Tag: ocupare

  • Surse AP: Motivul pentru care Donald Trump vrea să trimită armata în Mexic

    Preşedintele SUA, Donald Trump, l-a avertizat pe omologul său mexican, Enrique Pena Nieto, că ar putea trimite trupe americane în Mexic pentru contracararea infracţionalităţii, afirmă surse citate de site-ul agenţiei Associated Press, însă Casa Albă a catalogat “neserioase” aceste informaţii.

    “Aveţi grupuri de oameni răi acolo”, i-a spus Donald Trump preşedintelui Mexicului, Enrique Pena Nieto, conform stenogramei înregistrării audio a conversaţiei telefonice de săptămâna trecută.

    “Nu luaţi măsurile necesare pentru a-i opri, cred că armata mexicană se teme. Armata noastră nu se teme, aşa că aş putea să îi trimit acolo pentru a se ocupa de problemă”, a avertizat Donald Trump, citat de site-ul agenţiei Associated Press.

    Ca reacţie, Preşedinţia Statelor Unite a catalogat informaţiile difuzate de AP drept “neserioase”.

    Citiţi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Surse AP: Motivul pentru care Donald Trump vrea să trimită armata în Mexic

    Preşedintele SUA, Donald Trump, l-a avertizat pe omologul său mexican, Enrique Pena Nieto, că ar putea trimite trupe americane în Mexic pentru contracararea infracţionalităţii, afirmă surse citate de site-ul agenţiei Associated Press, însă Casa Albă a catalogat “neserioase” aceste informaţii.

    “Aveţi grupuri de oameni răi acolo”, i-a spus Donald Trump preşedintelui Mexicului, Enrique Pena Nieto, conform stenogramei înregistrării audio a conversaţiei telefonice de săptămâna trecută.

    “Nu luaţi măsurile necesare pentru a-i opri, cred că armata mexicană se teme. Armata noastră nu se teme, aşa că aş putea să îi trimit acolo pentru a se ocupa de problemă”, a avertizat Donald Trump, citat de site-ul agenţiei Associated Press.

    Ca reacţie, Preşedinţia Statelor Unite a catalogat informaţiile difuzate de AP drept “neserioase”.

    Citiţi mai multe pe www.mediafax.ro

  • O grijă mai puţin pentru oamenii de afaceri

    „Încă de la bun început ne‑am dorit să dezvoltăm un serviciu care să ofere timp oamenilor“, spune Flaviu Dumitraşcu, cofondatorul CasePlease, despre ideea de afaceri care i-a venit în urmă cu un an şi pe care a pus-o în practică cu Marian Posăceanu, fostul său coleg de bancă din liceu. La dezvoltarea serviciului CasePlease au stat două componente: experienţa personală şi dorinţa de a lansa ceva nemaiîntâlnit în România. Hotărâţi să treacă de la statutul de angajaţi la cel de antreprenori, cei doi tineri au căutat idei de afaceri atât din România, cât şi din străinătate şi, spun ei, au descoperit o nişă neexploatată local. În cercetările lor au descoperit firme care oferă tot soiul de servicii corporatiştilor ocupaţi: curăţarea hainelor şi livrări la birou, curăţarea automobilului, cumpărături pentru acasă, suveniruri etc., care li s-au părut interesante şi cu potenţial pentru piaţa locală. Iar la aceste idei au adăugat şi o parte din experienţa personală. „Am urmat un program de masterat la Oslo şi mereu când veneam în ţară de sărbători îmi displăcea să-mi pregătesc bagajul şi să aştept la check-in şi check-out. În plus, ajungeam mereu cu hainele şifonate“, povesteşte Dumitraşcu.

    Odată ce a stabilit împreună cu asociatul său nişa spre care se vor îndrepta, au început să îşi facă o documentare ca la carte: au citit forumuri de business travel – unde au descoperit oameni care se plâng de stresul bagajelor asociat călătoriilor de afaceri; dar au studiat şi studii de piaţă, pentru a determina potenţialul ideii şi validarea conceptului.

