BusinessMagazin

Tag: ucraina

  • Profesor de istorie la Harvard: Războiul din Ucraina este căderea Imperiului Rus / Decizia lui Putin de a invada s-a bazat pe o viziune a Rusiei imperiale din secolul al XIX-lea

    Profesorul de istorie ucraineană de la Harvard, Serhii Plokhy a spus într-un interviu recent pentru The New European că războiul lui Putin din Ucraina este cel mai recent conflict din lunga istorie a războaielor de eliberare naţională. Toate aceste conflicte s-au încheiat “cu suveranitatea politică a fostelor colonii” şi cu transformarea lor “în state-naţiune post-imperiale”.

    Războiul din Ucraina este căderea Imperiului Rus

    Plokhy spune că apărarea suveranităţii Ucrainei împotriva beligeranţei Moscovei a devenit cel mai recent conflict din lunga istorie a războaielor de eliberare naţională, care îşi au orginile până la Revoluţia Americană. De asemenea, susţine el, aparţine, de asemenea, unei liste de războaie care au însoţit declinul şi dezintegrarea imperiilor mondiale. Toate aceste conflicte s-au încheiat “cu suveranitatea politică a fostelor colonii şi a fostelor imperii” şi cu transformarea lor “în state-naţiune post-imperiale”.

    De asemenea, el face o paralelă între războiul ruso-ucrainean şi războaiele iugoslave din anii 1990. Iugoslavia a fost formată pe ruinele Imperiului Otoman în 1918 şi reconstituită după cel de-al doilea război mondial, dar a încetat să mai existe în anii 1990, odată cu secesiunea republicilor sale cheie. La fel ca ruşii din Uniunea Sovietică, sârbii din Iugoslavia conduceau cea mai mare republică a federaţiei. În timp ce Iugoslavia se prăbuşea, sârbii, conduşi de liderul lor, Slobodan Milošević, au încercat, dar în cele din urmă au eşuat, să construiască o Serbie Mare, prin intermediul unui naţionalism exacerbat, al forţei şi al agresiunii. Rezultatul a fost un război îndelungat şi distructiv, care a implicat crime de război şi epurare etnică.

    “Istoria, aşa cum spunea Mark Twain, nu se repetă niciodată, ci rimează”, spune Plokhy pentru The New European. El citează apoi exemple de crime de război comise de trupele ruseşti în oraşe ucrainene precum Bucha, Irpin şi Mariupol, în misiunea lor de a “denazifica” şi rusifica naţiunea ucraineană.

    Plokhy, ale cărui alte cărţi includ The Gates of Europe: O istorie a Ucrainei (2015) şi The Last Empire: The Final Days of the Soviet Union (2014), spune că decizia lui Putin de a invada Ucraina s-a bazat pe o viziune de expansiune teritorială comparabilă cu cea a Rusiei imperiale din secolul al XIX-lea.

    Plokhy notează că războiul ruso-ucrainean a fost declanşat de Putin cu scopul de a şterge diferenţele dintre ucraineni şi ruşi. De fapt, s-a întâmplat exact contrariul. “Războiul a ridicat de fapt ziduri între Ucraina şi Rusia care nu existau înainte”, spune el.

    Plokhy vorbeşte, de asemenea, despre viitorul geopolitic al Rusiei. “Războiul a început cu ideea [lui Putin] de a crea o lume multipolară. Dar implozia Rusiei a făcut ca [geopolitica globală] să se întoarcă la lumea bipolară”, spune el, “cu China pe de o parte şi Statele Unite pe de altă parte. Rusia se apropie tot mai mult de China, ceea ce pune Rusia în poziţia slabă de partener junior”.

    Revolta Wagner

    “A arătat cât de slab este sistemul [politic rusesc]. De asemenea, le dă ucrainenilor o speranţă că, dacă reuşesc cu actuala contraofensivă, sfârşitul războiului poate veni mai repede decât îşi poate imagina cineva. Unul dintre factorii declanşatori ai loviturii de stat a fost eşecul ofensivei ruseşti de iarnă şi pierderile enorme suferite de Wagner şi de alte unităţi de pe frontul ucrainean.”, a Serhii Plokhy profesor de istorie ucraineană şi director al Institutului de Cercetare Ucraineană.

    Plokhy spune că protestul public al lui Prigojin a contrazis afirmaţia lui Putin potrivit căreia ruşii şi ucrainenii sunt unul şi acelaşi popor.

    “Această naraţiune este acum moartă, iar retorica lui Prigojin demonstrează acest lucru”, spune Plokhy. “Prigozhin îi ia în serios pe ucraineni, ca pe o armată separată, un stat separat şi o naţiune separată, iar aceasta este cea mai importantă schimbare pe care războiul a produs-o în gândirea ruşilor despre ei înşişi şi despre vecinii lor”, spune el.

