BusinessMagazin

Tag: sua

  • Frica de viitor, văzută de la Davos

    Un interviu cu Anya Schiffrin, soţia economistului Joseph Stiglitz, publicat de Reuters cu câteva zile înainte de începerea reuniunii anuale de la Davos, a fixat într-o cheie uşor tabloidă reflecţiile ulterioare pe marginea utilităţii Forumului Economic Mondial: “nevestele de la Davos” sunt preocupate să-şi ia cu ele creme hidratante ca să facă faţă aerului de munte, tinerele nou-venite sunt mai înclinate să poarte tocuri înalte decât cizme antiderapante şi în general toată lumea bârfeşte discret despre beţiile şi aventurile nocturne ale onorabililor invitaţi la Forum de sex masculin.

    Anya Schiffrin aprecia că Forumul e mai interesant în perioadele de revolte sociale, aşa încât anul acesta vor fi multe sesiuni despre protestele Occupy sau despre “primăvara arabă”; cu tâlc, soţia lui Stiglitz rememora însă o intervenţie de acum câţiva ani a unui participant la o sesiune despre încălzirea globală, care spunea că schimbarea climei are şi o parte bună pentru afaceri, fiindcă face mai uşoară forarea după petrol sub gheţari. În fine, zicea ea, “anul acesta vom vedea mai mulţi şefi de state cu vederi conservatoare, din moment ce aşa de puţine guverne democratice au supravieţuit alegerilor şi turbulenţelor din 2011”.

    Ironia doamnei trimitea la un cinism latent al participanţilor la Forum, fie ei manageri, bancheri, analişti sau politicieni, cinism care s-a simţit încă dinainte ca lucrările să înceapă oficial. George Soros şi Nouriel Roubini s-au grăbit să revină în primplan cu previziuni catastrofice, în funcţie de obsesiile şi de interesele financiare ale fiecăruia (Soros: vine un război sau măcar o serie de tulburări sociale; Roubini: BCE trebuie să tipărească urgent bani, UE trebuie să accepte falimentul Greciei), iar preşedintele Goldman Sachs, Gary Cohn, a dezavuat îngrijorat ideea de impunere a unei taxe globale asupra tranzacţiilor financiare, ameninţând că efectul ei ar fi părăsirea Europei de marile grupuri bancare şi scumpirea serviciilor financiare pentru clienţi.

    Instituirea taxei, pe care liderii Europei continentale se luptă s-o impună în 2013 pentru a descuraja tranzacţiile riscante şi a recupera o parte din banii cheltuiţi cu susţinerea băncilor, ar însemna, după Cohn, ca băncile cuminţi gen Goldman Sachs să abandoneze o serie de activităţi speculative cu grad mare de risc (şi cu câştiguri mari) în favoarea fondurilor speculative şi a “sectorului bancar gri”, pentru că “riscul va migra de la sectorul bancar reglementat spre cel opac, nereglementat”. Să admitem totuşi că nu era treaba lui Cohn să propună statelor o egalizare a terenului de luptă, printr-o extindere a reglementărilor şi asupra fondurilor speculative (chit că ideea e vehiculată încă de prin 2002, când The Economist trăgea semnale de alarmă asupra pericolului ca “sectorul opac, nereglementat” să provoace o criză de sistem).

    Ideea avea să fie reluată aproape imediat la Forum de premierul britanic David Cameron, care a proclamat că introducerea taxei pe tranzacţiile financiare, tocmai când Europa se luptă să se menţină pe creştere economică, e “pur şi simplu o nebunie” ce va costa pierderea a mii de locuri de muncă (cert e că în City s-ar pierde într-adevăr destule). Nu doar taxa l-a enervat însă pe Cameron, ci birocraţia şi mulţimea de reglementări ale pieţei muncii şi ale comerţului din UE “impuse în numele protecţiei sociale”, tocmai când Uniunea are nevoie de locuri de muncă şi de capacitate de adaptare, ca să facă faţă concurenţei americane şi asiatice.

    Explicaţia lui pentru faptul că zona euro, ca nucleu al UE, a pierdut teren în această concurenţă e că nu s-a format ca o uniune monetară sănătoasă, cu o bancă centrală care să susţină toată arhitectura financiară şi o bază de transferuri fiscale şi de instrumente de datorie comune. “Nu că zona euro nu le-ar avea pe toate acestea; problema e că nu are niciuna”, a spus Cameron, în râsetele sălii.

