BusinessMagazin

Tag: public

  • Cum să începi o afacere pe YouTube

    Înainte de a porni cu canal de YouTube, pune-ţi următoarele întrebări:

    1. De ce vrei să începi un canal de YouTube?
    2. Despre ce vrei să vorbeşti sau ce vrei să prezinţi în clipurile tale?
    3. Ce tip de audienţă vrei să atragi?
    4. Ce alţi vloggeri ţintesc acelaşi public ţintă?
    5. Cât de des vrei să publici clipuri?
    6. Cum îţi vei realiza, din punct de vedere tehnic, clipurile?
    7. Cât de mult timp vrei să petreci pentru a lucra la canalul tău de YouTube?

    Dacă eşti convins că ideea e potrivită pentru tine, atunci trebuie să urmezi următorii paşi: 

    PASUL 1: Creează un nou cont Google. Chiar dacă ai deja o adresă personală de Gmail, e mai bine să foloseşti un cont nou pentru canalul tău YouTube. În primă fază acesta va fi şi numele canalului tău, dar îl poţi schimba ulterior.
    PASUL 2: Contul tău de Google este şi contul de YouTube, aşa că te poţi conecta şi îţi poţi personaliza profilul. Este important să adaugi o imagine de profil şi date de contact, astfel încât lumea să poată lua legătura cu tine.
    PASUL 3: Completează cu atenţie câmpul destinat descrierii canalului, pentru că e important ca lumea să înţeleagă ce fel de clipuri ar putea găsi la tine.
    PASUL 4: Începe să încarci clipuri. Este important, mai ales la început, să generezi cât mai mult conţinut, astfel încât userii să rămână interesaţi de canalul tău.
    PASUL 6: Distribuie clipurile tale şi pe alte canale de social media, precum reţelele de socializare. Acest lucru îţi va genera mai multe vizualizări şi îţi poate aduce şi mai mulţi abonaţi.
    PASUL 7: Lucrează la editarea clipurilor, pentru că în timp va trebui să o faci mult mai bine şi mult mai repede decât la început. Încearcă să foloseşti programe profesionale, precum Adobe Premier.
    PASUL 8: Dacă ai deja un număr semnificativ de vizualizări, poţi să începi să câştigi bani de pe urma canalului tău. Pentru a face asta, trebuie să le permiţi celor de la YouTube să afişeze reclame pe contul tău prin sistemul AdSense. Pentru a verifica dacă eşti eligibil, citeşte criteriile de monetizare video ale YouTube, disponibile pe pagina de suport.
    PASUL 9: Pe lângă încasările de la Google, poţi genera venituri importante din plasarea de produse sau realizarea unor clipuri pentru anumite companii. Ia legătura cu agenţiile de advertising şi prezintă-le ceea ce faci.

    Sfaturi utile:

    Primele secunde ale unui clip sunt extrem de importante  – e perioada în care cei care deschid clipul vor decide dacă merită să îl urmărească până la capăt. Pentru căutare, YouTube foloseşte un algoritm prin care afişează pe o poziţie mai bună videoclipurile urmărite integral decât cele vizionate doar pentru câteva secunde.

    Spune o poveste – orice clip, indiferent că e vorba de un sketch sau un tutorial pentru instalarea unui sistem de operare, trebuie să spună o poveste. Ai nevoie de un început, un mijloc şi o concluzie.

  • Ţigara electronică, un pericol public? – VIDEO

    Pentru fumători, ţigara electronică reprezintă o opţiune atunci când vine vorba de încercarea de a renunţa la fumat. Tot mai multe companii producătoare de ţigări au fost puse în umbră de apariţia alternativei la ţigările clasice, cu efecte mai puţin periculoase.

    Mai mult decât atât, cei mai mulţi dintre cei care şi-au achiziţionat o ţigară electronică vor să renunţe defnitiv la fumat. Există, însă, şi circumstanţe în care o ţigară electronică poate produce victime.

