BusinessMagazin

Tag: incepere

  • 3 victorii macroeconomice

    După mai mult de un deceniu de modificări numeroase şi după ani de promisiuni,saga Codului fiscal a dat semne că se apropie de final. Anul 2015 a adus republicarea Codului fiscal – cel mai important document de politică fiscală pentru România. Codul fiscal, care a intrat în vigoare la începutul anului 2004 şi a suferit de-a lungul timpului numeroase mo-dificări, a fost rescris după mai mulţi ani de tergiversări. Rescrierea şi republicarea Codului fiscal este un proiect cerut şi aşteptat de ani de zile de mediul de afaceri în condiţiile în care legea a suferit în ultimii ani peste 100 de modificări prin tot atâtea acte normative care au pus în dificultate oamenii de afaceri. Multitudinea modificărilor legislative care au avut loc de-a lungul anilor au făcut Codul fiscal greu de urmărit şi aplicat atât de către contribuabili, cât şi de către autorităţi.

    După mai mulţi ani de austeritate şi creşteri de taxe, guvernul Ponta a venit cu o amplă reformă de relaxare fiscală, agreată ulterior, tacit, şi de guvernul Cioloş, bugetul anului 2016, aprobat deja de Parlament, încorporând impactul modificărilor Codului fiscal, precum şi majorările salariale din sectorul public legiferate în a doua parte a acestui an. Autorităţile au decis că începând de anul viitor cota standard de TVA va scădea de la 24% la 20%,  iar impozitul pe dividende scade de la 16% la 5%. Eliminarea „taxei pe stâlp“ şi a taxei de 7 euro-cenţi, programate iniţial pentru 2016, au rămas pe lista de aşteptare. Planurile guvernului de reducere a cotei unice şi a CAS în 2016 nu au primit acordul parla-mentarilor, figurând la amen-da-mente respinse. Propunerile de relaxare fiscală vin după pasul făcut în 2014 cu reducerea CAS la angajator şi după adoptarea diminuării TVA la produse alimentare, începând din iunie 2015.

    Pentru acest an guvernul a decis ca toate produsele alimentare, băuturile nealcoolice şi serviciile de alimentaţie publică să aibă TVA de 9% de la 1 iunie. Ulterior, s-a decis extinderea din 2016 a aplicabilităţii cotei reduse de 9% pentru apă potabilă şi apă pentru irigaţii în agricultură. Tot pentru anul viitor s-a decis modificarea cotei de impozitarea microîntreprinderilor în funcţie de număr de salariaţi şi creşterea plafonului la 100.000 euro. În 2015 va fi modificat nivelul de accizare pentru băuturile alcoolice şi se elimină sfera de aplicare a accizelor la alte produse accizabile.

    Aplaudată, dar şi contestată pentru presupusul potenţial destabilizator asupra bugetului, reducerea fiscalităţii poate fi măsura-şoc care să scoată economia din inerţia creşterii mediocre, după cum au spus unii economişti. Am-ploarea ajustărilor fiscale i-a determinat însă pe alţi specialişti să-şi pună întrebări cu privire la suste-nabilitatea avalanşei de măsuri de relaxare fiscală. Impactul bugetar substanţial al Codului fiscal face ca deficitul bugetar să se apropie anul viitor de pragul critic de 3% din PIB.

    Anvergura şi multitudinea modificărilor fiscale avute în vedere de autorităţi au făcut ca proiectul republicat al Codului fiscal să fie caracterizat de specialişti ca fiind „foarte ambiţios“, „fără precedent“, „revoluţionar“, „cel mai îndrăzneţ set de măsuri fiscale de care am avut parte în ultimii 25 de ani, depăşind ca impact şi anvergură introducerea cotei unice din anul 2005“.

    FMI şi Comisia Europeană nu şi‑au dat girul pe măsurile aprobate de Executiv şi Legislativ şi au solicitat ajustări semnificative ale planului de relaxare fiscală pentru 2016. Cel de-al treilea acord succesiv al României cu FMI, aflat încă de la început sub semnul neînţelegerilor şi tergiversărilor, a ajuns din nou într-un punct nevralgic, „mărul discordiei“ fiind de această dată impactul măsurilor de relaxare fiscală în 2016, respectiv saltul deficitului bugetar spre 3% din PIB sau chiar peste acest nivel. Acordul este practic „suspendat“ din vara anului trecut, în urma deciziei de reducere a CAS.

    Planurile ambiţioase de relaxare fiscală adoptate de guvern şi Parlament pentru anul electoral 2016 au pus politica monetară pe „hold“. Menţinerea ratei-cheie la minimul istoric de 1,75%, în condiţiile în care inflaţia a coborât mult în teritoriul negativ poate fi percepută de fapt ca o întărire a politicii monetare, în condiţiile în care rata reală a dobânzii este în creştere. Dobânda-cheie a fost redusă de patru ori în acest an şi de cinci ori în 2014, însă nivelul continuă să fie unul dintre cele mai mari din Uniunea Europeană.
    Accentuarea relaxării fiscale, concomitent cu accelerarea creşterii economice, incertitudinile privind acordurile cu finanţatorii externi, dar şi contextul extern, inclusiv divergenţa conduitelor politicilor monetare ale principalelor bănci centrale din lume, au amplificat prudenţa şi au făcut improbabil un scenariu în care BNR să continue relaxarea politicii monetare.

     

  • Retrospectiva 2015: Criza refugiaţilor

    Nu există imagine mai zguduitoare, mai reprezentativă pentru anul 2015, decât cea cu  trupul lui Alan Kurdi, copilul în vârstă de trei ani care s-a înecat în Mediterană şi care a fost descoperit pe o plajă din Turcia. Alan nu a fost singur, pentru că, potrivit UNICEF, cel puţin 185 de copii imigranţi au murit înecaţi în Marea Egee în timp ce încercau să ajungă pe cale maritimă din Turcia în Grecia. „În Marea Egee, aproximativ 30% dintre cei care au murit în acest an sunt copii. Ceea ce înseamnă 185 de copii din totalul de 590 de persoane decedate în estul Mării Mediterane în acest an“, a declarat Sarah Crowe, un purtător de cuvânt al UNICEF.