    În august 2016, după un an de tatonări, cei doi tineri au înfiinţat firma. Două luni mai târziu lansau serviciul în Bucureşti, singurul oraş în care CasePlease are deocamdată activităţi. Investiţia iniţială se învârte în jurul sumei de 5.000 de euro, din surse proprii ale celor doi antreprenori; au folosit banii pentru promovare şi spaţiul în care desfăşoară activitatea. Pentru a-şi rafina ideea, povesteşte Dumitraşcu, „am urmat diferite cursuri de antreprenoriat, am discutat cu oameni de afaceri, potenţiali clienţi şi profesionişti din diverse domenii“. În cele din urmă, au renunţat şi la slujbele de IT-işti pentru a se ocupa exclusiv de afacere.

    CasePlease se adresează oamenilor de afaceri români şi străini, care călătoresc de cel puţin 3-4 ori pe an în Bucureşti şi se cazează la hoteluri de 3, 4 şi 5 stele sau închiriază un apartament. Cum funcţionează serviciul? Clientul trebuie să-şi rezerve un loc pe platforma CasePlease şi să stabilească o întâlnire cu reprezentanţii firmei în Bucureşti; clientul îşi predă hainele din garderoba personală, precum şi un set de cosmetice, dacă doreşte. Din acel moment, CasePlease se ocupă de aceste bagaje; lucrurile sunt depozitate, hainele sunt spălate şi călcate, iar în momentul în care clientul alege, bagajul său este dus la hotelul unde se cazează; apoi bagajul său este preluat, din nou, în circuitul firmei. Pentru fiecare călătorie de business în parte, cel care apelează la serviciile CasePlease trebuie să precizeze prin intermediul site-ului când şi unde soseşte dar şi când pleacă, pentru ca un reprezentant al firmei să aducă sau să preia bagajul.

    Serviciul presupune un abonament lunar de cinci euro pentru spaţiul de stocare. Pe lângă aceasta, clientul plăteşte o sumă fixă pentru fiecare călătorie în care foloseşte serviciile CasePlease, în funcţie de pachetul ales. Stocarea a 10 articole vestimentare (inclusiv încălţări) şi a unei genţi de cosmetice presupune un cost de 50 de euro pentru fiecare călătorie, cost care acoperă curăţarea, călcarea hainelor şi transportul bagajului la şi de la hotel. Al doilea pachet include 25 de articole vestimentare şi costă dublu pentru fiecare călătorie. Toate plăţile se fac online, clientul introducând datele cardului în momentul în care îşi face cont pe platformă. Abonamentul lunar este achitat la început, iar plata pentru pachetul ales se face la sfârşitul călătoriei.

    Primii clienţi au apelat la serviciile firmei care se ocupă de bagajele turiştilor în a doua lună de la lansare; „au venit pe bază de recomandări, în urma evenimentelor de business networking“, spune Flaviu Dumitraşcu, care nu dă niciun detaliu despre numărul actual de persoane care s-au înregistrat pe platformă. Potrivit antreprenorului, acum poartă discuţii cu o serie de firme – cum ar fi agenţii de turism care lucrează cu corporaţii, firme concierge, platforme ce oferă diverse servicii angajaţilor multinaţionalelor, pentru a se susţine şi recomanda reciproc. „Acum, cheltuielile cele mai mari sunt legate de creşterea vizibilităţii pe piaţă“, spune Dumitraşcu; el adaugă că deocamdată nu au angajaţi; de la înfiinţarea firmei a colaborat cu mai multe persoane în regim de freelancing, dar cei doi fondatori sunt singurii care se ocupă 100% de afacere.

    Antreprenorul spune că este prea devreme pentru a putea face predicţii despre mersul afacerii, influenţat de mai mulţi factori, dar cei doi fondatori dau ca reper pentru anul în curs o cifră de afaceri de 15.000 de euro, corespunzătoare unui număr aproximativ de 200 de călătorii. Dacă totul va merge conform planului, fondatorii speră ca în prima parte a lui 2018 CasePlease să intre pe profit.

