BusinessMagazin

Tag: Lupta

  • Decizia curajoasă prin care şefii Coca-Cola luptă împotriva obezităţii

    Coca-Cola a acceptat să marcheze etichetele pe băuturile vândute în stilul culorilor semaforului. Decizia a fost luata in Marea Britanie, pentru a ajuta la combaterea crizei de obezitate care a început să capete amploare în ţară, potrivit The Guardian. Compania va folosi o combinaţie de roşu, portocaliu şi verde pe etichetele sale cu scopul de a informa în legătură cu zahărul conţinut de băuturi, pentru ca publicul să afle cât de sănătos sau nesănătos este un produs.

    “Consumatorii din Marea Britanie ne-au spus că vor o etichetare unică pentru toate produsele noastre astfel încât să facă alegerile potrivite pentru ei şi familiile lor”, spune Jon Woods, directorul general al filialei din Marea Britanie şi Irlanda. Noile etichete vor apărea pe produse în prima jumătate a anului viitor. Jane Ellison, ministrul sănătăţii din Anglia a lăudat Coca-Cola pentru adoptarea acestei decizii, respinsă de companii precum Kellogg’s, Heinz, Unilever şi alţii.
     

  • Ce mărci trezesc cele mai puternice emoţii

    „Deciziile consumatorilor nu sunt strict raţionale, ci au o importantă componentă emoţională. Este un adevăr general valabil în marketing, totuşi vedem în piaţă mărci ce au lăsat într-un con de umbră acest principiu şi, prin urmare, au dificultăţi în a crea un liant emoţional cu publicul lor“, spune Manuela Dănilă, new business director & client service manager în cadrul companiei de cercetare de piaţă 360insights.

    Capcana în care cad cel mai uşor mărcile e aceea de a considera că pentru a cunoaşte publicul căruia se adresează trebuie să fie investigat doar comportamentul consumatorului. Dar acest lucru nu e suficient, spune Manuela Dănilă. „Pentru a descoperi pe deplin targetul căruia se adresează e nevoie să investigăm şi omul din spatele consumatorului, lărgind orizontul de cunoaştere în afara categoriei şi cuprinzând întreg contextul din viaţa sa, valori, aspiraţii sau stil de viaţă.

    Teoria lui Gobé, ce stă la baza studiului Emotional Branding, se bazează pe aceste principii. „Oamenii iubesc mărcile, dar uneori mărcile nu iubesc oamenii şi asta este cauza multor oportunităţi pierdute de a crea o legătură între marcă şi om“, spune Marc Gobé, cel care a dezvoltat cele zece legi esenţiale care stau la baza studiului Emotional Branding, aflat acum la a treia ediţie. Studiul identifică mărcile care au reuşit să închege legături emoţionale puternice cu consumatorii români, analizând peste 480 de mărci din 16 categorii de produse şi servicii.

    Abordarea ataşamentului emoţional al consumatorilor este o carte de jucat în toate perioadele, „pentru că noi, oamenii, luăm multe decizii pe baza emoţiilor“, spune Mihai Bârsan, vicepreşedinte marketing la Ursus Breweries. De fapt, adaugă el, dacă din pricina unor accidente sau altor situaţii nefericite anumite persoane îşi pierd capacitatea de a simţi emoţii, medicii au constatat că aceste persoane nu sunt capabile să ia nici cea mai mică decizie. „Este deci neapărată nevoie de un «impuls», iar acesta este dat de ataşamentul emoţional faţă de marcă, dar şi de siguranţa alegerii.“ Iar consumatorii trebuie să simtă că dau banii pe cea mai bună alegere ca raport calitate-preţ, astfel că ataşamentul emoţional trebuie însoţit şi de motivaţii raţionale care să susţină decizia. Acestea pot îmbrăca forma promoţiilor, dar, şi mai important, noutăţilor şi inovaţiilor care să susţină interesul consumatorului.