  • Adie vântul schimbării în Est: Emmanuel Macron a cerut pentru prima dată ca Ucrainei să i se acorde o “cale” de aderare la NATO, în cadrul unui summit critic cu privire la viitorul alianţei şi la cea mai bună modalitate de a apăra Europa împotriva agresiunii ruseşti

     Emmanuel Macron, preşedintele Franţei, a cerut pentru prima dată ca Ucrainei să i se acorde o “cale” de aderare la NATO, în cadrul unui summit critic cu privire la viitorul alianţei şi la cea mai bună modalitate de a apăra Europa împotriva agresiunii ruseşti.

    Cererea de lungă durată a Ucrainei de a intra în alianţa militară condusă de SUA este văzută de Kiev şi de aliaţii săi ca fiind o parte esenţială a viitorului postbelic al ţării, însă calendarul şi mijloacele pentru a obţine acest lucru au divizat membrii NATO.

    Întrebat miercuri, la o conferinţă de securitate de la Bratislava, dacă ar susţine aducerea Ucrainei în NATO, Macron a declarat că au loc discuţii şi că acestea vor continua la summitul alianţei care va avea loc în iulie în Lituania. Dar el a recunoscut că ar fi dificil să se ajungă la un consens în privinţa aderării depline, aşa că, în schimb, a pledat pentru o nouă abordare, potenţial după modelul modului în care SUA sprijină Israelul cu angajamente multianuale de a furniza arme şi sprijin specific.

    Ucraina va avea nevoie de “garanţii de securitate puternice, concrete şi tangibile”, astfel încât aliaţii săi “vor trebui să construiască ceva între securitatea oferită Israelului şi o aderare cu drepturi depline”, a declarat Macron. “Avem nevoie de ceva mult mai substanţial şi avem nevoie de o cale spre aderare”.

  • Ce este bomba cu dispersie, arma interzisă pe care Ucraina o va primi

    Statele Unite au anunţat că răspund unei solicitări ucrainene de a furniza controversate muniţii cu dispersie. Anunţul a stârnit critici intense din partea grupurilor pentru drepturile omului, deoarece arma este interzisă de peste 100 de ţări.

    Ce sunt muniţiile cu dispersie?

    Muniţiile cu dispersie sunt o metodă de lansare a unui număr mare de mici bombe de la o rachetă, o rachetă sau un obuz de artilerie care le împrăştie în zbor pe o suprafaţă mare.

    Acestea sunt destinate să explodeze la impact, dar o proporţie semnificativă dintre ele sunt “ratate”, ceea ce înseamnă că nu explodează iniţial – acest lucru se întâmplă mai ales dacă aterizează pe un teren umed sau moale, scrie BBC.

    Ele pot exploda ulterior, la o dată ulterioară, când sunt activate de mişcări umane, ucigând sau mutilând victima.

    Din punct de vedere militar, acestea pot fi îngrozitor de eficiente atunci când sunt folosite împotriva trupelor terestre aflate în tranşee şi poziţii fortificate, făcând ca zone mari să devină prea periculoase până când nu sunt curăţate cu grijă.

    De ce sunt interzise?

    Peste 100 de ţări, inclusiv Regatul Unit, Franţa şi Germania, au semnat un tratat internaţional – Convenţia privind muniţiile cu dispersie – care interzice utilizarea sau stocarea acestor arme din cauza efectului lor asupra populaţiei civile.

    Copiii sunt în mod special predispuşi la rănire, deoarece bombele pot semăna cu o jucărie mică lăsată într-o zonă rezidenţială sau agricolă şi sunt adesea atinse din curiozitate.

    Grupurile pentru drepturile omului au descris muniţiile cu dispersie ca fiind “abominabile” şi chiar o crimă de război.

    De ce le cere Ucraina?

    Atât Rusia, cât şi Ucraina folosesc muniţii cu dispersie de la începutul invaziei la scară largă a Rusiei, în februarie 2022.

    Niciuna dintre ele nu a semnat tratatul care le interzice. Nici SUA, dar aceasta a criticat anterior utilizarea extinsă a armelor de către Rusia.

    Se pare că muniţiile cu dispersie ruseşti au o “rată de ratare” de 40%, ceea ce înseamnă că un număr mare rămâne un pericol pe teren.

    Forţele ucrainene se confruntă cu o criză de obuze de artilerie, în mare parte pentru că, la fel ca şi ruşii, le consumă într-un ritm extraordinar de ridicat, iar aliaţii occidentali nu le pot înlocui în ritmul în care sunt cerute, potrivit BBC.

    În fronturile de luptă în mare parte statice şi măcinate din sudul şi estul Ucrainei, artileria a devenit o armă cheie.

