BusinessMagazin

Tag: sua

  • Toamna arăbească doboară încă un dictator (VIDEO)

    Preşedintele Yemenului, Ali Abdullah Saleh, a acceptat să-şi dea demisia, după 33 de ani în care a condus ţara, dând astfel satisfacţie răscoalei populare care durează de luni de zile. Saleh a acceptat să-i predea puterea vicepreşedintelui Abed Rabbo Mansour Hadi, urmând ca în termen de 90 de zile să fie organizate alegeri prezidenţiale anticipate.

    Acordul este rodul iniţiativelor diplomatice ale SUA şi ale Arabiei Saudite şi îi oferă lui Saleh imunitate în faţa justiţiei, ceea ce i-a dezamăgit însă pe protestatarii yemeniţi. Imunitatea oferită este o răsplată pentru rolul lui Saleh de aliat important al Washingtonului în lupta împotriva Al-Qaida, instalată puternic în Yemen. Confruntat cu revoltele populare, Saleh a refuzat iniţial, la 29 iunie, să semneze un plan de ieşire din criză propus de SUA şi monarhiile arabe din Golful Persic. Acest plan prevedea formarea de către opozanţi a unui guvern de reconciliere şi demisia cel târziu într-o lună a lui Saleh, în schimbul garantării imunităţii pentru el şi rudele sale, toate acestea urmând să se încheie cu alegeri prezidenţiale organizate în decurs de 60 de zile.

  • Milionară la 26 de ani, sau de ce e bine să te refuze editurile

    Tânăra Amanda Hocking, în vârstă de 26 de ani, care s-a specializat pe cărţi de dragoste cu tentă paranormală, în care apar vampiri, trolli şi zombi, nu s-a dat bătută în faţa refuzului editurilor şi a decis să-şi încerce norocul cu o carte din care a reuşit să vândă în prima lună 36 de exemplare. A perseverat, iar vânzările cărţilor ei, disponibile la preţuri cuprise între 99 de cenţi şi 2,99 dolari, au crescut, în ciuda faptului că nu au fost sprijinite de campanii de publicitate, doar datorită cititorilor care le-au cumpărat şi apoi le-au recomandat şi altora.

    Amanda Hocking vinde în prezent, 9.000 de cărţi pe zi, iar succesul online i-a adus şi o ofertă din partea unei edituri tradiţionale, prin intermediul căreia va ajunge la cititorii ce preferă să cumpere cartea în ediţie tipărită dintr-un magazin clasic. Cartea va apărea anul viitor, fiind prima dintr-o nouă trilogie, pentru care Hollywoodul a achiziţionat deja drepturile de ecranizare.

  • Tensiunea creşte în relaţiile Rusiei cu SUA (VIDEO)

    Preşedintele Dmitri Medvedev a spus că încă speră într-o rezolvare diplomatică a situaţiei, însă a adăugat că Rusia va fi nevoită să ia contramăsuri militare, incluzând amplasarea de sisteme de rachete Iskander la Kaliningrad, dacă SUA continuă să construiască scutul în Polonia şi România fără garanţii legale scrise că acesta nu are ca scop o eventuală acţiune contra Rusiei.

    Medvedev a precizat că Moscova s-ar putea retrage şi din noul acord START de control al armamentului şi din celelalte discuţii privind controlul înarmării. NATO a propus anterior ca scutul să fie operat de NATO în colaborare cu Rusia, însă discuţiile pe această temă s-au blocat.

    Duminică a fost rândul premierului Vladimir Putin să lanseze un atac contra SUA şi a UE, de data aceasta pe motiv că acordă prea multă atenţie opozanţilor din Rusia ai Kremlinului şi că acordă politicienilor şi ONG-urilor din opoziţie sprijin financiar.

    “Noi ştim că reprezentanţi ai anumitor ţări se întâlnesc cu opozanţii şi le dau bani, instrucţiuni şi le spun ce să facă pentru a influenţa campania electorală din ţara noastră”, a spus Putin. “E un efort irosit, e ca şi cum ai arunca bani în vânt”, a continuat premierul, sfătuindu-i pe occidentali ca mai bine să folosească banii “pentru a plăti datoria publică a ţărilor lor în loc să promoveze o politică externă atât de costisitoare şi de ineficientă”.

