar a pornit în căutare de idei proaspete de afaceri, într-un proiect susţinut de Banca Transilvania, menit să pună în lumină spiritul antreprenorial al României de astăzi. Găsiţi mai jos o selecţie de businessuri pornite de la zero şi mai multe proiecte similare pe platforma www.zf.ro/afaceri-de-la-zero.

    Vinto – restaurant (Timişoara)

    Fondator: Mihai Lambrino

    Cifră de afaceri în 2022: 700.000 de euro

    Prezenţă: zona centrală din Timişoara

    Cris Feather – brand de bijuterii (Bucureşti)

    Fondatoare: Cristina Pană

    Investiţii: peste 70.000 de euro

    Prezenţă: online

    Mincos Concept – echipare de rulote comerciale (Bucureşti)

    Fondator: Cosmin Georgescu

    Cifră de afaceri estimată pentru primul an de activitate: 500.000 de euro

    Prezenţă: naţională şi internaţională

    Onix Junior – grădiniţă (Bragadiru)

    Fondatoare: Andreea Meiroş

    Prezenţă: Bragadiru, judeţul Ilfov

    Tesoro Bebe – sisteme de înfăşat pentru bebeluşi (Bucureşti)

    Fondatoare: Daniela Alexandru

    Investiţie iniţială: 4.000-5.000 de euro

    Prezenţă: online

    ZF şi Banca Transilvania au lansat PROIECTUL AFACERI DE LA ZERO, o platformă dedicată micilor antreprenori, firmelor care au creat peste 1,7 milioane de locuri de muncă. Fiecare afacere de la zero este o poveste despre ambiţie, curaj şi determinare. Poveştile micilor antreprenori vor fi publicate în ZF şi pe platforma zf.ro/afaceri-de-la-zero.
    În România sunt peste 500.000 de microîntreprinderi şi firme mici, unde lucrează 1,7 milioane de salariaţi, companii cu afaceri anuale de 70-80 mld. euro.

    Intraţi pe platforma www.zf.ro/afaceri-de-la-zero şi descoperiţi universul de companii create de micii antreprenori.

  • Adrian Sârbu: Ziarul Financiar a crescut, s-a bătut, a câştigat în fiecare zi. România de azi stă pe ceea ce am făcut noi, antreprenorii de business, pe milioane de oameni cărora le-am creat un viitor

    Cine ar fi crezut că acum 25 de ani, vineri, 13, o să se nască un produs care o să supravieţuiască 25 de ani? Pun pariu că nimeni.

    Sincer, am crezut eu. La fel de mult am crezut că următorii 25 de ani vor fi cât 100. Nu au fost, au fost 25. Chiar şi pentru guvernatorul Mugur Isărescu şi pentru Banca Naţională, entităţi eterne, pe care ne bazăm.

    Mi-ar mai trebui vreo 100 să termin sau să cred că voi termina proiectele pe care le aveam în cap în 1998, ce să mai vorbesc de cele pe care le am în cap azi.

    Poate că Banca Naţională ne dă şi nouă din rezervă încă 100 de ani, celor de la Ziarul Financiar. Poate chiar şi mie.

    “Ceea ce noi am încercat şi încercăm în fiecare zi să transmitem este imaginea autorităţii”

    Deocamdată, ne reglementează Banca Naţională emoţional şi ne ”ocrotează”, ca să zicem aşa. Mă simt extraordinar de bine când intru în această instituţie veche, care nu e deloc obosită, e tânără, e fresh. Pentru că am sentimentul autorităţii.

    Ceea ce noi am încercat şi încercăm în fiecare zi să transmitem în universul nostru, al informaţiei de business, al opiniei de business, al dialogului de business, al proiecţiilor de business, al trecutului, prezentului şi viitorului României ca economie şi României ca stat, este imaginea autorităţii.

    Imaginea autorităţii nu poate să existe fără oglinda care sunteţi dumneavoastră, voi. Vă mulţumesc că sunteţi de faţă, vă mulţumesc că sunteţi în viaţă, e mare lucru că am reuşit.

    Vreau să vă spun că probabil acest proiect este proiectul în care am investit cel mai puţin din punct de vedere al timpului. Aşa cum noi, din nefericire, investim cel mai puţin timp în copiii noştri şi în ţara noastră. Am investit timp mai puţin, evident knowledge, evident resurse, dar ceea ce am reuşit ca investiţie a fost investiţia în oameni.

    Acest produs a crescut, s-a bătut, a câştigat în fiecare zi. În primul rând, v-a câştigat interesul, v-a câştigat atenţia, v-a câştigat simpatia şi fundamental loialitatea, până când şi-a câştigat ceea ce era esenţial în ceea ce vă priveşte: autoritatea de a spune ceva. Că transmiteam un mesaj al Băncii Naţionale, că criticam Banca Naţională – am mai făcut asta.

    Am făcut asta cu continua şi adânca credinţă că avem şi noi dreptul să avem instituţii, mai mari, mai mici.

     

    “În ultimii 25 de ani, noi am creat România de azi. Puteam face mai mult”

    Suntem aici într-o instituţie pe care au creat-o oamenii de business din România, nu au creat-o ceilalţi. Au creat-o oamenii de business care au condus România, ceea ce dumneavoastră, voi, nu vreţi să faceţi. Oamenii de business care, în ipostazierea lor în funcţiile politice, au recompus România acum 100 de ani, i-au dat o Constituţie acum 100 de ani, în 1923, care au supravieţuit, şi care astăzi, sunt cu noi în sală, la televizor.

    Suntem baza existenţei României. O Românie  care a crescut în ultimii 25 de ani cu o medie de peste 3%. Eu cred că puteam să facem mult mai mult. Eu cred că 5% în ultimii 25 de ani era ceva totalmente achievable. Eu cred că, dacă nu tratam România aşa cum ne-am tratat copiii, “lasă că au de toate, e bine, o să crească singuri”, ar fi crescut crescut bine. Alţii nu au crescut. România a crescut bine, dar nu suficient de bine.

    Eu vă văd pe fiecare dintre voi, pe cei care sunteţi în sală şi care nu sunteţi în sală. Vă văd în fiecare dimineaţă când citesc şi eu Ziarul Financiar. Printul îl citesc la 2 noaptea. Dimineaţa citesc online-ul, care e foarte bun, şi sper să evolueze şi mai mult.

    Sper să ne vedem pe 23 noiembrie când vă vom premia pe voi, cei care aţi creat România care e azi.

    „BNR a mentorat Ziarul Financiar. Ne-a dat o ancoră de autoritate şi de aia suntem aici”

    Unde era România în 1998, ne spune domnul guvernator. Nu avea nicio cultură a business-ului sau avea o altă cultură a business-ului.

    Această instituţie, BNR,  a mentorat, a ocrotit discret produsul nostru. Ne-a dat o ancoră de autoritate şi de aia suntem aici şi nu am niciun fel de nelinişte şi jenă în a-i mulţumi adânc.

    Domnul Dan Şucu, pe care îmi face plăcere să vi-l prezint –  dacă nu îl cunoaşteţi, dacă nu sunteţi iubitori de fotbal – îmi este de 2 ani partener în Ziarul Financiar. Dan mi-a întins o mână de ajutor când aveam nevoie, deşi îl durea mâna, că era operat, dar a întins-o, şi era o mână, nu un deget. Îi mulţumesc.

    „Următorii 25 de ani sunt mult mai challenging pentru România decât cei care au fost”

    România de astăzi e România pe care aţi creat-o, cei care vă uitaţi la această conferinţă. E un moment în care ne reamintim că putem face şi noi ceva. Am putut şi am făcut. E o Românie creată de antreprenori români, manageri care operează mai mult de jumătate din economie, şi mult mai mult, nu ştiu exact câţi manageri sunt în multinaţionale.

    E o economie susţinută, solidă, pe care cine se plimbă arogant, trufaş? Leul. Am auzit că vrea cineva să facă leul mai mic faţă de euro, să fie mai mic de 5 lei per euro. E bine aşa să ne jucăm puţin, dar această economie unde leul trăieşte în bunăstare nu exista în 98, nu era nimic.

    Eram foarte entuziaşti, am rămas. Nu ştiam nimic din ce se va întâmpla, dar eram convinşi că va fi bine. Am făcut foarte multe lucruri bine, România de azi stă pe ceea ce noi am făcut, pe milioane de oameni cărora le-am creat un viitor. României i-am creat un viitor.

    Astăzi, dacă ne uităm la următorii 25 de ani, suntem mai puţin pozitivi. Nu văd de ce. Eu sunt foarte pozitiv, chiar dacă nu îmi dă banca 100 de ani împrumut, o să fac tot posibilul să fac rost, cu prieteni, cu colegi. Îi găsesc eu de undeva, pentru că mai avem foarte multe lucruri de făcut şi următorii 25 de ani după părerea mea sunt mult mai challenging pentru România decât cei care au fost.

    Acum 25 de ani reuşisem să îi păcălim pe partenerii din NATO, aproape ne primiseră, mai aveam puţin şi ne dădeau şi foaia de parcurs de la UE. Le-am primti, am făcut ce am făcut, dar de acum încolo suntem într-o altă lume.

    Următorii 25 de ani sunt mai challenging decât au fost. Îmi permit să vă reamintesc asta, că e bine să ne gândim că ceea ce nu am făcut 25 de ani, ar fi cazul să facem pentru ţara asta.