  • Jens Stoltenberg crede că aliaţii vor reafirma că Ucraina va deveni la un moment dat membră a NATO-2

    “Şefii de stat şi de guvern se vor reuni la Vilnius, săptămâna viitoare, într-un moment critic pentru securitatea transatlantică. Războiul de agresiune al Rusiei împotriva Ucrainei continuă. De 500 de zile, Moscova a adus moarte şi distrugeri în inima Europei, încercând să distrugă Ucraina şi să divizeze NATO. Summitul nostru va transmite un mesaj clar: Alianţa Nord-Atlantică este unită, iar agresiunea Rusiei nu va da rezultate”, afirmă Jens Stoltenberg, conform unui comunicat postat pe site-ul NATO şi vizualizat de agenţia MEDIAFAX.

    “La acest summit, vom face Ucraina mai puternică şi vom stabili o viziune pentru viitorul său. Mă aştept ca liderii statelor aliate să aprobe un pachet care să conţină trei elemente, să aducă Ucraina mai aproape de NATO. În primul rând, vom conveni asupra unui program multianual de asistenţă, pentru a asigura interoperabilitate deplină între forţele militare ucrainene şi NATO. În al doilea rând, vom intensifica relaţiile politice, prin constituirea unui Consiliu NATO-Ucraina. În al treilea rând, mă aştept ca liderii aliaţi să reafirme că Ucraina va deveni membră NATO şi să ajungă la o poziţie unitară pentru a aduce Ucraina mai aproape de acest obiectiv”, a precizat Jens Stoltenberg.

    Secretarul general al NATO a amintit că statele membre au asumat deja angajamente de 500 de milioane de euro pentru “necesităţi esenţiale”, carburanţi, medicamente, echipamente pentru deminare şi poduri mobile. “Vom ajuta Ucraina să îşi construiască sectorul securităţii şi apărării, inclusiv cu spitale militare. Vom ajuta Ucraina să facă tranziţia de la echipamente din era sovietică la echipamente şi standarde NATO. Preşedintele (Volodimir) Zelenski ni se va alătura la şedinţa inaugurală a noului Consiliu NATO-Ucraina. Va fi o platformă pentru consultări şi criză şi decizii”, a subliniat Stoltenberg.

  • Cine este omul care, deşi are 100 de ani şi merge în baston, reuşeşte să zguduie întreaga lume. Acesta şi-a câştigat o aşa faimă încât nici Diavolul coborât pe pământ nu ar fi avut îndrăzneala să-l contrazică

    Rari sunt oamenii care să fi influenţat evoluţia politică a lumiI fără să fie împăraţi, regi sau preşedinţi de ţară. La 100 de ani împliniţi, Henry Kissinger este una din rarele şi bizarele apariţii în această lume a politicii plină de contradicţii, care nu a dispărut din peisaj nici atunci când şi-a încheiat cariera publică.

    Secretar de stat al Statelor Unite şi consilier pe probleme de securitate naţională în vremea preşedinţilor Nixon şi Ford, între 1968 şi 1977, Kissinger şi-a câştigat o aşa faimă încât nici Diavolul coborât pe pământ nu ar fi avut îndrăzneala să-l contrazică. Desigur că preşedintele Ucrainei, Volodimir Zelenski, l-ar fi dat bucuros cu capul de pereţi pe Kissinger când acesta a spus că Occidentul nu trebuie să ajute Ucraina. Doar că, aşa cum este văzut Kissinger, căruia, la 100 de ani împliniţi, i se cere încă părerea despre soarta lumii, Zelenski ar prefera să se ia la trântă cu Satan, decât cu el. Sunt rari oamenii care să fi influenţat evoluţia politică a lumii fără să fie împăraţi, regi sau preşedinţi de ţară. Cu sute de ani în urmă, cardinalul Richelieu, prim-ministrul regelui Ludovic al XIII-lea al Franţei (anii 1600), a fost unul dintre ei, deşi nu venea dintr-o familie care l-ar fi îndreptăţit pentru aşa poziţii înalte.

    Henry Kissinger este un Richelieu modern. Richelieu a trăit însă 57 de ani. Kissinger a ajuns la 100 de ani şi încă vorbeşte şi-i scoate pe unii din minţi prin ce spune. La fel ca Richelieu, Kissinger este fie puternic contestat, fie considerat un guru. La ultimul forum de la Davos, staţiunea de lux din Elveţia unde se întâlnesc, anual, bogaţii lumii şi presupuşii lideri influenţi din politică şi pun la cale viitorul planetei, Henry Kissinger a vorbit, printr-un sistem de videoconferinţă. Şi, desigur, graţie statutului său de guru al politicii, nu putea rata o analiză a războiului din Ucraina. „Înainte de război m-am opus (aderării Ucrainei la NATO – n. red.), dar acum o Ucraină neutră nu ar avea sens”, a spus el. Ei bine, înainte el spunea taman invers, spunea că Occidentul nu trebuie să ajute Ucraina cu arme, iar  când venea vorba despre aderarea la NATO, Ucraina să-şi ia la revedere pentru multe secole de aici înainte.

