BusinessMagazin

Tag: incepere

  • Şi-a început cariera când nu împlinise 20 de ani, iar acum ocupă funcţia de director adjunct în cadrul unităţii Investment Banking

    Îşi aminteşte că era o zi toridă de august, la doar două ore după ce susţinuse lucrarea de licenţă la ASE, când a primit postul de analist junior pieţe de capital. În 2009 a fost promovat analist, iar în 2010 analist senior. Din 2011 conduce departamentul de analiză investiţională şi planificare strategică. În 2014 a fost numit director adjunct în cadrul unităţii Investment Banking.

    Pe lângă activitatea desfăşurată pe piaţa de capital, din poziţia de coordonator al depratamentului de analiză investiţională, este implicat şi în proiecte de consultanţă, restructurare, dezvoltarea activităţii, precum şi fuziuni şi achiziţii.

    Mihai Anghelescu este pasionat de tenis şi a câştigat, la nivel de junior, câteva turnee, în perioada 1995 – 2004. A mai fost finalist al concursului naţional de dezbateri organizat în 2001 de ARDOR – Asociaţia Română de Dezbateri, Oratorie şi Retorică.

    Se ghidează în viaţă după câteva principii, printre care proverbul african care spune că „dacă vrei să ajungi repede aleargă singur, dacă vrei să ajungi departe mergeţi împreună!“, crede că modestia este o virtute şi mai crede în virtuţile unui bun ascultător: „Încearcă să înţelegi ceea ce vrea să spună interlocutorul, nu neapărat ceea ce auzi“. 

  • Din Turcia, Victor Ponta a intrat telefonic în direct la Antena 3, a început să vorbească, dar a uitat un amănunt: ce s-a întâmplat a doua zi este „scandalos”

    După mai bine de o săptămână în care a comunicat cu ţara pe Facebook, premierul Victor Ponta a dat, duminică seara, „un prim semn de viaţă”, intrând în direct la Antena 3, la emisiunea lui Mihai Gâdea.

    La un moment dat, premierul a ieşit în evidenţă cu un atac neaşteptat. Ce a spus însă Victor Ponta a fost demontat în doar 24 de ore, afirmaţiile sale provocând un adevărat scandal.

    „AMĂNUNTUL” CARE DĂRÂMĂ ARGUMENTAŢIA PREMIERULUI PONTA: CE S-A ÎNTÂMPLAT ÎN REALITATE ÎN SALON

  • După o viaţă dedicată sportului şi afacerilor, Ion Ţiriac a luat o decizie la care mulţi nu s-au aşteptat

    Nu mulţi sunt cei care au curaj să înceapă o afacere. Cu atât mai puţini dacă au trecut bine de a doua tinereţe. Nu este cazul însă a lui Ion Ţiriac. La 76 de ani, fostul mare tenismen şi om de afaceri are curajul să înceapă o afacere care pentru mulţi este o adevărată surpriză.

    Decizia-surpriză a lui Ion Ţiriac

  • Alina Iacomi, ING Bank România: “Orice ar fi, trebuie să crezi şi să nu renunţi”

    După cele 10 luni ale programului, a ales să continue în departamentul de Cash Management, unde a preluat rolul de specialist de produs pe partea de implementare şi suport.

    A trecut prin toate etapele, de la specialist de produs în zona de suport vânzări (2003-2004), la consultant principal de vânzări (2005-2006), manager al echipei de vânzări (2007-2010), iar la sfârşitul anul 2010 a preluat coordonarea întregului departament de Payments & Cash Management din ING.

    Din august 2013 coordonează departamentul de Tranzacţii Bancare Corporative, ce acoperă toate produsele şi serviciile de plăţi şi gestiune a lichidităţilor, precum şi cele de tranzacţii documentare destinate clienţilor corporativi mari şi mijlocii, atât din perspectiva comercială, cât şi de management de produs, precum şi activitatea de management de proiecte speciale aferente clienţilor corporativi mari.

