BusinessMagazin

Tag: mancare

  • Soluţia turcească la problema câinilor vagabonzi: mâncare pentru reciclare – FOTO SI VIDEO

    Cum multe animale sufereau de foame, compania Pudgeon a introdus o serie de automate care oferă hrană şi apă animalelor în schimbul reciclării buteliilor de plastic goale. Banii obţinuţi din reciclarea ambalajelor sunt folosiţi pentru cumpărarea hranei pentru animale.

    Guvernul a propus în urmă cu trei ani un proiect de lege pentru mutarea animalelor în “parcuri” aflate în afara oraşului, dar asociaţiile de protecţie a animalelor au protestat, invocând un moment din 1910, când câinii de pe stradă au fost strânşi şi duşi pe o insulă, unde au fost lăsaţi fără mâncare.

    Activiştii cred că iniţiativa celor de la Pudgeon, chiar dacă nu reprezintă o soluţie pe termen lung, încurajează reciclarea şi va determina cetăţenii şi facă persiuni asupra Guvernului pentru rezolvarea situaţiei animalelor.

    www.pudgeon.com

  • Mai mult de jumătate dintre români îşi doresc un prânz mai sănătos

    2 din 3 români îşi doresc o alimentaţie sănătoasă şi variată în timpul mesei de prânz. Cu toate acestea, în topul preferinţelor culinare ale românilor se află, pe lângă clasicul grătar de pui cu legume (34%), feluri de mâncare precum şniţel cu cartofi copţi (26,9%), pizza (25,6%) sau pulpe de pui la cuptor cu cartofi prăjiţi (17%), conform studiului citat.

    Întrebaţi despre piedicile care stau în calea unui prânz sănătos şi variat, marea majoritate a românilor nominalizează lipsa timpului (51%) precum şi absenţa ideilor pentru pregătirea unui meniu variat (13%) drept principalele motive. Pentru a schimba acest aspect, 2 din 10 români ar urma sfaturile unui specialist în nutriţie (21,9%), în timp ce alţi 2 din 10 respondenţi preferă idei sănătoase şi variate, se arată în acelaşi studiu. De asemenea, cei mai mulţi dintre românii cu loc de muncă (64%) preferă mâncarea gătită acasă, iar aproape o treime (27,6%) apelează la un serviciu de catering la birou sau iau masa în oraş.

    Bunge Prio este un joint-venture creat în 2012 între Bunge şi Nutre Group, care integrează capacităţile de colectare şi procesare a seminţelor oleaginoase deţinute de cele două companii în România si Bulgaria. Grupul este unul dintre cei mai importanţi traderi de pe piaţa locală şi lider în piaţa de ulei îmbuteliat şi în producţia de bio-diesel. Prin facilităţile sale integrate de producţie din Buzău şi Lehliu, Romania, Bunge Prio are o capacitate de prelucrare seminte oleaginoase de peste 1 milion de tone.

    Bunge Limited are la nivel global activităţi domeniul agribusiness şi alimentar, operând în peste 40 de ţări cu 35.000 de angajaţi. Bunge comercializează, depozitează şi transportă seminţe oleaginoase si cereale pentru clienţi din toată lumea. Compania procesează seminţe pentru a produce uleiuri comestibile şi industriale sau concentrate proteice pentru hrana animalelor; de asemenea prelucrează trestie de zahăr pentru a obţine zahăr şi etanol. Bunge este activ şi în domeniul morăritului cerealelor (grâu, porumb şi orez) din care obţine ingrediente utilizate de companiile din domeniul alimentar dar comercializeaza de asemenea si fertilizanti in America de Sud. Fondată în 1818, compania are sediul în White Plains, New York.

    Nutre este un grup agro-industrial care operează într-o manieră integrată: de la producţia agricolă până la comercializarea produselor industriale si alimentare.

    * Sondajul “Prânzul la români” s-a desfăşurat la cererea Bunge Prio, în perioada 10 – 22 septembrie 2014 pe un eşantion de 4105 respondenţi, utilizatori ai platformei iVox.ro. Eşantionul reproduce din punct de vedere al principalelor caracteristici structura socio-demografică a populaţiei utilizatorilor de Internet din România,aşa cum decurge din cercetarea Gallup, „Piaţa serviciilor de acces la Internet”, (Gallup, aprilie 2010) realizată la cererea ANCOM (Autoritatea Naţională pentru Administrare şi Reglementare în Comunicaţii).