    Pe termen scurt, cei doi tineri îşi propun să îşi facă businessul cunoscut în mediul de afaceri, promovarea fiind principalul lor obiectiv în următoarea perioadă. Pe termen lung însă, planurile lor vizează extinderea în alte oraşe din România, precum şi în alte ţări. „Dacă un om de afaceri din Varşovia călătoreşte săptămâna aceasta la Bucureşti, săptămâna următoare la Cluj şi apoi la Viena, ne dorim ca bagajul să «îl urmărească» peste tot. Acest lucru presupune o colaborare cu o companie de curierat sau de transport“, spune Dumitraşcu. Se declară optimist pentru că, spune el, numărul călătoriilor de afaceri creşte, deopotrivă la nivel naţional şi dar şi internaţional. „În Bucureşti, spre exemplu, cel puţin 60% dintre turiştii sosiţi, români sau străini, vin în interes de afaceri.  Numărul călătoriilor de afaceri creşte de la an la an, atât în ţară, cât şi în Europa, Asia şi America de Nord“, afirmă antreprenorul. Vorbind strict de turiştii străini, afacerile reprezintă principalul motiv al venirilor lor în România, aceştia având o pondere de 55,9% din totalul turiştilor nerezidenţi, în 2015. „Aşadar, CasePlease prezintă un potenţial de dezvoltare şi în oraşe precum Cluj, Timişoara sau Constanţa. Totodată, avem avantajul primului sosit pe o piaţă“, conchide Flaviu Dumitraşcu.

  • Business Lease ocupă prima poziţie pe segmentul de management al flotelor, cu o cotă de piaţă de 27%

    „România a afişat cea mai mare creştere economică din Uniunea Europeană, de 4,7%, fapt care a stimulat, de asemenea, vânzările de autoturisme noi în 2016. Această evoluţie poate fi trecută în contul companiilor, deoarece mai mult de 70% din aceste maşini noi au fost cumpărate prin vânzări de flote şi leasing operaţional, de către segmentul B2B. Sunt mulţumit să văd că şi noi am înregistrat o creştere în 2016 a portofoliului de leasing operational, o creştere de 21%”, declară Philip Aarsman, Managing Director al Business Lease România. „Importanţa pe care o acordăm pieţei din România poate fi confirmată şi prin decizia luată de Business Lease Group, cu sediul în Olanda, acţionarul majoritar al Business Lease România, care ne-a majorat capitalul social cu 9 milioane de lei, la un total de 10,5 milioane lei. Această infuzie demonstrează o susţinere a planului de dezvoltare a afacerilor din România, pregătit pentru 2017.”

    Compania a implementat două tipuri de sondaje, ce măsoară gradul de satisfacţie al clienţilor, dar şi al şoferilor care utilizează maşinile (Customer and Driver Satisfaction Surveys), pentru că acest tip de feedback ajută la îmbunătăţirea continuă a serviciilor oferite.

    Astfel, rezultatele din 2016 arată că peste două treimi dintre clienţi recomandă compania şi sunt de părere că serviciile Business Lease România sunt de la foarte bune la excelente. Mai mult, peste 86% dintre ei apreciază gradul de profesionalism, expertiza, eficienţa şi pregătirea angajaţilor. Aceste aspecte reies şi din sondajul adresat şoferilor, care arată că peste 90% dintre aceştia apreciază suportul oferit, monitorizarea constantă şi eficienţa cu care sunt livrate maşinile.

    Business Lease furnizează soluţii complete de Leasing operaţional şi Mobilitate, atât pentru companii mari, cât şi pentru companii mici şi mijlocii. În plus, compania oferă importatorilor şi dealerilor soluţii personalizate în domeniile de leasing captiv, finanţarea stocurilor dealerilor şi alte produse şi servicii de finanţare.

  • Una dintre cele mai cunoscute bănci din România va fi vândută. Anunţul pe care trebuie să îl ştie clienţii

    Conform unor surse din piaţa financiară, Eurobank a an­ga­jat divizia de investiţii a HSBC de la Londra să se ocupe de acest proces. „Oficial noi nu ştim nimic, dacă există un asemenea proces cei de la Atena se ocupă de el“, a precizat un bancher de la Bucureşti.