    Un bărbat a fost rănit, după ce un astfel de dispozitiv i-a explodat în buzunar.Momentul a fost surprins de camerere le supraveghere ale unui magazin, în care bărbatul întrase pentru cumpărături. Imaginile au fost postate pe internet, stârnind controverse cu privire la siguranţa celor care folosesc ţigara electronică

    Cititi mai multe pe www.a1.ro

  • Doi foşti colegi de liceu au pornit un canal de YouTube urmărit de 250.000 de români. “Lumea caută mereu feţe proaspete”

    Un calcul realizat pe baza informaţiilor obţinute de la vloggerii cu care am discutat arată că, pentru a obţine echivalentul unui salariu minim pe economie (1.050 lei), un creator de conţinut trebuie să genereze, lunar, peste 2,5 milioane de afişări. Mai simplu spus, dacă toată populaţia Bucureştiului s-ar uita lună de lună la clipurile sale, un youtuber ar reuşi să câştige în jur de 250 de dolari.

    Cum reuşesc atunci creatorii români să trăiască de pe urma canalelor de YouTube? „Trebuie să îţi creezi propriile tale contracte cu diferiţi terţi. Nu poţi să trăieşti din YouTube“, explică Ionuţ Bodonea şi Andrei Lăcătuş, care au fiecare 27 de ani şi care au dezvoltat serialul online „10 lucruri“.

    CITESTE SI:

    Povestea tinerilor din Cluj care au creat unul dintre cele mai populare seriale online din România

    Cum a ajuns un tânăr din Deva să fie mai popular decât Smiley. Aproape un milion de oameni s-au abonat la glumele lui

    Povestea lor a început în urmă cu aproape 5 ani, într-un club din Bucureşti: „A fost ideea mea, vreau să scrie mare în toată revista“, spune Andrei râzând. „Într-o seară, când eram în Kulturhaus, am văzut o fată dansând în nişte feluri nu tocmai ortodoxe şi am zis «Frate, aş face un filmuleţ cu fata asta, 10 feluri în care să nu dansezi în club». Urma să vină ziua mea, aşa că le-am dat mesaj prietenilor mei şi le-am zis că ştiu ce vreau cadou, şi anume domeniul 10lucruri.ro.“ Alături de Ionuţ şi un alt fost coleg de liceu au reuşit să filmeze un clip, dar nu au fost foarte mulţumiţi de ce le-a ieşit; surprinderea lor a fost cu atât mai mare când au văzut cât de repede s-a viralizat.

    „Primul clip a făcut zece mii de vizualizări într-o zi sau două. Ne-am chinuit cu o lavalieră chinezească pe care am dat 25 de lei, cu un trepied găsit printr-un beci şi cu o cameră de 640×480, un handycam de vacanţă. Filma mai prost decât toate telefoanele din ziua de azi. Îmi aduc aminte că ne-a şi dat cineva un comentariu, «cu ce cartof ai filmat asta?»“

    Primul moment dificil pentru echipa „10 lucruri“ a venit odată cu ideea monetizării canalului. „Colegul nostru Vlad ne-a spus că putem să scoatem bani din 10 lucruri, dar că pentru asta trebuie să ne organizăm ca o redacţie. Noi n-am putut ţine pasul, el s-a supărat că noi nu dădeam nimic la deadline şi a decis să îşi facă propriul lui canal. Culmea, exact din momentul ăla am început să producem bani“, îşi aminteşte Andrei, la fel cum îşi aminteşte şi că în primul an nu au avut niciun proiect, în al doilea an au avut unul sau două şi au ajuns, încet-încet, la o medie de două proiecte pe lună: „Primul contract a fost pentru Biblionet, era un proiect făcut de Bill şi Melinda Gates. Practic, din momentul ăla ne-am dat seama că putem să taxăm apariţia anumitor produse în show-ul nostru. Product placement putea să facă oricine; ce ne diferenţia pe noi era că pe baza unui brief dezvoltam tot proiectul. Este prima oară, chiar săptămâna asta, când o să postăm un clip care nu are scenariul scris în totalitate de noi“.

    Canalul „10 lucruri“ are astăzi aproape 250.000 de abonaţi şi peste 140 de clipuri publicate. Contractele le încheie pe societatea 10 lucruri SRL, o agenţie de publicitate pe care vor să deruleze mai multe proiecte, inclusiv în zona de spectacole. Ionuţ a renunţat la jobul său de zi cu zi şi manageriază businessul, angajament pe care şi l-a luat în momentul în care au deschis firma. Nu vor să vorbească foarte mult despre încasări, dar spun că într-o lună bună pot să asigure „un salariu bun, peste medie“ fiecărui membru al echipei. Iar echipa mai include, în afară de ei, încă 4-5 persoane.