    „Capitalul emoţional al unui brand este extrem de important şi poate deveni un avantaj com-petitiv esenţial, mai ales într-un context economic precum cel actual“, apreciază Doina Cavache, corporate affairs manager în cadrul Mondelēz România, companie care are în portofoliu mărcile Milka, Poiana şi Jacobs. Însă, subliniază reprezentanta Mondelēz România, ataşamentul faţă de marcă se construieşte în timp, prin investiţii susţinute atât în portofoliu, cât şi în comunicare. În toate cele trei ediţii ale studiului, la categoria dulciuri marca Milka conduce clasamentul, la distanţă de competitori. Doina Cavache crede că ataşamentul faţă de mărci se vede şi în rezultatele ale firmei: cota de piaţă a Milka este de aproape 30% din segmentul tabletelor, iar Poiana deţine 12%. „Creşterea cotei de piaţă se reflectă şi în veniturile generate de ciocolata Milka, care au crescut în primele şase luni ale acestui an cu peste 16% faţă de aceeaşi perioadă a anului trecut“, adaugă Cavache.

    Din rândul mărcilor româneşti, arată Manuela Dănilă de la 360insights, pe lângă Poiana, poveşti frumoase continuă să aibă şi Joe şi Rom, ce se bucură de relaţia construită în timp cu consumatorii lor. „Cu toate că Rom are ancore puternice în trecut, are şi capacitatea constantă de a se reinventa, fapt demostrat şi de legile ce îl diferenţiază: comunicarea relevantă şi puterea inovaţiei“, explică Manuela Dănilă rezultatele studiului.

    În cel de-al treilea val al studiului Emotional Branding a fost analizată o nouă categorie, cea de snacks-uri sărate (biscuiţi săraţi, bake-rolls, seminţe, chipsuri, pufuleţi etc). „7days Bake-rolls conduce clasamentul, bucurându-se de efectul mărcii-umbrelă, fiind între primii zece şi în categoria de dulciuri. Reclamele sale rămân în mintea consumatorilor şi au efectul scontat, fiind relevante în special pentru adolescenţi şi tinerii până în 34 de ani“, precizează Dănilă.

  • Mai multi bani pentru locuri de munca. Planul PE in lupta cu cea mai apriga amenintare la adresa viitorului Europei: somajul

     Parlamentul European a cerut masuri mai puternice de combatere a somajului in randul tinerilor, inclusiv standarde minime pentru ucenicii si salarii decente, in rezolutia aprobata joi, dar si ca finantarea UE pentru programele care creeaza locuri de munca sa fie crescuta in viitoarele bugete.

    “O crestere economica de durata este imposibila fara reducerea inegalitatilor”, se arata in textul aprobat cu 502 de voturi pentru, 112 impotriva si 22 de abtineri.

    Deputatii europeni au aratat ca somajul in randul tinerilor a atins un nivel fara precedent, fiind, in medie, de 23 la suta in UE, cu varfuri de peste 50 la suta in unele state membre, in total 5,3 milioane de europeni sub 25 de ani fiind someri.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Kievul acuză aviaţia rusă că a doborât un avion de luptă în spaţiul aerian al Ucrainei: Este o nouă provocare

     Kievul acuzase deja Rusia că a doborât un avion de transport militar de tip An-26, care s-a prăbuşit luni în apropiere de frontiera rusă.

    Patru dintre cei opt membri ai echipajului avionului An-26 au fost salvaţi, doi au fost luaţi prizonieri şi doi au murit, a precizat joi Consiliul de Securitate Naţională şi Apărare.

    Potrivit unui purtător de cuvânt al acestei instituţii, Andrii Lissenko, avionul ucrainean a fost doborât miercuri în jurul orei locale 19.00 (19.00, ora României).

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Lupta nevăzută dintre McDonald’s şi KFC în România. Cifra care arată cât de dură e bătălia pentru profit

    Cu vânzări la jumătate faţă de concurentul McDonald’s, KFC a obţinut acelaşi profit, arată datele celor două companii publicate de ministerul de finanţe.