    Il Tempo, cotidian italian, îl numeşte pe Kissinger „Deus ex machina”, adică „Dumnezeul din maşină”. În tragediile greceşti „deus ex machina” era un zeu care, în momentul în care intriga de pe scenă era atât de complicată întât nimeni nu-i mai dădea de capăt, cobora pe o sfoară şi rezolva problema.

    Desigur că spusele sale au provocat furie la Kiev, dar, când eşti un Socrate al timpurilor moderne, toată lumea se uită în gura ta, chiar dacă ai 100 de ani, fie că spusele tale sunt drepte sau aiureli. „Un mare strateg”, îl alintă Wall Street Jurnal, principalul cotidian de busines al Americii, într-un mare articol ce-i este dedicat la împlinirea a 100 de ani şi, desigur, îi trece în revistă previziunile, aşa cum le trece, frecvent, pe cele ale lui Warren Buffett când e vorba de burse. „Lumea va fi un glob spart de competiţia SUA-China şi ameninţată de noi arme îngrozitoare”, spune azi gurul veteran al politicii americane. Nu e de râs? Păi este, pentru că chiar el este strategul apropierii SUA de China. Politica apropierii SUA de China este a lui Kissinger şi, cu siguranţă, aceasta i-a adus faima. Acum, el spune cu totul altceva, la 50 de ani distanţă. Dacă priveşti viaţa de la 100 de ani, 50 de ani, cât aveai atunci când puneai bazele apropierii SUA de China, ţi se pare o vârstă de copil.

    Dar nu este pentru prima dată când aceşti monştri sacri ai politicii se înşală. În 1992, Francis Fukuyama, un sociolog şi politolog american, publica un eseu ce l-a făcut celebru, pe care l-a numit: „Sfârşitul istoriei şi ultimul om”, eseu care a avut o carieră uluitoare. Comunismul în estul Europei căzuse, iar Fukuyama credea că liberalismul de tip occidental va triumfa pe toată planeta. Conflictele ideologice s-au sfârşit şi cum istoria este o suită de conflicte, nemaiexistând conflixte, asta înseamnă sfârşitul istoriei, credea el. Pentru că suntem cu un război la graniţă ce ne loveşte direct, pentru că Kissinger a stârnit atâta patimă cu opiniile sale despre Ucraina, îl amintesc aici pe Zbigniew Brzezinski, un alt renumit politolog american, care vorbeşte în cartea sa „Marea tablă de şah” despre Ucraina ca despre o viitoare putere regională şi despre Rusia ca despre o ţară care nu are perspective în afara concertului european. Or, vedem clar că Rusia se îndepărtează azi de Europa. Pare că puţin îi mai pasă de Europa, deşi tânjeşte după ea încă din istorie. Foştii ţari şi prinţi ai Rusiei şi-au căutat mereu soţii din dinastiile europene, nu din cele ale Chinei.

    Ţarina Ecaterina cea Mare, marea admiraţie a ruşilor de azi, era nemţoaică 100%, nu rusoaică, nici chinezoaică. Il Tempo, cotidian italian, îl numeşte pe Kissinger „Deus ex machina”, adică „Dumnezeul din maşină”. În tragediile greceşti „deus ex machina” era un zeu care, în momentul  în care intriga de pe scenă era atât de complicată întât nimeni nu-i mai dădea de capăt, cobora pe o sfoară şi rezolva problema. Aşa să fie? Kissinger este cel care a organizat întâlnirea dintre preşedintele SUA Richard Nixon şi preşedintele Chinei Mao Tse Dong, întâlnire care a normalizat relaţiile între cele două ţări, după 20 de ani de îngheţ. Se întâmpla în 1972. Această înţelegere a permis Chinei să-şi înceapă parcursul de principală putere mondială spre care tinde azi. După ani de zile, Kissinger şi-a dat cu pumnii în cap: „Este cel mai prostesc lucru pe care l-am făcut în viaţa mea”. Dar, între timp, câştigase Nobelul pentru pace pentru contribuţia lui la încheierea războiului din Vietnam, ajunsese o vedetă  pe care nimeni nu o putea contesta, aşa cum nimeni nu ar îndrăzni să spună că Richard Gere joacă prost într-un film prost.

    La 100 de ani ai lui, Kissinger vorbeşte la Forumul de la Davos, îşi exprimă opiniile despre mersul lumii, pentru că i se cer. Dacă i se cer încă, înseamnă că el a însemnat ceva pentru lumea asta, oricât de controversate ar fi fost opiniile sale.    