    Prin urmare, rezultatele acestui sondaj pot fi extrapolate, cu o minimă marjă de eroare, populaţiei utilizatorilor de internet din România, cu vârsta peste 18 ani, din mediul urban. Universul cercetării reprezintă populaţia adultă neinstituţionalizată a României care beneficiază de acces la internet.

  • Mai mult de jumătate dintre români îşi doresc un prânz mai sănătos

    2 din 3 români îşi doresc o alimentaţie sănătoasă şi variată în timpul mesei de prânz. Cu toate acestea, în topul preferinţelor culinare ale românilor se află, pe lângă clasicul grătar de pui cu legume (34%), feluri de mâncare precum şniţel cu cartofi copţi (26,9%), pizza (25,6%) sau pulpe de pui la cuptor cu cartofi prăjiţi (17%), conform studiului citat.

    Întrebaţi despre piedicile care stau în calea unui prânz sănătos şi variat, marea majoritate a românilor nominalizează lipsa timpului (51%) precum şi absenţa ideilor pentru pregătirea unui meniu variat (13%) drept principalele motive. Pentru a schimba acest aspect, 2 din 10 români ar urma sfaturile unui specialist în nutriţie (21,9%), în timp ce alţi 2 din 10 respondenţi preferă idei sănătoase şi variate, se arată în acelaşi studiu. De asemenea, cei mai mulţi dintre românii cu loc de muncă (64%) preferă mâncarea gătită acasă, iar aproape o treime (27,6%) apelează la un serviciu de catering la birou sau iau masa în oraş.

    Bunge Prio este un joint-venture creat în 2012 între Bunge şi Nutre Group, care integrează capacităţile de colectare şi procesare a seminţelor oleaginoase deţinute de cele două companii în România si Bulgaria. Grupul este unul dintre cei mai importanţi traderi de pe piaţa locală şi lider în piaţa de ulei îmbuteliat şi în producţia de bio-diesel. Prin facilităţile sale integrate de producţie din Buzău şi Lehliu, Romania, Bunge Prio are o capacitate de prelucrare seminte oleaginoase de peste 1 milion de tone.

    Bunge Limited are la nivel global activităţi domeniul agribusiness şi alimentar, operând în peste 40 de ţări cu 35.000 de angajaţi. Bunge comercializează, depozitează şi transportă seminţe oleaginoase si cereale pentru clienţi din toată lumea. Compania procesează seminţe pentru a produce uleiuri comestibile şi industriale sau concentrate proteice pentru hrana animalelor; de asemenea prelucrează trestie de zahăr pentru a obţine zahăr şi etanol. Bunge este activ şi în domeniul morăritului cerealelor (grâu, porumb şi orez) din care obţine ingrediente utilizate de companiile din domeniul alimentar dar comercializeaza de asemenea si fertilizanti in America de Sud. Fondată în 1818, compania are sediul în White Plains, New York.

    Nutre este un grup agro-industrial care operează într-o manieră integrată: de la producţia agricolă până la comercializarea produselor industriale si alimentare.

    * Sondajul “Prânzul la români” s-a desfăşurat la cererea Bunge Prio, în perioada 10 – 22 septembrie 2014 pe un eşantion de 4105 respondenţi, utilizatori ai platformei iVox.ro. Eşantionul reproduce din punct de vedere al principalelor caracteristici structura socio-demografică a populaţiei utilizatorilor de Internet din România,aşa cum decurge din cercetarea Gallup, „Piaţa serviciilor de acces la Internet”, (Gallup, aprilie 2010) realizată la cererea ANCOM (Autoritatea Naţională pentru Administrare şi Reglementare în Comunicaţii).

    Prin urmare, rezultatele acestui sondaj pot fi extrapolate, cu o minimă marjă de eroare, populaţiei utilizatorilor de internet din România, cu vârsta peste 18 ani, din mediul urban. Universul cercetării reprezintă populaţia adultă neinstituţionalizată a României care beneficiază de acces la internet.