    „În România nu poţi să trăieşti din CPM (banii oferiţi pe mia de vizualizări – n.red.), ai cam 100 de dolari la un milion de vizualizări. E foarte greu să faci un milion de vizualizări, iar banii sunt mult prea puţini. În străinătate e un pic mai bine, pentru că acolo licitează mult mai mulţi advertiseri pe un singur slot. La noi licitează un om pe zece sloturi. Nu e neapărat vina advertiserilor, şi piaţa e destul de mică“, îmi explică Ionuţ, care detaliază şi motivele: „Nu se investesc bani în pre-roll-urile de la YouTube sau în publicitatea care intră forţat în timpul clipurilor. Nu poţi să trăieşti din YouTube, trebuie să îţi creezi propriile tale contracte cu diferiţi terţi“.

    Cel mai mare proiect al lor, ca şi valoare, a fost pentru un producător de bere. Ca vizualizări, însă, cel mai de succes a fost pentru o băutură energizantă care i-a trimis, pentru cinci zile, în Ibiza. „Era povestea atât de bine făcută şi produsul integrat atât de puţin încât nu a zis nimeni că e reclamă.“ Durata medie a unui episod este de zece minute; şi chiar dacă timpul de consum este mult mai mic acum pe online, „pentru un episod de genul ăsta lumea stă şi se uită. Lumea s-a obişnuit cu o anumită durată, de-asta clipurile din serialul 10 lucruri au în general 10 minute. E o poveste, iar oamenii se uită până la capăt; e ca un episod din Friends, dacă l-ai face de trei minute s-ar supăra toată lumea pe tine“, spune Andrei.

  • Adevăratul motiv pentru care oamenii cumpără apă îmbuteliată

    Majoritatea americanilor vor să fie mai sănătoşi, să aibă grijă ce mănâncă şi ce bea.  Companiile speculează acest fapt şi-şi vând produsele ca fiind „sănătoase”, scrie Business Insider.

    În 2013, 42% dintre oamenii care au cumpărat produse de la McDonalds au declarat că se simt ruşinaţi să fie văzuţi cu o pungă de McDonalds.

    Mai mult, companiile din industria băuturilor răcoritoare scot produse noi care sunt denumite ca fiind „sănătoase” pentru publicul consumator. Giganti precum Coca-Cola sau Pepsi investesc în branduri de apă îmbuteliată, o industrie estimata la 13 miliarde de dolari. Companiile încearcă să transmită acest mesaj prin intermediul produselor de apă îmbuteliată Dasani şi Aquafina. Aquafina, brandul lui Pepsi, va fi principalul sponsor al festivalului de modă de la New York, iar Coca-Cola şi-a asociat imaginea brandului de apă Smartwater cu cea a actriţei Jennifer Aniston.

    “Perrier a devenit un simbol. Cand ţii în mâna o sticla de Perrier spune ceva despre tine, spune ca eşti sofisticat. Asta a facut din acest brand o campanie publicitară de succes”, spune Michael Bellas, preşedinte al Beverage Marketing Corporation.

    Exemplul a fost luat şi de Evian, brand care şi-a dublat vânzările globale în perioada 1990-2000 de la 50 de miliarde de litri la 100 de miliarde anual, marşând pe această idee. 

    Astfel producătorii nu vând doar apă îmbuteliată, ci vând o imagine despre sănătate şi un mod sănătos de trai. Un truc de marketing care s-a dovedit a fi un mare succes. 

     

  • Povestea tinerilor din Cluj care au creat unul dintre cele mai populare seriale online din România

    Ramona Cordoş (27 de ani) şi Codrin Sebastian Pop (30 de ani), doi tineri antreprenori din Cluj, sunt autorii unuia dintre cele mai populare seriale online din România, Robotzi, sub numele Creative Monkeyz.

    „Încă din 2011, de când am început să producem conţinut destinat livrării pe net, ne-am gândit la sustenabilitatea unui astfel de proiect. Au fost mai multe alternative. La vremea respectivă noi făceam muncă de pionierat, pentru că nimeni nu trăia propriu-zis din asta în România. Nici măcar modalităţile de monetizare nu existau în formele în care există astăzi. Însă ideea de a monetiza ce facem a fost mereu acolo. A existat însă în plan secund, scopul nostru principal nu a fost niciodată de ordin material. Ne doream să educăm şi să amuzăm, în niciun caz să facem avere din asta“, spun cei doi.