  • Conflictul Iranului cu Vestul: deocamdată piua

    Nu e clar la ce compromisuri e dispus însă Ahmadinejad, având în vedere inflexibilitatea de până acum în chestiunea producţiei de uraniu îmbogăţit.

    Ministrul de externe al UE, Catherine Ashton, a salutat ideea, dar a cerut Teheranului să vină cu propuneri concrete la negocieri, în timp ce surse de la Foreign Office au declarat pentru AP că poziţia Marii Britanii este că “uşa e deschisă, dacă Iranul vrea să discute serios, fără condiţii puse dinainte, despre programul nuclear; mingea e în terenul lor”.

  • Pe ce cheltuieşte banii Pentagonul

    Explicaţia reducerii provine din retragerea trupelor din Irak (încheiată în decembrie 2011) şi din Afganistan, de unde deja au plecat peste 10.000 de militari din 100.000. Dintr-un buget total al apărării de 531 mld. dolari, cheltuielile pentru operaţiunile militare din străinătate în acest an sunt de 115 mld. dolari, având ca ţintă principală consolidarea forţelor de apărare în raport cu Iranul, China şi Coreea de Nord, în timp ce în 2013 vor fi reduse la 88 mld. dolari.

    Planul este de natură să sporească avantajul electoral al preşedintelui Obama, întrucât satisface şi cererile democraţilor de reducere a bugetului apărării, şi dorinţa republicanilor ca America să nu devină vulnerabilă pe plan militar.

  • Încă nu ştiţi să faceţi brânză?

    Se poartă, de pildă, ca oamenii să-şi prepare în casă mascarpone, mozzarella sau alte tipuri de brânzeturi. Au apărut, drept urmare, şi companii care au pus în vânzare truse de făcut brânzeturi, la preţuri de 20-30 de dolari, ce conţin forme pentru brânză, pânză de bumbac pentru scurgerea produsului rezultat şi termometru necesar pentru anumite sortimente, scrie The Wall Street Journal.

    Există chiar şi temerari care se aventurează la produse lactate obţinute sub acţiunea unor culturi de bacterii, cum ar fi kefirul sau sortimente mai complicate de brânză. Cei care şi-au descoperit pasiunea pentru brânzeturi şi iaurturi de casă spun că acestea sunt mai sănătoase şi mai bune la gust decât cele care se găsesc într-un magazin obişnuit, fiindcă nu conţin stabilizatori de gust sau arome identic naturale. Lactatele de casă sunt apoi folosite la diverse feluri de mâncare.

    Specialiştii în chimie alimentară avertizează însă amatorii de brânzeturi de casă să fie atenţi la laptele folosit, recomandându-le să opteze pentru cel pasteurizat, de teama apariţiei unor bacterii nedorite în laptele proaspăt, care nu-şi manifestă prezenţa prin modificări ale gustului acestuia. Fireşte însă că, indiferent de laptele folosit, reuşita produselor preparate în casă nu este garantată.

    Pe lângă entuziaşti mai sunt şi cei cărora li se pare distractiv procesul în sine de preparare a lactatelor de casă şi care organizează petreceri cu prietenii, la care cu toţii vin cu lapte şi apoi se pun pe treabă la făcut brânzeturi simple, gen mozzarella sau ricotta.

  • Manager privat la o companie de stat românească sau secretar(ă) la Warren Buffett?

    Jurnaliştii s-au întrebat cât câştigă de fapt secretara lui Buffett iar un comantator de la revista americană Forbes a ajuns la un răspuns, destul de aproxomativ, este adevărat, dar suficient de relevant. În baza treptelor de impozitare ale IRS (fiscul american), venitul anual al secretarei miliardarului ar trebui să fie cuprins între 200.000 de dolari şi 500.000 de dolari pe an.

    Pentru comparaţie, ar trebui să ne amintim de emoţiile şi discuţiile recente pe care le-a stârnit, în România, intenţia Guvernului de a apela la management privat pentru companiile de stat şi la valoarea salariilor pe care aceştia ar putea să le primească, care puteau ajunge şi la 75.000 de euro pe lună. Aceasta este o valoare maximală, este adevărat, de chiar şi în condiţiile unui salariu mediu suma este comparabilă nu numai cu câştigul lui Debbie Bosanek, ci chiar şi cu salariul şefului ei, care nu depăşeşte 500.000 de dolari pe an (atenţie, vorbim de salariu, averea lui Buffett provine din acţiuni şi tranzacţii pe piaţa de capital, este cu totul altceva).