  • Cum s-au pricopsit nişte studenţi cu casele altora

    Oraşul Merced din California se află pe locul în al treilea la nivel naţional în materie de locuinţe confiscate pentru neplata împrumuturilor ipotecare, scrie The New York Times. Nenorocirea altora, însă, se dovedeşte de bun augur pentru studenţii filialei din oraş a Universităţii din California, care descoperă acum alternative mai comode faţă de statul în cămin.

    Cum filiala din Merced nu are încă spaţiu de cazare pentru toţi studenţii înscrişi, mulţi dintre ei îşi găsesc locuinţe în oraş, în condiţii pe care altadată nu le-ar fi avut. Studenţii se asociază să închirieze case cu piscină, multe camere şi garaj pentru câteva maşini, constatând că, în general, plătesc mai puţin decât ar plăti la cămin pentru cazare şi masă.

    Cum multe case din oraş sunt goale, fiind construite de investitori în vremuri mai bune, când se spera că deschiderea filialei universităţii va ajuta la creşterea economiei locale, studenţii sunt acum nişte clienţi bineveniţi, iar instalarea lor în case elimină riscul devastării acestora de către vandali. Tinerii pot fi deranjaţi însă de aceştia în caz că locuiesc lângă o casă goală.

    Pe lângă faptul că locuiesc în condiţii mai bune decât la cămin, studenţii învaţă şi să se gospodărească singuri, pornind de la modul de parcare a maşinilor astfel încât să nu-şi încurce colocatarii până la cumpărarea alimentelor, îngrijirea peluzei sau a grădinii ori spălatul rufelor.

  • Iranul afirmă că noile sancţiuni economice sunt “condamnabile” şi “fără efecte”

    “Aceste sancţiuni vin ca urmare a ostilităţii manifestate de aceste ţări împotriva poporului nostru. Sunt condamnabile şi fără efecte”, a declarat Ramin Mehmanparast, în cadrul conferinţei sale de presă săptămânale. “Acţiunile unor state occidentale, în special ale Statelor Unite şi Marii Britanii, împotriva poporului nostru sunt fără consecinţe (…). Toată lumea ştie că nivelul comerţului nostru cu Statele Unite şi Marea Britanie este la cel mai redus nivel. În ultimii ani am decis să diminuăm schimburile cu aceste două state pentru a le spori pe cele cu alte state”, a mai declarat purtătorul de cuvânt.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Pe cine mai atacă pieţele financiare

    Este improbabil ca preţul acţiunilor să ajungă din nou la nivelurile din anii trecuţi, inclusiv pentru că există un joc speculativ internaţional în desfăşurare, “cu pariuri pe căderea în continuare a preţurilor acţiunilor greceşti”, spunea săptămâna trecută Yannis Costopoulos, preşedintele executiv al Alpha Bank, despre cotaţia acţiunilor băncii sale, alături de cele ale altor bănci şi companii cotate la bursa din Atena. După primele nouă luni ale anului, piaţa de acţiuni din Atena era în topul primelor cinci burse din lume cu cele mai mari scăderi (45,33%), după cea din Cipru (58,13%) şi înainte de cea din Egipt (44,43%), Ucraina şi Kenya.

    Desigur, ceea ce spune grecul seamănă cu ce a acuzat de atâtea ori ex-premierul Papandreou, de anul trecut încoace, că se întâmplă cu obligaţiunile elene, şi ele ţintă a speculatorilor. Şi cum grecii, nu-i aşa, sunt cam înclinaţi să dea vina pe alţii pentru problemele proprii, pot fi sau nu luaţi în serios. Dar nu numai grecii spun asta. În iulie, şeful UniCredit, Federico Ghizzoni, declara că scăderea spectaculoasă a acţiunilor băncilor italiene, după ce Italia intrase pentru prima dată în colimatorul pieţelor financiare, are legătură nu cu îngrijorarea acestora din urmă că băncile au un portofoliu prea mare de obligaţiuni suverane, ci exclusiv cu speculaţiile investitorilor care fac short selling pe acţiunile băncilor (pariuri pe scăderea viitoare a cotaţiilor), readucând astfel în discuţie aceeaşi practică speculativă contra căreia au luptat şi SUA, şi Germania din 2008 încoace.