    Peste 250.000 de sirieni şi-au pierdut viaţa în conflictul armat care are loc în Siria din 2011, început cu proteste antiguvernamentale, înainte de a escalada în război civil. Alţi 11 milioane de oameni au fost nevoiţi să îşi părăsească locuinţele, iar peste 4 milioane au fugit din ţară, din cauza luptelor dintre forţele loiale preşedintelui Bashar al-Assad şi rebeli. La acestea se adaugă militanţii jihadişti ai grupării Stat Islamic, care controlează mari regiuni din Siria şi Irak, unde seamănă teroare. Statele Unite şi ţări partenere lansează atacuri aeriene împotriva forţelor Statului Islamic încă din septembrie 2014. Rusia a început la rândul ei, în septembrie, atacuri aeriene împotriva ISIS, la cererea preşedintelui Bashar al-Assad, şi a intensificat acţiunile în noiembrie, după doborârea unei aeronave ruseşti în Sinai de către islamişti şi a atentatelor de la Paris.

    În condiţiile uriaşului aflux de oameni, Uniunea Europeană a stabilit la un summit din luna septembrie redistribuirea obligatorie a refugiaţilor în statele membre. Potrivit planului CE, Germania şi Franţa urmează să accepte cele mai multe persoane, 31.443 şi 24.031. Spania, Polonia şi Olanda sunt următoarele, cu 14.931, 9.287 şi 7.214 de azilanţi. Sistemul obligatoriu de cote, contestat de unele state, precum Ungaria, are drept criterii populaţia, economia, şomajul şi acceptarea în trecut a unor refugiaţi de către statele membre. România, care s-a opus cotelor obligatorii, urmează să găzduiască 6.351 de azilanţi.

    Potrivit datelor ONU, războiul civil din Siria a făcut ca în ultimii cinci ani peste 4 milioane de oameni să se refugieze mai întâi în ţările vecine Turcia, Liban, Iordania şi Irak, iar apoi în Europa. În luna februarie, Turcia a devenit gazda celui mai mare număr de refugiaţi din lume, adăpostind 2,2 milioane de sirieni şi cheltuind 7,6 miliarde de dolari pentru asistenţa directă acordată acestora. La sfârşitul lunii noiembrie, Uniunea Europeană a încheiat un acord cu Turcia pe tema gestionării crizei migraţiei şi negocierilor de aderare, în care s-a angajat să îi acorde un ajutor de 3 miliarde de euro.

    Europenii, în frunte cu cancelarul german Angela Merkel, au fost supuşi unor presiuni puternice în gestionarea celui mai mare aflux de oameni de la al doilea război mondial încoace, cei mai mulţi prezenţi deja în Germania, unde Merkel depune eforturi importante în vederea unui acord cu turcii. Criza a fost exploatată de către opoziţii populiste şi a ridicat unele ţări împotriva altora, afectând totodată ideea frontierelor deschise, atât de preţuită de către membrii Uniunii.

    Măsurile pe care UE le-a adoptat în ultimele luni au contribuit prea puţin la preluarea controlului asupra afluxului, iar iarna, care poate diminua numărul migranţilor timp de câteva luni, înăspreşte situaţia zecilor de mii de oameni blocaţi după închiderea frontierelor în Balcani, sporind presiunea asupra liderilor europeni să găsească o soluţie. Europenii vor ca Turcia să cheltuiască noile fonduri europene – aproximativ 3 miliarde de euro în următorii unu-doi ani – pentru a îmbunătăţi condiţiile de viaţă ale celor aproximativ 2,3 milioane de sirieni care trăiesc în prezent în Turcia, pentru ca aceştia să fie mai puţin dispuşi să urce în bărci şi să plece către coastele Greciei. UE doreşte de asemenea ca autorităţile turce să păstreze mai mulţi afgani şi alţi asiatici care traversează Turcia în drumul lor către Europa. Uniunea mai vrea ca Turcia să-şi asume angajamentul de a reprimi persoane care reuşesc să ajungă în Grecia, dar ale căror solicitări de azil politic sunt respinse.

    Criza refugiaţilor ar putea căpăta aspecte din ce în ce mai dramatice după atentatele teroriste din Franţa, de la începutul şi de la sfârşitul anului. Este vorba de masacrul de la birourile revistei de satiră Charlie Hebdo, din 7 ianuarie, care s-a sfârşit cu o uriaşă operaţiune a poliţiei şi două asedii, două zile mai târziu, dar şi de atacurile seara zilei de 13 noiembrie, din Paris, comise de islamişti înarmaţi şi sinucigaşi, care au lovit o sală de concerte, un stadion, restaurante şi baruri, provocând moartea a 130 de oameni şi rănirea altor câteva sute. Atacurile, comise de trei echipe coordonate, au fost descrise de preşedintele Francois Hollande drept un act de război organizat de gruparea Stat Islamic. Atacurile au fost cele mai sângeroase atentate din Uniunea Europeană după cel care au avut loc într-un tren la Madrid, în 2004.

  • Sfaturi pentru mine tânăr. Florin Talpeş, Bitdefender: O mare lecţie pe care viaţa mi-a dat-o este că învăţatul în echipă e mult mai important decât învăţatul individual

    Nu mă gândesc la „dacă aş fi făcut altfel“ decât pentru a învăţa. Parcursul din urmă nu poate fi schimbat, putem influenţa doar ce urmează. Eu am început ca întreprinzător la 34 ani, iar soţia mea la 27. În esenţă am un singur sfat pentru tinerii întreprinzători (cei care abia îşi termina studiile), iar sfatul meu e legat de „cunoştinţele profesionale“. Să mă explic.