    România nu mai poate supravieţui în forma în care există azi. Nu mai poate. Va fi fie disoluţionată într-o Europă care ea însăşi este o Europă a imposturocraţiei.

    Ne bucurăm că suntem în Europa şi în NATO. Ne întrebăm azi cine e liderul Europei, ne întrebăm cine e liderul NATO, cine se ridică mâine şi spune că ”pe aici nu se trece, Putin” din NATO.

    Cine se ridică din Europa şi spune ”redevenim liderii lumii”. Am fost originea lumii, am fost originea Americii, poate China să fi fost originea Asiei– redevenim liderii lumii. Cine din Europa, cine din România?

    Ce aşteptăm? Avem copii care aşteaptă de la noi mai mult şi care tot ceea ce am făcut consideră că e de-a gata, e gratis, e venit din cer. Dacă credeaţi că veniţi la o aniversare la care o să ne lăudăm unii pe alţii pentru ce am făcut – ştim ce am făcut, lucruri extraordinare, fiecare dintre noi, întrebaţi-vă ce avem de făcut în următoarea sută de ani, care nu va dura mai mult de 10-15 ani, cu tot ajutorul Băncii Naţionale. Anii aceştia 25 de ani au trecut extraordinar de uşor, am sentimentul că i-am cheltuit cu furie.

    „Ce avem de făcut este să răspundem la nişte provocări uriaşe. România nu e pregătită pentru viitor”-

    Vă mulţumesc că sunteţi în viaţă şi că sunteţi cei care sunteţi, fără vorbe goale.

    Vreau să vă reamintesc că puteţi conta pe Ziarul Financiar.

    Poate că instituţia numită ZF va creşte mai mult în autoritate, poate ar fi putut creşte mai mult dacă fiecare dintre voi aţi fi cumpărat câte 10 abonamente pe zi, chit că nu le citeaţi, le făceaţi cadou, sau le dădeaţi la copii să împacheteze sandwich-ul de dimineaţă, nu pentru că nu ar fi avut altceva,  dar cu ocazia asta poate ar fi ştiut să şi citească mai bine şi ar fi ştiut mai mult din istoria şi business-ul României.

    Nu contează ce a fost, am făcut lucruri extraordinare, ce avem de făcut este să răspundem la nişte provocări nu extraordinare, uriaşe. România nu e pregătită pentru viitor, AI-ul nu există, securitatea României nu există, economia României nu are suficiente rădăcini ca să supravieţuiască fără pieţele la care este ancorată.

    Avem forţă financiară noi, românii? Investim în România? Puţin. Investim în afara României? Puţin.

    Am cumpărat Moldova în aceşti 30 de ani? Deloc. Decât să o cumpere ruşii mai bine o cumpărăm noi. Decât să fure infractorii miliarde din bănci, mai bine luam noi băncile. Cinste celor care au business în Moldova. Nu sunt un obsedat al României mari, dar obligaţia noastră faţă de Moldova, faţă de Bucovina, există.

    Avem bani, hai să îi investim în România. Avem knowledge. Copiii noştri sunt din proşti mai proşti, în afară de cei pe care i-am trimis afară, crezând că cineva în America, în Franţa, în Anglia îi învaţă. Ce să-i înveţe? Ce să îi înveţe în Franţa, în America? Ştim ce probleme au în universităţi. Anglia mai stă în picioare.

    Noi de ce nu mai avem universităţi? Am avut una, am închis-o, că nu am fost în stare să o ţin. Poate reluăm. De ce nu avem fonduri majore, mari de investiţii, care să exprime puterea şi creativitatea noastră, a românilor? De ce? Pentru că lăsăm tot timpul pe alţii, pentru că suntem prea amabili, pentru că suntem prea îngăduitori?

    “Există un discurs politic foarte toxic despre multinaţionale. Multinaţionalele sunt baza economiei româneşti şi vor fi întotdeauna”

    Există un discurs politic foarte toxic vizavi de puterea multinaţionalelor în România. Fake. Multinaţionalele, ca şi comunitatea pe care o reprezentanţi aici, sunt baza economiei româneşti şi vor fi întotdeauna. În ziua când multinaţionalele româneşti vor opera în alte ţări, vom simţi puţin altfel relaţia cu cei care acum 20-30 de ani au început să structureze business-ul din România.

    Nu ştiam nimic acum 25 de ani. Când am făcut primul business plan şi i l-am arătat lui Ronald Lauder, partenerul meu din CME, mi-a fost ruşine de el. Nici nu l-a citit, a zis că ”îmi place de tine, te iau partener în ProTV”. Aşa s-a născut ProTV-ul.

    Nu au venit românii şi au zis că eşti băiat deştept, drăguţ, frumos, ne place de tine, îţi dăm bani să faci ProTV-ul să fie al nostru.

    Cu toate astea, cu banii americanilor, ai unei companii publice, ProTV-ul a existat şi şi-a adus contribuţia. Ziarul Financiar a existat pentru că a existat ProTV-ul, şi şi-a adus contribuţia.

    Şi, vă place, nu vă place, ZF vrea să aducă o contribuţie şi mai mare în următoarea sută de ani. Pe care nu am cum s-o trăiesc singur, trebuie să o trăim împreună, să facem 10-15 ani în care România nu mai creşte la întâmplare, ci creşte constant peste 5%.

    Suntem într-o oportunitate globală fără precedent.

    Suntem în partea bună a lumii. Avem knowledge-ul pe care nu îl aveam acum 25 de ani, şi cine nu-l are, să-l dobândească. Eu îl am şi cred că ştiu ce vreau să fac.

    Îmi mulţumesc şi mie că sunt în viaţă, chiar dacă mi-am mâncat aceşti 25 de ani altfel decât aş fi vrut.

    Vă mulţumesc şi dumneavoastră, doamnelor şi domnilor, cititori, contributori, finanţatori ai Ziarului Financiar, atâta timp cât citiţi, cât cumpăraţi abonamente, cât faceţi advertising.

    Traduc mulţumirile acestea prin cuvântul cu care am închis lungul meu articol de două propoziţii – să ne respectăm Singularitatea.

    O avem, să o continuăm, pentru că este autoritatea cu care ne afirmăm în faţa românilor şi în faţa istoriei. Mulţumesc.

     

  • Cum a reuşit o antreprenoare din România să facă 1 milion de euro din ţevi şi table din oţel?

    Steel Auction Market, furnizor pentru o gamă variată de ţevi şi table din oţel, a depăşit nivelul de 1 milion de euro cifră de afaceri, ţinta companiei pe termen mediu fiind poziţia de lider pe piaţa de import şi distribuţie de tablă corten, unul dintre cele mai vândute produse din portofoliu, potrivit unui comunicat de presă trimis de reprezentanţii companiei. Piaţa oţelului de tip corten a accelerat în toată lumea, susţinută de durabilitatea sporită şi rezistenţa la coroziune atmosferică a acestui material, atingând anul trecut un nivel global de 2 miliarde de euro. România se aliniază tendinţelor de creştere, cu o cerere susţinută în ultimul an.

    Construcţiile în ritm alert în unele zone din ţară au generat o cerere crescută pentru serviciile arhitecţilor din România, ceea ce s-a reflectat şi în dezvoltarea unor nişe de piaţă pentru materiale de construcţii premium. Estetica şi durabilitatea sunt tot mai importante în procesul de proiectare a clădirilor, cu accent pe utilizarea materialelor inovatoare care oferă soluţii spectaculoase din punct de vedere vizual, dar asigură în acelaşi timp funcţionalitate şi eficienţă. Astfel, una dintre cele mai evidente tendinţe din arhitectură în ultimii ani este creşterea preferinţei pentru tabla tip corten, un oţel rezistent la intemperii.

     „Steel Auction Market a început activitatea ca furnizor de oţeluri speciale pentru industria grea, petrochimic, naval şi automotive. Am descoperit cerere neacoperită în piaţa oţelurilor speciale şi aşa am ajuns  în această zonă de proiecte arhitecturale. Practic, tabla corten este un material rezistent la coroziune, un oţel cu ruginire controlată, care îşi autosigilează suprafaţa, rugina fiind stratul său de protecţie în timp. Lucrăm cu cei mai mari furnizori din Europa, iar în prezent avem cel mai complex stoc de corten din ţară şi putem livra cele mai bune produse la costuri rezonabile”, spune Alina Richardson, CEO şi co-fondator al Steel Auction Market.

    Pentru proiectele de dimensiuni mai mici şi personalizate, compania colaborează cu arhitecţi, ingineri proiectanţi şi ateliere de procesare de oţel, dar şi cu steel service center-uri din Italia şi Olanda, atunci când contractează proiecte mari, pentru care e nevoie de promptitudine în livrarea cantităţilor care nu sunt disponibile în stocul din România. Printre proiectele mari pentru care compania a furnizat tabla corten se numără Ambasada Kuweitului din Bucureşti (2019), Facultatea de Chimie din Iaşi (2021) şi Sala Polivalentă din Turda (2022). Anul acesta, lista e completată de cinema-ul Orizont din Bacău, aflat în construcţie, renovarea Hotelului Concordia din Bucureşti, dar şi Palatul Culturii din Iaşi.

    Asociaţia Mondială a Oţelului (World Steel Association) a anticipat, pentru perioada 2022-2032, o creştere anuală de 7% pentru produsele din oţel rezistent la intemperii tip corten. Europa este una dintre cele mai mari pieţe în ceea ce priveşte consumul de oţel tip corten, după Asia şi America de Nord, înregistrând o creştere moderată a pieţei de produse prietenoase cu mediul, chiar şi  în condiţiile în care producţia de oţel, în general, a scăzut anul trecut în ţările UE cu 10,5% faţă de anul precedent, până la 136,7 milioane de tone. Potrivit WorldSteel Association, la nivel mondial s-a înregistrat o scădere a producţiei de oţel de 4,3% în 2022, până la 1,83 miliarde de tone.

  • Povestea unor tineri din Bucureşti care au creat o afacere ce îmbină mai multe nevoi în acelaşi loc

    La intersecţia dintre cafenea de specialitate, terasă primitoare şi spaţiu de (co)working, se află Murale, un loc care a apărut ca o consecinţă a unui mix de împrejurări din care s-a născut o singură concluzie: era nevoie de aşa ceva în zonă. În ce zonă? Nu departe de Piaţa Dorobanţi, un areal de altfel dinamic, dar unde oamenii voiau un spaţiu care să îmbine necesitatea cu plăcerea.

     

    Ne aflăm la parterul unei mici clădiri de pe strada Radu Beller 25, unde noi, Ionuţ Ciobanu şi Oana Nedelea, am deschis în urmă cu opt ani două businessuri – un barbershop – Foarfeca şi Briciul – şi un salon de înfrumuseţare pentru femei – Fatal Studio.” Amândoi au background în comunicare şi advertising, iar pentru că cele două branduri adunaseră deja comunităţi bine sudate, mulţi clienţi au devenit între timp prieteni care au rămas alături de ei şi în perioada grea a pandemiei. „La începutul anului 2021, la scurt timp după ce au început să se ridice o parte dintre restricţii, ne-am hotărât să transformăm această grădină de bloc în spaţiul care este acum.” Adică o terasă care funcţionează (şi) ca o cafenea de specialitate, numai bună de găzduit conversaţii şi întâlniri în orice anotimp prietenos.

    „Zona Dorobanţi şi strada pe care ne aflăm au un anumit specific, pentru că întâlnim mai degrabă businessuri care targetează o zonă premium-luxury, pe alocuri exclusivistă, iar noi ne-am dorit să fim alternativa de care simţeam că oamenii din zonă au nevoie: un spaţiu care să democratizeze şi accesibilizeze cafeaua de specialitate atât din punctul de vedere al preţurilor practicate, cât şi din cel al tipului de atmosferă nepretenţioasă, dar specială pe care credem că am reuşit să o oferim.” În Murale, Oana şi Ionuţ au investit aproximativ 50.000 de euro, mare parte din sumă îndreptându-se către aparatura profesională şi materia primă care să garanteze că le oferă clienţilor cafeaua bună pe care şi ei şi-o doresc. „Comunitatea noastră este formată din cei mai diverşi clienţi şi o spunem cu mândrie, ţinând cont că, aşa cum menţionam mai sus, ne-am propus să democratizăm experienţa degustării unei băuturi cu cafea de specialitate în Dorobanţi. Avem atât connaisseuri cu care ne place să ne întindem la vorbă, cât şi oameni care încearcă pentru prima dată anumite preparate sau experimentează.”

    La Murale se întâlnesc clienţii celor două businessuri de înfrumuseţare – barbershopul şi salonul, clienţi care vin, de obicei, cu o oră înainte de programare doar pentru a se bucura de cafea. Tot pe la Murale trec şi oamenii care lucrează la clădirile de birouri din zonă şi se opresc repede pentru o cafea to go. „Avem clienţi care vin aproape în fiecare zi să lucreze de la noi, dar şi mămici care se opresc să bea cafeaua cu copilul dormind în cărucior, în drum spre parcul Floreasca, sau pasionaţii de motoare care fac un pit-stop la noi. Avem copii mici care aleargă printre mese sau câini pe care îi întâmpinăm cu un bol de apă, dar şi întâlniri de business fizice sau online, care se pot petrece la mesele la care există intimitatea de care este nevoie. Ne bucurăm să putem oferi toate acestea într-un spaţiu pe care l-am gândit primitor pentru oricine.”

    Amenajarea locului a fost gândită chiar de ei, Ionuţ Ciobanu şi Oana Nedelea, împreună cu arhitectul Raul Tătulescu şi designerul Lin Choibi, iar muralul care de altfel a inspirat şi numele spaţiului este semnal de Wanda Hutira. Oana spune că s-au adus modificări minime locului atunci când a fost amenajat, din dorinţa de a nu schimba prea multe. Spaţiul a fost păstrat cât de verde a fost posibil şi chiar au plusat plantând cât s-a putut în zona imediat apropiată şi instalând o serie de plante care să aducă un plus de intimitate şi de natură într-un oraş sufocat de betoane şi construcţii uneori inutile. „Am păstrat o zonă cât mai restrânsă de spaţiu funcţional (şi pentru asta am optat pentru o construcţie mobilă realizată din lemn – acesta fiind oricum materialul principal utilizat în amenajare). Lucrăm cât se poate de mult cu producători locali, achiziţionăm cafea de la parteneri cu surse sustenabile, folosim pahare şi accesorii din materiale biodegradabile, ne-am asigurat că echipamentele noastre sunt eficiente energetic, folosim filtre de apă şi încercăm, în general, să reducem cât mai mult impactul asupra mediului.”

    Cei doi antreprenori spun că nu au urmărit niciodată să fie în competiţie cu alte businessuri din piaţa locală de cafenele, însă apreciază eforturile pe care le fac toţi cei care au afaceri de acest tip, mai ales în condiţiile dificile de piaţă de acum. „Ne ajută, desigur, deschiderea din ce în ce mai mare a publicului către cafeaua de specialitate şi încercăm să adaptăm şi să îmbunătăţim permanent oferta în aşa fel încât să răspundem nevoilor individuale şi sezoniere. Credem că unul din principalele feluri prin care o cafenea se poate diferenţia este autenticitatea.” Amprenta unică formată din oamenii care iau parte la construcţia businessului, motivaţiile şi valorile lor, flexibilitatea acestora de a se adapta pentru a rămâne relevanţi, însă cu conştiinţa permanentă a identităţii locului – acestea sunt „secretele” pe care ei le consideră esenţiale pentru succesul unei asemenea afaceri. „Momentan nu ne gândim să replicăm modelul (de business – n. red.) pentru că ni se pare că reprezintă răspunsul cel mai bun la nevoile locului şi la ce credem că putem oferi noi oamenilor din zonă”, mărturisesc cei doi fondatori ai Murale.  

    În Murale, Oana şi Ionuţ au investit aproximativ 50.000 de euro, mare parte din sumă îndreptându-se către aparatura profesională şi materia primă care să garanteze că le oferă clienţilor cafeaua bună pe care şi ei şi-o doresc.

    Cinci idei de afaceri de la zero

    Izvorul ideilor de business nu seacă niciodată, iar asta o demonstrează atât noile, cât şi vechile generaţii de antreprenori. Ziarul Financiar a pornit în căutare de idei proaspete de afaceri, într-un proiect susţinut de Banca Transilvania, menit să pună în lumină spiritul antreprenorial al României de astăzi. Găsiţi mai jos o selecţie de businessuri pornite de la zero şi mai multe proiecte similare pe platforma www.zf.ro/afaceri-de-la-zero.

     

    Bălăngănel – brand de hamace (Cluj-Napoca)

    Fondatori: Alexandru Pitea şi mama lui

    Cifră de afaceri în 2022: 150.000-200.000 de lei (30.000-40.000 de euro)

    Prezenţă: online

    Dada – atelier de mobilier şi decoraţiuni pentru copii (jud. Timiş)

    Fondatori: Alexandra şi Andrei Buzdea

    Investiţie iniţială: 2.000 de euro

    Prezenţă: onlinea

    Tropic – agenţie de marketing (Bucureşti)

    Fondatoare: Alice Stan

    Investiţie iniţială: 6.000 de euro

    Profit estimat pentru primul an de activitate: 10.000 de euro

    Grandma’s Delights – brand de uleiuri şi conserve (jud. Dâmboviţa)

    Fondatori: Theodora şi Teodor Niculescu

    Investiţii: câteva sute de mii de euro

    Prezenţă: în magazinele Profi din judeţul Dâmboviţa, în băcănii din Braşov, Râşnov, Constanţa

    Lady Cozac – brand de papetărie (Bucureşti)

    Fondatoare: Alexandra Cozac

    Cifră de afaceri estimată pentru 2023: 100.000 de euro

    Prezenţă: online

    ZF şi Banca Transilvania au lansat PROIECTUL AFACERI DE LA ZERO, o platformă dedicată micilor antreprenori, firmelor care au creat peste 1,7 milioane de locuri de muncă. Fiecare afacere de la zero este o poveste despre ambiţie, curaj şi determinare. Poveştile micilor antreprenori vor fi publicate în ZF şi pe platforma zf.ro/afaceri-de-la-zero.
    În România sunt peste 500.000 de microîntreprinderi şi firme mici, unde lucrează 1,7 milioane de salariaţi, companii cu afaceri anuale de 70-80 mld. euro.

    Intraţi pe platforma www.zf.ro/afaceri-de-la-zero şi descoperiţi universul de companii create de micii antreprenori.