    La jumătatea lui august, patru ţări (Franţa, Belgia, Italia şi Spania) au interzis temporar operaţiunile de short selling pe acţiunile băncilor lor, după exemplul Germaniei în 2010; interdicţia şi-a făcut însă efectul benefic doar câteva zile, adică până la faimoasa ştire din The Wall Street Journal că Fed e preocupată de soliditatea filialelor din SUA ale băncilor europene, ştire care a făcut ravagii la bursă în preţul acestora, aşa cum avea să facă ravagii şi zvonul din The Mail on Sunday că Societe Generale ar fi fost în pragul falimentului. Săptămâna trecută, Parlamentul European a votat un regulament de creştere a transparenţei pe pieţele de acţiuni, în virtutea căruia autorităţile de supraveghere naţionale vor fi notificate în cazul existenţei unor poziţii scurte nete semnificative pe acţiuni, imediat ce ponderea lor ar atinge 0,5% din capitalul social emis al unei companii, numai că regulamentul ar urma să intre în vigoare abia din noiembrie 2012.

    Iar când e vorba de companii, contagiunea pe bază de zvonuri e iute şi se extinde repede de la o companie la multe altele din sectorul ei, lucru verificat nu numai la bănci, ci şi la imobiliare, construcţii, asigurări, auto şi aşa mai departe. Şi nu numai la acţiuni, ci şi la obligaţiunile emise de ele. “Unii investitori mai întâi vând şi abia apoi pun întrebări”, reflecta cu năduf Richard Handler, CEO al băncii de investiţii americane Jefferies, căzută la începutul lui noiembrie sub presiunea short sellerilor alarmaţi de o posibilă similitudine cu situaţia MF Global Holdings, unul dintre cei mai mari brokeri pe instrumente financiare derivate, care a dat faliment la sfârşitul lui octombrie din cauza pariurilor greşite pe obligaţiuni suverane europene. După ce acţiunile Jefferies s-au prăbuşit cu până la 20%, iar obligaţiunile ei au ajuns la randamente duble faţă de august, firma i-a asigurat pe investitori că nu e în situaţia MF Global, a redus la jumătate expunerea pe Europa şi a început să-şi răscumpere din acţiuni, ceea ce a mai remediat situaţia pentru moment.

    În alte cazuri, acţiunile companiilor dintr-un sector sunt văzute cu potenţial de pierdere fiindcă nu mai au aceeaşi piaţă ca acum doi ani, un an sau şase luni, iar profiturile companiilor scad (cazul producătorilor de oţel sau aluminiu, afectaţi de ieftinirea metalelor) ori pur şi simplu fiindcă ţările lor de origine au probleme (indicele Euro Stoxx 50, al celor mai bune acţiuni din zona euro, a scăzut cu 19,7% de la începutul anului). În toate cazurile, ce se întâmplă la nivelul statelor afectează evident piaţa acţiunilor: acţiunile europene şi cele ale companiilor americane cu afaceri notabile în Europa au căzut de fiecare dată când a apărut un nou impas legat de finanţarea Greciei, după cum rapoartele negative despre piaţa muncii din SUA au afectat acţiunile firmelor americane.

    Ceea ce atenuează însă volatilitatea şi face ca bursele să arate mai bine decât economia reală e “jocul la portar”, adică răscumpărarea de acţiuni, cu scopul creşterii cotaţiilor, de către companiile care în ultimii ani şi-au redus drastic costurile cu personalul şi investiţiile în extindere, iar disponibilităţile financiare le folosesc pe bursă. Adică exact ceea ce acuza Warren Buffett zilele trecute când spunea că acţionarii companiilor americane se scaldă în bani, dar această prosperitate nu se mai transmite deloc la angajaţii sau la şomerii americani.