    Când noi am început, în 1990, vreme de cinci ani, deci o bună parte din „cei şapte ani de acasă“ de formare ca întreprinzător, nu am avut echipă de vânzări proprie. Iar marketing nici atât. Aveam o singură idee de bază: să facem totul pentru ca serviciile noastre să mulţumească utilizatorii, clienţii noştri. Creşterea noastră în acei ani s-a bazat în primul rând pe referinţele clienţilor: numărul de proiecte cu un acelaşi client creştea, clienţii noştri vorbeau altor clienţi, sau la un moment cei cu care lucram la client se angajau într-o altă companie şi ne contractau din noua lor companie. Focusul nostru aproape 100% era pe ce se întâmplă după ce câştigi un client/utilizator nou, acela era ADN-ul nostru. E adevărat că, în acei ani, marketingul şi vânzările nu prea făceau parte din ADN-ul întreprinderilor româneşti, nu prea exista nici sistemul de educaţie orientat spre înţelegerea pieţei şi cum să o cucereşti. Iar accesul la surse de formare din Vest, acolo unde marketingul şi vânzările se dezvoltau ca discipline cheie pentru business, era limitat şi încă nu era clar. Am început să creăm o adevărată echipă de vânzări/marketing după 5 ani de antrepenoriat.

    Astăzi, pentru a reuşi,  trebuie să ai de la bun început atât un produs/serviciu bun (care să aducă cu adevărat valoare utilizatorului/cumpărătorului), dar mai ales un bun proces de marketing şi vânzare. Cred că, în competiţia acerbă de azi, şansele de reuşită scad simţitor daca nu le ai pe ambele în acelaşi timp.

    În România, în antreprenoriatul axat pe dezvoltarea de produse proprii (de obicei e vorba de absolvenţii de facultăţi tehnice), de obicei domină cultura „tehnică“, orientată pe produs/serviciu. Cultura de business (să înţelegi piaţa, să ştii cum să o cucereşti) e mai puţin prezentă. Când noi am început, nu am luat cărţi de referinţă în business/marketing (care existau în Vest dar nu prea erau cunoscute în România), nici nu am fost la cursuri în afara României, în consecinţă traseul nostru a fost mai lung, învăţarea s-a produs mai încet şi cred că şi dezvoltarea întreprinderilor nu a fost acolo unde ar fi putut să fie. Am avut însă şansa unei competiţii mai mici, a multor pieţe la început de drum, mediu care ne-a permis să învăţăm într-un timp mai lung. Astăzi nu mai ai acest lux. Astăzi trebuie să ai un bagaj minim de cunoştinţe pe un portofoliu întreg de teme de business, altfel la tot pasul ai şanse mari de a greşi fatal. Nu uitaţi că pe piaţă sunt aţintite multe priviri care au în spate forţă financiară, competenţe foarte competitive de marketing, sales etc. Cu ei concuraţi. Văd mulţi tineri care citesc mult literatură motivaţională (cum să fii de succes, cărţi despre mari întreprinzători etc.). E foarte bună, dar cel puţin la fel de importantă e învăţarea legată de profesie, pe materii care fac parte din business. Literatura motivaţională ajută prea puţin dacă nu ai cunoştinţe adânci profesionale.

    Cum poţi să îţi formezi azi, ca tânăr întreprinzător, un minim bagaj, dar competitiv, de cunoştinţe de business? Astăzi literatura accesibilă se găseşte din plin; uneori sunt şi cursuri bune în România; dar există o sumedenie de platforme cu cursuri pe internet gratuite şi foarte bune, gen Coursera, Edx, Udacity sau Udemy (ultimul nu e gratis, dar accesibil). Marketingul începe să devină o ştiinţă, fiind într-o evoluţie foarte rapidă, care reprezintă un atu foarte puternic în faţa competitorilor. Întrucât sunt multe teme care pot să pară că sunt 
într-un haos, greu de înţeles, şi încă nu am văzut o colecţie de cărţi scoasă de un editor care să umple aceste sertare, recomand tinerilor să folosească un framework pentru marketing, de exemplu pragmatic marketing (dar sunt şi altele), în care principalele probleme sunt puse ca într-o bibliotecă cu sertare, fiecare sertar adresând o temă-cheie, suma temelor-cheie acoperind în mare toate marile probleme legate de înţelegerea pieţei şi cum câştigi piaţa. Având imaginea de ansamblu, poţi identifica rapid o problemă din viaţa reală şi să treci repede la „cum o pot rezolva cât mai bine“.

    Recomand unui tânăr întreprinzător să citească rapid cărţi de bază de business, să aibă o mică bibliotecă (10-20 de cărţi) pe teme profesionale de business, câte o carte în fiecare mare sertar/temă de business. Cu o investiţie de 200 de dolari, poţi avea bibliotecă cu cărţile de bază de referinţă pentru business. Ca recomandări punctuale: cărţi de management ale clasicului Peter Drucker (de exemplu cartea Classic Drucker), de marketing ale clasicului Philip Kotler (de exemplu Marketing 3.0), cărţile lui David Meerman Scott (The New Rules of Marketing and PR sau The New Rules of Sales and Services); mai nou, literatura pe inbound marketing (de exemplu Inbound Marketing de Brian Hulligan), literatura de content marketing (cum să generezi leaduri de vânzări) şi mai ales pentru cei care se adresează pieţei de consumatori casnici, neuromarketing. Cartea despre cum să înţelegi piaţa de Anne Beall, Strategic Market Research. Biblia despre outbound sales a lui Ross & Tyler, Predictable Revenue. De asemenea, despre metrics şi analytics (de exemplu Paul Farriss et al, Marketing Metrics). Există deja foarte multă informaţie despre marketing şi vânzări, iar întreprinzătorii care nu au o vedere de ansamblu şi cunoştinţe de bază îşi cresc dramatic şansele de eşec.

    Tot legat de cunoştinţele de bază, o mare lecţie pe care viaţa mi-a dat-o este că, pentru un întreprinzător, învăţatul în echipă e mult mai important decât învăţatul individual. Iar în echipă înveţi mult mai repede.

    Când începi, deşi ar fi bine ca echipa de început să aibă pe cineva cu cunoştinţe avansate de marketing şi sales, de cele mai multe ori nu se întâmplă aşa. Dacă sunt mai mulţi întreprinzători în echipă, e nevoie ca cineva (poate fi întreprinzătorul, dacă e singur) să îşi asume rolul de „business“ (marketing şi sales) şi să fie cineva care are aptitudini pentru aşa ceva, chiar dacă încă nu are cunoştinte temeinice. De multe ori, când piaţa oferă cu zgârcenie oameni cu cunoştinţele şi competenţele de business de care ai nevoie şi recrutarea eşuează/patinează continuu, e mai rapid să creezi o echipă care să înveţe împreună cu tine acel domeniu (de exemplu cum generezi leaduri de vânzare prin inbound marketing).