  • Un nou tip de magazine prinde tot mai mult avânt în România. Aproape fiecare mare oraş ajunge să aibă un asemenea loc, iar clienţii sunt foarte mulţumiţi – GALERIE FOTO

    Peisajul antreprenorial local s-a îmbogăţit mult în ultimii ani, profilul afacerilor fiind cât se poate de divers. Într-o asemenea abundenţă de produse născute dintr-un spirit tânăr şi entuziast, s-a conturat, uşor-uşor, o nouă nişă, a magazinelor care pun laolaltă oferta generoasă a brandurilor autohtone. Aproape fiecare mare oraş ajunge să aibă un asemenea loc, iar clienţii sunt bucuroşi să poată regăsi o atât de mare varietate de opţiuni.

    Cea mai recentă deschidere de profil este cea a magazinului Hello din Sinaia, un proiect care are în spate două prietene. „Mica noastră afacere a pornit de la o discuţie între prieteni, la o cafea, oarecum în glumă. Noi suntem două prietene pe care, deşi nu sunt din Sinaia, viaţa le-a făcut să petreacă mult timp aici şi să considere Sinaia a doua lor casă. Niciuna dintre noi nu lucrează în domeniul artelor sau al creaţiei şi niciuna dintre noi nu a mai avut sau lucrat într-un magazin. Eu, Isabela Dricu, din Bucureşti, am lucrat tot timpul în business administration, iar Michelle Jaw din Taiwan este specialistă în marketing”, povesteşte una dintre fondatoarele Hello Sinaia.

    Amândouă au călătorit mult şi, peste tot pe unde au umblat, au găsit magazine cu obiecte inspirate din cultura şi tradiţiile ţărilor respective, ceea ce nu prea găseau însă în România şi cu atât mai puţin în Sinaia. „Aşa că ne-am hotărât să deschidem un magazin de cadouri şi suveniruri care să conţină obiecte pe care noi le-am cumpăra cu plăcere, fie că este vorba despre obiecte elaborate, făcute manual, fie că este vorba despre un simplu suvenir, un breloc sau un magnet.” Similar a fost şi resortul care a stat la baza deschiderii magazinului Rafia din Constanţa. „Povestea noastră a pornit de la dorinţa de a găsi un loc de unde să putem cumpăra obiecte mai speciale de design chiar în Constanţa.

    Ne-am dorit să aducem la un loc şi să facem cunoscute în oraşul nostru produse realizate de artizani din toată ţara. În aproape toate oraşele exista câte un astfel de magazin, dar în Constanţa nu”, povestea recent Bianca Florea la emisiunea online ZF Afaceri de la zero. Ea a pornit acest business împreună cu mama ei, Cristina Stîngă, Rafia fiind una dintre cele mai noi afaceri din peisajul constănţean.

     

    „Ne-am hotărât să deschidem un magazin de cadouri şi suveniruri care să conţină obiecte pe care noi le-am cumpăra cu plăcere, fie că este vorba despre obiecte elaborate, făcute manual, fie că este vorba despre un simplu suvenir, un breloc sau un magnet.“
    Fondatoarele magazinului Hello Sinaia

    Cele două sunt amatoare de obiecte care implică forme diferite de design, de la mobilier la bijuterii şi piese vestimentare. Astfel, ştiau deja şi foloseau produsele multor antreprenori pe care au reuşit să-i aducă în magazinul lor din Constanţa. „Am deschis la jumătatea lunii mai din 2023. Feedbackul a fost foarte bun, pentru că oamenii erau dornici să cunoască branduri româneşti şi să aibă o experienţă diferită de cea din mall”, a spus Cristina Stîngă. Magazinul acoperă o gamă largă de produse – piese vestimentare, ceramică, mobilier, cosmetică, bijuterie, dar şi piese vintage. În total, sunt peste 40 de branduri româneşti în magazinul Rafia. Investiţia în magazin a fost de circa 8.000-9.000 de euro. Cristina se gândea de foarte mulţi ani la un asemenea proiect, dar abia anul acesta, în februarie, a avut iniţiativa, a început să caute un spaţiu, iar cel „câştigător” a fost primul pe care l-au găsit şi l-au şi ales, pentru că se potrivea perfect cu ce voiau ele. Este vorba despre un magazin cu o suprafaţă de 42 de metri pătraţi, în zona peninsulară, în centrul vechi al oraşului, care a necesitat o intervenţie consistentă pentru a putea fi amenajat aşa cum este astăzi. Cu ştate mai vechi pe piaţa magazinelor cu produse ale micilor antreprenori locali este Monoton din Timişoara, afacerea Oanei Monoran. „Povestea Monoton a prins contur datorită acestui spaţiu situat în centrul Timişoarei care s-a întâmplat să fie liber în perioada în care Timişoara începea să facă planuri pentru anul şi titlul de capitală culturală europeană. Era primăvara lui 2019, iar în iulie 2019 am deschis magazinul, cu intenţia de a expune exclusiv obiecte de design create în România”, povesteşte Oana.

    De la tricouri şi hanorace, la genţi, bijuterii, pălării, lenjerie, până la ilustraţii şi suveniruri precum magneţi de frigider creaţi de artişti, cărţi poştale, brelocuri, stickere, obiecte pe care turiştii şi-ar dori să le ia din Timişoara. De toate se găsesc în magazinul ei. „Numele de Monoton l-am ales într-o seară târziu, la telefon, împreună cu prietenii mei Mihaela şi Bogdan Popescu – Bogdan e art director, el a realizat şi logoul Monoton – şi vine de la numele nostru de familie, Monoran, de la Mono mai ales, pentru că prietenii aşa îi spuneau tatălui meu, poetul Ion Monoran.” Inspiraţia a venit chiar de la obiectele pe care urma să le aducă în magazin şi de la designerii care le realizează. Pandemia a amânat anul capitalei culturale europeane, dar a venit anul 2023, în care planul s-a îndeplinit, iar Timişoara freamătă de evenimente şi iniţiative. „Fratele meu şi cu mine deţinem afacerea împreună, încă de la înfiinţarea ei, 50% fiecare, în mod egal. Paul este absolvent de Drept şi are şi studii de economie, iar eu am studiat jurnalism şi comunicare, am absolvit Universitatea de Vest.” Investiţia de început au fost cheltuielile cu înfiinţarea firmei, pentru care au primit ajutorul unui avocat, şi cu amenajarea spaţiului, unde au ţinut neapărat să aibă podeaua din răşină epoxidică albă, ceea ce a fost dificil, dar a meritat.

    Magazinul Rafia din Constanţa acoperă o gamă largă de produse – piese vestimentare, ceramică, mobilier, cosmetică, bijuterie, dar şi piese vintage. În total, sunt peste 40 de branduri româneşti.

     De toate pentru toţi. Cum este pentru toţi aceşti antreprenori procesul de selecţie a brandurilor pe care le listează? Dinamic este răspunsul lor la unison. „Spre surprinderea noastră, pornind de la nişte branduri româneşti pe care le ştiam şi pe care le apreciam de mai mult timp, am ajuns la mulţi alţi creatori români care au primit cu entuziasm propunerea noastră de colaborare şi, ulterior, după ce am deschis magazinul, am început să primim din ce în ce mai multe idei şi mesaje în acest sens”, spune Isabela Dricu de la Hello Sinaia. Astfel, ea şi prietena ei au fost tot timpul şi sunt în continuare deschise să lucreze cu orice artist autentic, singura condiţie fiind ca în primul rând lor să le placă creaţiile sale. „Din punctul nostru de vedere, putem spune că piaţa locală este mult mai ofertantă decât îşi poate imagina cineva şi ne referim nu doar la produse ce îşi au originea în tradiţiile româneşti, ci şi la creaţii moderne, contemporane, pe care noi le-am vedea pe rafturile unor magazine selecte din orice oraş european.” Tocmai pentru că lumea în care au intrat s-a dovedit a fi atât de generoasă şi efervescentă, Isabela Dricu şi Michelle Jaw sunt sigure că aventura lor nu se va opri aici. „Avem multe idei în primul rând în ceea ce priveşte diversificarea gamei de produse şi stabilirea de noi colaborări. Şi poate, cine ştie, un magazin similar în altă zonă.” Pentru magazinul Rafia din Constanţa, de la deschiderea din mai şi până acum, feedbackul primit din partea clienţilor – atât români, cât şi străini – a fost foarte bun, pentru că oamenii erau dornici să cunoască branduri româneşti şi să aibă o experienţă diferită de cea din mall. „Acoperim o gamă largă de produse – piese vestimentare, ceramică, mobilier, cosmetică, bijuterie, dar şi piese vintage. În total, avem peste 40 de branduri româneşti în magazinul Rafia.” Pentru că Bianca este studentă în anul al treilea la Facultatea de Arhitectură din Bucureşti, astfel că va trebui să plece din oraş, planul este ca în echipa Rafia să fie cooptat un angajat care să gestioneze magazinul. „Voi împlini 21 de ani, sunt studentă în anul al treilea la Facultatea de Arhitectură din Bucureşti. Dintotdeauna am făcut ce-mi place şi am avut o aplecare către design. Când eram mică, pictam haine, de exemplu. Împreună cu mama, prin această experienţă antreprenorială, am învăţat foarte multe lucruri.“ Ea spune că nu se vede, pe termen lung, în postura de angajat, deşi ştie că va trebui să facă şi asta pentru câţiva ani, ca să capete experienţă în domeniul pentru care se pregăteşte. „Apoi îmi doresc să fiu independentă şi să am afacerea mea”, mărturiseşte Bianca Florea. Pentru Monoton din Timişoara, evoluţia a fost de la magazin de suveniruri la loc unde poţi merge pentru a găsi un cadou special. „A fost o idee în care am crezut de la început – aceea că poţi alege să porţi şi să aduci în viaţa ta obiecte extraordinare, obiecte unicat sau în ediţie limitată create de artişti şi designeri, iar asta te face să fii mai atent la lucrurile de care te înconjori, să nu (mai) cumperi obiecte de care nu ai cu adevărat nevoie.” Clienţii Monoton sunt atât cunoscători ai brandurilor din România, cât şi turişti străini în căutarea unui suvenir din Timişoara, mulţi dintre cei care intră arătându-se interesaţi de obiecte pe care le pot lua ca amintire sau dărui familiei şi prietenilor pe care îi vor revedea acasă. Se găsesc acolo piese ale unor artişti şi designeri cunoscuţi, branduri care au deja un public pe care l-au cucerit cu desăvârşire, precum Smaranda Almăşan, Gruni, Ludic, Diana Cojocaru, Rue Atelier, Octavia Chiru, Corina Marina, Get Lit, Căsuţa cu cerdac, Diana Marin, Diana Miculiţ, Daring Trash, Sinopia, Timişoara la cutie, Roksi Studio, Mauverien, Agnes Keszeg, Irina Neacşu, Andrea Szanto, Kenosis, Moţart, Diana Barbu, Pur, Poveşti din lemn, Skinder, Karakter, Meşteshukar Butiq, Le Dot, Lorena Garoiu, Nita Sao, Bruiaj, Kata Miklos, Atelier Merci, Raluca Ţincă şi Little Houses, Mokko, Andrei Abrudean, dar şi branduri care au apărut mai recent. „Dacă vorbim despre obiecte de design, hashtagul «buy local» mă convinge în măsura în care brandurile locale despre care alegi să vorbeşti sunt cu adevărat foarte bune. Sunt cu adevărat branduri pe care le recomandă, mai mult decât proximitatea, unicitatea şi calitatea obiectelor pe care le realizează. Suntem norocoşi, pentru că Timişoara este locul unde s-au înfiinţat branduri precum Ludic, Gruni, Lun, Kenosis, Pur, toate afaceri colaboratoare cu Monoton care au pornit ca branduri locale şi continuă să îşi desfăşoare activitatea aici.”

