BusinessMagazin

Tag: incepere

  • În timp ce ţara lor intră în default, patru greci pariază 14 milioane de euro pe un proiect imobiliar în România

    Aproape de primăria oraşului Otopeni, drumul coteşte la dreapta, iar indicatorul îţi arată direcţia către localitatea Tunari. Ţii drumul, ieşi din Otopeni şi intri „în judeţul Câmpulung“, cum numeam eu în copilărie zonele întinse de câmpie fără construcţii sau recolte. Nu apuci să te plictiseşti însă de câmpurile goale pentru că apar rapid primele case construite. Unele sunt finalizate. Pe altele, le-a mâncat criza.

    Drumul merge mai departe, iar pe partea dreapta poţi vedea un afiş care te anunţă că ai ajuns la Amber Garden, un complex rezidenţial verde şi de lux dezvoltat de compania Alesonor. Intri în complex şi în faţă vezi pădurea, iar în dreapta te aşteaptă piscina casei numărul 1, respectiv show-room-ul proiectului imobiliar de lux care ar urma să cuprindă 60 de vile. În prezent sunt finalizate şase, iar până în primăvara anului viitor sunt planificate alte 11.

    „Întregul proiect va fi gata peste circa trei ani“, spune Leonidas Anastasopoulos, unul dintre cei patru investitori greci care au investit în acest proiect prin intermediul dezvoltatorului imobiliar Alesonor. Antreprenorul are 37 de ani şi a venit în România în 2003, convins de unul dintre partenerii săi care avea deja un business aici. După o perioadă în care a făcut naveta între Grecia şi România, în urmă cu 11 ani s-a mutat la Bucureşti. „Am ales să vin în România pentru că am simţit ce va urma pentru Grecia“, spune Leonidas Anastasopoulos. În prezent, Grecia se luptă cu una dintre cele mai acute crize din istorie, fiind ameninţată atât de intrarea în incapacitate de plată, dar şi de „eliminarea“ din zona euro. Prin comparaţie, economia locală se află pe un trend ascendent, ba chiar şi piaţa imobiliară a început să se dezgheţe.

    Cei patru parteneri au investit împreună în mai multe proiecte rezidenţiale de lux amplasate în centrul Bucureştiului, mizând încă de la început pe segmentul de lux. Cei patru sunt implicaţi împreună însă în mai multe businessuri, în industrii precum telecom, echipamente sportive sau modă. Unul dintre partenerii lor este Sony Mordechai, antreprenorul grec cunoscut în piaţă atât pentru investiţiile sale imobiliare, cât şi pentru faptul că a adus în România brandul de lux Burberry la parterul hotelului de cinci stele Radisson Blu, dar şi brandul Nike la începutul anilor 2000. Fiecare dintre cei patru antreprenori se ocupă mai îndeaproape de unul dintre businessurile dezvoltate împreună în România, Leonidas Anastasopoulos concentrându-se pe dezvoltările imobiliare ale grupului.

    Povestea Amber Gardens a început în 2007, când cei patru antreprenori au cumpărat terenul de 5 hectare, pentru care au plătit atunci 5,5 milioane de euro. Au analizat atent ce pot face pe el şi au decis să dezvolte un proiect rezidenţial, urmând să profite de pădurea din apropiere. „Un alt avantaj al zonei este faptul că ai acces de pe centură aici, astfel că este uşor de ajuns din Bucureşti.“ Au ştiut de la început că vor să dezvolte un proiect rezidenţial în zona de nord a Bucureştiului, însă nu au vrut  să fie încă unul dintre investorii care au optat pentru Pipera. „Este o zonă care nu s-a dezvoltat organizat, pe când aici există un plan urbanistic ce trebuie urmărit. Spre exemplu, este obligatoriu ca străzile să fie albe în toată zona.“ Construcţia proiectului a început la şase ani de la achiziţia terenului, în 2013, când economia dădea semne că îşi revine din somnul lung în care căzuse în 2009. „Am realizat în criză că dezvoltarea de case în afara Bucureştiului a scăzut drastic.“ În 2013 cei patru antreprenori au făcut un studiu de piaţă şi au aflat că potenţialii lor clienţi vor să se mute din capitală, în căutarea de linişte şi de spaţiu.

  • Robotizarea uzinei Dacia Mioveni, la 15 ani de la preluarea de către Renault

    Pe platforma uzinei Dacia lucrează peste 17.000 de angajaţi, dintre care 14.000 ţin direct de activitatea Automobile Dacia şi de producţia de maşini, iar orice zi de muncă şi orice schimb de tură încep cu o avalanşă de angajaţi care vin la muncă.

    Din 2013, odată cu lansarea noii generaţii de Logan şi Sandero, pe lângă toţi aceşti angajaţi îşi fac loc tot mai mulţi roboţi. Faţă de anul 2004, când a intrat în producţie prima generaţie a Logan şi când era un singur robot în uzină, cel care aplica masticul pentru lunetă şi parbriz, acum aceştia se regăsesc în toate secţiile uzinei.

    Cea mai avansată secţie a uzinei este uzina de motoare, acolo unde, pe lângă clasicele propulsoarepe benzină de 1,4 şi 1,6 litri cu opt valve produse acum numai pentru export (deoarece nu mai echipează modelele Dacia livrate în UE), se produce şi motorul TCe 0,9 litri pe benzină de 90 CP, acesta fiind produs exclusiv în România.

    Hala de producţie arată acum „de înaltă tehnologie“, dar este acelaşi loc unde înainte erau produse transmisiile pentru vechile Dacii 1310, celebrele Berline, îşi aminteşte Emil Corbu, şeful departamentului motoare, care are o vechime de mai bine de două decenii în cadrul uzinei Dacia. Acum, în hală se produc anual 450.000 de motoare 0,9 TCe, faţă de 350.000 de unităţi la început, în 2012.

    Adevărata transformare este vizibilă însă la presaj, unde angajaţii stau aproape de prese de zeci şi sute de tone şi unde tabla adusă de la Kosice din Slovacia, de la US Steel, este transformată în elemente de caroserie. Tablă mai vine şi de la Galaţi, însă doar cea utilizată la interior, precizează Florin Şerbănescu, şeful adjunct al departamentui de presaj. În total, secţia ocupă 50.500 mp, din care 30.500 mp (mai bine de trei hectare) sunt destinaţi producţiei, iar 13.500 mp depozitării. În hala de presaj a fost instalată, din 2013, o linie TGSE complet automatizată în urma unei investiţii de 24 milioane de euro, care produce elemente de caroserie alături de cei 1.330 de angajaţi, din care 93% sunt operatori.

    Renault a demarat procesul de modernizare şi de robotizare a liniei de producţie pentru a reduce costurile şi a început cu secţia de presaj, unde sunt create din tablă elementele de caroserie şi unde gradul de automatizare este programat a creşte de la 10% anul trecut, când a fost instalată prima presă automată, la 30% anul viitor când va fi finalizat procesul actual.

    „Secţia presaj este una care trebuie modernizată. Noi am început să automatizăm părţi din linia de presaj,  pe posturi grele din punct de vedere ergonomic şi care generau accidente, unde se lucra cu piese mari“, a explicat Cornel Olendraru, directorul uzinei Vehicule din cadrul Automobile Dacia, care are în subordine peste 7.000 de angajaţi împărţiţi între presaj, caroserie, vopsitorie şi asamblare vehicule. Faptul că angajaţii lucrează cu componente mari de tablă poate genera accidente de muncă şi implicit costuri mai mari pentru companie. De asemenea, şi secţia caroserie va fi modernizată atât prin instalarea de roboţi, cât şi prin optimizarea fluxurilor de producţie.

  • ​Panică în Grecia: Grecii au început să se simtă ca sub asediu şi iau cu asalt benzinăriile şi supermarketurile

    Coşmarul Greciei a început: pensionari panicaţi fac cozi la bancomate, benzinăriile sunt forţate să se închidă pentru că grecii au cumpărat într-o jumătate de zi benzina care în mod normal s-ar fi vândut în două zile, iar supermarketurile sunt luate cu asalt de oameni îngroziţi de gândul că nu vor mai avea de unde să cumpere mâncare.

    În Franţa, Germania şi Marea Britanie guvernele au cerut reuniuni de urgenţă pentru a discuta criza grecească. Iar guvernul s-ar putea să fi făcut deja primul pas spre plăţile fără moneda euro.

    În dimineaţa primei zile de limitare a retragerilor din bancomatele băncilor greceşti a devenit clar că grecii au senzaţia că sunt sub asediu. În Creta, jumătate din benzinăriile din regiunea Chania s-au închis ieri pentru că au rămas fără combustibil, scrie The Guardian. Vangelis Kotsos, preşedintele asociaţiei benzinarilor din Chania, a descris scene de haos în care şoferi nervoşi şi probabil şi turişti s-au înghesuit să facă plinul maşinilor lor.