    Cum accelerezi un asemenea proces de învăţare? Dezbateri regulate cu echipa pe problemele întâlnite, făcând apel la cărţi, articole, bloguri şi chiar la cei mai învăţaţi, în mod gratuit sau nu; un lucru de admirat la medici este mecanismul prin care ei învaţă continuu: în lumea lor, în echipa dintr-o tură, se discută cazurile pe care le au zi de zi şi soluţiile pe care le-au gândit; e de fapt un proces de învăţare în care e implicată întreaga echipă, zi de zi; oare de ce în celelalte meserii nu facem acelaşi lucru? E atât de simplu şi eficient, vă sfătuiesc să faceţi la fel.

  • Copiii crizei încep şcoala

    Ştefan are puţin peste şapte ani şi aşteaptă cu nerăbdare să înceapă clasa I. Ştie o grămadă de lucruri: să citească, să socotească, să scrie cu litere de tipar, să butoneze tableta; nu are însă nicio idee despre conceptul de criză economică. El face parte dintr-o categorie aparte – copiii crizei, cei circa 1,5 milioane de copii din românia care au trăit doar în criză, cei născuţi în şi după 2008, an care marchează începutul unor schimbări profunde la nivel mondial.

    In această toamnă intră în clasa întâi copiii născuţi în acelaşi an cu căderea Lehman Brothers, eveniment care a marcat debutul crizei mondiale. Pe parcursul celor şapte ani şi consumatorii români au experimentat profunde schimbări de consum, mentalităţi şi obiceiuri. Acum, deşi optimismul se află la cote maxime comparativ cu anii anteriori, aproape două treimi dintre români (64%) declară că ţara este în continuare afectată de criză, arată un studiu realizat pentru Business Magazin de compania de cercetare de piaţă 360insights.
    Circa 1,5 milioane de copii au trăit doar în criză, cei născuţi în şi după 2008.

    Fireşte, copiii cu vârste de până la şapte ani nu înţeleg ce înseamnă mediul economic sau obiceiurile de consum. Dar părinţii lor au trecut, de-a lungul ultimilor ani, printr-o întreagă serie de schimbări: unele cupluri (chiar dacă puţine) au amânat decizia de a avea un copil, şi-au redus cheltuielile la diferite categorii de produse şi servicii şi sunt mult mai pretenţioşi atunci când aleg să scoată banii sau cardul din portofel pentru a plăti la supermarket, la bancă, la piaţă sau, în general, orice şi oriunde. Singurul lucru care nu s-a modificat este atitudinea părinţilor faţă de cheltuielile alocate copiilor, peste trei sferturi (77%) dintre aceştia spunând că nu reduc acest buget nici în timpul recesiunii, conform studiului 360insights.

    „După mai mult de şapte ani de criză financiară, apele se limpezesc pentru anumite state, dar rămân destul de multe şi cele care încă luptă cu recesiunea. Punând România sub lupă, indicatorii macroeconomici vehiculaţi în ultimul timp creionează o tendinţă pozitivă. Totuşi, întrebarea-cheie este: în ce măsură acest lucru se reflectă în viaţa de zi cu zi a românilor şi cum simt ei criza economică după atâţia ani de la debutul ei?”, spune Manuela Danilă, client service & new business development manager în cadrul companiei de cercetare de piaţă 360insights.

    La şapte ani de la debutul crizei, aproape două treimi (64%) dintre românii din mediul urban afirmă că România este în continuare afectată de căderea economică. Aceştia se împart însă în două categorii cu păreri distincte: pe de o parte sunt cei care rămân ancoraţi în efectele negative ale crizei şi privesc cu îngrijorare viitorul (60%) şi, pe de altă parte, cei optimişti, care cred că lucrurile merg înspre mai bine (40%). „În prima categorie se găsesc preponderent persoanele mature (35‑64 de ani) şi cele cu venituri medii sau scăzute. La polul opus, doza de optimism vine de la persoanele cu studii superioare şi venituri ridicate, dar şi de la segmentul tânăr (25-34 ani)”, arată reprezentanta 360insights.

    Nota de optimism e şi mai ridicată printre adolescenţi şi studenţi (16-24 ani), ei fiind cei care se declară afectaţi de criză într-o măsură semnificativ mai mică (doar 47% faţă de 64%, media generală), spune Manuela Dănilă. „Percepţia lor este cel mai probabil influenţată de lipsa unui punct solid de comparaţie. La debutul crizei ei aveau 10-17 ani, aşadar şi-au câştigat autonomia financiară recent şi consideră că perioada curentăeste o perioadă prosperă pentru ei.”

    Ideea este susţinută şi completată de Claudia Nica, head of private individuals segment în cadrul UniCredit Bank: dintre cei care au apelat la credite, în special în trecut, există persoane care nu au mai reuşit să ramburseze cu uşurinţă sumele împrumutate şi, deşi la nivel macroeconomic se simt semnele însănătoşirii, ei sunt în continuare afectaţi. „Segmentul tânăr sau cei cu venituri superioare nu au resimţit această problemă din trecut, ei reprezentând acum motorul de creştere a creditării noi, în special în zona de credite imobiliare. Considerăm că tinerii reprezintă pilonul schimbării societăţii şi cei care pot readuce şi încrederea generală în sectorul financiar”, adaugă Claudia Nica.

    Tot pe tinerii cu vârste până în 35 de ani mizează şi domeniul imobiliar, acesta fiind principalul segment de cumpărători pe piaţa rezidenţială. „Acest fapt este normal; vorbim de cupluri, de persoane care îşi întemeiază o familie sau care doresc să plece de la părinţi, achiziţionându-şi o locuinţă proprie”, spune Andrei Sârbu, vicepreşedinte Coldwell Banker Affiliates of Romania. Perspectivele economice dar şi cele de evoluţie în carieră ale acestui segment de clienţi sunt bune, iar stabilizarea preţurilor, îmbunătăţirea ofertelor de creditare şi adaptarea tot mai bună a proiectelor la cererea existentă au făcut ca achiziţia unei locuinţe să fie mult mai facilă astăzi, afirmă Andrei Sârbu.