    Pe de altă parte, trebuie spus că Buffet este un personaj extrem de important în economia americană, cu influenţă şi asupra mediului politic, cât şi a celui economic. Un personaj care creează în fiecare an câştiguri substanţiale atât pentru acţionarii companiei sale, cât şi economiei americane în ansamblul ei.

  • Micul secret al unei nunţi reuşite

    Această notă aparte o reprezintă confecţionarea verighetelor de către chiar cei ce urmează să-şi unească destinele. Ei pot apela la o serie de firme care şi-au deschis ateliere în diverse oraşe ale Statelor Unite. Se poartă chiar şi confecţionarea inelelor de logodnă ce urmează a fi oferite partenerei, deoarece aceia care plănuiesc o astfel de cerere în căsătorie se gândesc că sunt şanse mari să nu fie refuzaţi atunci când vin cu un inel lucrat cu drag de ei.

    Cuplurile care doresc să-şi confecţioneze singure inelele îşi fac o programare la unul din atelierele care oferă asemenea servicii, unde, sub îndrumarea unui bijutier, realizează modelul dorit. Clienţii pot alege modelul şi materialul, pe care fie îl cumpără de la compania unde îşi lucrează inelele, fie îl aduc de-acasă, reuşind astfel să reducă preţul obiectelor făcute de ei, care oricum este ceva mai mic decât cel de la un magazin cu pretenţii.

    Reprezentaţii companiilor care le permit clienţilor să-şi facă singuri verighetele avertizează însă că un asemenea demers nu e deloc uşor şi că este foarte posibil să nu le iasă din prima ceea ce doresc. Efortul merită însă, pentru că, pe lângă experienţa inedită şi admiraţia viitorului partener de viaţă, clienţii se pot lăuda în faţa prietenilor şi rudelor cu reuşita lor.

  • Spionii viitorului: insecte dotate cu baterii (FOTO)

    Bateria ataşată permite alimentarea ataşamentelor robotice ce au fost fixate pe corpul insectelor. Reuşita a fost finanţată de aripa de cercetare a armatei americane, DARPA, constituind un pas înainte spre ziua în care insectele vor putea fi dotate cu aparate de înregistrare, senzori şi alte dispozitive electronice ce vor permite folosirea acestora ca mini-spioni.

    “Albinele au fost folosite pentru detectarea minelor şi a armelor de distrugere în masă. Programul nostru are ca scop conceperea de tehnologii care să permită preluarea controlului asupra locomoţiei insectelor, aşa cum hăţurile sunt necesare pentru a controla locomoţia cailor”, se explică pe site-ul DARPA.

    Mai mult pe www.descopera.ro.

  • “J. Edgar”, din 20 ianuarie pe marile ecrane din Romania (VIDEO, GALERIE FOTO)

    De-a lungul vietii sale, J. Edgar Hoover avea sa devina cel mai puternic om din culisele scenei politice a Statelor Unite ale Americii. In calitate de sef al FBI, timp de aproape 50 de ani, nimic nu i-a stat in cale, pentru a-si proteja tara. Rezistand schimbarii a opt presedinti si desfasurarii a trei razboaie, Hoover a luptat cu disperare pentru prevenirea pericolelor care ii vizau tara, luand atitudine chiar si in fata falselor amenintari.

    “J. Edgar”, din 20 ianuarie pe marile ecrane din Romania (GALERIE FOTO)

    Un om care stia sa pretuiasca secretele, in special pe cele ale altora, Hoover nu s-a temut niciodata sa foloseasca informatiile pe care le avea, chiar impotriva conducatorilor tarii. Intelegand ca informatia inseamna putere si ca frica poate genera multiple oportunitati, seful FBI a recurs la aceasta strategie pentru a obtine o influenta fara precedent si o reputatie formidabila, aproape de neatins.

    “J. Edgar” vine in premiera din 20 ianuarie in cinematografele: Hollywood Multiplex (Bucuresti si Oradea), Movieplex, The Light Cinema, Grand Cinema Digiplex – Baneasa, Glendale Studio (Bucuresti), Cinema City (Cotroceni, Sun Plaza, Cluj, Arad, Galeria Arad, Bacau, Braila, Baia Mare, Timisoara, Iasi, Pitesti, Targul Mures), Cityplex (Constanta), Odeon Cineplex Cluj, Cinema Cortina (Oradea), Patria (Bucuresti si Craiova), Cinema Florin Piersic (Cluj) si Cinema Premiera (Ploiesti). O productie Warner Bros. Pictures, distribuita in Romania de MediaPro Distribution.