    Coşmarul Greciei

     

  • Orădenii care, prin invenţia lor, vor să ajute toţi oamenii cu dizabilităţi

    Dezvoltarea proiectului Axosuits a început în 2013, când doi tineri ingineri, absolvenţi ai Universităţii din Oradea, s-au gândit să conceapă un exoschelet pentru paraplegici, cei doi cunoscând personal un astfel de caz. La început, cei doi ingineri şi-au investit propriile resurse materiale în proiect.

    În prezent ideea este pusă în practică, Axosuits având proiectat şi produs prototipul exoscheletului.  Robotul le permite persoanelor cu deficienţe locomotorii să se deplaseze pe propriile picioare, fiind potrivit atât în programele de recuperare medicală, cât şi pentru creşterea calităţii vieţii în cazul pacienţilor irecuperabili. Robotul este destinat şi persoanelor în vârstă care au probleme. În prezent autonomia „robotului“ este de aproximativ 1 – 1,5 ore, însă odată cu utilizarea unor baterii mai performante timpul de utilizare va creşte, a declarat în cadrul conferinţei How to Web Andras Kapy, fondator şi director general al Axosuits.

    Axosuits a obţinut un premiu de 10.000 de dolari după ce a câştigat marele premiu în cadrul conferinţei How to Web, secţiunea dedicată start-up-urilor, în noiembrie 2014.

  • Raoul Ros este noul Director General al Alcatel-Lucent România

    Raoul Ros este noul Director General al Alcatel-Lucent România şi Director Comercial pentru România, Bosnia-Herţegovina, Moldova, Muntenegru şi Serbia, începând cu 1 iulie 2015. Raoul Ros îşi asumă astfel responsabilitatea administrării şi gestionării operaţiunilor curente ale companiei, precum şi direcţia strategică şi comercială pe care Alcatel-Lucent o are în România şi în celelalte ţări pe care acesta le coordonează.

    Raoul va fi responsabil şi de managementul reţelei de Parteneri Comerciali în Europa Centrală şi de Sud. Raoul Ros a mai fost directorul Alcatel-Lucent România şi responsabil de activitatea companiei în Europa de Sud-Est între iulie 2009 şi iulie 2012.

    Raoul Ros are o experienţă de peste 20 de ani în industria de telecomunicaţii; anterior revenirii în România, a deţinut o poziţie cheie în cadrul Alcatel-Lucent, fiind EMEA Channel Partner Organization Leader;
    Raoul Ros a mai fost directorul Alcatel-Lucent România şi responsabil de activitatea companiei în Europa de Sud-Est între iulie 2009 şi iulie 2012. Managerul ucrează în cadrul Alcatel-Lucent din 1992, timp în care a deţinut mai multe poziţii în vânzări şi management în America de Sud, Asia şi Europa.

  • Au început probele scrise la bac 2015. Iată ce s-a dat azi la proba de limba şi literatura română

    Elevii de clasa a XII-a încep luni examenul de Bacalaureat cu proba la limba română. Vă prezentăm mai jos subiectele pe care le-au primit în sala de examen.

    Bacalaureatul a început luni cu mari emoţii pentru absolvenţii de liceu. Prima probă de care trebuie să treacă elevii este cea de limba română, pentru care mulţi s-au pregătit din vreme. Unii au făcut meditaţii, dar alţii au decis să înveţe în alt fel. Câţiva tineri inteligenţi i-au ajutat pe liceeni să înveţe literatura română în cel mai frumos fel posibil: la o plimbare pe străzile Bucureştiului. Cei care au avut ideea de a „preda” o adevărată lecţie de cultură într-un mod atât de atractiv sunt foşti elevi ai Şcolii Centrale din Bucureşti. Pentru ei literatura şi istoria nu sunt doar subiecte de examen, ci o parte integrantă a vieţii noastre.

    IATĂ SUBIECTELE DATE AZI LA PROBA SCRISĂ DE LIMBA ROMÂNĂ la BAC 2015

     

  • Un bunic de 70 de ani din Cluj a primit „un telefon de la ambasada României din Londra”. Prezenţa de spirit l-a scos dintr-o situaţie complicată

    Un bunic de 70 de ani din Cluj a trăit experienţa vieţii lui. Totul a început cu un telefon. La capătul celălalt al firului un bărbat s-a recomandat ca fiind  funcţionar al ambasadei României din Londra şi i-a făcut o ofertă pe care cu greu cineva ar fi refuzat-o.