    În perioada de boom, luând în considerare preţurile de la acel moment şi salariile nete, era necesar un credit pe o perioadă de aproximativ 25 de ani pentru cumpărarea unei locuinţe noi, cu două camere. Or această perioadă s-a redus acum la jumătate, susţine reprezentantul Coldwell Banker Affiliates of Romania. „Cerere există. Dacă ai un produs bine adaptat, de la amplasare, preţ, suprafeţe şi finisaje până la politica de preţ, o strategie şi o echipă bună de vânzări, poţi face business astăzi în piaţa rezidenţială. Poţi vinde aproape integral un proiect până la finalizarea sa”, susţine Andrei Sârbu.

    Când se termină criza?

    Indicatorii economici pozitivi vehiculaţi în media sunt semn bun, însă reflectarea acestora în viaţa de zi cu zi apare cu întârziere, îndeosebi în rândul celor cu venituri scăzute.Astfel, chiar dacă starea generală se apropie de o zonă de stabilitate, reducându-se tensiunea şi confuzia, românii fac prognoze pentru viitor cu precauţie, completeză reprezentanta 360insights. „Cu toate că lucrurile se îmbunătăţesc uşor, românii spun că mai sunt necesari, în medie, peste şase ani pentru ca recesiunea să dispară complet”, afirmă Manuela Dănilă. Segmentul celor optimişti, ce speră într-o revenire mai rapidă, de până în trei ani, rămâne reprezentat de tineri şi cei cu statut social mai bun, pe când umbra de pesimism apare în rândul vârstnicilor (55-64 de ani), care văd rezolvarea după un orizont larg de timp, de peste zece ani. În mod similar, cei cu venituri scăzute simt că perioada de criză necesită o perioadă mai mare de şase ani pânăce starea de echilibru va ajunge şi la ei.

     

  • Copii care au făcut înconjorul lumii pe apă

    În 1974 actorul Gregory Peck producea filmul “The Dove”, regizat de Charles Jarrott, care spune povestea tânărului Robin Lee Graham, primul adolescent pornit în jurul lumii. Graham a călătorit timp de cinci ani şi şi-a început călătoria la 16 ani, cu un vas de 20 de metri şi cu două pisici la bord, Joliette şi Suzette (în timpul călătoriei a pierdut dar a şi căpătat alte pisici, aşa că la final îl însoţeau Kili, Pooh şi Piglet).

    În 1969 Graham a vândut yachtul “Dove” în Insulele Virgine şi şi-a continuat drumul cu mai marele “Return of Dove”. În timpul călătoriei Robin Graham s-a căsătorit (în Africa de Sud) iar fiica sa, Quimby, s-a năcut la două luni după ce şi-a terminat călătoria. A scris, desigur, şi nu una, ci două cărţi, iar filmul îi romanţează îndeajuns de mult experienţa pentru a-l transforma într-un personaj. “Dove” s-a scufundat în 1989 în timpul uraganului Hugo, iar “Return of Dove” este undeva în Hawaii. 

    Laura Dekker este cea mai tânără persoană care a navigat în jurul lumii, între ianuarie 2011 şi ianuarie 2012; avea, la terminarea călătoriei, 16 ani şi 4 luni. Autorităţile olandeze au intervenit încă înainte de începerea călătoriei şi un tribunal a oprit proiectul o bucată de vreme, şi după un şir întreg de evenimete, tânăra a plecat din Antile.

    Vasul Laurei se numeşte Guppy, are 12 metri şi este special echipat pentru călătorii de o asemenea anvergură. Vârsta i-a făcut probleme tinerei nu numai în Olanda, ci şi alte ţări, iar recordul de cea mai tânără navigatoare în jurul lumii nu este recunoscut de Guiness World Records.

  • Rocada mică în FMCG

    În 2015 Albalact a urcat pe cea mai înaltă treaptă a podiumului producătorilor de lactate, depăşind rezultatele financiare înregistrate de Danone România anul trecut. Chiar dacă producătorul francez a revenit pe creştere anul acesta, nici afacerea controlată de Raul Ciurtin n-a stat pe loc, ci a bifat plusuri, deci este de aşteptat ca ordinea pe podium să se păstreze. Schimbări de clasament la fel de spectaculoase nu s-au regăsit în niciun alt segment al pieţei de bunuri de larg consum.

    „Albalact este deja lider de piaţă”, spunea persoana cu care am avut ultimul interviu din 2014,înainte de începerea vacanţei de iarnă. Am preluat ca atare informaţia, lansată off-the-record la acea vreme (implicit, tratată ca atare). Informaţia nu putea fi verificată atunci ci doar după ce Albalact şi Danone şi‑au publicat rezultatele oficiale. Atunci s-a văzut că piaţa lactatelor, cu o valoare anuală estimată la 4 miliarde de lei, are un nou lider. Albalact a înregistrat anul trecut o cifră de afaceri de 475 de milioane de lei, în creştere faţă de 2013 (423 milioane de lei), iar profitul a crescut şi el, ajungând la 12,3 milioane de lei, faţă de 8,4 milioane de lei în 2013. Cifra de afaceri a Danone, în schimb, a scăzut de la 481 milioane de lei în 2013 la 456 de milioane de lei anul trecut, iar pierderile raportate au crescut, de la 5 milioane de lei la 16 milioane de lei, în acelaşi interval. În primul semestru al anului, Danone a realizat o cifră de afaceri de 230 de milioane de lei, în scădere cu 1,6% faţă de perioada similară a anului anterior; a raportat însă un profit net de 13,8 milioane de lei. Albalact îşi continuă creşterea, plusul estimat pentru 2015 fiind ceea ce Stephane Batoux, directorul general al Albalact, numeşte high single digit, adică un procent apropiat de 10%.

    Albalact este singura afacere controlată de investitori români în topul producătorilor din industria laptelui; francezi, greci şi nemţi (Danone, Friesland Campina, Fabrica de lapte Braşov, Delaco, Hochland, Dorna, Covalact) deţin felii importante din această industrie, abia pe locurile nouă şi zece, în funcţie de cifra de afaceri, mai aflându‑se businessuri locale (Simultan şi Lactag).