  • Romney, Santorum sau Ron Paul? Cine se va lupta cu Obama

    În alegerile preliminare desfăşurate în în această săptămână în statul Iowa pentru departajarea candidaţilor la nominalizarea republicană, Mitt Romney a câştigat la doar opt voturi diferenţă de următorul clasat, fostul senator de Pennsylvania Rick Santorum, în timp ce pe locul al treilea s-a situat Ron Paul, preferatul Tea Party.

    Dezbaterile de sâmbătă şi duminică s-au desfăşurat în statul New Hampshire, unde la 10 ianuarie vor avea loc alegeri preliminare pentru desemnarea candidatului republican. După dezbaterea de sâmbătă, The New York Times a remarcat că Mitt Romney s-a comportat ca şi cum ar fi deja nominalizat, preferând să-şi îndrepte retorica mai cu seamă contra preşedintelui Obama, acuzat, ca de obicei, de eşec în limitarea cheltuielilor guvernamentale, decât spre ceilalţi aspiranţi la nominalizarea republicană – Rick Santorum, Ron Paul, Rick Perry, Newt Gingrich şi Jon Huntsman. În dezbaterea de duminică, a NBC constatat, în schimb, înmulţirea atacurilor la adresa lui Romney din partea celorlalţi cinci, care au încercat să-i demoleze avansul de care fostul guvernator de Massachusetts se bucură în sondajele în rândul votanţilor din New Hampshire. Niciuna dintre dezbateri n-a adus însă elemente de dispută sau informaţii noi care să poată deveni decisive pentru opţiunile alegătorilor.

    Analiştii par a conchide că Romney ar fi politicianul republican cu cele mai multe şanse să obţină nominalizarea, atât graţie vederilor sale mai moderate decât ale celorlalţi, cât şi datorită faptului că a făcut mai puţine gafe decât aceştia.

    Procesul de selecţie a candidatului pe baza voturilor din state este însă abia la început, urmând ca desemnarea oficială a prezidenţiabilului să aibă loc la Convenţia Naţională a republicanilor, de la finele lui august. În ianuarie vor avea loc încă două runde de alegeri primare, în Carolina de Sud (21 ianuarie) şi Florida (31 ianuarie).

  • Temperatura creşte în disputa Iran – Occident. Asul din mâneca Teheranului

    Preşedintele american Barack Obama a semnat legea care instituie sancţiuni contra instituţiilor financiare care fac afaceri cu banca centrală iraniană – o lovitură de graţie aplicată regimului de la Teheran -, iar miniştrii europeni de externe au convenit ca la reuniunea din 30 ianuarie să adopte în sfârşit rezoluţia de impunere a embargoului petrolier contra Iranului, măsură amânată până acum din cauza (sau sub pretextul) opoziţiei din partea Greciei.

    Vezi aici ce înseamnă înăsprirea sancţiunilor economice contra Iranului

    Prin strâmtoarea Ormuz se derulează aproape 40% din livrările de petrol pe cale navală. Blocarea strâmtorii ar fi o lovitură în această perioadă inclusiv pentru livrările de gaz natural lichefiat din Qatar către Europa şi Asia-Pacific, notează The Wall Street Journal – mai ales pentru ţările europene şi asiatice care au făcut deja uz de o parte din stocurile lor de urgenţă în cursul verii, spre a compensa scăderea livrărilor de petrol din Libia. Consecinţa ar fi o scumpire a gazelor şi a electricităţii, care s-ar adăuga problemelor economice aduse de criză.

    Ameninţarea iranienilor a vizat şi planul SUA de a merge mai departe cu planul de a deplasa portavioane în Golful Persic, cu rolul de a descuraja militar Iranul. Regimul lui Mahmud Ahmadinejad a ameninţat zilele trecute că va riposta militar la prezenţa navelor americane în Golf, iar în cursul zilei de sâmbătă a lansat manevre militare la graniţa cu Afganistanul, “menite să consolideze securitatea la graniţa iraniană”, conform lui Mohammad Pakpour, comandantul forţelor terestre ale Gărzilor Revoluţionare iraniene, citat de Reuters.

    Întrebat de Reuters dacă există vreun plan de a spori prezenţa militară în Golf spre a testa ameninţarea iraniană, purtătorul de cuvânt al Pentagonului, George Little, a răspuns: “Nimeni din administraţie nu doreşte o confruntare legată de strâmtoarea Ormuz. E important să coborâm temperatura (conflictului)”.