    Iar această tendinţă (“de-equitization”) se va accentua, devenind o temă globală în strategiile investitorilor vânzători de acţiuni şi ale companiilor cumpărătoare, prezic analiştii Citigroup: “În urmă cu mai mulţi ani a existat în Europa o combinaţie între profituri solide, acţiuni ieftine disponibile şi costuri joase de îndatorate, care a stimulat răscumpărările de acţiuni, fuziunile şi achiziţiile şi creşterea dividendelor. Acum avem de-a face cu aceeaşi combinaţie, numai că de data aceasta se întâmplă la nivel global”. Ceea ce pentru investitori şi acţionari e o ocazie de câştig, pentru economia reală e însă un motiv serios de alarmă. Atâta vreme cât companiile nu investesc şi nu angajează, ci preferă să-şi folosească profitul ca să-şi susţină preţul acţiunilor pe piaţă, bursa e departe de funcţia ei de bază de sursă de bani pentru dezvoltare şi barometru al economiei, rămânând un simplu barometru al speculaţiilor de moment.

  • Fost economist şef al FMI: SUA s-ar putea molipsi de problemele Europei

    Potrivit datelor Federal Reserve, Taunus Corp, subsidiara nord-americană a Deutsche Bank, este al optulea mare holding bancar din SUA, cu active de peste 380 miliarde de dolari. Deutsche Bank are active de 2.280 miliarde de euro, sau peste 3.000 miliarde de dolari, pe locul al doilea în lume după BNP Paribas potrivit celui mai recent top realizat the The Banker.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • SUA consideră eronată evaluarea Rusiei privind riscul unui război civil în Siria

    Afirmaţiile lui Lavrov, care a acuzat opoziţia că generează riscuri privind un “război civil” în ţară, sunt rezultatul unei “evaluări eronate”, a afirmat Mark Toner, un purtător de cuvânt al Departamentului de Stat. În opinia Washingtonului, situaţia este alta, şi anume că “regimul Assad duce o campanie de violenţă, de intimidare şi de represiune împotriva manifestanţilor nevinovaţi”. “Noi nu vedem acest lucru ca un război civil”, a insistat Toner.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Condamnaţi la închisoarea datornicilor

    Rezervele valutare şi de aur ale Germaniei trebuie să rămână de neatins şi nu vom permite ca ele să fie folosite pentru fondul de ajutorare a ţărilor îndatorate din zona euro, a fost replica lui Philipp Rösler, ministrul german al economiei, după ce două ziare nemţeşti au publicat zvonul că la reuniunea G20 de la începutul lui noiembrie, unii lideri au vehiculat posibilitatea ca Bundesbank, banca centrală germană, să vândă rezerve de aur în valoare de 15 mld. euro ca să alimenteze Fondul European pentru Stabilitate Financiară (EFSF). Ca orice zvon de acest gen, însuşi faptul că a putut fi răspândit e o măsură a impasului discuţiilor despre viitorul zonei euro.

    Ceea ce era însă adevărat era că la reuniunea G20 se discutase despre propunerea franco-britanico-americană ca FMI să emită drepturi speciale de tragere (DST) pentru suplimentarea capacităţii financiare a EFSF, ceea ce ar implica o contribuţie a băncilor centrale europene cu circa 50-60 mld. euro în rezerve cedate către FMI. Germania s-a opus, pe motiv că astfel s-ar ştirbi independenţa Bundesbank, la fel cum s-a opus şi până acum tuturor variantelor care ar fi implicat Banca Centrală Europeană (BCE) în finanţarea directă, contra statutului ei, a ţărilor cu probleme din zona euro.