    Bunicul a luat pe moment decizia, ieşind dintr-o situaţie extrem de complicată.

    Cum l-a scos prezenţa de spirit dintr-o situaţie complicată

  • Un bunic de 70 de ani din Cluj a primit „un telefon de la ambasada României din Londra”. Prezenţa de spirit l-a scos dintr-o situaţie complicată

    Un bunic de 70 de ani din Cluj a trăit experienţa vieţii lui. Totul a început cu un telefon. La capătul celălalt al firului un bărbat s-a recomandat ca fiind  funcţionar al ambasadei României din Londra şi i-a făcut o ofertă pe care cu greu cineva ar fi refuzat-o.

    Bunicul a luat pe moment decizia, ieşind dintr-o situaţie extrem de complicată.

    Cum l-a scos prezenţa de spirit dintr-o situaţie complicată

  • Ce salariu are prezentatorul TV Radu Tudor la Antena 3. Suma uriaşă apare în declaraţia de avere a soţiei, consilier diplomatic la MAE

    Salariul analistului politic de la Antena 3 a crescut constant şi substanţial în fiecare an, potrivit declaraţiilor de avere mai vechi ale Irinei Zidaru. Astfel, începând cu 2012, suma încasată de la Antena 3 a crescut cu 1.000 de euro în fiecare an, astfel că acum are un salariu care l-ar face invidios şi pe un director de bancă sau un manager de top.

    Ce salariu are Radu Tudor la Antena 3. Suma apare în declaraţia de avere a soţiei, consilier diplomatic la MAE

  • A preluat în 2009 afacerea Vinexpert şi a triplat reţeaua în plină criză

    Nu vă spun cât am investit până acum. Dacă vă spun, citeşte soţia mea şi ne certăm.“ Florin Bejan, proprietarul reţelei de magazine de vinuri premium Vinexpert, nu vorbeşte uşor despre cifrele afacerii sale, dar este exuberant când începe să descrie un vin bun şi când explică despre cât de important este să-l asociezi cu mâncarea potrivită. În 2009 prelua o afacere care număra două magazine în Bucureşti, iar astăzi vinde peste 12.000 de sticle de vin premium pe lună, într-o reţea care numără şase magazine proprii şi o franciză.

    „Eram client fidel al magazinului înainte de 2009. Mă ştiam de ceva timp şi cu Cătălin Păduraru (unul dintre fondatorii Vinexpert – n.red.). Mergeam, cumpăram una-alta, când la un moment dat am auzit de oportunitatea asta, printr-un prieten comun. El îmi spusese că afacerea ajunsese la un plafon de dezvoltare şi căutau un potenţial partner“, povesteşte Bejan într-o după-amiază de mai, în wine bar-ul din Calea Victoriei, cea mai recentă investiţie a companiei, care a costat 200.000 de euro.

    „Eu am avut întotdeauna două hobby-uri: discurile pe vinil şi să cunosc vinul. Dar hobby-ul e una, iar businessul e alta“, spune proprietarul Vinexpert, menţionând că, după estimările lui, afacerea ar trebui să ajungă în 2015 la 2 milioane de euro, cu aproape 40% mai mult decât atunci când a preluat-o. Împărţită la un bon mediu de 50 de lei, valoarea se traduce în circa 150.000 de sticle vândute anual. Trendul este de creştere, iar anul viitor ar putea egala cea mai bună performanţă de până acum, din 2011, dar antreprenorul se menţine rezervat. „Nu e un business simplu. Lumea crede că e cool acum să faci un wine bar, dar e o afacere complexă. Dacă nu eşti pregătit să susţii măcar un an de zile locaţia, mai bine îţi vezi de altă treabă“, argumentează Bejan.

    Piaţa de vinuri premium din România „e foarte arătoasă”, după cum o descrie proprietarul Vinexpert, dar are o pondere destul de mică în total. Estimările pesimiste, precum cele ale lui Bejan, o plasează la circa 10-12% din total, în timp ce versiunile optimiste urcă până aproape de 20%, respectiv echivalentul a 20‑40 de milioane de euro. O sticlă de vin bun poate ajunge la câteva sute de lei, dar de fapt preţul de plecare este mult mai jos, explică şi exemplifică Florin Bejan: „Noi avem un vin argentinian, Malbeq, cu un scor Parker de 88 de puncte (din 100 posibile – n.red.), care se vinde la raft cu 38 de lei sticla. Anul trecut a fost desemnat vinul anului. Sunt multe vinuri bune şi accesibile care provin din Lumea Nouă, din ţări ca Argentina sau Chile“. Rafturile Vinexpert numără „câteva mii de etichete“, provenind de la circa 100 de podgorii din străinătate, dar şi de la 20 de podgorii din România.  În termeni de preferinţe, cele mai căutate soiuri de vin premium sunt Sauvignon Blanc, rozé din regiunea Provence şi Languedoc, iar, dintre vinurile roşii, etichete din Franţa, Argentina şi Chile.