    Ca parte a înţelegerilor cu creditorii internaţionali-FMI şi UE, grupurile bancare elene trebuie să-şi reducă activele pe care le deţin în zona  balcanică, proces care are ca termen final 2018.

    În România, National Bank of Greece (NBG) a angajat banca de investiţii Credit Suisse să se ocupe de găsirea unui investitor şi vânzarea băncii din România – Banca Românească.

    Bancpost se situa pe locul 9 în România la finalul lui 2015, cu o cotă de piaţă de 3%, în scădere faţă de 2014.

    Cititi mai multe pe www.zf.ro

  • Una dintre cele mai cunoscute bănci din România va fi vândută. Anunţul pe care trebuie să îl ştie clienţii

    Conform unor surse din piaţa financiară, Eurobank a an­ga­jat divizia de investiţii a HSBC de la Londra să se ocupe de acest proces. „Oficial noi nu ştim nimic, dacă există un asemenea proces cei de la Atena se ocupă de el“, a precizat un bancher de la Bucureşti.

    Ca parte a înţelegerilor cu creditorii internaţionali-FMI şi UE, grupurile bancare elene trebuie să-şi reducă activele pe care le deţin în zona  balcanică, proces care are ca termen final 2018.

    În România, National Bank of Greece (NBG) a angajat banca de investiţii Credit Suisse să se ocupe de găsirea unui investitor şi vânzarea băncii din România – Banca Românească.

    Bancpost se situa pe locul 9 în România la finalul lui 2015, cu o cotă de piaţă de 3%, în scădere faţă de 2014.

    Cititi mai multe pe www.zf.ro

  • Cum arată Kviabryggja, închisoarea ocupată de bancheri

    Camera de interogatoriu în care s-a scris istoria recentă a Islandei este austeră, mobilată doar cu o masă, câteva scaune şi un computer. O cameră de luat vederi este prinsă de un perete, iar ferestrele duble blochează complet vuietul furtunilor care lovesc Golful Faxafloi şi Reykjavikul. 

    În această cameră procurorul special Olaf Hauksson, un om înalt şi bine făcut, cât un urs, şi-a petrecut ultimii şase ani cercetând tranzacţiile care au adus economia islandeză în pragul falimentului în toamna anului 2008. Pe aici s-au perindat unii dintre cei mai puternici bancheri din Islanda, executivi şi investitori pentru a răspunde întrebărilor lui Hauksson. În toamna anului 2008 cele mai mari trei bănci islandeze s-au prăbuşit în doar trei zile, în parte din cauza aranjamentelor ilegale făcute de executivii lor pe burse.

    „Manipularea pieţei“, explică Hauksson pentru Süddeutsche Zeitung. Întrebat ce s-a întâmplat până la urmă cu şefii celor trei bănci, Hauksson, fost poliţist într‑un oraş mărunt, obişnuit cu beţivii şi scandalagiii, schiţează un zâmbet sfidător: „Toţi sunt la închisoare. Au stat chiar aici“. Prin acest lucru este surpinzătoare Islanda. A condamnat la închisoare 29 de bancheri şi alte personaje din lumea financiară pentru infracţiuni care au condus la severa criză din 2008. Nicio altă ţară din lume nu are un astfel de palmares, nici măcar SUA, unde a izbucnit criza financiară mondială. De aceea Kviabryggja, închisoarea bancherilor, a căpătat o atenţie specială. Jurnaliştii de la Bloomberg i-au făcut o vizită.

    Kviabryggja nu este o închisoare clasică. Nu are nevoie de ziduri, de garduri de sârmă ghimpată sau de turnuri de observaţie pentru a-i împiedica pe puşcăriaşi să fugă. Izolată într-un peisaj bătut de vânturi, vechea fermă este străjuită de îngheţatul Atlantic de Nord pe de o parte şi de câmpurile de lavă acoperite de zăpadă pe de cealaltă. La est orizontul este dominat de Snaefellsjokull, un vulcan adormit sub acoperământul unui gheţar. Spre civilizaţie duce doar un drum.

