Tag: vizita

  • Cele mai bune oraşe de vizitat în 2017 – GALERIE FOTO

    Bordeaux, noua destinaţie culinară a Franţei, numit oraşul nr. 1 al lumii în 2017. Principalele motive pentru care cei de la Lonely Planet au ales Bordeaux sunt noua experienţă turistică pe care acest oraş o oferă de anul acesta, Cité du Vin, o adevărată “revoluţie gastonomică”, dar şi viitoarea linie feroviară de mare viteză, scrie Gustarte.ro

    Al doilea cel mai bun oraş pe listă este Cape Town, datorită noilor atracţii culturale, precum Zeitz Museum of Contemporary Art Africa. Podiumul este completat de Los Angeles, cu 50 de noi hoteluri în construcţie şi o uriaşă expansiune a reţelei de metrou.

    1. Bordeaux, Franţa

    2. Cape Town, Africa de Sud

    3. Los Angeles, SUA

    4. Mérida, Mexic

    5. Ohrid, Macedonia

    6. Pistoia, Italia

    7. Seul, Coreea de Sud

    8. Lisabona, Portugalia

    9. Moscova, Rusia

    10. Portland, SUA

    Mai multe despre Bordeaux puteţi citi pe www.gustarte.ro

  • Cele mai bune oraşe de vizitat în 2017 – GALERIE FOTO

    Bordeaux, noua destinaţie culinară a Franţei, numit oraşul nr. 1 al lumii în 2017. Principalele motive pentru care cei de la Lonely Planet au ales Bordeaux sunt noua experienţă turistică pe care acest oraş o oferă de anul acesta, Cité du Vin, o adevărată “revoluţie gastonomică”, dar şi viitoarea linie feroviară de mare viteză, scrie Gustarte.ro

    Al doilea cel mai bun oraş pe listă este Cape Town, datorită noilor atracţii culturale, precum Zeitz Museum of Contemporary Art Africa. Podiumul este completat de Los Angeles, cu 50 de noi hoteluri în construcţie şi o uriaşă expansiune a reţelei de metrou.

    1. Bordeaux, Franţa

    2. Cape Town, Africa de Sud

    3. Los Angeles, SUA

    4. Mérida, Mexic

    5. Ohrid, Macedonia

    6. Pistoia, Italia

    7. Seul, Coreea de Sud

    8. Lisabona, Portugalia

    9. Moscova, Rusia

    10. Portland, SUA

    Mai multe despre Bordeaux puteţi citi pe www.gustarte.ro

  • Cum sunt produse bomboanele care au ajuns şi în spaţiu – GALERIE FOTO

    Majoritatea dintre noi ştiu sau au gustat bomboanele M&M, dar puţini ştiu şi cum sunt produse. Business Insider a vizitat fabrica Mars Chocolate North America din New Jersey, locul unde 50% din pungile M&M vândute în SUA sunt produse.

    Campusul Mars Chocolate North America a fost deschis în 1958, iar acolo lucrează 1200 de oameni. Bomboanele M&M au fost create de Forrest E. Mars, fondatorul imperiului Mars, în 1941 şi, de asemenea, bomboanele au avut onoarea de a fi primele bomboane în spaţiu (1982), potrivit Business Insider.

    “Amesterea şi topirea ciocolatei sunt elemente cheie”, a spus Leighanne Eide, directorul fabricii. Apoi ciocolata trece printr-un proces de răcire şi modelare. Apoi după ce sunt răcite, bomboanele primesc culorile specifice. Culorile galben, roşu, verde, maro, orange există încă de la înfiinţare, albastru fiind adăugat în 1995.