    „Vlog, ca video blog, presupunea, în accepţiunea cu care termenul s-a făcut cunoscut în 2002, înregistrarea de momente relativ banale din zi. Un fel de rudă îndepărtată a reality show-urilor de azi în care diverse vedete sunt urmărite în periplul lor existenţial. Evident, în timp, termenul a înglobat multiple genuri de producţii video pe internet. Noi am ajuns să avem o producţie care ar putea fi considerată vlog, şi anume «La Cafea», după multe alte producţii, printre care serialul de animaţie şi câteva show-uri cu tematică legată de cultura internetului şi film.“ Nu le place totuşi termenul de vlogging pentru că „are o conotaţie ieftină, care nu include multe din producţiile pe care artiştii le publică online. Cum ar fi animaţia, picturile time-lapse sau altele. Suntem creatori de conţinut, nu vloggeri. Creatori de conţinut şi creaţie de conţinut sunt noţiuni pe care studiile media le folosesc de ani buni, mai au puţin şi ajung şi la noi. Ne dorim să le popularizăm“.

    Din sutele de mii de afişări se câştigă variabil, dar insuficient. E greu de răspuns în cifre, pentru că totul depinde de banii pe care un advertiser se hotărăşte să îi investească într-o anumită reclamă care apare pe un anumit gen de producţie. „În orice caz, din YouTube nu se fac bani în adevăratul sens al cuvântului. Pe YouTube construieşti comunităţi. Banii pe internet îi faci gândindu‑te la multiple surse de venit – monetizarea videourilor este doar una dintre ele. Sursele includ merchandisingul, brand endorsement-urile sau product placement-urile în producţii. Motiv pentru care e greu de cuantificat o sumă medie. Pot fi luni foarte bune şi luni mediocre în termeni de profit. Din nou, dacă vrei să faci bani transportabili cu roaba, nu îi faci (doar) pe YouTube. De-a lungul timpului am colaborat cu multe branduri care au avut viziunea şi creativitatea necesare. Şi am refuzat proiectele care ne-ar fi lezat imaginea sau ar fi contribuit cumva la ştirbirea imaginii producţiilor noastre. Problema e că pe internet nu te poţi vinde cu totul fără să-ţi pese cui, pentru că nu eşti o televiziune sau un ziar. Pe internet lucrurile capătă o turnură mult mai personală, iar publicul răspunde prompt şi acid în momentul în care resimte în vreun fel că «te-ai vândut». Am făcut compromisuri, cum e şi normal, dar fără a ne compromite. E unul din motivele pentru care suntem relevanţi şi după 5 ani de activitate.“ Clipurile lor devin virale într-un termen extrem de scurt, fiind urmăriţi de 650.000 de abonaţi.

    „Fiecare producţie are un anumit stil şi se adresează unui anumit segment de public, chiar dacă umorul este comun şi marca Creative Monkeyz se simte în toate producţiile noastre. Durata nu trece de 10 minute în majoritatea producţiilor, exceptând cele de gaming, şi asta pentru că retenţia atenţiei pe internet e destul de limitată. Stabilim ce show-uri vrem să facem în primul rând răspunzând întrebării: «ce-am vrea să vedem?», iar apoi «ce-ar vrea să vadă publicul nostru?»“.

    Pentru tinerii care vor să înceapă un business pe YouTube, cei de la Creative Monkeyz au un sfat important: să acţioneze. „Dacă îşi doresc să fie producători de conţinut, atunci, oricât de clişeu ar fi, «să pună mână şi să facă». Rezultatul nu va fi grozav la început, dar nefăcând nu poţi progresa.“

    Vezi şi:

    Cum arată cel mai nou sediu al Google

    Cele mai bune fotografii realizate cu iPhone 

    Cum arată yachtul secret al lui Steve Jobs

    Cum ar arăta lumea dăcă ar dispărea smartphone-ul

  • Oamenii au ajuns iar să plătească pentru colapsul financiar din 2008. De data aceasta, pentru a vedea filme şi piese de teatru

    Cea mai mare criză financiară de după cel de-al doilea război mondial i-a costat pe americani 12.800 miliarde de dolari după unele estimări, considerate conservatoare. În sumă nu intră costul suferinţei umane. Pentru bailout-urile unor coloşi precum băncile ipotecare Fannie Mac şi Freddie Mac sau producătorii auto General Motors şi Chrysler, contribuabilii americani au plătit peste 360 de miliarde de dolari. Contabil, Trezoreria SUA a făcut profit cu aceste „investiţii“, dar nici economia şi nici societatea nu şi-au revenit complet de pe urma crizei. În această situaţie se regăsec multe alte ţări, din Europa sau din Asia.