    Conform rezultatelor financiare ale anului 2013, McDonald’s România a înregistrat anul trecut o cifră de afaceri de 414 milioane de lei şi un profit net de 12,86 milioane de lei. Pentru aceeaşi perioadă, principalul concurent al McDonald’s, lanţul de restaurante KFC a înregistrat un nou an de creştere din punct de vedere financiar. Compania a încheiat anul 2013 cu o cifră de afaceri de 213 milioane de lei şi un profit net de 12,66 milioane de lei.

    Astfel, chiar dacă profitul McDonald’s s-a triplat faţă de anul 2012, KFC a reuşit să obţină un profit similar la o cifră de afaceri cu aproape 50% mai mică. Rezultatele cumulate ale celor două companii arată că românii au consumat, zilnic, produse fast-food în valoare de 1,7 milioane de lei.

  • Imuno-nutriţia, o metodă de avangardă în lupta cu bolile cronice

    Rapoartele Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii arată că jumătate din populaţia globului suferă de intoleranţă alimentară, însă în acest moment doar 1 miliard de oameni sunt diagnosticaţi.  Iar în România, se estimează că 8 din 10 români suferă de intoleranţă alimentară de un anumit grad.

    Invitatul special al seminarului a fost Dr. Camille Lieners, consultant Ştiinţific ImuPro, un cunoscut expert în alergii şi intoleranţe alimentare. Este specializat în imunologie, biochimie şi microbiologie, iar începând cu 2001 s-a supraspecializat în patologie clinică şi diagnostic auto-imun, fiind implicat în dezvoltarea testelor de hipersensibilitate alimentară si a testelor genetice. Dr. Lieners este invitat să vorbeasca în lumea întreagă despre acest subiect.

    In cadrul evenimentului au mai susţinut prezentări Alvaro Michaelis International Director ImuPro Business şi Dr. Gabriela ION, medic primar pediatrie, Spitalul de Copii “Grigore Alexandrescu”.

    Specialiştii prezenţi la eveniment au atras atenţia asupra faptului că în multe cazuri alimentele considerate sănătoase ne pot face rău, nefiind tolerate de organism. Cele mai frecvente intoleranţe alimentare (alergii de gradul III) sunt la gluten, albuş de ou, produsele lactate şi drojdia de brutărie.

    Semnele şi simptomele intoleranţei alimentare sunt următoarele: simptome de disconfort după masă, balonare, obezitate sau probleme cu greutatea, anxietate sau depresie, migrene, epuizare sau oboseală cronică, somnolenţă, constipaţie, diaree, flatulenţă, articulaţii dureroase, astm, congestie nazală, afecţiuni ale pielii, tulburări de comportament, sindromul colonului iritabil, boli auto-imune.

    Platforma on-line www.imupro300.ro oferă toate informaţiile utile legate de testul ImuPro, atât pentru medici cât şi pentru pacienţi, şi în plus cei interesaţi, pot achiziţiona testele online.

  • Micii comercianţi pun la bătaie ultimele arme pentru a face faţă exploziei hipermarketurilor

    “Nu văd încotro mergem. Nu mai poate fi vorba de profit. Câştig un salariu, la fel cum şi dumneavoastră câştigaţi un salariu. În cinci ani, nu cred că vom mai fi aici“, spune Denisa, proprietara unui magazin în centrul Bucureştiului. Chiria mică şi faptul că lucrează ea însăşi cu familia în magazin au ajutat-o să nu închidă. Problemele au început când un Mega Image a răsărit la nici 50 de metri de magazinul său. Într-o lună vânzările au scăzut cu un sfert. În şase luni, cu jumătate. Argumentul principal pe care clienţii l-au găsit la concurenţă îl spune tot ea: preţul mai mic.