    Fabrica se întinde pe 140.000 mp şi aici se produc milioane de M&M s în fiecare zi. “Mirosul îţi intră în haine şi ar putea fi plăcut acum, dar odată ce ajungi acasă miroase mai degrabă ca laptele stricat”, a mai spus Eide. “Nu putem da toate detaliile despre producţie. De exemplu, toată lumea vrea să ştie cum punem “M”-ul pe fiecare bomboană. Asta încă este top secret”

    Pentru a vedea producţia pas cu pas vedeţi galeria foto

  • Oraşele din România, prezente în primele 10 oraşe europene ce merită vizitate în 2017

    Oradea se clasează în premieră în Top 10 cele mai convenabile destinaţii europene ce merită vizitate în 2017, pe locul 7, inaintea Sibiului care anul trecut era pe locul 6, iar in acest an a cazut pe locul 10, conform clasamentului Top Value, efectuat anual de trivago.ro

    Cu un indice de 97,07%, Oradea se află în premieră în acest clasament, preţul mediu de cazare fiind de 193 lei pentru o noapte.

    Clasament Top Value:

    1. Mostar (Bosnia Hertegovina) 
    2. Novi Sad (Serbia)
    3. Veliko Tarnovo (Bulgaria)
    4. Suzdal (Rusia)
    5. Levov (Ucraina)
    6. Eger (Ungaria
    7. Oradea (Romania)

    Braşovul se află în acest clasament pe locul 15, cu 96,39%, înainte de Trapani (Italia), Goreme (Turcia) şi Kazan (Rusia).

    Cititi mai multe pe www.infooradea.ro

    Sursa foto infooradea.ro

     

  • Turiştii, boala destinaţiilor turistice

    City break-urile au devenit un hobby veritabil pentru mulţi europeni şi nu numai. Însă odată cu numărul tot mai mare de turişti s-a format un nou curent: locuitori din oraşe precum Berlin, Praga sau Barcelona se revoltă, pentru că vor să ”respire“ cultură locală. Cu localnici sufocaţi şi deranjaţi de hoardele de turişti, protestele din marile oraşe stau să explodeze din clipă în clipă.

    Sunt multe modalităţi de a face o impresie proastă într-o ţară străină, iar Martin, un tip de 24 de ani din California, a ales una dintre metodele cu cele mai mari şanse de a-i supăra pe localnicii oraşelor vizitate. Tânărul militar american, mare iubitor de distracţie, şi-a propus să colinde Europa şi a pornit la drum înarmat doar cu recenzii foarte bune. Aşadar, nu a stat pe gânduri, ci a petrecut pe străzile din Barcelona, într-un apartament de vacanţă din Ibiza şi pe un iaht de unde muzica răsuna în noapte. A doua zi dimineaţa are de gând să plece la Praga, dar mai întâi vrea să-şi facă drum şi prin Berlin, pentru a participa la faimoasa petrecere de băut dintr‑un club în altul – Original Berlin Pub Crawl.

    Martin, care poartă încălţări cu lumini intermitente, a băut deja patru beri şi două shoturi de tequila pentru a prinde curaj. Original Berlin Pub Crawl este un fel de excursie cu ghid în trei pub-uri şi un club, unde se testează diversele tipuri de băuturi specifice. The Pub Crawl începe în fiecare seară la ora 10 la un hostel de lângă Alexanderplatz, unde participanţii îşi fac încălzirea – primesc câte un shot de lichior gratis pentru fiecare bere sau cocktail pe care îl beau. În al doilea pub distracţia trece la nivelul următor: petrecăreţii îşi toarnă alcool de mentă din sticlă direct în gură. Organizatorul, un om de afaceri irlandez stabilit în Berlin, oferă astfel de tururi în alte 12 oraşe europene. Grupul este relativ mic în ziua respectivă; mic însemnă totuşi în jur de 80 de persoane, iar în weekenduri numărul lor creşte vertiginos, depăşind 200 de amatori de astfel de distracţii. Printre aceştia se numără britanici minori care beau vodcă ieftină în timpul deplasării de la un pub la altul, americani încântaţi de faptul că alcoolul pe străzi este permis în Europa şi trei germani tatuaţi din Saxonia care fac concurs de râgâit.