    Oana este de părere că ideea de „buy local” a venit ca o continuare a străduinţei comune de a trăi şi consuma (mai) sustenabil. Sunt câţiva ani deja de când a început să se vorbească despre sustenabilitate, slow fashion, slow food, iar ideea de încurajare a producătorilor locali continuă o opţiune de lifestyle în aceeaşi direcţie, foarte importantă. „Credem că şi colaboratorii noştri ne aleg pe noi, aşa cum noi îi alegem pe ei. Un criteriu important este să ne potrivim, să existe o comunicare deschisă, cu energie bună, veselie, încredere, seriozitate.

    Privind din interior, prin vitrina de sticlă de la Monoton cu vedere spre foarte simpatica stradă pietonală pe care ne aflăm, senzaţia este că în orice moment poate intra un artist interesat de o colaborare sau să primim un e-mail de la un designer din alt oraş care ar vrea să expună la Monoton. De fapt, aceasta este şi ideea cu care am pornit bussinessul, ne place să descoperim şi să aducem propuneri noi în magazin în fiecare săptămână.” Mai departe, Oana Monoran îşi doreşte să poată acorda mai multă atenţie magazinului online, monoton.ro, care în acest moment prezintă doar o parte, destul de restrânsă, din ce se găseşte în magazinul fizic.  

    De la tricouri şi hanorace, la genţi, bijuterii, pălării, lenjerie, până la ilustraţii şi suveniruri precum magneţi de frigider creaţi de artişti, cărţi poştale, brelocuri, stickere, obiecte pe care turiştii şi-ar dori să le ia din Timişoara. De toate se găsesc în magazinul Monoton din Timişoara.

     

  • Care este situaţia companiilor care au cel mai mare impact în economie, cum rezistă în această criză? Urmăriţi ZF Live joi, 9 noiembrie 2023, ora 12.30 cu Paul Dieter Cîrlănaru, CEO CITR

    Care este situaţia companiilor care au cel mai mare impact în economie, cum rezistă în această criză? Urmăriţi ZF Live joi, 9 noiembrie 2023, ora 12.30 cu Paul Dieter Cîrlănaru, CEO CITR

    Urmăriţi emisinea ZF Live aici de la ora 12.30

    Trimiteţi întrebările voastre pe adresa zf24@zf.ro sau în postările dedicate de pe pagina de Facebook

  • Când vor scădea dobânzile, pentru că nu mai rezistăm? Când ne va plăti Guvernul facturile, când ne va da banii? Cum crede Guvernul că vom putea plăti creşterea salariului minim pe economie dacă el nu ne plăteşte?

    Creşterea exponenţială a dobânzilor la lei, iar acum şi la euro, şi temperarea acordării de credite de către bănci în aceste vremuri, plus majorarea peste noapte a salariului minim din economie au fost printre problemele cele mai discutate de către antreprenori, directori, de către companiile româneşti la Conferinţa ZF Investiţi în România!, organizată împreună cu CEC Bank, joi, la Bacău.

    Dobânzile mari încep să doară din ce în ce mai mult şi pun presiune pe companii, în condiţiile în care vânzările au scăzut, iar încasarea facturilor se face din ce în ce mai greu pe tot lanţul.

    Chiar dacă ROBOR la trei luni a scăzut faţă de anul trecut de la 8,2% la 6,3%, companiile româneşti consideră că dobânzile sunt în continuare foarte mari, pentru că peste ROBOR se adaugă marja băncii, rezultând astfel o dobândă efectivă care trece de 10%, dacă nu chiar mai mult.

    Anul trecut companiile româneşti au găsit soluţia să treacă de pe finanţarea în lei pe finanţarea în valută, având în vedere că dobânzile la euro erau mult mai mici. Dar acum şi dobânzile la euro au crescut exponenţial, iar EURIBOR este de 3,9% (de la minus 0,5%), la care se adaugă marja băncii, rezultând un cost al finanţării care depăşeşte 6-7% la euro.

    Întrebarea pe care au pus-o reprezentanţii companiilor româneşti a fost când scad dobânzile, pentru că “Nu mai rezistăm. Dobânzile sunt prea mari, costurile de finanţare sunt prea mari”.

    Ionuţ Lianu, şeful trezoreriei CEC Bank, a spus că nivelul dobânzilor care au fost înainte (ROBOR la 1,5% şi EURIBOR negativ) a fost mai degrabă o excepţie. Aceste dobânzi s-au datorat unei anumite conjuncturi economice mondiale, care astăzi nu mai există. În aceste condiţii, este puţin probabil ca dobânzile, cel puţin la lei, să revină la nivelurile anterioare, cel puţin pe termen scurt, a menţionat Lianu.

    Dobânzile la lei din piaţă sunt influenţate de dobânda oferită de BNR băncilor la depozite (6%) şi de dobânzile pe care le plăteşte Ministerul Finanţelor ca să se împrumute din piaţă (6,16% la şase luni şi 7,08% la 10 ani). Ministerul Finanţelor este principalul aspirator de bani şi de aceea influenţează foarte mult dobânzile. Mai mult decât atât, băncile se împrumută în piaţă pentru necesarul lor de finanţare şi de capital (MREL), iar acolo dibânzile depăşesc 7%, ajungând chiar la 9% la euro.

    Dacă băncile se împrumută cu 7-9%, nu au cum să ofere la credite dobânzi mai mici.

    Reacţia antreprenorililor români a fost imediată: Şi noi ce facem, că nu vom putea plăti dobânzi aşa de mari?

    Toate companiile încearcă să transfere costurile în creştere – dobânzi mai mari, preţuri la materii prime mai mari, impozite şi taxe mai mari, salarii mai mari – în majorarea preţului produsului final, dar nu toată lumea reuşeşte acest lucru. Doar companiile mari, care sunt puternice pe lanţul economic, au puterea de a-şi impune preţurile.

    Majorarea inflaţiei, coroborată cu creşterea mai redusă a salariilor, a dus la scăderea puterii de cumpărare, iar acest lucru se vede în consum, acolo unde se înregistrează o scădere evidentă în volumul de produse şi servicii cumpărate.

    Pentru a nu fi nevoite să reducă preţurile, companiile au redus cantitatea şi gramajul produselor, ceea ce, în limbajul economic, se cheamă shrinkflation.

    Dar nu toate companiile pot să facă acest lucru, să jongleze din preţuri şi din cantitate.

    Situaţia din economie nu este roz, au menţionat antreprenorii de la Bacău.

    Pe lângă scăderea economică evidentă, companiile se confruntă cu scăderea cash flow-ului, care intervine din prelungirea duratei încasării facturilor, în varianta cea mai fericită, şi chiar neîncasarea facturilor.

    La fel ca la Arad şi Craiova, şi la Bacău companiile româneşti au spus că problema cea mai mare este că statul plăteşte din ce în ce mai greu şi mai târziu facturile pentru lucrările efectuate, ceea ce induce mari probleme de lichiditate.