    „Am ajuns la concluzia că trebuie să cumpăr Coca-Cola de la raft de la concurenţii mei ca să pot să o vând la un preţ normal. Preţul lor e mai bun chiar decât cel al distribuitorului Coca-Cola. Şi atunci cum să mai rezişti?“, se întreabă retoric Denisa. De doi ani de zile a discutat împreună cu familia care ar putea fi planul B. Însă nu l-au găsit. Mai întâi au încercat să găsească preţuri mai mici la alţi furnizori, însă puterea de negociere a marilor retaileri îi face să nu fie la fel de competitivi. „Am zis să încercăm un magazin de haine pentru copii mici. Au şi nişte prieteni un astfel de magazin şi nu a mers. Apoi ne-am gândit la o covrigărie. Dar pentru asta e nevoie de un vad bun, ceea ce noi nu avem. Încă nu ştim ce să facem.“

    Fireşte, vecinii şi clienţii fideli încă îi preferă magazinul, însă mai degrabă pentru cumpărături de mică valoare, precum cafea, ţigări sau răcoritoare. O soluţie găsită de alţi patroni de magazin, însă una costisitoare, a fost cea a vânzării pe datorie. Maria, proprietara unui magazin situat la parterului unui bloc de pe strada Năsăud din Bucureşti, face asta de cinci ani. „Nimeni nu poate să vândă aşa, chiar dacă au cele mai bune preţuri. Îmi cunosc toată clientela, iar de cei care nu îmi dau bani am scăpat de câţiva ani. Cine plăteşte la timp primeşte şi pe caiet“, povesteşte negustoarea. De aceea are şi preţuri mai piperate, dar clientul le acceptă ca pe un soi de dobândă.

    E una dintre variantele care se practică de multă vreme în rândul micilor comercianţi, dar care a devenit un factor de diferenţiere mai ales pe timp de criză. Există însă şi comercianţi care au ajuns să aibă de încasat sume importante, aşa că au încetat asemenea practici. „Stocul meu de marfă e de 4.000 de lei, iar de încasat de la clienţi am 3.500-4.000 de lei, de aceea o să mă opresc“, spune Aurel, proprietarul unui magazin din Bolintin Vale.

    Unii dintre marii retaileri, precum Metro sau Selgros, ai căror clienţi erau tocmai micile magazine şi chioşcuri, au dezvoltat în ultimii ani şi sisteme de franciză menite să îmbine unul dintre punctele forte ale comerţului tradiţional, adică apropierea dintre proprietar şi client, cu avantajele comerţului modern: o imagine unitară, organizare modernă a magazinului, dar şi aspecte care le lipsesc comercianţilor, precum marketing, promovare şi instruire pentru angajaţi.

    Măsura vine după ce din 160.000 de magazine de proximitate au mai rămas 80.000 la nivel naţional. Lansat în urmă cu doi ani de către Metro, programul La Doi Paşi a atras circa 1.000 de magazine francizate, potrivit celor mai recente date disponibile. Magazinele deschise în franciză de Metro Cash & Carry au în medie 70 de metri pătraţi, însă suprafaţa poate varia între 40 şi 200 mp, pentru a putea permite funcţionarea după un regim de autoservire. Remodelarea unui magazin după conceptul stabilit de Metro Cash & Carry costă în medie 5.000 de euro, însemnând amenajarea spaţiului cu echipamente noi şi cheltuieli de marketing. Compania impune preţurile maximale şi un număr minim de produse achiziţionate de la retailer.

  • ANALIZĂ: Obama schimbă tonul în lupta împotriva încălzirii globale în privinţa centralelor pe cărbune

     Agenţia pentru Protecţia Mediului (EPA) urmează să dezvăluie luni propuneri în vederea reducerii drastice a emisiilor de CO2 pentru ansamblul centralelor termice existente, care reprezintă 40% din totalul emisiilor în Statelor Unite.

    În pofida faptului că gazele naturale capătă tot mai mult teren, cărbunele rămâne o componentă centrală a peisajului energetic american. El este extras în 25 de state, cu Wyoming pe primul loc, urmat de West Virginia, Kentucky, Pennsylvania şi Illinois.

    Sute de centrale pe cărbune, repartizate pe întregul teritoriu american, furnizează aproximativ 37% din electricitatea ţării, devansând gazele naturale (30%) şi domeniul nuclear (19%).