    Ajunşi în metrou, grupul se află în cea mai bună formă, iar „Olé, Olé, Olé” este cea mai inofensivă melodie pe care o interpretează; se poate spune că suporterii de fotbal sunt îngeri în comparaţie cu aceşti oameni. Astfel de evenimente cimentează reputaţia de oraş al petrecerii pentru Berlin, iar în acelaşi timp îi deteriorează imaginea. „Exact genul acesta de activităţi nu ni le dorim. Este un coşmar”, spune Burkhard Kieker, şeful turismului din Berlin. În general este foarte greu să te înţelegi cu turiştii, iar de când excursiile spre destinaţii mai apropiate sau mai îndepărtate au devenit o distracţie naţională, locuitorii din toate oraşele populare se plâng de lipsa de ospitalitate din zonele în care locuiesc, tendinţă care a devenit din ce în ce mai accentuată. Afacerile oraşelor cu astfel de turişti sunt înfloritoare, din Asia, în America de Sud, chiar şi Europa, unde numărul turiştilor a crescut cu aproape 40% din 2005 până în 2014. Oraşele germane precum München au înregistrat chiar şi mai mulţi turişti în această perioadă, iar unele companii, precum retailerul de cafea Tchibo sau discounterul alimentar Aldi, şi-au crescut afacerile datorită tursimului. Promovarea este suţinută şi de companii precum Airbnb, care pune la dispoziţie cazări într-o piaţă deja suprasaturată. Spre exemplu, numărul de spaţii unde un turist poate să se cazeze este foarte mare în Paris, unde apartamentele disponibile sporesc cu aproape 50% numărul de locuri de cazare faţă de hoteluri.

    Lucrurile se mişcă: pentru industria turismului, pentru călători şi pentru furnizorii de locuinţe. Dar localnicii sunt intrigaţi, mai ales în oraşele europene dens populate, acolo unde atracţiile sunt adesea concentrate într-o zonă de câţiva kilometri pătraţi, de pildă în Barcelona, Praga şi Salzburg. Destinaţiile turistice resimt mulţimile de turişti ca pe o boală; rezidenţii fug din acele zone, iar micile afaceri, cum ar fi brutăriile sau diversele magazine alimentare, dispar odată cu ei, fiind înlocuite cu magazine de suveniruri şi spaţii de schimb valutar. Cartiere din centrul oraşului au devenit din ce în ce mai pustii. Ceea ce prevestea scriitorul german Hans Magnus Enzensberger în urmă cu 60 de ani în tratatul său „O teorie a turismului” pare să se adeverească; el susţinea că turiştii, prin simpla lor prezenţă, ameninţă şi distrug exact ceea ce caută, adică originalitatea şi culoarea locală. Vizitatorul caută tot timpul noutatea, senzaţii tari şi atracţii, iar când ajunge la destinaţie îi ia din puritatea sa, din mister, şi o comercializează. Acesta este motivul pentru care turistul se află mereu în căutare de destinaţii necunoscute. Un exemplu concludent este Veneţia, un oraş care şi-a pierdut magia. Din 1980, populaţia a scăzut de la 120.000 la doar 60.000. În schimb, 80.000 de turişti individuali şi nave de croazieră vizitează oraşul zilnic. „Veneţia a fost în mare parte «mumificată» şi transformată într-un peisaj al unei cărţi poştale în mişcare”, a scris publicaţia Frankfurter Allgemeine Zeitung.