    Kviabryggja este acum casa lui Sigurdur Einarsson, fostul preşedinte al băncii Kaupthing, şi a lui Hreidar Mar Sigurdsson, fost director financiar. Kaupthing este cea mai mare bancă islandeză. Bancherii îşi petrec acum timpul spălând rufe, făcând exerciţii în sala de gimnastică a închisorii şi navigând pe internet. Ei şi alţi doi colegi de breaslă întemniţaţi aici – Magnus Gudmundsson, fostul CEO al subsidiarei din Luxemburg a Kaupthing, şi Olafur Olafsson, acţionar important al băncii când aceasta s-a prăbuşit – pot face şi excursii afară, aşa cum au voie şi ceilalţi 19 „oaspeţi“ ai închisorii. Toţi au fost condamnaţi pentru infracţiuni fără violenţă.

    Pentru un om de rând s-ar putea să nu fie o viaţă prea grea, însă este ceva cu totul diferit faţă de zilele de dezmăţ când bancherii găzduiau petreceri pentru clienţi pe iahturi în Monte Carlo şi angajau cântăreţi legendari precum Tom Jones pentru a-şi încânta invitaţii la galele londoneze.

    Einarsson, Sigurdsson, Gudmundsson şi Olafsson s-ar putea să aibă noi colegi. Procurorul Hauksson va avea grijă de asta. În martie biroul său a pus sub acuzare cinci persoane pentru fraudă şi manipularea pieţei. Unul dintre ei este Larus Welding, fostul CEO al băncii Glitnir. Hauksson mai are în lucru încă vreo şase cazuri care au legătură cu criza financiară.

    Tragerea la răspundere a bancherilor vinovaţi ar fi trebuit să fie un rezultat satisfăcător pentru cei 333.000 de locuitori ai Islandei. Însă un scandal privind vânzări secrete de acţiuni de către cea mai mare bancă a ţării trezeşte temeri că încă nu a fost eradicat capitalismul de cumetrie, cel care a adus economia la dezastru. Ascensiunea unei formaţiuni politice antisistem denumite Partidul Piraţilor arată că furia persistă sub suprafaţa revenirii economice.

    „Societatea încă nu are încredere. Nu are încredere în politicieni, nici în instituţii şi nici în partide“, explică Stefan Olafsson, profesor de sociologie la Universitatea Islandeză. 

    O fi Islanda o ţară la capăt de lume cu o populaţie cât un oraş de mărime medie, dar ea trece prin acelaşi tip de revoltă populistă care zdruncină guvernele din Occident.

    „Politicienii au dezamăgit. Au permis să se întâmple aceste lucruri, tot acest exces şi toată această lăcomie, şi ca datoriile să se adune“, adaugă Olafsson.

    În urmă cu doar un deceniu, statu-quo-ul Islandei era foarte diferit. Cele mai mari trei bănci, după ce s-au scuturat de zeci de ani de disciplină financiară într-un spasm de dereglementare în anii 2000, au asaltat piaţa internaţională a datoriilor aşa cum n-au mai facut-o niciodată. Binecuvântate cu ratinguri maxime şi cu acces la Zona Economică Europeană, trioul s-a îndatorat cu 14 miliarde de euro doar în 2005, dublu faţă de 2004. Au plătit cu doar 20 de puncte de bază peste ratele de dobândă de referinţă, potrivit comisiei speciale de investigaţie a parlamentului. Băncile au devenit astfel maşini de făcut bani. Banii împrumutaţi erau daţi mai departe ca împrumuturi cu dobânzi mari. Capitalul propriu a ajuns în 2007 la o rentabilitate de invidiat, de aproape 20%. Inundate cu credite, familiile islandeze au început să-şi cumpere apartamente în Londra, să meargă în vacanţe de cumpărături la Paris şi au împânzit străzile din Reykjavik cu Range Rover-uri. În 2008 activele băncilor islandeze deveniseră de 10 ori mai mari decât economia ţării.

    Apoi a venit criza şi odată cu ea paralizia pieţelor din întreaga lume. Băncile şi-au pierdut accesul la finanţarea pe termen scurt şi nu şi-au mai putut gestiona propriile datorii. Valoarea coroanei islandeze s-a prăbuşit, făcând creditele denominate în monedă străină mult prea scumpe.