    Companiile româneşti riscă să se blocheze şi să blocheze tot lanţul. Guvernul nu-şi plăteşte facturile pentru că stă prost cu banii, cheltuielile bugetare sunt mai mari decât încasările, iar colectarea taxelor şi impozitelor se face din ce în ce mai greu. Având în vedere această situaţie cu plăţile statului, băncile au devenit din ce în ce mai reticente în a finanţa imediat firmele româneşti care au de încasat bani de la stat, pentru că nu există o predictibilitate a acestor plăţi. În aceste condiţii, firmele româneşti se confruntă cu mari probleme de cash flow.

    Nu puteţi vorbi la Guvern să facă plăţile mai repede, să ne dea statul banii ca şi noi să ne putem plăti furnizorii şi creditele de la bancă?, a fost întrebarea adresată de către antreprenorii români conducerii CEC Bank.

    Majorarea salariului minim pe economie de la 1 octombrie de la 3.000 de lei la 3.300 de lei şi perspectiva majorării din nou a salariului minim de la 1 ianuarie 2024, plus încă o majorare pe parcursul anului, înainte de alegeri, de către Guvern, a fost extrem de criticată de către reprezentaţii companiilor româneşti.

    Cum crede Guvernul că putem plăti peste noapte aceste creşteri salariale, de unde să scoatem noi aceşti bani dacă tot Guvernul nu ne dă banii, nu ne plăteşte facturile?, a fost reacţia antreprenorilor români.

    Mulţi dintre ei au business în sectorul de agrobusiness – agricultură şi industrie alimentară -, acolo unde salariul minim este mai mare, iar acum Guvernul a eliminat facilitatea fiscală privind plata CASS, adică firmele vor trebui să majoreze salariile cu 10% pentru ca angajaţii să primească acelaşi net, sau să nu le majoreze, dar atunci salariul net al angajatului va scădea cu 10%.

    Guvernul a majorat salariul minim din agricultură şi industria alimentară de la 3.000 de lei la 3.436 de lei brut, iar în construcţii de la 4.000 de lei la 4.582 de lei brut doar pentru a compensa eliminarea impozitului de 10% pentru CASS.

    La nivel local, multe companii româneşti lucrează cu salariul minim, iar orice creştere a lui le dă peste cap situaţia financiară, mai ales dacă nu au puterea să majoreze preţurile.

    Situaţia din economie a devenit din ce în ce mai tensionată, o presiune în plus fiind creşterile de taxe şi impozite care au intrat în vigoare acum, sau care vor intra în vigoare de la 1 ianuarie 2024.

    Pentru toată lumea problema este legată de lichidităţi, de cash flow, de încasarea facturilor, de recuperarea banilor, de plata salariilor, de plata frunizorilor, pentru a nu se bloca.

    O parte dintre companii – care nu reuşesc să-şi încaseze facturile fie de la stat, fie de la alte companii – aduc în discuţie intrarea în concordat preventiv sau chiar direct în insolvenţă, pentru a încerca să se protejeze în faţa presiunii plăţilor şi a creditorilor.

    În ultimii ani băncile au fost ferite de credite neperformante, dar s-ar putea ca situaţia să se schimbe dacă problema de lichiditate, de încasare a facturilor, mai ales de la stat, va deveni din ce în ce mai critică.

  • Cum au reuşit cinci studenţi din România să transforme o temă de facultate într-o afacere. Profesoara de la seminar s-a uitat la ei şi le-a spus că ar fi chiar fraieri să nu deschidă o afacere reală

    Edi, Miru, Paul, Eve şi Georgi. Sunt, pe scurt, cei cinci tineri entuziaşti care au transformat o temă de facultate într-un business cu tricouri imprimate cu simboluri naţionale, după ce şi-au dat seama că proiectul la care lucraseră merita să fie cunoscut de mai multă lume. Au luat 10 pentru temă, iar acum caută să obţină aceeaşi notă şi din partea clienţilor cumpărători.

    „Badea Neaoş a pornit de la un proiect de facultate. Noi am fost şase fondatori, toţi colegi de facultate. Aveam de făcut un proiect în care trebuia să pregătim un brief publicitar pentru un brand existent sau pentru unul creat de noi”, povesteşte Miruna Merluşcă. Au ales să creeze ei un brand, pornind de la ceva ce remarcaseră: reticenţa pe care o afişează tinerii atunci când vine vorba de folclor.

    Au intuit că asta vine din faptul că tot timpul simbolurile româneşti sunt asociate greşit politic, aşa că au decis să facă ceva românesc pentru tineri, ceva cu care ei să se identifice şi care să le vorbească lor. „După ce am stat foarte mult pe această idee, a ieşit Badea Neaoş (care la început se numea doar «Neaoş»), un brand ce produce haine în România şi le brodează cu motive şi zicători inspirate din folclor, în timp ce adună poveşti de pe uliţele satului şi le spune mai departe generaţiilor, ca să nu uităm de unde am venit.” Au pregătit tot conceptul de brand, s-au gândit cum s-ar promova, au făcut chiar şi modele de produse şi au prezentat totul la facultate.

    Profesoara de la seminar s-a uitat la ei şi le-a zis că ar fi chiar fraieri să nu deschidă o afacere reală pornind de la proiectul lor. „Nouă ne trecuse ideea prin cap, doar că nu credeam că o să avem şanse sau că o să placă cuiva. Am plecat de la seminar cu un feedback pozitiv şi aşa am decis să fondăm firma şi să fie totul real, nu doar un proiect (pe care, apropo, am luat 10).” Din şase au rămas cinci: Miruna Merluşcă, Eduard Pătrunjel, Georgiana Tamba, Evelin Nilăşan şi Paul Moga. Doi băieţi şi trei fete, doi moldoveni şi trei ardeleni.

    Toţi au studiat comunicare şi marketing şi lucrează în aceste domenii. „Am pornit afacerea ca studenţi şi am învăţat pas cu pas, prag lovit cu prag lovit.  Pentru că eram studenţi bursieri, am pus cu toţii o bursă la bătaie la început. A fost o primă investiţie de aproximativ 1.000 de euro, care ne-a ajutat să deschidem firma şi să avem un stoc minim de produse. Tot profitul a fost reinvestit mai apoi.” Anul 2022 l-au încheiat cu o cifră de afaceri de aproape 67.000 de lei, fără profit şi fără alţi angajaţi în afară de ei. Toate articolele cu eticheta Badea Neaoş sunt produse în diverse ateliere din România, de la etichetă la ambalaje şi broderie.

    Vânzările se fac online, pe site-ul afacerii, dar şi offline – la festivaluri de muzică sau evenimente. „Produsele noastre principale sunt tricourile. Facem tricouri albe şi negre, pentru fete şi băieţi. Mai apoi am început să facem tricouri pentru copii, bluze, hanorace, traiste, articole de papetărie, cămăşi de in şi, ultimul nostru produs, propriul croi de tricou oversized. Toate produsele vin însoţite de o poveste, scrisă în funcţie de model. Clientul primeşte acea poveste în pachet, pentru o experienţă unică.” Ca preţuri, ele pornesc de la 60 de lei pentru o traistă şi urcă până la 120 de lei pentru tricouri sau chiar 250 de lei pentru bluze sau hanorace. „Clienţii noştri sunt destul de variaţi. De cele mai multe ori, comenzile vin din marile oraşe din România. Sunt oameni care apreciază produsele fabricate local, cu poveste şi cu suflet, şi vor să cumpere mai sustenabil.

    Majoritar cumpără femeile. Interesele audienţei variază de la muzică live la interes pentru fashion şi folclor.” Anul trecut, cei cinci tineri s-au implicat cel mai mult în participarea la FIX, un fond de inovare din Cluj care susţine micile afaceri cu mentorat, dar şi cu resurse financiare. „Am avut de trecut de trei serii de pitch-uri în faţa unui juriu format din oameni de afaceri, pentru a câştiga 3.000, apoi 12.000, apoi 35.000 de euro. Am depus multă muncă şi mult efort şi am reuşit să fim printre cei patru câştigători.” Anul 2022 a fost, de asemenea, anul în care au reuşit să aibă un birou al lor. Anul 2023 avea însă să fie cel mai bun al fondatorilor Badea Neaoş, după ce au reuşit să-şi atingă obiectivele propuse. „Acum ne pregătim pentru campania de Black Friday şi de Crăciun.

    Avem în plan o nouă colecţie de bluze şi de hanorace pentru sezonul rece, un nou model de tricou şi nişte campanii foarte faine.” Drumul până aici nu a fost lipsit de provocări. Cele mai mari de până acum au fost lipsa de cunoştinţe şi de resurse financiare. Au pornit fără să ştie mare lucru şi au dat cu capul de foarte multe ori ca să înveţe. Luau mereu cele mai complicate decizii şi partea de logistică îi dădea mereu peste cap. „După aceea, resursele financiare. Materia primă se tot scumpeşte şi devine din ce în ce mai greu să investim în noi produse, de exemplu. Odată cu finanţarea s-au mai liniştit lucrurile, doar că momentan căutăm să avem o marjă mai mare de profit, dar să păstrăm calitatea şi experienţa pe care o oferim clienţilor.

    Dincolo de asta, ne confruntăm cu faptul că avem foarte multe idei, dar nu toate ajung să fie puse în practică din lipsă de timp sau din cauză că uităm de ele. Gândim prea mult uneori şi acţionăm prea puţin.”