    Diametral opus se plasează antreprenorii români în industria cărnii, pe care o domină clar, iar prezenţa străinilor este mult mai slabă. Firme ca Avicola Bacău, Transavia, Cris-Tim, Aldis, Meda au poziţii puternice. Afacerile producătorilor din industria alimentară au primit o importantă gură de oxigen, odată cu reducerea TVA, de la 24% la 9%, la jumătatea acestui an. Primele date despre impactul acestei măsuri au fost anunţate încă din iulie de compania de cercetare de piaţă Nielsen şi indicau un avans de 17% al consumului de alimente în primele două săptămâni după aplicarea acestei decizii. „Efectul reducerii TVA este major şi a fost văzut de noi clar în creşterea din ultimele patru luni. Măsura este cert pozitivă, iar creşterea vânzărilor se datorează atât majorării consumului, cât şi unui proces de «albire» a vânzărilor de retail. Cred că reţelele mari au înţeles oportunitatea şi au transmis această reducere către consumator. Şi toată lumea a beneficiat de asta“, a declarat pentru ZF Dan Minulescu, CEO al Macromex, un grup cu afaceri de peste 100 de milioane de euro.
    Din suma totală pe care românii ar fi putut să o economisească în urma unor preţuri mai mici, 76% a fost reintrodusă în circuitul cumpărăturilor de larg consum, arată un studiu realizat de compania de cercetare de piaţă GfK despre impactul scăderii TVA. Mai mult de jumătate din această sumă a fost direcţionată către produsele alimentare şi băuturile non alcoolice. 17 procente au mers către zona produselor nealimentare – produse de îngrijire personală şi de îngrijire a casei. Restul sumei a rămas în buzunarul românilor, fie pentru alte cheltuieli, fie pentru economisire.

    Pâinea şi produsele de panificaţie au fost primele care au beneficiat de reducerea TVA, încă din 2013, iar pe parcursul a doi ani – din toamna acelui an până în toamna lui 2015 – populaţia a cheltuit pe pâine mai puţin cu jumătate de miliard de euro, potrivit calculelor făcute de Aurel Popescu, preşedintele Rompan, patronatul din industria de morărit şi panificaţie care reuneşte entităţi de profil cu afaceri de 1,5 miliarde de euro; piaţa de morărit şi panificaţie se ridică la peste 3 miliarde de euro. Mai mult, începând cu 1 ianuarie 2016, TVA pentru celelalte produse urmează a fi redusă de la 24% la 20%.

    Î

  • Românul desemnat antreprenorul anului în Italia. A construit o afacere de 16 milioane de euro mizând pe dorul de casă al conaţionalilor

    Florin Simon, singurul român desemnat antreprenorul străin al anului în Italia, face parte din primele generaţii de emigranţi care au luat drumul Vestului în anii ’90. În două decenii, a construit o afacere de 16 milioane de euro mizând pe dorul de casă al românilor din Italia.

    “Aveţi de mers 10 staţii cu metroul, 16 staţii cu autobuzul şi 200 de metri pe jos“ – aşa au sunat indicaţiile pe care le-am primit la telefon pentru a ajunge din centrul Romei până la depozitul lui Florin Simon, antreprenorul numit în urmă aproximativ trei ani omul de afaceri al anului în Italia, singurul premiu acordat antreprenorilor imigranţi din Italia, de compania de transfer de bani MoneyGram.

    Sosit în Peninsulă în urmă cu 18 ani, Florin Simon a pus bazele unei companii de import şi distribuţie de produse fabricate în România care ajung la românii răspândiţi în toată Italia. Afacerea totalizează în prezent venituri de 16 milioane de euro şi are 50 de angajaţi, toţi români. Denumită simbolic Roma..nia SRL, compania lui Simon a îndeplinit toate cele cinci criterii pentru câştigarea titlului de „cel mai bun antreprenor“: creştere, număr de angajaţi, inovaţie, tineri antreprenori şi responsabilitate socială.

    În drum spre depozitul lui Florin Simon, semnele că te apropii de o mică Românie sunt evidente de la staţia de metrou Rebibbia, în nordul Romei, unde vezi la tot pasul afişe cu apartamente de închiriat în limba română. Depozitul, întins pe o suprafaţă de 3.000 de metri pătraţi, se află într-o zonă industrială din Roma, poartă în poartă cu un depozit al producătorului italian de cafea Lavazza, departe de Forul Roman, de Vatican şi, în general, de ochii turiştilor. Chiar dacă era o zi de sâmbătă, Florin Simon a fost bucuros să acorde un interviu între două întâlniri de afaceri şi a fost încântat să răsfoiască o revistă Business Magazin în care a găsit întâmplător şi povestea antreprenorială a lui Adrian Gârmacea, fondatorul Electric Plus şi al brandului Barrier, originar, la fel ca şi el, din zona Moldovei. Sunt prieteni şi, potrivit lui Simon, se gândeau chiar să colaboreze, dar afacerea românului stabilit în Italia se concentrează deocamdată exclusiv pe produsele alimentare.

    „Povestea mea este lungă, aş putea spune că poate fi cuprinsă într-o carte“, şi-a început Simon discursul presărat cu oftaturi dese şi zâmbete modeste. Începe cu concluziile: a sosit singur la Roma în 1996, la 26 de ani, dar acum alături de el se află părinţii săi, soţia sa, Monica, fără de care spune că nu şi-ar fi putut construi afacerea, şi cei doi copii, unul în vârstă de 19 ani, student la Economie şi Management în Roma, şi un băieţel de 12 ani, elev pasionat de fotbal.

    Spiritul antreprenorial al lui Simon a început să se manifeste când avea puţin peste 20 de ani, în Bacău: „Făceam tot comerţ, adică luam de aici – vindeam acolo, vindeam nişte măsuţe găsite prin târgurile la care mergeam zilnic: la Roznov, la Târgu-Frumos, la Bucureşti“. Şi-a încercat apoi norocul cu un bar şi, pentru că lucrurile nu mergeau bine, a decis să plece în Italia cu gândul de a economisi banii de care afacerile lui aveau nevoie ca să funcţioneze. „Am venit în Italia pentru că aveam aici o rudă îndepărtată care mi-a spus că îmi poate oferi un pat. Era bun şi acesta, nu am fost nevoit să dorm pe sub poduri sau prin vagoane, cum s-a întâmplat cu alţi conaţionali“, îşi aminteşte Simon.