  • Reportaj: Cărţi de bucate 
şi de suflet. O istorie de sute de ani a unei tradiţii care defineşte fiecare popor

    ADRIANA SOHOLODEANU este călător pasionat, gastronom în training şi antreprenor, proprietar al boutique-ului online de deserturi şi cadouri www.biscuit.ro

    Autorii celor 200 de reţete s-au semnat cu iniţiale – K.N. şi M. K. – însă s-a descoperit repede că în spatele lor se ascundeau nimeni alţii decât Costache Negruzzi şi Mihail Kogălniceanu, personalităţi de marcă ale literaturii, istoriei şi vieţii politice autohtone. Motivele pentru care au preferat anonimatul pot avea de-a face sau nu cu disocierea de un domeniu considerat în epocă feminin; cert este că această culegere de reţete era parte integrantă din proiectul lor de a aduce progres în ţară sau, după cuvintele lui Kogăl-niceanu,  „o carte care, răsturnând toate puterile aşezate, călcând în picioare toate pravilele primite de adunare şi de obiceiul pămân-tului, are să facă o revoluţie straşnică în toată Moldova întru chipul de a face frigănele şi găluşte“. Profeţind că această carte le va aduce „numele de introducători ai artei culinare în Moldova“, autorii transcriu reţetele frugal ca informaţie exactă, dar savuros ca limbaj.

    „Ie doi, trei hulubi, îi grijăşti şi-i aşază bine şi frumos puindu-le sare; şi aşază în fundul tingirii câteva frunze de slănină şi ceapă tăiată în frunze şi morcovi asemine şi pune hulubii deasupra şi lasă de şed înăduşiţi pân’ se ruminesc“ (editura Vremea, Bucuresti 2007).

    170 de ani mai târziu, peste ocean, Nathan Myhrvold, fost chief technology officer al Microsoft, îşi publică pe cheltuiala lui o carte de bucate: 2.438 de pagini format 30×40 cm, în cinci volume care cântăresc împreună circa 20 kilograme, un coffee-table book ex-celent şi o lectură fascinantă, căci, dacă la cărţile bune finalul vine mereu prea devreme, „Modernist Cuisine“ reuşeşte lejer să te ţină ocupat o vreme bună.

    Şi dacă o carte de bucate clasică nu promite să te ţină cu sufletul la gură, Modernist Cuisine reuşeşte şi asta prin referinţe literare, fapte atestate istoric, poveşti, trimiteri la fizică sau chimie şi fotografii ale unor preparate în secţiune. De fapt, până ajungi să citeşti o reţetă treci prin patru volume de istorie & fundamente de igienă, microbiologie, fizică, tehnici şi echipamente, animale şi plante, ingre-diente şi preparare.

    În carte, Myhrvold, considerat singurul om care a studiat atât cu Stephen Hawking, cât şi cu chefs francezi, îşi foloseşte cunoştin-ţele pentru a explica procesele fizice şi chimice care au loc în timpul preparării unei omlete sau a banalului popcorn – el spune, de exemplu, că floricelele de porumb ilustrează foarte bine un aspect cheie al fizicii şi arată cu imagini luate de o cameră foto de mare viteză ce se întâmplă cu apa când fierbe până la abur: îşi măreşte corpul de 1.600 de ori. Şi aceasta se întâmplă într-un bob de porumb care se expandează.

    Lucrarea este astfel singura carte de bucate care cuprinde ecuaţii diferenţiale sau biografia lui James Watt, inventatorul motorului cu aburi, dar şi cel care a dat numele wattului (ca unitate de măsură descoperită în timpul căutării, motivul pentru care o distilerie sco-ţiană ardea o cantitate mare de turbă pentru distilarea whiskey-ului).
    Limbajul este desigur elevat, ştiinţific pe alocuri şi căutările pe internet pentru reamintirea fizicii din gimnaziu ajută. O reţetă de porc la cuptor are 15 elemente, durează 49 de ore şi implică echipament sous-vide, oală cu presiune, sifon, freeze dryer (deshidratare prin îngheţare) şi nitrogen lichid. Este o carte care se adresează bucătarilor profesionişti, desigur; varianta pentru amatori, numită „Modernist Cuisine at Home“, are doar puţin peste 400 de pagini şi reţete relativ simplificate.

    La polul opus, cea mai veche carte de bucate cunoscută în lume este „De re coquinaria“. A fost scrisă în secolul I, în timpul dom-niei împăratului Tiberius, de către Marcus Gavius Apicius şi cuprinde reţete culinare şi sfaturi practice în bucătarie.