    Edi, Miru, Paul, Eve şi Georgi au învăţat că, de departe, cel mai important element în afacerea lor este echipa. Dacă oamenii nu sunt bine, indiferent de cât de mulţi bani ar avea afacerea, nu o să fie mai ok. Au mai înţeles şi că experienţa clientului vine pe primul loc. „Am mai învăţat că uneori e mai bine să iei o decizie proastă decât să nu iei nicio decizie şi că lucrurile nu trebuie să fie perfecte ca să te apuci de implementare. Chiar dacă planurile şi strategiile sunt extrem de importante, să nu aştepţi după contextul ideal şi după alinierea tuturor planetelor – unele lucruri se pot edita din mers şi contează mai mult că ai făcut ce voiai să faci decât că ai stat cu planul pe hârtie”, concluzionează ei.  

    Ca preţuri, ele pornesc de la 60 de lei pentru o traistă şi urcă până la 120 de lei pentru tricouri sau chiar 250 de lei pentru bluze sau hanorace.

    În spatele Badea Neaoş se află cinci tineri: Miruna Merluşcă, Eduard Pătrunjel, Georgiana Tamba, Evelin Nilăşan şi Paul Moga. Doi băieţi şi trei fete, doi moldoveni şi trei ardeleni.

    Cinci idei de afaceri de la zero

    Izvorul ideilor de business nu seacă niciodată, iar asta o demonstrează atât noile, cât şi vechile generaţii de antreprenori. Ziarul Financiar a pornit în căutare de idei proaspete de afaceri, într-un proiect susţinut de Banca Transilvania, menit să pună în lumină spiritul antreprenorial al României de astăzi. Găsiţi mai jos o selecţie de businessuri pornite de la zero şi mai multe proiecte similare pe platforma www.zf.ro/afaceri-de-la-zero.

    Atelier Muna – atelier de creaţie vestimentară (Bucureşti)

    Fondatoare: Monica Radu

    Investiţie iniţială: 5.000 de euro

    Cifră de afaceri în 2022: 152.000 de lei (circa 30.000 de euro)

    Prezenţă: online şi cu un showroom în Bucureşti, pe Calea Victoriei

    Hobby Shop – magazin cu jocuri şi machete (Bucureşti)

    Fondator: George Dobre

    Investiţie iniţială: 3.000 de euro

    Cifră de afaceri în 2022: 800.000 de lei (160.000 de euro)

    Prezenţă: online şi offline

    Şcoala Informală de IT (Bucureşti)

    Fondatori: Răzvan Voica şi doi prieteni

    Prezenţă: naţională

    Rozalia Bot – design vestimentar (Bucureşti)

    Fondatoare: Rozalia Bot

    Investiţie iniţială: 400 de euro

    Prezenţă: naţională

    Mobilă a la Mobilus – mobilier din lemn la comandă (Bucureşti)

    Fondator: Valentin Băcioiu

    Investiţie iniţială: 15.000 de euro

    Cifră de afaceri estimată pentru 2023: 60.000 de euro

    Prezenţă: Bucureşti

    Transilvania au lansat PROIECTUL AFACERI DE LA ZERO, o platformă dedicată micilor antreprenori, firmelor care au creat peste 1,7 milioane de locuri de muncă. Fiecare afacere de la zero este o poveste despre ambiţie, curaj şi determinare. Poveştile micilor antreprenori vor fi publicate în ZF şi pe platforma zf.ro/afaceri-de-la-zero.
    În România sunt peste 500.000 de microîntreprinderi şi firme mici, unde lucrează 1,7 milioane de salariaţi, companii cu afaceri anuale de 70-80 mld. euro.

    Intraţi pe platforma www.zf.ro/afaceri-de-la-zero şi descoperiţi universul de companii create de micii antreprenori.

  • Ce soluţii oferă un antreprenor pentru tineri din România, dar şi de peste hotare, pentru a ajunge la universităţile dorite şi, mai departe, la meseriile la care au visat

    Alexandru Ghiţă are 43 de ani şi peste jumătate i-a petrecut lansând iniţiative în zona educaţională – soluţii folosite de tineri din România, dar şi de peste hotare, pentru a ajunge la universităţile dorite şi, mai departe, în meseriile la care au visat. Ce noutăţi aduce cel mai nou pariu făcut de antreprenor în piaţa de profil?

    Sunt antreprenor de 22 de ani – a fost calea aleasă de mine pentru a-mi trăi cea mai de preţ valoare – libertatea – şi pentru că a fost cel mai bun mod în care am găsit potrivit să-mi valorific educaţia, energia, curiozitatea, puterea de muncă şi ambiţia”, spune Alexandru Ghiţă, care şi-a dedicat mare parte din carieră iniţiativelor antreprenoriale din domeniul educaţiei. Astfel, în urmă cu două decenii, cu un calculator şi bani de trai pentru două luni, pornea în prima aventură: Educativa. Acest prim proiect a stat la baza altora, cunoscute în rândul elevilor, studenţilor şi profesorilor mai ales, precum Riuf, Edmundo şi, mai recent, FINS. În noua soluţie a investit iniţial 1 milion de lei din resursele dezvoltate de Educativa şi de cofondatoarea Laura Gavrilă, iar ulterior a suplimentat investiţia iniţială cu încă 1,5 milioane de euro din aceeaşi sursă.

    Împrumutul de azi pentru cariera de mâine

    Potrivit lui Ghiţă, FINS este singurul serviciu de finanţare din România, precum şi singurul din Europa Centrală şi de Est care oferă credite special create pentru studiile în străinătate şi a fost înfiinţat din dorinţa de a rezolva o problemă descoperită în teren – în jur de 40% dintre studenţi renunţau să plece la studii în străinătate din cauza impedimentelor financiare. „Ne-am dorit să venim în întâmpinarea acestei nevoi prin soluţii financiare create special pentru nevoile şi specificităţile studenţilor. Spre deosebire de creditele de nevoi personale, creditele FINS oferă o mulţime de avantaje pentru că ele au fost gândite în funcţie de situaţiile reale ale studenţilor. Noi încurajăm independenţa, implicit cea financiară şi sprijinim tinerii în parcursul lor către o carieră de succes. De aceea, criteriile de eligibilitate la creditele de studii sunt mult mai prietenoase cu tinerii. Aceştia pot lua singuri un credit de studii, fără codebitor, fără job sau experienţă în câmpul muncii şi fără garanţii imobiliare.”

    De asemenea, spune că un plus e reprezentat şi de flexibilitatea creditului, ţinându-se cont de specificul nevoilor financiare ale studenţilor, care fluctuează de la o lună la alta. „Tinerii se bucură de o perioadă lungă de utilizare a creditului (1-6 ani de studii) şi beneficiază de o perioadă de graţie pe toată durata studiilor şi încă 6-12 luni după absolvire. Asta înseamnă că ei vor începe să ramburseze creditul abia când vor termina facultatea şi vor avea deja un job bine plătit în străinătate.”

    Potrivit lui, soluţiile oferite de către FINS includ credite de studii personalizate pe nevoile individuale ale studenţilor (până la maximum 25.000 de euro), educaţie financiară (planificare / bugetare / înţelegere termeni relevanţi) şi consiliere gratuită pe toată durata programului de studii. De altfel, majoritatea tinerilor împrumută circa 20.000 de euro – cu valori mai mici sau mai mari, care variază în principal în funcţie de durata perioadei de studii şi de costurile de trai specifice oraşului în care trăiesc studenţii.

     

    Public variat

    Alexandru Ghiţă spune că la baza motivelor pentru care tinerii aleg să studieze în străinătate stă în primul rând dorinţa de a avea acces la specializări pe care nu le găsesc în ţările de origine, precum şi calitatea educaţiei – abordări mai practice, pragmatice, deschidere internaţională şi facilităţi la materiale de studiu mai bune. „De asemenea, deschiderea spre diverse culturi europene şi noneuropene, precum şi accesul la diverse job-uri, în cele mai multe dintre cazuri mult mai bine plătite decât în ţările de origine, sunt alte aspecte care îi determină pe tineri să ia decizia de a pleca la o universitate din străinătate.”

    Din experienţa reprezentanţilor FINS de până acum, majoritatea obstacolelor pe care aceştia le întâlnesc sunt reprezentate de lipsa de informaţii despre cele mai bune opţiuni de studii, precum şi o estimare nerealistă a eforturilor necesare pentru a performa în cadrul programelor de studii. „Cel mai important impediment, însă, îl reprezintă bariera financiară – lipsa resurselor financiare necesare pentru toate costurile pe care le vor avea pe parcursul anilor de studii, precum şi lipsa educaţiei financiare în ceea ce priveşte mecanismul unui credit de studii. Obiectivul nostru este de a-i ghida pe tineri şi de a le oferi cadrul necesar luării unei decizii în cunoştinţă de cauză. Specialiştii noştri oferă consiliere gratuită, atât pentru a le răspunde tinerilor la întrebări legate de cheltuielile cu care se vor confrunta pe parcursul anilor de studiu, cât şi pentru construirea unui buget realist şi oferirea oportunităţilor de finanţare de care aceştia pot dispune.”