    Cele patru luni care au urmat au fost însă printre cele mai grele din viaţa sa: posturile erau blocate, mai ales în domeniul construcţiilor, din cauza Mani Pulite, una dintre cele mai vaste operaţiuni anticorupţie din Europa Occidentală postbelică, în care a fost dezvăluită lumea afacerilor murdare din spatele sistemului politic italian. După patru luni a reuşit să îşi găsească un loc de muncă pe un şantier, tot prin intermediul unei cunoştinţe. „Ţin minte că eram foarte descurajat şi aş fi vrut să mă întorc“, spune Simon. Dar nu se putea întoarce din cauza unui împrumut de 1.000 de dolari pe care trebuia să îl returneze cu dobândă. „Momentele în care vii sunt foarte grele, te gândeşti numai la familie şi îţi spui «Ce bine era acasă!».“ A început să lucreze ca salahor (ajutor de zidar – n.r.), muncă ce îi asigura un câştig zilnic ce echivalează astăzi cu suma de 25 de euro. „Era o experienţă nouă şi nu îmi plăcea, niciodată nu m-am gândit că o să lucrez în construcţii, nici nu mă uitam la domeniul acesta când eram în România.“

    Spera însă să strângă 10.000 de dolari într-un an, cu care să se întoarcă în România şi să îşi continue afacerile. După un an însă, a realizat că nu reuşeşte să economisească nici măcar suma pe care o împrumutase din cauza cheltuielilor pe chirie şi hrană. „După un an de zile începusem să mă obişnuiesc şi să îmi dau seama că, dacă nu ştiu chiar nimic, o să rămân salahor toată viaţa, iar visurile mele nu se vor putea adeveri niciodată“, rememorează el momentul când a conştientizat că s-ar putea să stea în Italia mai mult decât îşi propusese. I-a venit astfel ideea de a-şi face o firmă de renovări, la modă la vremea aceea în Peninsulă. Pentru a face acest lucru, trebuia să cunoască meseria, astfel că a început să se implice tot mai mult în activităţile firmei de construcţii în care era angajat.

    Ulterior s-a angajat într-o altă firmă, nişată pe ceea ce îşi dorea el să facă – rigips, pereţi falşi, tavane – , iar după trei ani consideră că „a început să înveţe“. O altă problemă de care s-a lovit în întemeierea unei firme era însă lipsa documentelor care să îi asigure şederea legală în ţară. „Mă gândeam că niciodată nu o să mă pot realiza. Italia era o ţară care nu îţi oferea prea multe şi trebuia să răzbaţi singur.“ A reuşit să îşi facă documentele în anul 2000, datorită soţiei. Sosită şi ea în Italia la un an după soţul său, a început să lucreze în cadrul unor familii care au ajutat-o să îşi facă documentele mult mai repede şi astfel au intrat amândoi în legalitate.

  • Anunţul Wizz Air pentru România: Compania a lansat o nouă cursă. Bilete la 99 de lei! Vedeţi pe ce rută

    Compania aeriană low-cost Wizz Air a lansat, săptămâna trecută, primul zbor pe ruta Bucureşti – Glasgow. Zborul inaugural a avut loc vineri seară, iar noua rută va fi operată de două ori pe săptămână în timpul sezonului de iarnă, în zilele de luni şi vineri, urmând ca în cel de vară, care va începe la sfârşit de martie, cursa să fie operată în zilele de marţi şi duminică.      

    Glasgow este cel mai mare oraş al Scoţiei, al treilea din Marea Britanie şi cel mai mare port din Regat, dar şi locul unde se află faimoasa Universitate din Glasgow. Cu un patrimoniu istoric şi cultural vast, oraşul atrage în fiecare an o mulţime de turişti din întreaga lume, în timp ce dezvoltarea mediului de afaceri, dar şi statutul său de cea mai mare piaţă din Scoţia, generează multe călătorii în scop de afaceri.

    Wizz Air oferă 39 de rute spre 14 ţări din Bucureşti, care devine primul oraş din România conectat la a treia cea mai mare metropolă din Marea Britanie. Biletele pentru noua rută încep de la 99 de lei (pe un singur segment, cu toate taxele obligatorii incluse).

  • Aspirelo Cluj: „Vom face pasul şi spre alte oraşe”

    Investiţia iniţială se ridică la 100.000 de euro, în proporţie de 95% bani europeni, şi a creat şapte noi locuri de muncă. Cea mai mare parte a sumei a fost direcţionată spre achiziţia de echipamente premium de ultimă generaţie: aspiratoare pentru praf şi lichide, aspiratoare cu injecţie-extracţie pentru curăţat covoare şi mochete, generatoare de spumă, maşini de spălat cu jet de aburi (140 °C) şi aspirare, maşini de spălat, frecat şi aspirat diferite tipuri de suprafeţe şi pardoseli etc.

    Serviciile lui Aspirelo sunt disponibile în Cluj începând cu luna decembrie pentru sedii de firmă, agenţii bancare, show-room-uri cu vânzare, birouri sau cabinete, redacţii ale instituţiilor de presă, clădiri de birouri, indiferent de dimensiuni, magazine şi centre comerciale, depozite sau spaţii logistice etc.

    Aspirelo deţine tehnologia şi know-how-ul necesare pentru curăţenia generală în interiorul clădirilor pe orice tip de suprafaţă. În perioada următoare, vor fi disponibile şi servicii de curăţare, cosmetizare şi întreţinere a faţadelor şi a spaţiilor exterioare conexe clădirilor.

    „Ne bucurăm că am reuşit să creăm la Cluj 7 noi locuri de muncă pentru persoane defavorizate, care au beneficiat de cursuri de calificare şi au devenit angajaţi profesionişti, de mare nădejde. Treptat, vom face pasul şi spre alte oraşe.”, a spus Ana Băg, managerul de proiect al Aspirelo.