    De atunci s-au tot scris cărţi de bucate, iar în primii 1.800 de ani au fost opere semnate de bărbaţi. În tot timpul acesta şi în următoarele sute de ani după, mâncarea marii majorităţi a fost făcută de femei, acasă, fără echipamente sofisticate, după reţete transmise oral sau „furate“, din ce era disponibil, conservator, creativ asumat sau forţat de împrejurări.

    Mâncarea făcută de mame şi bunici este cea care a construit familii, a adunat în jurul mesei, a definit relaţii şi epoci, a alinat şi a alintat. Este cea care operează regresii în timpuri personale fericite şi cea care aduce Crăciunul în casă. Este un semn identitar puternic, căci bucătăria mamei coace povestea fiecăruia.

    Ultimele zeci de ani au adus sute şi mii de cărţi de bucate scrise de femei. Cu toate acestea, mâncarea se face încă după ochi. În bucătăria de acasă se operează cu un instrumentar simplu şi un vocabular aproximativ – se pune o mână de…, se ia puţin…, se frământă până obţii o cocă potrivit de tare, presari cât iei între degete, se coace la foc potrivit şi alte instrucţiuni cantitative similar de vagi. Procesele fizico-chimice sunt stăpânite inconştient, rezultat al anilor de experimente în bucătărie, iar provenienţa unui fel de mâncare este mai puţin importantă ca destinatarul acestuia. Nu secţionează nimeni o musaca decât pentru a o porţiona şi nici nu aşteaptă cinci ore lângă cuptor, cu excepţia cozonacilor.

    În reţetarul mamelor şi bunicilor noastre, un singur ingredient este bătut în cuie: dragostea. Pentru noi, carne din carnea lor şi bu-căţică ruptă din sufletul lor, nu un cititor în căutarea reţetei perfecte sau un client de restaurant. De la tortul cu mere care bucură masa de duminică în copilărie la supa la borcan din studenţie, la mesele încărcate de sărbători şi pacheţele de care nu mai ai nevoie sau poftă, mâncarea de acasă povesteşte ceea ce mama nu a avut când sau cum să îţi spună, răspunde veşnicei întrebări „ai mâncat?“ şi spune ceea ce noi, ca adulţi ocupaţi, nu avem timp să ascultăm. Este ceva ce nicio carte de bucate, nouă sau veche, nu va spune vreodată, cu excepţia caietului vechi de reţete moştenit de la bunica.

  • Adevărul despre restaurantele all-you-can-eat. Cum te joci cu mintea clientului şi îl faci să plătească mai mult

    Ei au realizat experimentul la un restaurant italian din New York, oferind de-a lungul a două săptămâni două variante de masă: una de 8 dolari şi una de 4 dolari, dar având acelaşi conţinut. Cei care au plătit 8 dolari au dat note mai bune cu 11% decât cei care au plătit 4 dolari.

    “Oamenii îşi creează nişte aşteptări legate de gust în funcţie de preţul pe care îl plătesc, iar acest lucru se transformă într-o autosugestie la final”, notează David Just, profesor de economie şi management în cadrul Cornell Dyson. “Dacă nu costă mult, nu poate fi atât de bun. Oamenii ajung să regrete faptul că au ales varianta mai ieftină de bufet”.

    Pentru a face profit, un restaurant AYCE trebuie să respecte aceleaşi reguli valabile în cadrul oricărui business: costurile de producţie şi funcţionare trebuie să fie mai mici decât încasările. Cu alte cuvinte, preţul alimentelor, utilităţilor şi al personalului trebuie să fie ţinute sub control. Costurile, mai notează studiul, sunt diferite în cazul unui restaurant de tip AYCE decât în cazul unui restaurant tradiţional. Numărul necesar de angajaţi este mai mic, deoarece clienţii se servesc singuri. Bucătarii au un meniu predefinit pe care îl realizează, astfel încât alimentele necesare sunt ştiute cu câteva zile înainte.

    Deşi în cazul AYCE nu există posibilitatea ca un client să trimită mâncarea înapoi la bucătărie, există alt tip de client, şi anume cel care vrea să mănânce peste limite.

     

  • O companie aeriană cu un singur avion vinde bilete la clasa business la preţ de economy

    La Compagnie, o firmă privată cu un singur avion, oferă locuri business class la jumătate faţă de preţul altor companii. Compania operează un singur zbor pe zi, pe ruta New York – Paris.

    “Suntem o companie franceză, aşa că mâncarea este extrem de importantă. Sunt feluri pe care în mod normal le-ai avea într-un restaurant”, a declarat unul dintre directorii companiei, citat de WSJ.