    „Cred în oameni. Cred că fiecare om are ceva de oferit, iar acest ceva trebuie identificat şi potenţat în felul său în locul unde se potriveşte cel mai bine. Cred că trebuie să încerci tot timpul să fii autentic, să fii tu însuţi. Să afli cine eşti şi să te asumi în faţa celor din jur, căci orice încercare de a părea ceea ce nu eşti de fapt este resimţită întotdeauna de ceilalţi, şi, chiar dacă nu de fiecare dată conştientizată pe deplin, va conduce în final la o lipsă de încredere.Cred în puterea exemplului. Cred că e important să fii conştient de efectul pe care îl poţi avea asupra celor din jur şi, prin ceea ce eşti, faci, ştii, spui, să încerci să trezeşti în ceilalţi o emoţie pozitivă şi dorinţa de a fi mai buni în ceea ce fac. Nu în ultimul rând, cred că simţul umorului este «sarea din bucate» care ne poate marca pozitiv orice interacţiune. Şi mai cred că, orice ar fi, trebuie să crezi şi să nu renunţi“, spune Alina Iacomi. 

  • Primul film din istorie care depăşeşte pragul încasărilor de 500 milioane de dolari în weekendul de debut

    Deşi nu are impactul pe care l-a avut Jurassic Park (alte vremuri, altă tehnologie), Jurassic World este un film ce merită urmărit. Este un film distractiv, antrenant şi fără prea multe secvenţe inutile, iar acest lucru va fi apreciat de fanii seriei originale.

    Au trecut 22 de ani de la evenimentele din Jurassic Park, iar complexul de pe Insula Nublar este acum deschis publicului. Numărul vizitatorilor este însă în scădere, iar managementul decide crearea unei noi atracţii care să atragă noi clienţi. Din acest moment, acţiunea se derulează similar celei din filmul regizat de Spielberg. Pentru cei care nu au văzut producţia din 1993, mă voi opri aici cu detaliile.

    Efectele speciale sunt impecabile, dar dinozaurii din 2015 nu au acelaşi efect asupra spectatorului pe care l-au avut cei din 1993; este normal, pentru că astăzi suntem obişnuiţi cu CGI în majoritatea filmelor de acest gen.

    Regizorul Colin Trevorrow (39 de ani) a mai regizat un singur lungmetraj până acum, Safety Not Guaranteed, primit relativ bine de public. Este de apreciat curajul producătorilor de a lăsa un buget de peste 150 de milioane de dolari pe mână unui regizor cvasidebutant.

    Implicarea lui Spielberg s-a rezumat, probabil, la câteva sfaturi; folosirea numelui său pe ecran a fost o mişcare mai mult de marketing, pentru că funcţia de producător este una care contează la nivel financiar. Regizorul Colin Trevorrow a făcut însă o treabă bună, reuşind să pună cap la cap două ore de acţiune şi suspans de calitate. În rolurile principale îi regăsim pe Chris Pratt (Guardians of the Galaxy,
    Parks and Recreations), Bryce Dallas Howard (The Village, Spider-Man 3) şi Ty Simpkins (Insidious, Iron Man 3). Singurul actor care a apărut şi în producţia din 1993 este B.D. Wong, reluând rolul doctorului Henry Wu.

    Chris Pratt este o alegere excelentă pentru acest rol, pentru că filmul nu se vrea o dramă profundă, ci mai degrabă un film de acţiune presărat cu momente amuzante, iar Pratt şi-a dovedit umorul în ultimii ani, mai ales în cadrul serialului Parks and Recreations.
    În concluzie, vă recomand să vedeţi acest film. Dacă puteţi
    ajunge la cinema, cu atât mai bine; efectele speciale sunt parcă şi mai bine puse în valoare pe marele ecran.
     

  • Lucrează de 15 ani în cadrul aceleiaşi companii, iar astăzi ocupă poziţia de director naţional de vânzări

    Acceptarea poziţiei de director naţional de vânzări la începutul acestui an a fost printre cele mai dificile decizii pe care Valentin Coroiu le-a luat în cariera sa profesională, dat fiind faptul că aceasta avea ca efect relocarea sa din oraşul în care şi-a construit cariera până în prezent, Cluj-Napoca.