    Despre „Aspirelo”:

    „Aspirelo” este un brand al Total Quality Cleaning S.R.L., companie înfiinţată prin intermediul proiectului „SES – Societăţi pentru economie socială”, cofinanţat din Fondul Social European prin Programul Operaţional  Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane 2007-2013, „Investeşte în oameni!”. Prin activitatea desfăşurată, compania îşi propune susţinerea economiei sociale prin crearea de locuri de muncă pentru persoanele defavorizate.

    Informaţii suplimentare pe www.aspirelo.ro şi pe pagina de Facebook www.facebook.com/aspirelocluj.

  • Personalitatea anului: Horia Ciorcilă, preşedintele Băncii Transilvania

    În urmă cu 23 de ani, pe malul Someşului, 13 oameni începuseră să construiască în două camere înghesuiteun vis al unui antreprenor. La începutul lunii decembrie 2015 şi la un an distanţă de cea mai curajoasă tranzacţie din bankingul românesc, Horia Ciorcilă stă în sediul din Băneasa al instituţiei care s-a aşezat pe locul al treilea în topul băncilor româneşti, de unde coordonează 6.000 de angajaţi, peste 2 milioane de clienţi, 600 de sucursale şi povesteşte despre deciziile care l-au făcut personalitatea anului 2015.

    „CEL MAI BUN MOMENT“.

    Banca Transilvania trăieşte acum cel mai bun moment al ei, sintetizează Horia Ciorcilă, antreprenorul care a dezvoltat în ultimii 23 de ani Banca Transilvania: „Am finalizat o achiziţie grea, pe care o vom încheia în ultimele zile ale lui 2015, şi avem de partea noastră toate atuurile pentru a mai face şi alte preluări. Chiar m-aş mira dacă nu vom încheia în curând o altă achiziţie“.
    Locul în care se află acum Horia Ciorcilă şi strategia sa pentru Banca Transilvania este cel mai dorit de către orice om din business: banca are capital, are încrederea clienţilor şi fac parte din top trei al industriei în care activează. „Dacă aş mai cumpăra acum o altă bancă? Da, noi suntem acum în poziţia în care ne uităm activ la orice altă oportunitate, dar şi la investiţii în zona de tehnologie şi de digitalizare; ne uităm la posibilitatea unei bănci digitale şi vrem să automatizăm cât mai multe din procesele către clienţi. Este vorba şi despre importanţa achiziţiilor sau a investiţiilor, dar mai ales este vorba despre a fi mereu în mişcare.“

    Mereu în mişcare sună ca o deviză corporate care poate rămâne scrisă într-un set de valori fără a mai fi pusă în practică odată ce compania creşte şi devine o corporaţie. Horia Ciorcilă ţine însă să menţioneze că sentimentul de pe malul Someşului nu i-a dispărut şi că se simte acum la cârma băncii cum se simţea în urmă cu 12-13 ani, când construia Astral (compania de cablu care era în 2005 lider de piaţă, în momentul când a fost vândută către UPC, în tranzacţia de 420 de milioane de euro, una dintre cele mai mari tranzacţii din zona tehnologiei din România). „Banca Transilvania nu a mai fost niciodată într-o poziţie atât de bună. Eu personal am mai fost într-o poziţie similară când dezvoltam Astralul: la începutul anilor 2000 am cumpărat cam 70 de companii ca să construim Astralul. Dincolo de creşterea organică a unei companii de cablu normală într-o piaţă în curs de dezvoltare, am construit şi am achiziţionat continuu, apoi am făcut un proces de branding integrat. În 2000-2001 am schimbat logo-ul, identitatea corporativă şi strategia de marketing şi atunci am început să creştem accelerat.

    În acel moment, Astral era lider de piaţă, iar RCS&RDS era pe locul al doilea. Noi am vândut (Astralul), care a devenit ulterior parte a unei multinaţionale, cu tot ceea ce înseamnă apartenenţa la o multinaţională, iar între timp RCS&RDS, care a rămas o companie antreprenorială, a continuat să crească accelerat şi a ajuns lider de piaţă. RCS&RDS este astăzi de 5-6 ori mai mari decât era acum 11 ani, când era foarte mare oricum. Ei şi-au păstrat spiritul de companie antreprenorială, care e o chestiune de ADN, posibilă atunci când antreprenorul fondator îşi păstrează poziţia de lider şi de acţionar în companie. La Banca Transilvania vorbim despre exact acelaşi ADN. Când porneşti cu 13 oameni înghesuiţi în două camere de pe malul Someşului, porneşti ca să faci lucruri mari. Când porneşti, la 30 de ani, cu operaţiunile viitorului Astral dintr-un cămin de studenţi din Bucureşti, cu încasările localizate într-o uscătorie de la un parter de bloc şi cu locul de muncă la propriu pe blocuri, porneşti pentru că ai văzut o oportunitate. Eu am abandonat repede lucrul la stat, în 1990 am renunţat şi am explorat orice oportunitate. Însă am prins un context pe care generaţia celor care au acum 30 de ani nu îl mai poate prinde. Sunt contexte istorice, care se întâmplă după războaie şi revoluţii. E foarte greu antreprenoriatul în ziua de azi, dar mai ales e greu să faci antreprenoriat mare, în valoare de multe milioane. Ai nevoie de o motivaţie foarte puternică.“

    Motivaţia puternică pe care o are acum Horia Ciorcilă este să nu se oprească şi să continue să crească, bazându-se în special pe faptul că se află într-o poziţie favorabilă, dar şi pe tendinţa de concentrare a pieţei bancare. În primul semestru al anului curent, sectorul bancar a adus România în topul regional al celor mai mari tranzacţii. Tranzacţia prin care grupul italian UniCredit a achiziţionat participaţia omului de afaceri Ion Ţiriac la banca care timp de opt ani i-a purtat numele a fost estimată la 770 milioane de dolari. Banca Transilvania a cumpărat Volksbank, UniCredit a cumpărat de la RBS portofoliul de retail şi corporate, iar OTP Bank a preluat integral Millennium Bank. Şi grupul cipriot Bank of Cyprus se află în proces de lichidare a operaţiunilor locale, banca vânzând deja portofoliul de retail către Marfin Bank.