    Interesant este că oamenii au ajuns să plătească din nou pentru colapsul financiar din 2008, dar de data aceasta nesiliţi de nimeni, scrie The New York Times.
    Executivii şi editurile din industria americană a divertismentului spun că încep să prindă din ce în ce mai mult la public filmele, piesele de teatru, spectacolele de televiziune şi cărţile care tratează ticăloşiile şi erorile sistematice care au adus economia lumii în pragul colapsului în urmă cu opt ani.

    The Big Short (Brokerii Apocalipsei), producţie cinematografică americană bazată pe un bestseller nonficţiune al lui Michael Lewis, are până acum încasări de peste 100 de milioane de dolari din întreaga lume. Smoke and Mirrors (Fum şi oglinzi), All We Had (Tot ce am avut) şi Straight to Hell (Direct în Iad) sunt filme în producţie ale căror titluri sunt grăitoare pentru tema lor.

    „Aceste proiecte nu se dezvoltă în vid“, spune Len Amato, preşedintele HBO Films. HBO va scoate în 2017 un film despre Bernard L. Madoff, fost director al pieţei Nasdaq, găsit vinovat de delapidarea a 65 de milioane de dolari. Aceasta îl face pe Madoff cel mai mare escroc de bursă din istoria SUA. Personajul a fost condamnat la 150 de ani de închisoare când avea vârsta de 71 de ani. Serialul „Madoff“ al ABC poate fi văzut deja la televizor.

    „Poţi vedea ce se întâmplă în procesul politic – ambele partide se confruntă cu mişcări apărute spontan şi acum în dezvoltare care se împotrivesc tendinţei de micşorare a clasei de mijloc şi creşterii inegalităţii în distribuirea avuţiei“, explică Amato. „Publicul nu doar că vrea să vadă acest lucru la televizor sau la cinema, dar vrea foarte mult să înţeleagă cum am ajuns în acest punct.“
    În Money Monster, un thriller care va rula din mai, George Clooney joacă rolul unei personalităţi TV bombastice. Ameninţat cu arma de un telespectator care şi-a pierdut toate economiile când pieţele s-au prăbuşit, personajul lui Clooney este forţat să investigheze o conspiraţie financiară.

    „Îţi spun că totul este manipulat“, spune în film persoana înarmată. „Ne fură totul şi scapă nepedepsiţi.“ Tema anti-Wall Street a filmului rezonează cu trendurile de acum din cultura populară. De altfel, vorbele persoanei înarmate sunt cât se poate de adevărate, având în vedere scandalurile din lumea bancară în care marile bănci sunt investigate că au manipulat orice, de la dobânzile LIBOR la piaţa valutară şi cea a aurului.

    Prăbuşirea pieţelor ameninţă să distrugă editura condusă de eroul celei mai noi cărţi a lui Jay McInerney, Bright, Precious Things (Lucruri lucioase, preţioase), care va fi publicată anul acesta. În martie, teatrul public din New York va găzdui debutul piesei Dry Powder, o abordare satirică a personajelor de pe „scena“ de private equity. Personajelor le vor da viaţă actorii John Krasinski şi Claire Danes.
    În urmă cu câţiva ani nu exista un astfel de apetit, pentru creaţii care scot la lumină procesele din interiorul industriei financiare. Scenariştii, scriitori şi regizorii livrau lucrări nonfictive despre dezastru şi documentare precum Inside Job, însă directorii din industria divertismentului nu cutezau să parieze că publicul va cheltui bani pentru a retrăI şocurile din cauza cărora a pierdut atât de mult.
    Margin Call (Apel în marjă, cunoscut în România ca Panică pe Wall Street) din 2010 este un film care abordează tema dezintegrării unei bănci de investiţii la începutul crizei.