    Toţi pasagerii au acces la o tabletă, iar scaunele se pot transforma în paturi pentru a permite odihna pe o suprafaţă plană.

    Compania oferă trei tipuri de bilete: unul flexibil, care poate fi folosit oricând, semi-flexibil, valabil pentru o perioadă limitată, şi biletele promoţionale, care pot fi achiziţionate cu 1.250 de dolari de persoană, preţ similar celor de la clasa economy ale altor companii aeriene.

  • Bucătarii resimt scăderea nivelului de trai: românii revin la carnea de pui şi la cartofii prăjiţi

    “Majoritatea clienţilor din restaurante, mai ales din staţiunile de la munte, s-au întors la carnea de pui şi la cartofi. În perioada 2007-2009, oamenii căutau în restaurante mâncare din ce în ce mai diversă – peşte, vită, vânat sau carne de struţ”, a declarat agenţiei MEDIAFAX Ştefan Bercea, preşedintele Asociaţiei Naţionale a Bucătarilor şi Cofetarilor din România şi proprietarul restaurantului Cabana Vânătorilor din Predeal.

    El a spus că turiştii care vin la munte caută porţii care să coste 20 de lei, maxim 30 de lei, iar ce trece de această valoare nu mai are căutare.

    Totodată, în sezonul rece turiştii caută în restaurante şi supe, cele mai cerute fiind cele de pui.

    “În 2007-2008 aveam turişti care cereau vinuri din import, de 200 de lei sticla, şi am avut şi cereri pentru carne de antilopă sau chiar de crocodil. Un meniu festiv, cu băuturi incluse, costa în acei ani 120-140 de lei, iar acum nimeni nu mai cumpără meniu festiv mai scump de 100 de lei”, a mai spus Bercea.

  • Idei de afaceri: automatul de salată

    Un astfel de întreprinzător este Luke Saunders, fondatorul firmei Farmer’s Fridge, care vinde salate din diverse ingrediente completate cu sosuri de casă prin intermediul unor automate, scrie LA Times.

    Salatele, disponibile momentan doar la Chicago, sunt preparate dimineaţa şi puse în nişte borcane de plastic care ajung apoi în automate din clădiri de birouri sau centre comerciale, fiiind bine primite de publicul ţintă. Întreprinzătorul speră să se extindă şi în California, la Los Angeles, căutând în prezent să încheie contracte cu fermieri şi companii din zona respectivă.

  • Idei de afaceri: detectorul genetic de mâncare contaminată

    Soluţia găsită de DNATrek este pulverizarea pe alimente a unei substanţe care conţine o secvenţă unică de ADN care funcţionează ca un cod de bare ce poate fi citit de un dispozitiv special şi permite identificarea locului de provenienţă a produsului în cazul apariţiei unor probleme, scrie San Francisco Chronicle.

    Substanţa nu are gust şi nici miros şi, ca atare, nu afectează gustul produselor sau al fructelor şi al legumelor pe care este pulverizată, fiind deja acceptată ca aditiv alimentar adecvat consumului uman de către autorităţile americane. Soluţia DNATrek urmează să fie testată pe scară largă anul viitor, iar compania susţine că va putea fi folosită şi la depistarea alimentelor falsificate.

    Anthony Zografos, CEO al companiei, sugerează că tehnologia ar putea rezolva astfel problema depistării unei surse de infecţie pe traseul producţiei, al ambalării şi al livrării produselor alimentare, având în vedere că atunci când oamenii încep să aibă simptomele infectării cu salmonella sau E. coli, multe indicii despre sursa contaminării sunt deja dispărute.

  • Povestea arhitectului ajuns patron de restaurant după ce criza l-a forţat să renunţe la meserie

    Matei Ionescu este de profesie arhitect şi primul business pe care l-a construit a fost în domeniu. Apoi, s-a extins în publicitate, iar în 2009, când criza începea să îşi arate colţii, a pariat pe HoReCa, pentru că, spune el, românii beau şi mănâncă şi de tristeţe, şi de fericire.