    Şi-a început cariera în funcţia de inspector de asigurări, de unde a evoluat apoi treptat trecând prin funcţii precum şef al departamentului de vânzări de asigurări, director adjunct al diviziei din Cluj a companiei şi manager de sucursală.

    Cele mai mari realizări ale sale se leagă astfel de echipa pe care a condus-o în sucursala din Cluj. „Am ocupat primul loc în ultimii zece ani  la nivel naţional din punctul de vedere al volumului de vânzări (Prime Brute Subscrise). Ceea ce îmi doresc să fie o altă realizare este coordonarea programului de reorganizare şi eficientizare a vânzărilor din Uniqa Asigurări, în calitate de manager de program, şi reflectarea acestor rezultate în activitatea companiei.”

     

  • Fotograful care a petrecut opt ani cu cea mai violentă bandă de motociclişti din Noua Zeelandă: “Dacă depăşeam anumite limite, m-ar fi omorât”

    Jono Rotman, un fotograf din Wellington, a petrecut aproape opt ani în preajma Mighty Mongrel Mob, o bandă de motociclişti din Noua Zeelandă ai cărei membri sunt renumiţi pentru că trăiesc într-o lume din care sunt excluse persoanele obişnuite. Fotograful a reuşit să  câştige încrederea membrilor şi să obţină acces la lumea lor. A reuşit astfel să facă fotografii de excepţie ale membrilor Mighty Mongrel Mob.

    Rotman a povestit publicaţiei Daily Mail Australia că a început să le câştige încrederea în momentul în care a început să facă fotografii ale închisorilor din Noua Zeelandă.  ”Am discutat cu un ofiţer de legătură al găştii în închisoare, care mi-a oferit contactul unui membru Mighty Mongrel Mob, iar lucrurile au evoluat de acolo”, a spus el.

    Rotman a început să călătorească prin ţară, vizitând casele şi cluburile câtorva membri ai benzii de motociclişti. ”Istoria lor este extrem de violentă, aşa că, evident, m-am simţit intimidat de multe ori. Exista mereu o înţelegere nevorbită că dacă depăşeam anumite limite, m-ar fi omorât”, povesteşte el.

    Tatuajele faciale, cât şi svastica nazistă sunt câteva dintre însemnele folosite de membrii găştii, cu scopul de a-şi arăta rebeliunea faţă de autoritate. Pentru a le câştiga încrederea, Rotman le-a specificat că vrea să se concentreze pe artă, şi nu spre expunerea lor. ”Găştile de acest tip au un set de porniri umane duse la extrem. Asta am vrut să explorez.”

    La începutul anului, a realizat o expoziţie de portrete, în care l-a inclus şi pe cel al lui Shane Harrison, un ucigaş ce făcea parte din bandă.

    ”Munca nu este despre cine ce a facut sau ce s-a întâmplat. Este vorba despre o anumită  istorie a ţării care ar putea fi studiată prin acest proiect, nu despre stereotipuri legate de aceşti oameni.”, a spus el.

  • Mic ghid de investiţii în titluri de stat

    Trezoreria statului a spart în sfârşit gheaţa şi a reluat, după o pauză de un deceniu, vânzarea de titluri de stat pentru populaţie. De luni, 8 iunie, şi până pe 19 iunie, persoanele care au cel puţin 1.000 de lei puşi deoparte, pentru că atât costă un titlu de stat, au şansa să economisească prin creditarea statului român.

    Mai exact, Finanţele vând către populaţie 100.000 de titluri de stat, cu o dobândă de sub 2% pe an şi cu o maturitate de doi ani. Plata dobânzii se va face anual, iar rambursarea principalului (adică a sumei investite) se va face la scadenţă, în iunie 2017. Achiziţiile de titluri de stat se vor putea face prin intermediul oricărui ghişeu bancar. Achiziţiile prin intermediul băncilor din consorţiu – BCR, BRD şi Raiffeisen – sunt scutite de comisioane.