    A fost un succes din punctul de vedere al criticilor, dar nu un succes popular. Filmul a înregistrat încasări mai mici de 20 de milioane de dolari la nivel mondial, iar peste 70% din audienţă a fost din afara SUA, potrivit Box Office Mojo. Spre comparaţie, The Twilight Saga: Breaking Dawn, partea I (Saga Amurg: Zori de zi) a încasat în acel an 712 milioane de dolari.
    „Eram ca o familie de catolici care evitau să vorbească la cină despre acel subiect“, spune Adam McKay, coscenarist şi regizorul The Big Short, film nominalizat la premiul Oscar pentru cea mai bună imagine. „Însă oamenii realizează că toate aceste probleme care au cauzat crahul sunt încă aici.“

     

  • Guvernul Cioloş desfiinţează Departamentul de Investiţii Străine. Topul ţărilor cu cele mai mari investiţii în România

    Ministerul Economiei, Comerţu­lui şi Relaţiilor cu Mediul de Afaceri se va reorganiza şi va prelua atribuţiile, personalul şi patrimoniul Departamentului pentru Investiţii Străine şi Parteneriat Public-Privat, care se va desfiinţa.

    Aceasta este ultima decizie din lungul şir al mutărilor Departamentului pentru Investitorii Străini între insti­tu­ţi­ile şi ministerele înfiinţate şi desfinţate în ultimii cini ani.

    „În prezent promovarea comerţului exterior şi a investiţiilor străine ale României se efectuează prin instituţii diferite, motiv pentru care aceste activităţi nu au o abordare unitară care să permită fructificarea potenţialului economic al României“, arată un proiect de ordonanţă de urgenţă publicat pe site-ul Ministerului Economiei.

    Citiţi mai multe pe www.zf.ro

     

  • Transportul public, infrastructura şi sistemul de sănătate îi nemulţumesc pe locuitorii Capitalei

    Locuitorii Bucureştiului nu sunt mulţumiţi de traiul pe care îl au în Capitală, potrivit unui studiu al Comisiei Europene despre oraşele europene unde este ideal să trăieşti în funcţie de satisfacţia pe care o au locuitorii. Transportul public, sistemul de sănătate, educaţia, dar şi infrastructura sunt doar câteva dintre motivele care îi fac pe bucureşteni să fie dezamăgiţi de viaţa din Capitală, informează Digi24

    Datele arată că mai mult de jumătate dintre bucureşteni nu sunt mulţumiţi de transportul public. Cei mai încântaţi de mersul mijloacelor de transport în comun sunt locuitorii din Zurich, Viena şi Helsinki. E drept că şi costul călătoriilor în aceste oraşe europene este pe măsură.

    Citiţi mai multe pe www.digi24.ro

  • Cum a minţit Metrorex publicul în legătură cu eliminarea cartelei de 62 de călătorii

    Metrorex a eliminat anul trecut popularul abonament de 62 de călătorii motivând că bucureştenii sunt nemulţumiţi de faptul că  nu mai ştiau câte călătorii aveau.

    “Abonamentul lunar cu 62 de calatorii se elimina ca urmare a numeroaselor nemultumiri exprimate de publicul calator.”, se arata în comunicatul Metrorex “S.C. Metrorex S.A. a analizat petiţiile şi propune eliminarea acestui titlu de călătorie”.

    Numai că ieri, 9 februarie, Marin Aldea, directorul general interimar Metrorex, a declarat într-un interviu pentru agenţia de ştiri Agerpres “Este adevărat că acest titlu de călătorie era foarte utilizat şi benefic pentru călători şi am analizat mult până să luăm decizia de a scoate din portofoliu cartela de 62 de călătorii. Decizia a fost pur economică.”

    Mai mult de atât acesta a mai spus că : “În jur de 35-40% dintre călători îl foloseau, deci un procentaj destul de mare, în detrimentul abonamentului lunar, care aproape dispăruse din paleta noastră de oferte — ajunsese la un procentaj de utilizare de 2-3%.”.

    “din variantele luate în calcul am constatat că pentru a nu scoate din uz cartela de 62 de călătorii ar fi trebuit să măresc preţul şi la titlul ăsta şi la abonament cu mai mult faţă de cât a fost modificat. Văzând cum stau lucrurile, a fost aleasă varianta aceasta, de eliminare a cartelei de 62 de călătorii, care nu a fost bine primită în rândul călătorilor, dar poate nici nu s-a înţeles că nu am avut altă soluţie.”, a mai spus Marin Aldea în interviul acordat Agerpres.

    “Decizia a fost să scoatem cartela, iar abonamentul nu l-am mai mărit cu 10 lei, ci doar cu 5 lei. Soluţia a funcţionat din punct de vedere economic. Că au mai existat nemulţumiri…bănuiam că vor exista.”, a încheiat el 

  • Toţi umblă desculţi!