  • Ruşii au amplasat „obiecte similare unor explozibili” la centrala nucleară de la Zaporojie-Zelenski

    Zelenski a avertizat din nou că Rusia ar putea plănui să “simuleze un atac” asupra centralei nucleare din Zaporojie, susţinând că trupele ruse au amplasat “obiecte care seamănă cu explozibili” pe acoperişurile clădirilor de la centrala nucleară.

    Citând serviciile de informaţii ucrainene, Zelenski a declarat că obiectele au fost amplasate pe acoperişul mai multor unităţi de putere ale centralei electrice care este în prezent deţinută de Rusia.

    Anterior, marţi, Zelenski l-a informat pe preşedintele francez, Emmanuel Macron, cu privire la “provocările periculoase” ale Rusiei la centrala din sud-estul Ucrainei. El a declarat că el şi Macron au “convenit să menţină situaţia sub control maxim împreună cu AIEA”, organismul de supraveghere nucleară al ONU.

    Avertismentele lui Zelenski sunt un ecou al comentariilor pe care le-a făcut săptămâna trecută la o conferinţă de presă comună la Kiev cu premierul spaniol, Pedro Sánchez, notează The Guardian.

    “Există o ameninţare serioasă, deoarece Rusia este pregătită din punct de vedere tehnic să provoace o explozie locală la staţie, ceea ce ar putea duce la radiaţii”, a declarat Zelenski la acea vreme.

  • Cum s-a poziţionat Rusia pentru a avea un control mai mare asupra fluxului global de cereale şi ce îi stă în cale – printre altele grâul românesc

    Rusia şi-a întărit controlul asupra aprovizionării pieţei mondiale cu grâu după invazia sa din Ucraina, dând Kremlinului un rol mai mare în fluxul global de alimente pentru a-şi asigura sprijin politic şi valută, scrie Bloomberg.

    Agenţia de ştiri arată şi cum un trader internaţional intenţionează să înlocuiască un transport de grâu rusesc destinat Egiptului cu unul românesc deoarece autorităţile de la Moscova au blocat exportul rusesc pe motiv că preţul este prea mic.

    Cu politica internă a Rusiei în dezordine după o revoltă armată eşuată şi cu statutul său internaţional afectat de război, cerealele rămân o sursă majoră de influenţă pentru Moscova, care şi-a extins puterea asupra pieţei în ţară şi în străinătate.

    Odată cu o nouă recoltă extraor­di­nară în regiunile agricole fertile, cum ar fi cele din Caucazul de Nord, Rusia va fi sursa unui transport din cinci de grâu exportat în sezonul care începe la 1 iulie, potrivit Departa­men­tului Agriculturii al SUA. În schimb, contribuţia Ucrainei se va înjumătăţi în raport cu nivelul de dinaintea invaziei, la aproximativ 5%, deoarece producţia suferă pe termen lung din cauza câmpurilor minate şi a lanţurilor logistice rupte.

    Creşterea puterii de control pe piaţă a Rusiei face parte dintr-un efort mai larg. Traderii interna­ţionali, cum ar fi Cargill, au plecat după ce s-au confruntat cu presiuni pentru a deschide calea companiilor naţionale ruse. Schimbările aduc mai mult control în mâinile ruşilor şi ar putea ajuta companiile loca­le să livreze cereale cultivate pe teritoriul ucrainean ocupat – iar pe Moscova să in­fluenţeze preţurile.

    „Grâul nu este impor­tant doar pentru hrănirea ruşilor, ci este şi un export primar care sporeşte puterea Rusiei“, spune Scott Reynolds Nelson, profesor de istorie la Universitatea din Georgia. „A fi primul exportator mondial de grâu este o putere bine înţeleasă la Moscova.“

    Rusia a exportat cereale de 10 mi­liarde de dolari cu un an înainte de război, potrivit datelor ONU. Deşi suma este mică în comparaţie cu veniturile masive din energie, importanţa sa o depăşeşte pe cea a veniturilor.

    Cumpărătorii-cheie sunt ţările din Orientul Mijlociu şi Africa de Nord, care s-au abţinut să se alăture sancţiunilor şi să se opună direct Rusiei în cadrul ONU.

    „Întreaga orientare a Rusiei menţine Sudul Global de partea ei“, a spus Christopher Granville, director general la firma de cercetare TS Lombard şi fost diplomat.

    Strategia pentru grâu a Rusiei a urmat o cale familiară: câştigarea de cotă de piaţă şi apoi folosirea acestei pârghii pentru influenţă. Acordul privind coridorul sigur al Ucrainei pentru transportarea de cereale – acceptat de Rusia sub presiuni internaţionale masive în urma invaziei – este din nou ameninţat.