    Pentru a-şi proteja oraşul de la o soartă similară, locuitorii din oraşele europene se răzvrătesc. Cei mai hotărâţi sunt cei din Barcelona, unde boomul turistic a început odată cu Jocurile Olimpice din 1992. Capitala regiunii Catalonia s-a reinventat pentru evenimentul global, urbaniştii şi arhitecţii au construit clădiri futuriste şi o plajă lungă de nisip care a transformat comunitatea de pescuit Barceloneta într-un loc de joacă. Pentru a atrage vizitatorii, restaurantele de pe faleze şi din centru au afişe cu imaginile îmbietoare şi neoane aprinse. Însă, dincolo de plajă, pe străzile înguste ale Barcelonetei, locuitorii protestează împotriva mulţimilor de turişti agăţând la ferestre steagurile districtului lor, imagini ale unei bărci cu pânze şi un far pe un fond galben-albastru; la tot pasul pot fi văzute bannere cu sloganuri precum: „Nu avem apartamente pentru turişti!”. Au existat demonstraţii repetate de-a lungul anilor, începând cu anul 2014, după ce trei turişti italieni dezbrăcaţi s-au plimbat printr-un supermarket, bănuindu-se atunci că erau cazaţi în apartamente de vacanţă.

  • Oraşele care au interzis circulaţia maşinilor. Sunt vizitate anual de milioane de turişti

    Maşinile sunt responsabile pentru o bună parte din poluarea şi smogul care sufocă oraşele moderne. În schimb sunt aşezări urbane unde a conduce o maşină este strict interzis prin lege. Este vorba despre oraşe unice prin stilul de viaţă dar şi zestrea istorică, care atrag anual milioane de turişti.

    Pe întreg mapamondul există oraşe în care unele zone au circulaţia autovehiculelor restricţionată, în schimb sunt şi aşezări urbane unde plimbarea cu maşina este complet interzisă. Unele au făcut-o pentru a păstra integritatea istorică a aşezării în timp ce în altele a circula cu maşina este un lucru absolut imposibil.

    Unul dintre oraşele cele mai cunoscute pentru lipsa maşinilor este Veneţia. Capitala provinciei cu acelaşi nume din nordul Italiei a fost declarată patrimoniu UNESCO încă din anii ’70. Veneţia cuprinde 118 insule iar circulaţia pe insule se face prin sistemul de canale, 175 la număr, şi care au o lungime de 38 de kilometri. Străzile înguste sunt parcurse pe jos, iar traversarea canalelor se face fie cu barca, fie pe unul dintre cele peste 300 de poduri ale oraşului. Veneţia este legată de continent printr-un pod de cale ferată construit în 1846 dar, odată ajunşi pe peron, oraşul trebuie vizitat pe jos sau cu gondola. Distribuţia mărfurilor se face tot cu ajutorul ambarcaţiunilor de mici dimensiuni, cu motoare, în timp ce turiştii sunt familiarizaţi cu călătoriile cu vaporetto.

    Pe locul doi ca notorietate stă “Veneţia Nordului”. Oraşul Giethoorn din Olanda este un alt exemplu de aşezare urbană care a preferat canalele în locul străzilor pietruite. Motivul este legat de industria din zonă. Canalele s-au format după ce în regiunea mlăştinoasă a fost descoperită turba, o varietate de cărbune inferior folosit mai ales în perioada de industrializare. Circulaţia în zonă se realizează tot cu ajutorul bărcilor, fie că este vorba de cele tradiţionale, pentru care optează în special turiştii, fie de bărcile cu motoare, folosite de localnici. În zona veche a oraşului au fost introduse recent şi pistele de biciclete. Chiar dacă poartă denumirea de Veneţia Nordului, oraşul Giethoorn este un loc idilic pentru iubitorii de natură, fiind o zonă liniştită, spre deosebire de cosmopolitul port italian. Turiştii chinezi sunt cei care în mod particular s-au îndrăgostit de canalele oraşului olandez, iar sute de mii ajung în fiecare an să se plimbe cu barca prin Giethoorn.

    Cititi mai multe pe www.vocea.biz

  • O fetiţă de 8 ani a găsit cheia succesului: câştigă peste 100.000 de euro pe săptămână

    Faptul că Youtube este o sursă aparent inepuizabilă de bani nu mai reprezintă o surpriză pentru nimeni, însă cei care stau în spatele imaginilor au poveşti de-a dreptul fascinante.