    Personal nu poate decât să mă bucure o asemenea asociere şi văd în această alianţă, dintre banii unei companii româneşti şi creatorul de conţinut, un semnal cât se poate de important pentru viitorul industriei media din lume, la fel de importantă, zic, păstrând, desigur, proporţiile, precum semnalul pe care l-a dat Jeff Bezos atunci când a cumpărat Washington Post, pentru care a dat 1% din averea sa (dacă vi se pare puţin, căutaţi valoarea averii amazonului-şef şi calculaţi cât înseamnă). Personal, vreau să cred că gestul lui Iulian Stanciu conţine mai puţin marketing decât ar crede unii sau am putea fi tentaţi să-i atribuim (asta deşi am citit că mişcarea i-a fost sugerată şefului eMag de compania de comunicare cu care colaborează) şi că asocierea va continua pe termen lung şi foarte lung.

    Am totuşi câteva observaţii. Să privim cifrele. La televiziune, criticul izbutea să adune între 200.000 şi 400.000 de telespectatori, un public destul de citit, cu studii, două treimi dintre aceştia având între 35 şi peste 65 de ani şi aproape jumătate între 45 şi peste 65 de ani.
    În momentul în care scriu acest text, joi, 4 februarie, pagina de Facebook a „Cărţii de la ora 5“ adună 7.306 like-uri, iar cele trei episoade ale emisiunii au 33.000, 11.000 şi 6.100 de vizionări (cu observaţia că nu toate înseamnă vizionări complete, unele sunt treceri peste fereasta videoului şi pornirea acestuia, fie chiar şi o secundă). Pe site, înregistrările sunt postate pe YouTube şi au 12.440 de vizionări, 2.547 de vizionări şi 1.012 vizionări. Ca să rezum, cel mai bun episod, prezentarea romanului Solenoid de Mircea Cărtărescu, a strâns sub 50.000 de vizionări în trei zile, cu mult sub cifrele unei singure emisiuni de la televiziune.

    Nu sunt un specialist, dar cred că diferenţa ar trebui să dea de gândit oricui investeşte în media digitală şi mai cred că vine în principal din diferenţele de vârstă ale publicului de televiziune în comparaţie cu cel din online, dar şi din modul diferit în care generaţia tânără, publicul predilect online, apreciază şi recepţionează ceea ce se cheamă acum (şi mă enervează pe mine rău de tot că i se spune aşa) conţinut.
    Veţi fi ştiind bancul acela cu vânzătorii de pantofi care merg în Africa. Ajuns, primul telegrafiază la sediu, îngrozit: „…nenorocire, nu pot face nimic, aici toţi umblă desculţi!“. Al doilea trimite şi el: „oportunitate uriaşă aici, toată lumea umblă desculţă!“. Privind cifrele din cele trei zile şi pe cele de audienţă la televiziune, exclam ca al doilea vânzător: „este aici o oportunitate uriaşă, toţi umblă desculţi, există un public întreg de cucerit!“.

    Să facem o convenţie: să admitem că sintagma conţinut de calitate include şi zona de print rămasă relativ neafectată de entuziasmul, eufemistic vorbind, al conţinutului de tip nou (ştiţi la ce mă refer!), dar şi zona de new media – bloguri, site-uri, proiecte. Moartea presei a fost prorocită, pe rând, în secolul XIX, când s-a trecut de la articolul cuminte la relatarea senzaţională, apoi la începutul secolului XX, când a erupt radioul, ceva mai târziu, când s-a răspândit televiziunea comercială, şi mai târziu, atunci când lumea a decoperit activismul ecologic şi s-au înmulţit iubitorii de natură şi copaci din care se face hârtie, şi şi mai târziu, când a apărut internetul; ba, cu totul spre zilele noastre, în epoca social media şi web 2.0. Cu toate acestea zone din print şi conţinutul de calitate au rezistat şi cred că vor rezista, indiferent ce spun vestitorii decesului sistemului.

    Totul este ca şi unii – companii, investitori, finanţatori, lideri de companii -, şi alţii – oameni de media, tehnicieni, scriitori sau creatori – să intuiască direcţia corectă, să facă alianţele potrivite, să aibă răbdarea necesară şi să işte conţinutul potrivit. Până una alta, toţi umblă desculţi!

    „Portretul doamnei X“ de John Singer Sargent, o bună ilustrare a ceea ce se cheamă conţinut de calitate.