    Produsele agricole ale Rusiei nu sunt sancţionate direct, dar sancţiunile aplicate băncilor au cauzat probleme de finanţare şi logistică pentru exportatorii de cereale.

    Odată cu începerea unei alte recolte mari de grâu, Rusia este de aşteptat să livreze volume record pentru al doilea an consecutiv. Recolta sa excepţională şi stocurile masive au dus la scăderea preţurilor grâului, mai ales că ţara percepe preţuri mai mici decât alţi mari producători. Dar Moscova a făcut manevre pentru a limita aceste reduceri şi pentru a obţine un control mai mare asupra sectorului său agricol.

    Guvernatorii marilor regiuni producătoare de cereale din Rusia – precum şi personalităţi puternice din finanţe şi din industria îngrăşămintelor – au îndemnat anul trecut Kremlinul să impună limite rolului jucat de companiile străine în exporturile de cereale.

    Cargill şi Viterra – cei mai mari expeditori occidentali de cereale ruseşti – au decis în martie să pună capăt operaţiunilor dezvoltate în urma prăbuşirii Uniunii Sovietice. Louis Dreyfus s-a alăturat şi el exodului. Plecarea companiilor occidentale este o oportunitate pentru comercianţii locali de a se poziţiona pentru un control mai mare pe piaţă.

    Situaţia este însă plină de riscuri pentru cumpărători. Anexarea de către Moscova a teritoriului ucrainean înseamnă că unele volume din regiunile ocupate se amestecă cu cereale ruseşti – aproximativ 3 milioane de tone în 2023, potrivit unui raport al agenţiei de presă Tass, care îl citează pe ministrul rus al Agriculturii Dmitri Patruşev.

    În timp ce mulţi traderi au exclus preluarea volumelor din regiunile ocupate, acestea pot deveni mai greu de urmărit pe măsură ce acele zone devin mai integrate în liniile de aprovizionare ruseşti. Ucraina a cerut importatorilor să sechestreze cerealele suspecte.

    Rusia a devenit mai îndrăzneaţă în a-şi arăta muşchii şi încearcă să implementeze un nivel minim de preţ pentru export, potrivit unor persoane familiare cu situaţia. Luna trecută a căutat să impună o limită inferioară de 240 de dolari pe tonă, au spus sursele. Plafonul este menit să ajute fermierii, care se chinuiau să-şi întreţină tractoarele şi să găsească forţă de muncă pe fondul mobilizării pe scară largă pentru război. Dar grâul este o marfă volatilă cu mulţi furnizori, iar Rusia a fost nevoită să-şi reducă preţul neoficial de 275 de dolari pe tonă în martie, după ce preţurile europene au scăzut.

    „Rusia nu a avut de ales“ decât să cedeze presiunii pieţei, a spus Héléne Duflot, analist la Strategie Grains.

    Eforturile de a influenţa piaţa au continuat însă. Un trader a oferit cereale ruseşti Egiptului luna aceasta la un preţ prea mic. Nemulţumirea oficială a fost făcută clară când ministerul agriculturii a refuzat să aprobe vânzarea. Traderul plănuieşte să ofere în schimb grâu românesc.

    Câştigătorul acestei licitaţii „nu a reprezentat interesele“ producătorilor de grâu din ţară, a spus Eduard Zernin, şeful Uniunii Exportatorilor de Cereale din Rusia. Ţara nu intenţionează să vândă la „preţuri nerezonabile din punct de vedere economic“, a avertizat el.

  • Eticheta tricoloră ascunde adevărul importurilor: uleiul românesc e făcut cu seminţe de floarea-soarelui din Ucraina, deşi România e cel mai mare producător din UE de floarea-soarelui

    Pare o absurditate că România, unul dintre cei mai mari producători de floarea-soarelui din lume şi care face un sfert din producţia de floarea-soarelui din toată Uniunea Europeană, produce local ulei de floarea-soarelui, dar din seminţe din afara Uniunii Europene.

    ♦ Mărcile de ulei de floarea-soarelui din România defilează pe rafturile supermarketurilor cu tricolorul pe etichetă ♦ „Produs în România“, scrie mare pe multe, dar nu se găseşte niciun produs care să fie făcut cu seminţe de floarea-soarelui din România ♦ România produce 25% din floarea-soarelui din Uniunea Europeană.

    Pare o absurditate că România, unul dintre cei mai mari producători de floarea-soarelui din lume şi care face un sfert din producţia de floarea-soarelui din toată Uniunea Europeană, produce local ulei de floarea-soarelui, dar din seminţe din afara Uniunii Europene.