    CharlisCraftyKitchen este un canal de Youtube prin care o fetiţă de 8, pe nume Charli, ani prezintă reţete culinare. Conform estimărilor realizate de compania Outrigger, canalul generează venituri de 127.000 de dolari pe săptămână şi este vizitat de aproape 30 de milioane de oameni lunar.

    Charli a început să filmeze clipuri în 2012, când avea doar 6 ani. Sora ei Ashlee, de 5 ani, are rolul de a testa produsele. Cele două fetiţe au realizat tutoriale pentru o sumedenie de produse, de la biscuiţi Oreo până la diverse feluri de îngheţată.

    Succesul canalului CharlisCraftyKitchen este de apreciat mai ales atunci când este comparat cu cele deţinute de bucătari celebri precum Jamie Oliver. Canalul acestuia a avut, în luna martie, “doar” 7 milioane de vizitatori.

  • Patronate Turism: După 20 de ani depăşim din nou cifra de un milion de turişti pe litoralul românesc

    Aproximativ un milion de persoane au vizitat litoralul românesc, în acest sezon estival, potrivit unei estimări a Federaţiei Patronatelor din Turismul Românesc (FPTR), fapt nemaiîntâlnit în ultimii 20 de ani, crescând atât numărul turiştilor români, cât şi cel al turiştilor din străinătate.

    Reprezentanţii federaţiei au arătat că anul acesta a fost bun pentru hotelierii de pe litoral, cu creşteri înregistrate atât la numărul de turişti români, cât şi al celor sosiţi din străinătate.

    FPTR a organizat, marţi, în staţiunea Neptun, o întâlnire privind analiza acestui sezon estival, întâlnire la care au fost invitaţi reprezentanţi ai ANT, ai autorităţilor locale, ai agenţiilor de turism şi ai hotelurilor de pe litoral.

    „Impresia este de creştere foarte mare datorită lunii august, dar luna mai a fost o lună cu scădere, iar luna iunie a fost cu o creştere foarte mică, de 2 – 3 la sută. Creşteri mari au fost în lunile iulie şi august, de 16 – 17 la sută. Per total, estimat până la sfârşitul acestui sezon, care se va încheia pe 17 septembrie, creşterea este de aproximativ 11 la sută la turişti români şi 10 la sută la turişti străini, ajungând astfel la un 950.000 de turişti români pe litoral şi 50.000 de turişti străini, în structuri clasificate. Este pentru prima oară după 20 de ani când depăşim cifra de un milion de turişti pe litoralul românesc”, a declarat, marţi, în cadrul unei conferinţe de presă, prim-vicepreşedintele executiv al FPTR, Dragoş Răducan.

    Citiţi mai multe pe www.mediafax.ro

  • De la paradigma „tu ştii ce scrie pe cartea mea de vizită?!“ la „hai să îţi spun cine sunt şi de ce vrei să lucrezi cu mine!“

    Nu este un caz singular, iar morala poveştii este aceeaşi – imaginea publică nu se editează în Office; odată rescrisă, nu te mai poţi întoarce la versiunea anterioară, iar consecinţele unei erori de judecată pot împinge foarte repede un brand în derizoriu. În astfel de situaţii, publicul îşi asumă rolul de juriu, judecător şi călău, şi nicio companie nu îşi permite să-i ignore acestuia puterea pe care internetul i-a dat-o.

    Nu întâmplător, dacă în urmă cu doar trei-patru ani brandul personal era pe ultimul loc în topul priorităţilor de comunicare, astăzi aproape că nu există consultant care să nu vorbească despre asta. 