    Reprezentanţii investitorilor şi analiştii apropiaţi lor, ca de pildă săptămâna trecută în Financial Times ori The Telegraph, propun însă tot mai insistent implicarea băncilor centrale şi a BCE, care ar urma să garanteze datoriile şi să devină creditorul de ultimă instanţă fie pentru băncile cu probleme, fie pentru state, ceea ce ar calma pieţele fiindcă ar înlătura riscul ca investitorii să nu-şi mai poată recupera banii. Aceasta ar însemna ca BCE să imite Rezerva Federală a SUA, cu programele ei de relaxare monetară cantitativă (quantitative easing), adică de creaţie de monedă cu care cumpără obligaţiuni, urmată de export de inflaţie către restul lumii. Ar fi un deznodământ de care atât BCE, cât şi Germania s-au ferit cât au putut până acum.

    Cel mai clar a cerut-o săptămâna trecută Nouriel Roubini, care susţine nici mai mult, nici mai puţin că Uniunea Europeană nu va supravieţui decât dacă BCE se va angaja într-un program de relaxare cantitativă cu tăierea la zero a dobânzilor, împingerea euro la paritate cu dolarul şi cumpărări masive de obligaţiuni ale statelor cu probleme, urmat de aplicarea în Germania şi în alte ţări puternice a unor programe de stimulare fiscală menite să contrabalanseze efectul negativ al măsurilor de austeritate din ţările slabe. Aşa ar fi ideal pentru pieţe, inclusiv pentru investitorii americani, având în vedere că orice insolvenţă în Europa loveşte direct în SUA, atât prin expunerea europeană a corporaţiilor ca Ford sau GM, dar mai ales a marilor grupuri financiare, ca Goldman Sachs, JP Morgan ori Morgan Stanley.

    Ambrose Evans-Pritchard de la The Telegraph (comentatorul care în 2009 susţinea că Europa de Est e sursa crizei care va îngropa Vestul) spune chiar că America şi China ar trebui să forţeze Germania să accepte schimbarea Tratatului UE şi a statutului BCE, fiindcă e deja prea târziu ca Germania să mai vadă criza datoriilor drept o “povestire morală calvinistă” şi să aibă reţineri la ideea tiparniţei de bani. Iar dacă UE nu vrea şi se opune, atunci are în faţă cazul-test al Italiei, despre care Roubini susţine că va fi nevoită să-şi restructureze datoria de 1.900 mld. euro şi să abandoneze euro în favoarea vechii lire, nu atât pentru că economia ei nu ar avea resurse să achite datoriile, ci pentru că odată ce pierde încrederea pieţelor, dobânzile care i se cer pentru refinanţarea datoriei sunt împinse atât de sus, încât dinamica datoriei devine nesustenabilă, ţara devine insolvabilă şi apare problema spargerii zonei euro, pentru că EFSF nu poate salva o economie de peste şase ori mai mare decât cea a Greciei.

    Şi într-adevăr, după semnalul dat de speculatori prin creşterea la 7,4% a dobânzilor la obligaţiunile italiene, adică peste nivelul la care Grecia, Irlanda şi Portugalia au fost silite să ceară ajutorul UE şi al FMI, au apărut discuţiile despre Europa cu mai multe viteze şi noi scenarii de acţiune propuse pentru salvarea euro. Unul dintre ele le aparţine analiştilor grupului american Citigroup, care susţin că se impun patru paşi pentru ieşirea din actualul impas:

    1) ascensiunea unor guverne stabile şi capabile de consens (eventual conduse de tehnocraţi, ca Lucas Papademos în Grecia şi Mario Monti în Italia), cu concluzia că “pieţele preferă guvernele de uniune naţională”;

  • Băncile americane câştigă cotă de piaţă în Europa, în urma declinului rivalilor francezi

    Băncile franceze BNP Paribas, Credite Agricole şi Societe Generale controlează împreună 15% din această piaţă, având cea mai redusă cotă din ultimii cinci ani şi în scădere faţă de cota de 16,5% de anul trecut. BNP Paribas şi Credit Agricole au rămas cei mai importanţi doi creditori, în timp ce Societe Generale a coborât pe poziţia a şasea, ocupată şi în 2009.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro