Intr-o Germanie in criza demografica, o aparitie cum e cartierul Prenzlauer Berg din estul Berlinului pare de-a dreptul un miracol. Carucioare umplu trotuarele si aproape blocheaza accesul in micile cafenele. Locurile de joaca din Helmholtzplatz, o zona renascuta din partea de nord a cartierului, sunt pline de bebelusi si copii care abia invata sa mearga.
Henrike Peresse, 33 de ani, aflata in parc cu fiul ei Malo in varsta de un an, spune ca se simte perfect intr-o asemenea ambianta tocmai buna pentru copii si reia ceea ce a ajuns aici aproape un cliseu: „Este cartierul cu cei mai multi copii din Europa“.
Aceasta afirmatie categorica, dar extrem de raspandita este de obicei insotita de speculatii cum ca ar putea exista ceva in apa locului, de natura sa stimuleze fertilitatea oamenilor de aici. Cei care nu sunt pregatiti sa aiba copii sunt chiar sfatuiti sa se abtina sa bea apa din partea locului, daca ajung prin cartier.
Vanatorii de comori sfarsesc insa de cele mai multe ori cu dezamagiri, iar cazul de fata nu e o exceptie. Minunea din Prenzlauer Berg este ceea ce demografii numesc un exemplu de fecunditate falsa. „Daca va uitati la mai multe cartiere din Berlin, Prenzlauer Berg are una din cele mai scazute rate ale natalitatii“, afirma Reiner Klingholz, director al Institutului din Berlin pentru Populatie si Dezvoltare, care a incercat sa demonteze mitul din 2004 incoace, cu mai mult sau mai putin succes.
Totusi, e greu sa nu observi impactul pe care o dovada de inversare a tendintei de imbatranire rapida a populatiei l-ar avea in Germania, ca si pentru alte tari de pe glob care se confrunta cu aceeasi problema. Cresterea sperantei de viata, corelata cu declinul natalitatii, a accelerat acest proces. Se vede cu ochiul liber din Statele Unite, unde politicienii se ingrijoreaza ca generatia „baby boom“ iese la pensie, pana in Japonia, care are cea mai mare proportie din lume de persoane de peste 60 de ani. Ca si in Japonia, mai mult de un sfert din populatia Italiei si a Germaniei a implinit deja 60 de ani, iar fenomenul se extinde in tari ca Polonia si Rusia.
Desi guvernul german a inceput sa se preocupe de aceasta problema, s-a dovedit mult prea lent in a aborda reducerea ratei natalitatii, iar din 2003 si scaderea numerica a populatiei, pe atunci cu doar 5.000 de oameni, dar in 2006 cu nu mai putin de 130.000. Populatia actuala a Germaniei este de 82,4 milioane de oameni.
Explicatia reticentei guvernului este, in parte, ca aproape nicio dezbatere publica nu poate porni fara sa fie umbrita de trecutul nazist al tarii. Guvernul lui Hitler a dat medalii mamelor din familiile cu multi copii, medalii de aur pentru cele cu opt sau mai multi copii. Disconfortul unei eventuale paralele cu acea epoca a inhibat timp de ani de zile discutia pe marginea oricaror subiecte legate de incurajarea de catre stat a familiilor cu multi copii, in totala deosebire de Franta, de pilda, unde a promova cresterea natalitatii a devenit de mult politica de stat.
Nu mai departe de saptamanile trecute, Eva Herman, o personalitate cunoscuta de televiziune si scriitoare, a fost concediata de reteaua NDR, pentru ca a laudat accentul pus de Al Treilea Reich pe valorile familiei si pe nasterea de copii multi. Desi Herman a criticat regimul nazist in ansamblu cu ocazia acelor remarce, decizia luata de conducerea postului de televiziune a fost imediata, odata ce reactia de indignare a publicului a fost intensa.
Cu toate acestea, era celui de-al Doilea Razboi Mondial nu mai are prea multa importanta pentru politicile guvernamentale in raport cu scaderea populatiei, pentru ca aceasta a devenit azi mai curand o chestiune economica decat una cu relevanta militara sau care sa tina de nationalismul cuiva.
Conform statisticilor Uniunii Europene, rata bruta a natalitatii, definita ca numar de nasteri la mia de locuitori, a scazut in Germania in fiecare din ultimii noua ani, de la 9,9 in 1997 la 8,2 in 2006. Daca se ia in calcul impactul imigratiei, populatia etnica germana se confrunta cu „o crestere negativa exponentiala“, potrivit lui Klingholz. Problema nu e noua: numarul persoanelor decedate l-a depasit pe cel al nascutilor vii inca din 1972 – dar chestiunea unei actiuni din partea guvernului e de stricta actualitate.
Cancelarul Angela Merkel si ministrul familiei, Ursula von der Leyen, au abordat subiectul ca pe o prioritate. Un program lansat anul acesta si cunoscut sub denumirea de Elterngeld sau „bani pentru parinti“ ofera parintelui care decide sa stea acasa ca sa-si ingrijeasca progenitura pana la doua treimi din salariu, in limita unui plafon de 1.800 de euro pe luna. Anterior, guvernul acorda mamei sau tatalui care isi lasau serviciul pentru copii doar pana la 45 de euro pe luna si numai pentru familiile cu venituri mici. Banii sunt alocati pentru un concediu de un an, daca e vorba doar de un parinte, respectiv 14 luni, daca ambii parinti isi iau concediu. Bugetul total pentru noul program este de 4 miliarde de euro pe an, iar pana acum initiativa a avut un succes enorm: in primul trimestru al anului au depus cerere de includere in program 60.000 de persoane, iar in al doilea trimestru, circa 140.000.
Inca 4 miliarde vor fi cheltuite in cadrul unui program in valoare de 12 miliarde de euro, finantat din banii municipalitatilor si de la bugetul de stat, pentru constructia de crese in perioada 2008-2013, necesarul total de locuri in crese fiind estimat la 1,25 milioane in toata tara. „Aceasta inseamna un loc pentru fiecare al treilea copil sub 3 ani. Acum exista doar un loc in cresa la fiecare zece copii“, spune Iris Bethge, purtatoare de cuvant a Ministerului Familiei. Bethge adauga ca guvernul colaboreaza cu angajatorii ca acestia sa accepte munca la domiciliu si programe mai flexibile. Iar incepand din ianuarie, guvernul federal va furniza, cu sprijinul Uniunii Europene, fonduri companiilor pentru a-si finanta propriile gradinite de copii.
Thusnelda Tivig, profesor la Centrul pentru Studii Demografice de la Universitatea din Rostock, a remarcat o usoara crestere a ratei natalitatii in prima jumatate a lui 2007, respectiv circa 600 de nasteri in plus fata de primele sase luni din 2006. Nu e mult insa si e posibil ca fenomenul sa fie atribuit climatului economic mai bun, ceea ce inseamna ca politicile guvernului pe termen mediu si lung sa fie decisive pentru o consolidare a tendintei. „Sunt absolut convinsa ca acestea vor avea un impact, insa nu imediat“, apreciaza Tivig.
Parintii din Helmholtzplatz, ale caror venituri sunt cat se poate de diferite, sustin cu mult mai mult entuziasm proiectul de constructie a creselor decat programul Elterngeld, inclusiv pentru ca acesta implica diferentieri ale ajutorului de stat in functie de salarii. „Ei vor ca bogatii sa aiba copii, nu saracii“, spune Catherine Girke, 37 de ani, mama a unei fete si a trei baieti.
Parcul din Helmholtzplatz insusi ofera o mostra a felului cum se schimba peisajul imprejur. Prenzlauer Berg a evoluat de la un cartier de case darapanate, ocupate haotic de locatari fara acte dupa caderea Zidului Berlinului, la o zona cu cladiri reabilitate, colorate nostim in galben si albastru, populate de oameni tineri in plina ascensiune sociala. „E o nebunie cu toti copiii astia, dar ei fac ca locul sa fie placut“, spune Steffi Niemzok, stand la o inghetata in parc cu baietelul ei de doi ani, cu o prietena si cu copilul acesteia.
Minunea din Prenzlauer Berg pare incontestabila si mult mai datatoare de speranta pentru viitorul tarii decat ceea ce se intampla in Neukolln, cartierul plin de imigranti unde Klingolz spune ca exista realmente cea mai mare rata a natalitatii din Berlin. In cazul Prenzlauer Berg, explicatia e insa ca aici au venit si s-au stabilit in ultimii 20 de ani multi tineri, care s-au maturizat aici si au evoluat in cariera. Proportional, sunt mai putini copii decat in alte locuri, insa in schimb sunt mai multi adulti aflati la varsta intemeierii unei familii. Acestia, mai curand decat copiii, sunt fenomenul de aici.
Sarah Plass din Frankfurt si Victor Homola din Berlin au contribuit la acest articol
Traducere si adaptare: Crenguta Nicolae