    Principalele destinaţii alese în acest moment sunt Olanda, Belgia, Germania, Franţa, Italia, Spania. În general, tinerii îşi aleg ţara de studiu în funcţie de domeniul şi programul de studii pe care vor să îl urmeze, precum şi de costurile de trai pe care aceste ţări le presupun. Paleta de domenii de studiu în care se încadrează programele la care merg studenţii finanţaţi de FINS este foarte largă şi acoperă tot spectrul de specializări, de la studii economice de diferite tipuri, la inginerie, ştiinţe juridice şi politice, ştiinţe sociale, medicină, unele tipuri de programe de arte şi altele. „Tinerii care aplică la FINS sunt în mare parte studenţi la facultăţi din top 500 mondial, precum University of Oxford, University of Groningen, Delft University of Technology, University of Amsterdam, Instituto Marangoni sau Griffith College. Avem încredere că studenţii pe care îi sprijinim se înscriu rapid pe traiectorii profesionale de succes, datorită oportunităţilor de carieră ce li se deschid în toată lumea. Ne aşteptăm ca, în timp, să facă parte din elita socială şi economică a ţărilor în care se vor stabili după finalizarea studiilor. Investiţia pe care o fac în educaţia lor va genera randamente semnificative: financiare, desigur, dar şi mize profesionale interesante, deschideri intelectuale ample, mobilitate internaţională, acces în cercuri sociale speciale, calitate a vieţii etc.”

    Strict din punct de vedere financiar, executivul se aşteaptă ca absolvenţii finanţaţi de către FINS să genereze, pe parcursul vieţii, venituri cu 30-50% mai mari decât colegii lor de generaţie care nu investesc la fel de mult în educaţia lor.

    În ceea ce priveşte profilul aplicanţilor, majoritatea studenţilor pe care compania îi finanţează merg la programe de licenţă
    (18 -19 ani) sau la programe de master, imediat după facultate (21-23 de ani) sau după un număr de ani de experienţă profesională (24 – 30 ani). Mediile din care provin studenţii susţinuti de FINS sunt foarte diverse. „Cel mai mare impact social îl avem în cazul studenţilor care provin din familii monoparentale sau din familii în care veniturile părinţilor sunt foarte mici. De asemenea, finanţăm studenţi care provin din familii cu venituri medii, dar care au mai multe persoane în intreţinere (copii sau/şi vârstnici) şi trebuie să găsească soluţii pentru a-i susţine pe toţi.”

    Soluţiile oferite de FINS se adresează, de asemenea, şi studenţilor în a căror educaţie familiile investesc sume semnificative pentru a susţine costurile unor programe de studii mai scumpe, dar au nevoie şi de resursele adiţionale, oferite de FINS; de pildă, universităţi private, cu programe de ospitalitate în Elveţia.

     

    Provocări neaşteptate

    În ceea ce priveşte provocările ultimei perioade, Ghiţă spune că „navigăm un peisaj cu multă complexitate şi cu multă dinamică în ultimii ani. Când am pornit FINS, impactul Brexitului nu era pe deplin resimţit, toate ramificaţiile şi evoluţiile ulterioare în piaţa educaţională nefiind uşor de prevăzut.” Între timp, continuă el, studenţii (din România, în mod specific şi din CEE, în mod general) s-au reorientat spre alte destinaţii decât Marea Britanie, această dinamică determinând consecinţe secundare în alte pieţe de interes (Olanda, Danemarca etc): creşterea de volume, schimbări de politică guvernamentală etc. Dintr-o altă perspectivă, spune că pe de-o parte, studenţii şi familiile lor sunt mai confortabili cu ideea de credit pentru studii, mai cu seamă după ce primesc recomandări de la studenţii finanţaţi deja, iar presiunea erodării veniturilor reale, pe fondul inflaţiei, creşte nevoia de finanţări adiţionale pentru studenţi şi familiile lor. Pe de altă parte, evoluţia EURIBOR din ultimul an (ca urmare a intervenţiilor Băncii Central Europene pentru a combate inflaţia) are impact asupra determinării cu care studenţii finanţaţi de FINS îşi pot asuma un credit. „Toate acestea întâmplându-se pe fondul unui nivel general de educaţie financiară destul de scăzut, necesită multă muncă de comunicare şi educaţie din partea noastră, pentru a ne asigura că soluţiile noastre sunt bine înţelese.”

     

    Target european

    De la bun început, antreprenorul a gândit şi organizat FINS pentru a construi o organizaţie cu anvergură europeană. În acest moment, peste 15% din portofoliul businessului este compus din studenţi provenind din zece ţări din UE (în afara României), procentul aflându-se în creştere în fiecare an. „Toate procesele nostre operaţionale gestionează la fel de eficient aplicanţi din orice ţară din Europa care merg la studii în orice ţară din Europa. Momentan sunt localizate doar în România resursele financiare şi echipa operaţională, dar, pe termen mediu, estimăm că şi pe aceste coordonate vom avea o diversitate europeană.”

    Potrivit lui, problema de fond pe care o rezolvă FINS – accesul la soluţii financiare personalizate pe nevoile şi specificităţile studenţilor – este aceeaşi în toate pieţele în care businessul vrea să ajungă. „Nevoia de educaţie financiară este similară. Diferenţele apar în ceea ce priveşte ponderea de studenţi interesaţi să meargă la studii de licenţă, respectiv studii de master în afara ţării.”

    În ultimul an, FINS s-a concentrat pe consolidarea capacităţii operaţionale, cu care să poată deservi volumele de aplicaţii şi de clienţi în continuă creştere, „şi suntem bucuroşi că ne-am îmbunătăţit şi calitatea, dar şi viteza cu care procesăm aplicaţii şi diverse solicitări venite din partea beneficiarilor noştri”.

    În continuare, obiectivele companiei pentru perioada 2024-2025 ţin de accelerarea expansiunii în CEE, în paralel cu diversificarea surselor de finanţare (şi debt şi equity), atât din România, cât şi din afara ţării. „De asemenea, urmărim aprofundarea relaţiei cu EIF (European Investment Fund) şi, în timp, dezvoltarea de relaţii cu alte instituţii financiare potenţial relevante (BERD, IFC).”

    În final, antreprenorul spune că una dintre lecţiile importante şi neştiute de el la debutul carierei, dar şi de mulţi alţi antreprenori la început de drum, ţine de importanţa nebănuită a rezilienţei – pur şi simplu să faci eforturile necesare pentru a ţine lumina aprinsă încă o zi şi încă o zi şi a pune un pas înaintea celuilalt. „În timp, construim lucruri mult mai ample şi mai complexe decât ne-am imaginat iniţial. Nu aş oferi neapărat un sfat, ci mai degrabă o dorinţă: m-aş bucura să întâlnesc cât mai mulţi tineri antreprenori motivaţi mai degrabă de perspectiva unui impact pozitiv asupra beneficiarilor pe care vor să îi ajute decât de miza unor câştiguri financiare imediate.”   

    Una dintre provocările cu care Alexandru Ghiţă s-a confruntat încă de la început spune că a fost schimbarea mentalităţii necesare pentru construcţia proiectelor antreprenoriale în pieţe în care au fost pionieri. „De asemenea, atragerea resurselor financiare necesare proiectelor la început de drum a reprezentat o provocare în sine, însă, cu timp şi energie investite de-a lungul anilor, am reuşit să consolidăm, pe zi ce trece, un business care să vină în ajutorul tinerilor.” Un alt palier pe care a investit şi care a fost mai mult decât o provocare, ci chiar un obiectiv în sine l-a reprezentat susţinerea coeziunii echipei. „Pentru noi, oamenii sunt pe locul întâi în topul priorităţilor, astfel că a fost important şi provocator, de-a lungul timpului, să menţinem acest echilibru, în special în anii de tumult.”

    Din rândul reuşitelor aminteşte finalizarea programului MBA la INSEAD în anul 2009, precum şi faptul că a participat ca şi cofondator şi membru în Consiliul Director la lansarea şi dezvoltarea Asociaţiei pentru Valori în Educaţie (2015), Super Teach (2017), Coaliţiei pentru Educaţie (2014), iniţiative care l-au ajutat pe parcursul anilor şi în consolidarea businessurilor pe care le-a dezvoltat, destinate dezvoltării tinerilor. „Menţionez aici: consolidarea RIUF / IUF – cel mai mare şi mai apreciat eveniment de profil din Europa (începând din 2005, cu cele mai bune rezultate în perioada 2012 – 2017); creşterea EDMUNDO ca una din top 3 agenţii educaţionale din Europa (începând din 2007, cu cele mai bune rezultate în 2015 – 2018); lansarea The Entrepreneurship Academy în 2016, singura facultate de antreprenoriat din România care te învaţă încă din primul an de facultate cum să-ţi construieşti un business; lansarea FINS, singurul serviciu care oferă soluţii financiare inovative din România (2019) şi ulterior din Europa Centrală şi de Est pentru tinerii care vor să studieze în străinătate; atragerea unei duble susţineri din partea European Investment Fund pentru FINS cu garanţii de 10.000.000 de euro (2019, 2021), precum şi deschiderea de oportunităţi educaţionale de calitate pentru zeci de mii de tineri români şi susţinerea lor cu informaţii, consiliere gratuită şi resurse financiare.”

     

    Carte de vizită
    Alexandru Ghiţă    , 43 de ani, preşedinte FINS

    1. Este absolvent al Academiei de Studii Economice din Bucureşti (Business Administration) şi al unui MBA urmat la INSEAD;

    2. Principalele iniţiative antreprenoriale din cariera sa ţin de aria educaţiei, el fiind cofondator al Student Service, Educativa, FINS, Edmundo, The Entrepreneurship Academy etc.

    3. În paralel cu activitatea antreprenorială din zona de educaţie, este angel investor în mai multe startup-uri (Flip, The Outfit, MyConnector Platform, Instant Factoring etc.)

    4. Printre hobby-urile sale se numără sailingul, snowboardingul şi wing-surfingul.