    Kaupthing, Landsbanki şi Glitnir au intrat în incapacitate de plată a unor datorii echivalente cu 85 de miliarde de dolari în octombrie 2008, iar gospodăriile şi-au pierdut mai mult de o cincime din puterea de cumpărare.

    Cetăţenii au atacat clădirea istorică parlamentului cu ouă şi pietre. Birna Einarsdottir, director de marketing al Glitnir, a fost numită în acea lună CEO al Islandsbanki, o bancă nouă creată din activele islandeze ale Glitnir după ce creditorii au preluat controlul ei.

  • AFI Europe închiriază 5.200 mp brandului Peek&Cloppenburg în AFI Cotroceni

    În 2017, AFI Cotroceni va finaliza lucrările de expansiune, prin care va adăuga suprafeţei închiriabile 6.800 de mp, ajungând astfel la o suprafaţă totală de aproximativ 90.000 mp. De asemenea, centrul comercial realizează lucrări de extindere şi în zona parcării. După finalizarea acestora, în luna mai, parcarea AFI Cotroceni va ajunge la un număr de aproximativ 3.000 de locuri.

    „Ne bucurăm să anunţăm deschiderea Peek&Cloppenburg, o ancoră importantă în zona brandurilor de fashion premium pe care le găzduim în centrul nostru comercial. Este un pas semnificativ pentru noi, ce se încadrează în extinderea cu 6.800 de metri pătraţi a  mallului”, a declarat Sorin Scîntei, General Manager AFI Cotroceni. 

    Peek&Cloppenburg este unul dintre cei mai cunoscuţi retaileri de fashion, cu o reţea de peste 100 de magazine, prezent în 15 ţări. Brandul european are o tradiţie de peste un secol pe piaţă şi comercializează produse pentru bărbaţi şi femei.

    În 2016, AFI Cotroceni a avut un venit operaţional net de peste 25 milioane de euro în primele 9 luni, rezultate mai mari cu 10% faţă de cele înregistrate în aceeaşi perioadă din 2015. Centrul comercial a fost evaluat, la 30 septembrie 2016, la 467 de milioane de euro, o creştere de 7,6% în comparaţie cu 2015. În plus, numărul vizitatorilor din mall a crescut cu 5,5%, în primele nouă luni, cu o rată de ocupare a centrului comercial de 99%.  

  • Ţara în care au fost descărcate cele mai multe aplicaţii de Android în 2016

    India ocupă primul loc în topul ţărilor în care s-au descărcat cele mai multe aplicaţii pentru Android – peste 6 miliarde – în 2016. Pe locurile doi şi trei s-au situat SUA şi Brazilia, potrivit firmei de cercetare App Annie. Cea mai populară aplicaţie în statul din Asia esteWhatsApp.-story go4it.ro

    India este a doua cea mai mare piaţă din lume pentru smartphone-uri, după China. Trebuie precizat faptul că magazinul virtual de aplicaţii Google Play nu este disponibil în China, din cauza cenzurii de stat. Acolo oamenii descarcă aplicaţii din magazinele virtuale ale producătorilor de telefoane sau ale unor giganţi precum Baidu sau Tencent.

  • Cum arată cel mai bun restaurant din lume – GALERIE FOTO

    „El celler de can roca” este cel mai bun restaurant din lume, conform topului anual al celor mai bune 50 de destinaţii gastronomice. Topul, întocmit de publicaţia britanică Restaurant Magazine, a ajuns la ediţia cu numărul 13 şi pare că suferă din cauza numărului ghinionist, pentru că au apărut şi o serie de controverse legate de listă şi de jurizare. Ba a apărut chiar şi mişcarea Occupy 50 best.

    În top 10 se află restaurante din Spania, Italia, Danemarca, Statele Unite, Londra, Japonia, Brazilia, Thailanda, nume binecunoscute în gastronomie. Încă din 2013 primul loc a fost disputat de două restaurante, cel danez, Noma, şi cel spaniol, El Celler de Can Roca. În 2013 El Celler a ocupat primul loc, iar în 2014 Noma a ajuns să ocupe această poziţie. De ce sunt atât de faimoase aceste restaurante încât să fie clasate pe locurile fruntaşe?