    Oferta de titluri de stat va fi structurată pe două tranşe: cea a subscrierilor de până la 50 titluri (inclusiv) şi cea a subscrierilor de peste 50 de titluri. Prioritari vor fi cei care vor cumpăra până la 50 de titluri. Dacă cele 100.000 de titluri sunt subscrise de mici investitori, atunci marii investitori, cei cu subscrieri mai mari de 50 de titluri, nu vor mai fi onoraţi.

    Dobânda oferită de stat nu este ridicată, însă achiziţia unui titlu de stat prezintă avantajul că este scutit de la impozit şi că dacă este vândut înainte de maturitate investitorul nu îşi pierde dobânda. În cazul depozitelor bancare, dobânda este impozitată cu 16%, iar dacă depozitul este „spart” înainte de scadenţă, deponentul pierde dobânda.
    Un alt detaliu important al titlurilor de stat pentru populaţie este faptul că se vor lista la bursa de la Bucureşti pe 26 iunie.

    Astfel, persoanele care vor dori să vândă titlul de stat înainte de scadenţă (2017) vor putea face acest lucru pe bursă. Atenţie însă, pentru că există riscul ca preţul titlului să scadă sub 1.000 de lei, cât a dat pe el investitorul când le-a cumpărat de la bancă. Scăderea preţului la titlurile de stat are loc atunci când dobânzile cresc. Astfel dacă un investitor a cumpărat titlul la 1.000 de lei şi peste un an preţul pe bursă este de 990 de lei, din vânzarea titlului respectivul investitor va raporta o pierdere de 1%. Însă dacă vânzarea titlului se realizează după ce a încasat dobânda, de circa 1,7%, atunci câştigul real ajunge la 0,7%. În ultimii ani însă preţul titlurilor de stat a urcat pentru că dobânzile au scăzut până la minime istorice.

    De exemplu, în luna martie a acestui an, un investitor a vândut pe bursă un pachet de o mie de titluri de stat pentru suma de 12 milioane de lei la un preţ de 11.525 lei/unitate, cu 15% mai mare decât preţul la care aceste titluri au fost emise în martie 2013. La randamentul de 15% din variaţia de preţ se adaugă şi cele două dobânzi de 5,75% pe an încasate în 2013 şi în 2014, deci un plus de 11,5%. Astfel, randamentul total al investitorului se ridică la 26,5% în perioada cuprinsă între martie 2013, când Ministerul Finanţelor a emis respectivele titluri, şi 10 martie 2015, când titlurile au fost vândute. Un randament de aproape 27% în doi ani cu risc zero asumat este extrem de bun, însă pe bursă câştigurile trecute nu garantează niciodată că performanţele se pot repeta în viitor.

    Pentru a le vinde pe bursă, persoanele care deţin titluri de stat va trebui să îşi deschidă un cont de brokeraj fie la banca de la care le-au cumpărat, fie de la o societate de brokeraj. Doar anumite unităţi bancare din ţară pot opera deschiderea de cont de brokeraj.

    Un lucru ce trebuie reţinut de persoanele care vor să cumpere titluri de stat în perioada cuprinsă între 8 iunie şi 19 iunie este modul în care vor alege dobânda la care vor împrumuta statul. Persoanelor care vor merge începând din 8 iunie la un ghişeu bancar pentru a cumpăra titluri de stat, angajatul băncii va trebui să le spună şi să le explice cât este în acea zi dobânda la titlurile de stat cu maturitate de doi ani, iar el să aleagă dintr-un interval de plus/minus 0,05%. De exemplu, în prezent dobânda este de circa 1,8% pe an, iar intervalul din care cumpărătorul va putea alege este de 1,75% – 1,85% pe an. Dacă majoritatea celor care vor subscrie în cadrul ofertei de titluri de stat vor opta pentru o dobândă de 1,76%, de exemplu, atunci aceasta ar putea fi dobânda finală.

  • Vânează antreprenori sau manageri din România care au averi de cel puţin un milion de euro

    Antreprenori sau manageri de mari corporaţii din România care au averi de cel puţin un milion de euro sunt vânaţi de bancherii de la Gutmann, un jucător de top de pe piaţa de private banking din Austria care şi-a dublat nivelul activelor faţă de 2008.