    Iată însă că se întâmplă, pentru că aceleaşi mărci cu tricolorul pe etichete au cumpărat de fapt seminţe de floarea-soarelui din Ucraina, când invazia rusească a deturnat rutele normale ale cerealelor ucrainene. Producătorii de ulei din România au cerut interzicerea importului de ulei din Ucraina după ce şi-au umplut depozitele cu seminţe de floarea-soarelui ucrainene, iar cele româneşti au luat drumul exportului, spre Bulgaria sau alte ţări, ca să se întoarcă în România seminţe de consum sau tot ulei. 

    ZF a contactat cei mai mari producători de ulei din România: Bunge (Floriol, Unisol), Expur (Untdelemn de la Bunica) şi Prutul (Spornic, Surâsul Soarelui) şi a întrebat de ce s-au orientat către floarea-soarelui din Ucraina şi cum se explică explozia profiturilor companiilor din 2022. Expur a transmis: „Mulţumim pentru întrebări, însă nu vom putea aduna informaţiile necesare în timp util“. Bunge şi Prutul nu au răspuns până la închiderea ediţiei print a ZF.

    „Ţin minte că eram în sală la minister anul trecut când Bunge şi Prutul cereau imperativ să oprim importurile de floarea-soarelui (din Ucraina – n. red.) Acum, morarii şi procesatorii de ulei, după ce întâi au ţipat să se interzică importul de cereale, iar după aceea au cumpărat doar marfă din Ucraina tot anul, acum vor să fie introduse pe listă şi făina şi uleiul brut“, a spus Dragoş Telehuz, secretar de stat în Ministerul Agriculturii, la conferinţa ZF România irigabilă, care a avut loc în data de 25 aprilie la Constanţa.

    Marca de ulei Spornic, produsă de com­pa­nia Prutul, are pe etichetă, la vedere, dra­pelul României încadrat într-o inimioară. Cu 2,1 mil. tone de seminţe de floarea-soa­re­lui la dispoziţie, producătorul amintit a cum­pă­rat seminţe de floarea-soarelui de la ucrai­neni în 2022. La fel este şi cazul mărcii Surâsul Soarelui, care are de asemenea dra­pelul României pe etichetă, dar apoi scrie că seminţele de floarea-soarelui provin din UE şi din afara UE. Situaţia este similară şi în cazul mărcilor Floriol (Bunge) sau Untdelemn de la Bunica. În 2022, aşa cum arată datele publice, pro­fiturile celor trei mari producători de ulei din România s-au dublat sau chiar tri­plat, creşterile fiind de ordinul sutelor de milioane de euro.

    Cantitatea importată de România din Ucraina a fost de 2 milioane de tone de cereale şi seminţe oleaginoase, în valoare de 1,76 miliarde de euro, potrivit calculelor ZF pe baza datelor de la INS.  Doar importurile de seminţe de floarea-soarelui au fost de 360.000 de tone, în valoare de 217 milioane de euro, conform aceleaşi surse. Spre comparaţie, în 2021, România a importat 240.000 de tone de floarea-soarelui în total. În 2022, importurile au sărit la 650.000 de tone şi la o valoare de 510 mil. euro.

    România este cel mai mare producător de floarea-soarelui din Uniunea Europeană şi unul dintre cei mai mari din lume. Producţia însă, cel puţin în 2022, nu s-a dus către procesare locală, fiind înlocuită de cereale ucrainene mai ieftine şi produse în condiţii care nu pot fi verificate.

    „Vedem o recoltă foarte frumoasă de seminţe de floarea-soarelui pentru acest an, undeva în jurul valorii de 2,8-3,1 milioane de tone. Este normal, pentru că s-a mărit asolamentul în dauna porumbului, cu 100-150.000 de hectare. Dar singurul lucru care contează este ca seminţele de floarea-soarelui să-şi găsească traseul către unităţile de procesare româneşti şi către Piaţa Uniunii Europene“, a spus Cezar Gheorghe, analist expert pe piaţa cerealelor, făcând referire la importurile mari de seminţe de floarea-soarelui din Ucraina făcute de procesatorii români, pentru că preţul celor venite de la vecinii din nord era mai mic.

  • Gruparea Wagner ar putea invada Polonia, Ucraina sau ţările baltice, avertizează mai mulţi oficiali

    Liderul opoziţiei din Belarus spune că liderul grupului Wagner este un „criminal de război” care nu este binevenit în ţară