    Brandul nostru – oricât ar fi de personal – este ca o societate listată la bursă: investitorii vor cumpăra acţiuni atât timp cât indicatorii reputaţionali şi de performanţă le dau încredere că fac o investiţie bună. Indiferent dacă suntem o persoană publică sau nu, indiferent de domeniul de activitate sau de nivelul profesional la care am ajuns, stă în puterea noastră să ne administrăm responsabil propria imagine şi să modelăm percepţia celorlalţi în ceea ce ne priveşte. Scopul final fiind, desigur, să ne atingem obiectivele personale şi profesionale pe termen lung.

    În viaţa de zi cu zi, brandul personal are mize concrete: o promovare pierdută în faţa unui coleg nu foarte strălucit; un contract atribuit pe neaşteptate concurenţei; oportunităţi de promovare irosite pentru că o prezentare în public te scoate din zona de confort etc.

    Chiar dacă vom fi tentaţi să ne consolăm cu explicaţii răutăcioase, realitatea este că unii lucrează mai mult la propria lor imagine. Poate că acel coleg proaspăt avansat a ştiut să se promoveze mai bine în interiorul organizaţiei; contractul a fost pierdut nu neapărat în favoarea celei mai avantajoase oferte, ci din cauza strategiei de negociere sau a modului în care concurentul tău a ştiut să îşi construiască credibilitatea şi relaţia de încredere cu acel client; oricâtă experienţă ai avea sau oricât de mare ar fi compania cu care lucrezi, dacă oamenii nu te cunosc personal şi nu te aud vorbind, s-ar putea să nu atragi atâţia clienţi pe cât ai merita.

    Brandul personal construit responsabil, pornind de la valorile de bază, calităţile şi obiectivele personale, face diferenţa dintre succesul pe termen lung şi deriva profesională. Indiferent că eşti antreprenor, freelancer, liber profesionist sau angajat de multinaţională, un proces conştient de branding te ajută să te poziţionezi corect în piaţă, să îţi construieşti credibilitatea şi vizibilitatea în faţa clienţilor potriviţi pentru tine, să lucrezi mai bine cu ceilalţi şi, cel mai important, să obţii acea mulţumire de sine şi satisfacţia că faci lucruri care te definesc şi te împlinesc.

    Pentru a ajunge aici trebuie să te cunoşti, însă, foarte bine. Surprinzător pentru unii clienţi, procesul începe, invariabil, cu un exerciţiu de introspecţie – cu acele întrebări existenţiale de care fugim sau pe care le lăsăm în seama omului de comunicare, pentru formulări standard şi impersonale. Chiar dacă nu avem întotdeauna răspunsurile, trebuie să începem de la „De ce eu (şi nu alţii)?“, „Ce trebuie să ştie lumea despre mine?“ (vs „Ce ştiu şi spun ceilalţi, de fapt?“), „Unde vreau să ajung şi ce trebuie să fac pentru asta?“ sau „Ce mai am de învăţat şi de la cine?“.

    Pentru clienţi, introspecţia poate să pară la început inutilă/ plictisitoare/dificilă/dureroasă/incompatibilă cu aşteptările pe termen scurt. Este greu să conştientizeze importanţa acestui pas şi nevoia de a face ei înşişi, în primul rând, acest efort. În timp, ajung să înţeleagă că nu există şabloane  universale. Brandul personal este, în primul şi în primul rând, despre autenticitate. Niciun consultant sau om de comunicare nu îţi poate spune cine eşti, care sunt valorile tale şi ce misiune ar trebui să ai în viaţă.

    La fel de greu le este unora să înţeleagă de ce brandingul nu îi ajută imediat să bifeze obiective de vânzări sau new business. Răspunsul scurt este pentru că, indiferent de logo-ul companiei de pe cartea de vizită, mai devreme sau mai târziu orice relaţie profesională se reduce la calitatea oamenilor cu care lucrezi. (Şi se întâmplă uneori ca experienţa în sine să nu se ridice la nivelul reputaţiei cu care vine compania din spate…)