    90% dintre clienţii Gutmann în România sunt antreprenori, iar 10% sunt executive manageri în companii, 90% sunt români, iar 10% sunt străini stabiliţi în România, 80% sunt bărbaţi, iar 20% sunt femei, descrie profilul clienţilor săi Iordan Parfenie, vicepreşedinte în cadrul băncii Gutmann şi responsabil pentru clienţii din România.

    Austriecii au început să caute clienţi la Bucureşti, cărora să le gestioneze averile, în urmă cu mai bine de şapte ani, iar în 2010 chiar au deschis un birou în Capitală. Autorizaţia de funcţionare a reprezentanţei din România a expirat în 2012 şi nu a mai fost prelungită. Banca are concentrate la Viena operaţiunile de private banking, inclusiv din România. „Piaţa de private banking în România este în faza de copilărie cu perspective de dezvoltare. Vom putea vorbi de adolescenţa acestei pieţe în mod cert atunci când antreprenorii activi îşi vor pune problema cum au de gând să creeze valoare adăugată. Despre marea majoritate am impresia, de multe ori, că sunt cu «hainele în valiză». Foarte puţini îşi pun problema pe termen lung. Istoric, există mentalitatea: «ne pregătim pentru ce este mai rău». Iar în România există mentalitatea «trăieşte clipa»”, a declarat Parfenie.

    Filosofia standard a private bankingului este legată de relaţii pe termen lung, consolidate cu încredere şi professionalism, dar şi cu excesiv de multă discreţie. Clienţii vin către bancă în principal pe bază de recomandare şi sunt „preţuiţi” de bancheri pentru lichidităţile substanţiale pe care le încredinţează spre administrare. Pragul de selecţie de un milion de euro setat de Gutmann pentru selectarea clientelei este mult mai ridicat decât în cazul băncilor locale, care oferă servicii de private banking pentru clienţii lor pornind, în general, de la 100.000 de euro. În România nu sunt foarte multe bănci care s-au arătat încrezătoare în potenţialul de creştere pe care îl pot aduce diviziile de private banking, dar nici nu există raportări oficiale privind valoarea averilor administrate de acestea. Olandezii de la ING au fost primii care au intrat pe această nişă în 2001, fiind urmaţi de băncile mari precum BCR, BRD, Raiffeisen, UniCredit sau Transilvania.

    Dar Bank Gutmann nu încearcă să înlocuiască băncile comerciale şi să le facă direct concurenţă, ci doreşte să ofere servicii complementare, concentrându-se pe managementul averilor, după cum susţine Parfenie. În cazul clienţilor Gutmann care provin din zona antreprenorială, jumătate au lichiditatea disponibilă în mare măsură din exituri totale sau parţiale din anumite businessuri, în vreme ce în cazul celorlalţi 50% lichiditatea provine din businessuri curente. Parfenie explică motivul pentru care un milionar ar alege să îşi administreze banii de la Viena prin prisma serviciilor oferite: „Pe piaţa locală eşti limitat la anumite tipuri de servicii. Şi suntem la prima generaţie de antreprenori. Dar oamenii au început să pună valoare pe propria avere. În private banking faci strategia pe termen mediu şi lung. În vest, private banking înseamnă din ce în ce mai mult asset management. Discuţiile de private banking nu le faci la ghişeu”.

    Dar care este profilul investitorului din Europa de Est? Investitorii din Est sunt mai tineri decât cei din Vest, în medie cu zece ani, iar românii sunt chiar o excepţie, unii dintre ei fiind mai tineri decât media estică (50‑60 de ani). Sunt educaţi, în căutarea unor variante alternative care să le conserve banii, astfel încât au început să devină interesaţi de opţiunile de investiţii pe termen mediu şi lung. Deşi, la o primă vedere, diferenţa dintre Vest şi Est poate părea mare, vorbim doar despre timpul de expunere: vesticii au avut acces la produsele de private banking şi la alte instrumente de investiţii mai de timpuriu, iar esticii abia de curând. Tendinţa este însă de a recupera decalajul, în opinia lui Iordan Parfenie. O altă particularitate este că investitorii estici acceptă mai greu să exprime, să îşi verbalizeze dorinţele, fiind mai reticenţi în a intra în acele detalii pe baza cărora ar putea să fie alcătuită strategia.