    Astăzi, antreprenorul deţine două restaurante şi o sală de evenimente sub brandul Gargantua, dar şi businessul de livrare la domiciliu Pizzicato. Pe lista de planuri viitoare se numără un restaurant fusion, sub un nou brand. „Am descoperit la Londra mai multe restaurante fusion cu influenţe asiatice şi ne-am gândit (împreună cu soţia sa, n.red.) că am putea testa conceptul pe piaţa locală. Este un plan pentru 2015, în prezent căutăm spaţii.“

    Antreprenorul vizează deja 3-4 spaţii în zona centrală şi de nord a Bucureştiului, unde locuiesc românii cu venituri peste medie care ar urma să devină şi clienţii restaurantului.

    Pentru acest nou local Matei Ionescu vrea să testeze un nou brand – pe care nu vrea să îl facă deocamdată public. Pentru brandurile Gargantua şi Pizzicato, dezvoltarea se va face intensiv, nu extensiv: nu vor fi deschise localuri noi, ci vor fi îmbunătăţite rezultatele celor deja existente.

    După ce a absolvit Facultatea de Arhitectură antreprenorul a lucrat în consultanţă în arhitectură, având pe lista de clienţi atât companii private mari, cât şi instituţii guvernamentale. Apoi, a început să dezvolte şi proiecte individuale, printre care, aminteşte el, un proiect rezidenţial pe malul lacului Floreasca. Compania de arhitectură o mai are şi astăzi, însă aceasta a trecut în plan secundar, la fel ca şi businessul de producţie publicitară dezvoltat începând cu 1994.

    „În 2008, când am simţit că piaţa de publicitate începe să scadă, am decis să ne orientăm spre zona de food pentru că, indiferent de vremuri, restaurantele şi afacerile din această industrie au fost cele care au suferit cel mai puţin.“ Iniţial, s-a orientat către zona de automate (vending machines), însă a găsit acolo o piaţă puternic competitivă. Mai mult, pentru businessul pe care voia să îl dezvolte, avea nevoie şi de o bucătărie proprie.

    Astfel, în 2009 a apărut Gargantua în inima Bucureştiului, la intrarea în parcul Grădina Icoanei. „Am avut avantajul spaţiului, aici funcţiona anterior o gelaterie. De fapt, locul acesta este cel care m-a convins să intru în acest business”, recunoaşte Matei Ionescu. Restaurantul este deschis pe un teren concesionat pe termen lung şi are circa 150 de locuri vara şi 98 iarna. Povestea spaţiului din Grădina Icoanei este controversată: în 2007, consilierul local de la sectorul 2 şi prim-vicepreşedinte al UNPR sector 5, Silviu Măndescu, a concesionat 180 de metri pătraţi din parcul Grădina Icoanei pe 350 de euro pe lună cu aprobarea primarului Neculai Onţanu, lucru contestat de alţi consilieri din primărie, conform cotidianul.ro. Ulterior, spaţiul concesionat a fost preluat de Gargantua.

    Matei Ionescu a decis să folosească terenul boem, dezvoltând un restaurant cu inspiraţie franceză: „De la început am vrut un bistro de inspiraţie franceză, şi de aici ne-a venit ideea cu numele Gargantua.“ Încă de la început localul a fost gândit pentru a fi divizat în două zone, una de cafenea şi una de restaurant, cele două fiind separate de bar. Un alt aspect pe care l-a luat în considerare Matei Ionescu a fost stilul restaurantului: „În domeniul acesta există două abordări, cea franceză în care angajaţii vorbesc clienţilor cu dumneavoastră, mesele au faţă de masă, iar ospătarii au ţinută oficială, şi cea americană. Aceasta din urmă pariază pe o abordare prietenoasă, dar impersonală“. În cazul Gargantua, antreprenorul a optat pentru prima abordare, deoarece „românii sunt formali şi preferă ca masa să fie luată într-un cadru elegant“.

    Meniul Gargantua a fost construit pentru a se adresa tuturor clienţilor, indiferent de vârstă şi de venituri, însă, în medie, pentru o masă completă un client plăteşte circa 100 de lei. Zilnic, restaurantul are între 100 şi 200 de clienţi care se împart în mod egal între prânz şi cină. „Avem şi clienţi care vin dimineaţa, pentru micul dejun, însă aceştia sunt mai puţini şi de regulă vin să îşi bea cafeaua şi să citească ziarul. Românii iau mai degrabă două cine decât un mic dejun la ora opt.“ Matei Ionescu spune că aceasta este mentalitatea tipică sud-europenilor, respectiv a spaniolilor, italienilor şi grecilor, care preferă să petreacă până noaptea târziu.