    Brandul personal trebuie să demonstreze pe cont propriu şi să inspire încredere – o calitate pe care tot mai multe companii încep să o caute încă de la nivelul junior. Studiile avansate şi universităţile de calibru îşi pierd din relevanţă, angajatorii urmărind să recruteze tineri absolvenţi autentici, cu personalitatea şi valorile potrivite culturii lor organizaţionale. CV-ul trece astfel pe locul doi, în favoarea interviurilor faţă în faţă sau a primei impresii (o companie anunţa de curând că angajează candidaţi care zâmbesc frumos). Capitalul de imagine acumulat în timp devine principala noastră carte de vizită, indiferent de opţiunea profesională pe termen lung. Nu întâmplător, referinţele rămân criteriul nr. 1 în procesul de recrutare.

    Ana-Maria Gavrilă aprofundează domeniul comunicării de aproape 14 ani, prin experienţă în presa economică şi corporate PR. Având convingerea că nu există PR mai eficient decât cel pe care ţi-l faci pe cont propriu, a început, în urmă cu trei ani, să le vorbească tinerilor profesionişti despre puterea brandului personal, în cadrul unor cursuri practice şi sesiuni de consultanţă individuală.

  • “Scoateţi-mă, naibii, din România!”. Impresiile unor turişti americani după o vizită în Cluj-Napoca

    Un cuplu de turişti americani a desfiinţat România pe internet, după o scurtă vizită în Cluj-Napoca. Cei doi au fost profund dezamăgiţi de călătoria cu trenul de la Deva spre capitala Transilvaniei, de oamenii din jur care “put”, dar şi de condiţiile de cazare.

    Cei doi turişti realizează jurnale video de călătorie pe Youtube, sub numele de utilizator The Budget Savvy Travelers. Harry Lesner şi soţia lui, Audrey, au pornit în urmă cu doi ani într-o călătorie în jurul lumii, relatează ziarul Ziua de Cluj.

    Jurnalul postat de ei după o zi petrecută în ţara noastră poarte numele „Lung, cald şi împuţit. Ghid de călătorie în Cluj-Napoca, România, Transilvania”, iar în cele 10 minute de videoclip, cei doi desfiinţează total România.

    Filmarea începe în gara din Deva, unde americanii întâlnesc un o persoană care, susţin ei, “latră şi miaună ca să vândă ziare”. Apoi, se plâng că este imposibil să găsească trenul cu care trebuie să călătorească spre Cluj-Napoca.

    “Suntem într-o misiune să aflăm unde este trenul nostru. Pentru că, în România, semnele sunt întotdeauna greşite, oamenii se înşală întotdeauna, totul este întotdeauna greşit aşa că trebuie să mergi pe aici şi să întrebi: «Acesta e trenul? Ăsta e trenul? Ăsta e trenul?», pentru că bănuiesc că nu există nicio modalitate formală să organizeze totul, nu este niciun sistem, nu sunt nici măcar numere pe peroane”, susţine Harry.

    În cele din urmă, aceştia reuşesc să găsească trenul potrivit şi pornesc în călătorie. Dar problemele abia acum încep. Audrey este profund nemulţumită de temperaturile ridicate din mijlocul de transport din comun, soţul ei se plânge de viteza mică a trenului, iar în cele din urmă, ceea ce i-a deranjat cel mai mult au fost mirosurile neplăcute: “Dumnezeule! Nu neapărat trenul (problema, n. red), sunt oamenii din tren care put”.



    Citiţi şi:

    Cum a reuşit o tânără să deschidă un hotel în Caraibe fără să aibă niciun ban – GALERIE FOTO

    Poze incredibile cu angajaţii epuizaţi din Tokyo care adorm pe străzi – GALERIE FOTO

    Lucruri mai puţin ştiute despre casa de 123 de milioane de dolari a lui Bill Gates – GALERIE FOTO

    De ce pentru a deveni o femeie de afaceri de succes trebuie să-ţi vopseşti părul blond

    Când pasiunea se transformă în milioane de dolari. Sumele impresionante câştigate de gamerii profesionişti