    Una dintre problemele din România, dar şi o piedică în evoluţia sectorului de private banking, este disiparea clasei de mijloc. „În România săracii sunt mai mulţi şi mai săraci, iar bogaţii sunt mai puţini şi mai bogaţi. Este o disipare constantă a clasei de mijloc. În România nu există puterea clasei de mijloc şi nu cred că va exista în viitorul apropiat. În Austria simţi prezenţa şi puterea clasei de mijloc. Antreprenorii din Austria se concentrează pe transmisia averii la următoarele generaţii.”

    Analizele recente derulate de Gutmann în mai multe ţări din regiune arată că proprietarii întreprinderilor de familie din Europa de Est sunt, în peste 80% din cazuri, hotărâţi să păstreze în familie atât proprietatea, cât şi managementul afacerii, dar mai puţin de jumătate iau în calcul pregătirea transferului către generaţia următoare.

    Criza financiară şi economică mondială a afectat încrederea europenilor bogaţi în pieţele financiare şi le-a schimbat atitudinea faţă de bănci, investiţii şi risc. Clienţii, deveniţi mai conservatori, au avut nevoie mai mult decât oricând de o administrare eficientă a banilor, ceea ce a desemnat un  bun moment pentru dezvoltarea afacerilor din private banking.

    Capitalul de imagine pe care bancherii au încercat să-l creeze diviziilor de private banking ar putea fi explicat prin faptul că în anii de criză evoluţia segmentului de retail bancar tradiţional a frânat, iar un alt motiv ar fi nevoia băncilor de a atrage clienţi care dispun de lichidităţi importante. Băncile nu s-au grăbit să recurgă la compromisuri majore în anii de criză şi să relaxeze plafoanele de acceptare a clienţilor care vor sau au nevoie de un bancher personal. Ba chiar dimpotrivă. Poate pentru că serviciile de private banking sunt elitiste. Iar când limita este fixată prea jos şi accesul este facil, produsul nu mai este elitist din punctul de vedere al clientului şi devine ineficient şi pentru bancă. Un bancher personal are un portofoliu restrâns de clienţi comparativ cu cel din alte arii de business, tocmai pentru că este vorba de servicii de top.

  • Inventatorul român care a intrat în Cartea Recordului pentru cel mai lung zbor cu o planşă zburătoare

    Povestea hoverboard-ului începe odată cu filmul Back to the future II, din 1989, în care Marty McFly, personajul principal, foloseşte un astfel de dispozitiv pentru a se deplasa.

    De-a lungul anilor, mai mulţi inventatori au încercat să dezvolte un “skateboard zburător”, dar fără a avea prea mult succes.

    Cătălin Alexandru Duru, un inventator român din Canada, a stabilit un record mondial Guinness pentru cel mai lung zbor cu un dispozitiv numit hoverboard (o planşă zburătoare cu elice), deasupra unui lac din Canada, potrivit celor de la Daily Mail.

    Cătălin Alexandru Duru s-a ridicat la cinci metri altitudine şi a parcurs lungimea a peste două terenuri de fotbal, respectiv peste 275 de metri, înainte de a ateriza în apele lacului Ouareau din Quebec, Canada.

    El susţine că acest dispozitiv pe care l-a inventat în 12 luni poate fi folosit oriunde şi poate atinge înălţimi “înspăimântătoare”, pe care le va explora în viitor.

    Cătălin Alexandru Duru trebuia să atingă o distanţă de peste 50 de metri pentru a depăşi precedentul record Guinness, dar performanţa sa, de peste 275 de metri, a fost una zdrobitoare, potrivit sursei citate.

    După ce a stabilit acest record mondial, Cătălin Alexandru Duru a declarat că a vrut să arate că un zbor stabil pe un hoverboard poate fi obţinut de un om în picioare şi controlat doar prin înclinarea picioarelor sale.