    „La noi în ţară, zona de producători premium a fost foarte rarefiată, dar acum e zona care promite cel mai mult, din punctul de vedere al calităţii. Acum găseşti podgorii bune peste tot. La un moment dat lumea suferea de sindromul «Dealu Mare»: toate vinurile bune se făceau la Dealu Mare. Din fericire, s-a rezolvat asta, iar acum găseşti vinuri bune peste tot“, spune Bejan. Podgoriile româneşti au beneficiat înainte de aderarea din 2007 de fonduri de preaderare pentru reconversia plantaţiilor de viţă-de-vie în soiuri nobile, iar proprietarul Vinexpert consideră că România începe să culeagă în prezent adevăratele roade ale acestui proces: „O viţă-de-vie îşi arată roadele adevărate după 5-7 ani. După părerea noastră, va începe o perioadă de supraproducţie“.

    Ce le lipseşte însă podgoriilor româneşti este tradiţia în procesul de fabricaţie a vinului. Dacă în Franţa foarte mulţi producători de vin continuă de fapt afacerea de familie pornită în urmă cu mai multe generaţii şi reuşesc astfel să aibă o viziune clară asupra modului cum se vor coace strugurii an de an, în România sincopa comunistă i-a forţat practic pe cultivatorii din prezent să o ia de la zero. România are circa 180.000 de hectare de viţă-de-vie plantată, la fel ca Chile, însă cea mai mare meteahnă a pieţei locale este fragmentarea foarte mare a parcelelor, ceea ce face dificilă exploatarea corespunzătoare a potenţialului viticol. „La noi nu e ca în Burgundia. Acolo, dacă te costă 1,5 milioane de euro hectarul de teren, îţi permiţi să ţii o podgorie pe şase hectare. Aici ce să faci cu şase hectare?“, întreabă retoric Bejan.

    „Avem un contract cu un producător din regiunea Provence care face vinuri rozé de aceeaşi calitate de 250 de ani, în aceeaşi familie. În România nici nu poţi vorbi de aşa ceva. Am avut o perioadă de 50-60 de ani în care Partidul (Comunist – n.red.) cerea volume: cum era la porumb, aşa şi la viţa-de-vie. Pe ei îi interesa să facă volume. N-a avut nimeni nicio emoţie în privinţa calităţii. Sunt legende despre marele vin pe care-l bea Ceauşescu, dar sunt doar legende“, opinează managerul, care îşi păstrează pesimismul când vine vorba despre evoluţia pieţei: „E o bălteală. Credem că avem creştere economică, dar eu n-am regăsit-o în compartamentul unor consumatori care câştigă totuşi peste medie. Tendinţa a fost de creştere până undeva în 2011-2012, dar în momentul de faţă aş spune că e de fapt ponderată. Motivele se leagă de criza economică prelungită, realitatea este că încă n-am scăpat de ea“.

    Ce s-a schimbat totuşi este comportamentul mai educat al consumatorilor români. Călătoresc mai mult, uneori îşi aleg traseul de vacanţă în funcţie de circuitul viticol, când revin în ţară vor să retrăiască experienţa de degustare din concediu şi majoritatea dintre ei asociază vinul cu un fel de mâncare. „Lumea se ghidează şi după preferinţele culinare. Ar fi cel puţin obscen să bei un Sauvignon Blanc dacă inviţi prietenii la o friptură de miel. Cei mai mulţi clienţi vin şi ne spun, am o petrecere, cam ăsta e meniul, ce ne recomandaţi?“, spune cu plăcere omul de afaceri.
    O altă schimbare pe piaţă vine dinspre o categorie nouă de consumatori, spune Bejan, şi anume tinerii de peste 20 de ani: „Ce e interesant la categoria asta e că preferă vinul în loc de bere şi shot-uri, pentru a se deosebi de alte categorii de tineri de aceaaşi vârstă. Nu e nimic rău în asta, dar e un trend, aşa, uşor snob. Important e că, dacă ajung unde trebuie, încep să înveţe cât de cât despre vin şi asta e foarte bine“.