    Jens Stoltenberg, secretar NATO: Prezenţa grupării Wagner în Belarus ar putea provoca o instabilitate în regiunea Europei de Est. Andrzej Duda, preşedintele Poloniei: Sunt semnale de rău augur pentru noi
    Liderul opoziţiei din Belarus în exil, Svetlana Tikhanovskaya, spune că permiterea lui Yevgeny Prigozhin să se mute la Minsk ar putea duce la „răspândirea războiului în Belarus” dacă acesta va lansa un  atac surpriză asupra Ucrainei.
    Ea mai spune că Wagner reprezintă un pericol pentru ţările vecine cu Belarus, Lituania, Letonia şi Polonia, potrivit Sky News.
    Reprezentanţii ţărilor est-europene membre NATO au avertizat că o mutare a trupelor mercenare ruse din gruparea Wagner în Belarus ar crea o instabilitate regională mai mare.
    Secretarul NATO, Jens Stoltenberg, a declarat că alianţa este gata să se apere împotriva oricărei ameninţări.
    „Dacă Wagner îşi desfăşoară ucigaşii în serie în Belarus, toate ţările vecine se confruntă cu un pericol şi mai mare de instabilitate”, a declarat preşedintele lituanian Gitanas Nauseda, după o întâlnire la Haga cu Stoltenberg şi lideri guvernamentali din alţi şase aliaţi NATO.
    “Acest lucru este cu adevărat grav şi foarte îngrijorător şi trebuie să luăm decizii foarte puternice. Este nevoie de un răspuns foarte, foarte dur din partea NATO”, a adăugat preşedintele polonez Andrzej Duda.
    „Am trimis un mesaj clar Moscovei şi Minskului că NATO este acolo pentru a proteja fiecare aliat, fiecare centimetru din teritoriul NATO”, a spus Stoltenberg.
    Duda a spus că speră că ameninţarea reprezentată de forţele Wagner va fi pe ordinea de zi la un summit al celor 31 de membri NATO de la Vilnius, Lituania, 11-12 iulie, potrivit Yahoo News.
    În cazul în care trupele mercenare din gruparea Wagner vor ataca Polonia sau ţările baltice, NATO va declanşa articolul 5 din tratat şi toate forţele armate se vor desfăşura pentru apărarea acestora şi respingerea atacurilor.
    Pe de altă parte, nu va fi declarat război împotriva Belarusului şi Federaţiei Ruse, de altfel, ambele dotate cu arsenal nuclear.
    Motivul principal ar fi că Wagner este o armată privată de mercenari recrutaţi din toată lumea, susţinută de Federaţia Rusă, dar care nu luptă sub autoritatea ministerului rus al Apărării.
    În cazul în care Wagner ar desfăşura atacuri asupra Ucrainei, deschizând un front dinspre nordul acesteia, ar înrăutăţi situaţia pentru apărarea ţării, dar forţele armate ucrainene, fiind mai bine echipate şi dotate cu armament tehnologic, s-ar putea apăra cu uşurinţă.
    La Bakhmut, forţele ucrainene au “secerat” mii de mercenari din gruparea Wagner în ultimele luni.

  • Adrian Sârbu: Lui Putin îi lipsea un Rasputin. L-a inventat, îl cheamă Prigojin

    “Cred că lui Putin îi lipsea un Rasputin. L-a descoperit, îl cheamă Prigojin. E cert (…) că singurul câştigător al zilei de sâmbătă e Putin. (..)

    Prigojin nu mai deranjează Rusia. Până vineri a deranjat. Şi unde e el plasat? Nu la Cannes sau la Antibes, unde stau, în general, oligarhii ruşi sau în Dubai. E plasat exact în Belarus de unde, (…) s-ar putea să apară un atac asupra Kievului. (…)

    Ce a câştigat Putin?

    Deci ăsta e un câştig pentru Putin. E vreun câştig pentru Ucraina? Nu. E vreun câştig pentru America? Nu. (…) Ce a câştigat Putin? A arătat pisica Occidentului. Nu mă vreţi pe mine? Vi-l dau pe Rasputin. Pune mâna pe butonul nuclear şi ăsta chiar apasă (…) Ce a mai câştigat Putin? L-a făcut pe dl. Biden să spună că nu e implicat (…)

    Este o declaraţie ridicolă pentru dl. Biden. (…) America, aş fi vrut să fii implicată şi aş fi vrut să-mi spui sâmbătă aşa: “Hai, vedeţi-vă de treabă că e o cacealma de weekend (…) Sau e pe bune. Prin urmare, planetă pregăteşte-te pentru că un Prigojin, să-i zicem noul Rasputin, va avea acces la butoane nucleare”.

    Pentru Putin nu există nicio limită

    Ce urmează? “Domnule Biden, eu, Putin, fricosul, speriatul (…) ţi-am făcut surpriza asta de sâmbătă. Nu vrei să spui că a fost o cacealma, nu vrei să spui nici că n-a fost cacealma. Spui că nu ne băgăm. Ok. Hai să vedem ce faci dacă se întâmplă ceva cu un reactor de la centrala Zaporoje, o scurgere radioactivă mică”.

    Pentru Putin nu există nicio limită (…) Trebuie să fim pregătiţi ca în fiecare zi să vină o surpriză neplăcută din Ucraina pentru toată lumea, poate mai puţin pentru ruşi.”