    Cu trei stele Michelin şi pe primul loc în topul acestui an, El Celler de Can Roca este creaţia fraţilor Joan, Josep şi Jordi Roca, un restaurant cu 55 de locuri deschis în 1986. În 2013 fraţii Roca au prezentat El Somni, o producţie multisenzorială care explora interacţiunea dintre gastronomie, muzică şi artă.

    În 2014 întreaga echipă s-a angajat într-un tur al restaurantelor din sudul Statelor Unite şi America Latină, în timp ce localul lor a fost închis. El Celler este angajat şi în proiectul numit Terra Animada, care îşi propune să catalogheze specii sălbatice rare de plante care să fie reintroduse în alimentaţie. El Celler oferă o experienţă care îmbină tradiţionalul şi avangarda, criticii spunând că restaurantul nu-şi uită niciodată rădăcinile şi oferă ceea ce se numeşte căldura familială. 

    Noma, care se află într-un fost depozit pescăresc, a fost ales de patru ori cel mai bun restaurant din lume şi ocupă anul acesta locul trei. Cu două stele Michelin şi dominat de personalitatea chefului René Redzepi, Noma s-a mutat la începutul acestui an în Japonia, timp de cinci săptămâni, o mişcare primită cu entuziasm de japonezi. Redzepi este un tehnician care se joacă şi asimilează constant culturi şi obiceiuri culinare.

    Osteria Franciscana din Modena, Italia, ocupă locul al doilea în 2015. Restaurantul are trei stele Michelin, iar cheful Massimo Bottura se bucură de succesul cărţii sale intitulate „Să nu ai încredere niciodată într-un bucătar italian slăbănog”. Creaţiile sale sunt şi rămân italieneşti, dar formele şi texturile sunt prezentate clientului în moduri nemaiîntâlnite.

    Topul întocmit de Restaurant Magazine este realizat în baza voturilor a peste 1.000 de critici alimentari, bucătari, cunoscători şi profesionişti din industria alimentară, de două ori mai mulţi decât adepţii mişcării Occupy 50 Best, a cărei petiţie a fost semnată, până în momentul scrierii acestui articol, de 407 persoane.  Este adevărat că printre semnatari de află destule nume de chefi, somelieri şi proprietari de restaurante, care reproşează lipsa de criterii în sistemul de întocmire a topului, autopromovarea, pentru că unii dintre chefii din listă sunt şi membri ai juriului, naţionalismul, ba chiar şi şovinismul listei. „Ce au în comun Noma, El Bulli şi Fat Duck? Au îmbolnăvit sute de consumatori, dar au fost încoronate drept cele mai bune restaurante din lume”, arată manifestul care deschide pagina de internet a grupului.

    Semnatarii petiţiei spun că juraţii topului 50 au tendinţa de a recompensa restaurante situate în oraşe turistice, în timp ce altele rămân neobservate sau unele zone, cum este Orientul Mijlociu, sunt slab reprezentate. Alţii au spus că trebuie să existe o reprezentare naţională şi echilibrată, pentru că în jur de 60% dintre restaurantele din clasament se află în Europa de Vest. Nu ne putem pronunţa în privinţa argumentelor Occupy 50 Best, dar putem admite că există o anumită opacitate în întocmirea topului restaurantelor, iar sistemul de notare nu este la fel de limpede precum cel al acordării stelelor Michelin. Ghidul francez are, de exemplu, inspectori anonimi care pun note inclusiv aranjamentelor florale de pe mese şi care emit rapoarte detaliate, în timp ce top 50 nu solicită justificări sau comentarii din partea juriului.

    Pe de altă parte, topul 50 Best a fost puternic mediatizat de la înfiinţarea sa, în 2002, şi s-a constituit într-un concurent serios al Ghidului Michelin. Organizatorii, sponsorizaţi de companii din industria alimentară, cum sunt San Pellegrino sau Lavazza, susţin că încearcă să protejeze anonimatul juriului; membrii acestuia au reguli clare care specifică, de exemplu, că voturile nu pot fi acordate restaurantelor pe care le deţin sau în care au interese.