    Calendarul exact şi amploarea măsurilor nu sunt cunoscute încă, însă Washingtonul va stabili obiectivele de reducere a emisiilor pentru fiecare stat american în parte, lăsându-le ulterior o mare marjă asupra modului în care le vor atinge.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Concurenţa din IT trece pe alt câmp de luptă. Microsoft îşi caută locul între corporaţiile care investesc în energia curată

    Marile corporaţii îşi îndreaptă atenţia, tot mai des, către furnizorii de energie regenerabilă pentru alimentarea sediilor şi a spaţiilor deţinute. Companiile investesc în energie regenerabilă pentru că acesta este următorul pas logic: acest tip de energie permite scăderea costurilor pe termen lung şi oferă protecţie împotriva volatilităţii pieţei de energie bazate pe resurse tradiţionale. Aceste investiţii permit companiilor să îşi reducă emisiile de gaze cu efect de seră şi să dovedească un bun leadership atunci când vine vorba de lupta împotriva încălzirii globale.

    Cei mai mari investitori în energie curată erau, până de curând, corporaţiile cu vechime, precum AT&T, Walmart, General Motors sau HP. Ultimii ani au adus însă investiţii majore din partea giganţilor IT precum Microsoft sau Google, iar puterea acestora de a inova pare să schimbe în tot mai mare măsură lupta pentru protecţia mediului înconjurător.

    Pentru afacerile care vor să reducă emisiile de carbon, energia regenerabilă pare alegerea naturală. Pentru ani buni însă, opţiunea mai populară a fost aceea de a cumpăra credite pentru energie regenerabilă, care sunt asociate proiectelor de dezvoltare a energiei curate. Achiziţionarea acestor credite este mult mai simplă: nu necesită semnarea unui contract pe termen lung cu un furnizor sau investiţii masive în construirea unei centrale proprii. Dar, pe măsură ce pieţele de energie eoliană şi solară cresc, fapt datorat mai ales ajutoarelor guvernamentale, costurile pentru a construi sisteme capabile să producă energie au scăzut considerabil. Conform unui raport al Lawrence Berkeley National Laboratory, preţul pentru obţinerea unui megawatt-oră a scăzut de la 70 de dolari în 2009 la doar 40 de dolari în 2012.

    Achiziţionarea creditelor verzi a fost criticată de mulţi ca o formă de a plăti pentru poluarea cauzată, în loc de a investi sumele respective în dezvoltarea unor unităţi capabile să producă energie curată.

    Începând cu 1 iulie 2012, Microsoft a adoptat o politică de neutralizare a emisiilor de carbon produse. Mai exact, corporaţia a decis să achiziţioneze energie regenerabilă pentru consum şi să eficientizeze toate operaţiunile sale la nivel global, lansând în acelaşi timp un apel către alte companii de a adopta o poziţie similară în ceea ce priveşte lupta împotriva încălzirii globale. Pe blogul său, CEO-ul companiei la acea vreme, Kevin Turner, scria: „Suntem încrezători că decizia noastră va încuraja şi alte companii, mari sau mici, să analizeze ce pot face pentru a combate această problemă importantă„.

    Una din cele mai importante decizii luate de conducerea Microsoft a fost să pună un preţ intern pe carbon; astfel, reducerea emisiilor a devenit mai mult decât un obiectiv moral, având şi implicaţii pe plan financiar.

    În 2013, folosind încasările din taxa pe carbon, Microsoft a realizat prima investiţie majoră în domeniul energiei regenerabile. Compania a semnat un contract cu o centrală eoliană din Texas pentru a prelua toată energia produsă de aceasta. Contractul, semnat pe o perioadă de 20 de ani, presupune achiziţionarea a tot ce produce centrala de 110 megawaţi. Centrala eoliană va asigura necesarul de energie pentru centrul de calcul Microsoft din San Antonio.

    „Pentru compania noastră, semnarea acestui contract reprezintă un moment important şi subliniază modul cum Microsoft luptă împotriva încălzirii globale. Aceasta este doar prima investiţie dintr-un şir despre care sperăm că va fi cât mai lung„, au declarat reprezentanţi ai companiei.

    Microsoft a investit o sumă importantă şi în construirea unei clădiri alimentate pe bază de biogaz în Cheyenne, Wyoming. Construcţia a fost gândită pentru a nu avea nevoie de alte resurse energetice decât cele pe care le poate produce.