BusinessMagazin

Tag: gaze

  • Evenimentele care contează

    Ruşii de la Gazprom i-au cerut Republicii Moldova să îşi ajusteze acordul de liber schimb cu UE şi să amâne reformele pieţei energetice convenite cu Bruxelles-ul în schimbul unui gaz mai ieftin, relatează Financial Times. 

    Aici, în România, Timişoara a rămas fără încălzire în prag de iarnă din cauza scumpirii gazului dincolo de orice nivel imaginat.

    În timp ce vecinii sunt strânşi în menghina Gazprom, iar Timişoara rămâne fără gaz, Romgaz a anunţat că a finalizat negocierile cu americanii de la Exxon pentru preluarea participaţiei de 50% din perimetrul Neptun Deep din Marea Neagră. Ce a omis Romgaz să spună este că de trei ani de zile gazul din Marea Neagră zace blocat degeaba în lupte politice.

    Tot pe lista de omisiuni este şi faptul că acel gaz va veni abia în cinci ani. Aşa că până atunci, pregătiţi-vă de mult frig. Şi nu, nu ruşii sunt de vină, nici americanii, nici UE, că al doilea cel mai bogat stat european în materie de rezerve de gaze stă să îngheţe în prag de iarnă. Dar ghiciţi cine?

    Roxana Petrescu este guest-editor la Business Magazin

  • Preţul gazelor se prăbuşeşte în Europa, Rusia semnalează creşterea livrărilor

    Preţul gazelor în Marea Britanie şi în Europa s-a prăbuşit vineri cu până la o cincime, în urma semnalelor că Rusia va creşte exporturile către regiune, după ce a restricţionat livrările timp de luni de zile relatează Financial Times.

    Compania Gazprom a anunţat că şi-a atins obiectivul de umplere a depozitelor interne, la două zile după ce preşedintele Vladimir Putin a cerut companiei să înceapă să aprovizioneze depozitele europene. Intervenţia vine după ce unii analişti au afirmat că Moscova a alimentat o criză energetică prin reducerea livrărilor.

    Preţurile spot din Marea Britanie au scăzut cu aproape 20%, după ce s-a tranzacţionat la niveluri record în cea mai mare parte a lunii octombrie.g

    Cu toate că preţurile sunt încă de aproximativ trei ori mai mari decât la începutul anului, scăderea va oferi o relaxare pentru industriile energofage şi va spori speranţele că efectele negative ale preţurilor la gaze asupra economiilor nu vor fi atât de grave. Preocupările legate de inflaţie au fost, de asemenea, accentuate de creşterea preţurilor la gaze, ceea ce a sporit presiunea asupra băncilor centrale pentru a lua în considerare creşterea ratelor dobânzii.

    Traderii au avertizat că preţurile ar putea creşte din nou în mod rapid dacă livrările suplimentare din Rusia nu se materializează în noiembrie, dar au spus că semnalele de la Moscova au fost suficiente pentru a bloca creşterea care se manifesta de luni de zile.

    Contractele din Marea Britanie cu livrare în decembrie au scăzut cu 15%, în timp ce referinţa europeană a scăzut cu aproape 12%, la 65,70 euro pe megawatt oră, după ce în urmă cu două săptămâni se tranzacţiona la peste 100 de euro.

    “Totul se leagă de Rusia şi de speranţa că, în sfârşit, livrările vor creşte, după jocurile pe care le-am văzut din partea Moscovei în acest an”, a declarat un director din domeniul comerţului cu energie.

    Gazprom a anunţat vineri că va finaliza stocarea internă până pe 8 noiembrie, aceeaşi zi despre care Putin a spus că ar trebui să fie termenul pentru începerea livrărilor suplimentare spre Germania şi Austria, reduse la niveluri neobişnuit de scăzute înainte de iarnă.

    Cu toate acestea, există în continuare îngrijorări legate de faptul că Europa începe iarna cu niveluri mai scăzute de gaze în depozite decât de obicei şi, dacă vremea va fi puţin mai rece decât în mod normal, aprovizionarea ar putea rămâne la limită, ceea ce ar oferi impulsiona preţurile.

    Rusia a negat în mod constant restricţionarea livrărilor către Europa, dar şi-a limitat exporturile la cele acoperite de contracte pe termen lung în 2021 şi şi-a adus propriile instalaţii de stocare la niveluri mult mai scăzute decât cele normale pentru această perioadă a anului.

    Putin a declarat că, dacă Europa doreşte mai mult gaz, atunci ar trebui să aprobe gazoductul Nord Stream 2 către Germania, care s-a confruntat cu opoziţia SUA şi a ţărilor est-europene.

    De asemenea, aprovizionarea cu gaze s-a restrâns la nivel mondial, pe măsură ce economiile şi-au revenit după pandemie, Asia plătind o primă pentru a atrage mai multe încărcături de gaze naturale lichefiate, lăsând mai puţine spre Europa.

  • România în frig. Cum noi avem gaze, dar nu avem căldură, iar austriecii nu au gaze, dar au căldură?

    ♦ „Eficienţa sistemului de termoficare este dusă la extrem în sensul că agentul termic de retur, înainte de a ajunge înapoi în termocentrală, încălzeşte serele de legume şi fructe de lângă Viena.”

    Romgaz şi Hidroelectrica ar trebui să preia centralele termice din România, astfel încât activitatea de termoficare pentru populaţie să se facă în cadrul unui singur holding, pe modelul vienez. Astfel s-ar elimina acest paradox, cu sistarea de gaze pentru o companie de stat care deserveşte peste 300.000 de oameni, într-o ţară care este pe locul doi în Uniunea Europeană la producţia de gaze naturale. Un holding deţinut de municipalitatea Vienei produce şi vinde energie electrică, dar distribuie şi gaz, căldură şi apă în Viena, iar vienezii nu concep să rămână în sezonul rece fără căldură.

    „Toată activitatea este integrată într-un holding de companii administrat de Wiener Stadtwerke, holding ce se subordonează direct municipalităţii oraşului Viena. În cadrul holdingului avem o companie care se ocupa de partea de achiziţie şi distribuţie a gazului, Wiener Netze, şi compania de energie Wien Energie care asigură producerea energiei electrice din diverse surse (gaz, biomasă, arderea deşeurilor municipale, resurse regenerabile)”, explică Dan Prodan, CEO al Vienna Energy (Wien Energie).

    Practic, în România traseul energiei până la cetăţean în calorifer este fragmentat şi pentru fiecare segment din lanţ există câte o entitate diferită (6 în total, în cazul Bucureştiului), de la producător la distribuitorul de apă caldă şi căldură. În Viena, de exemplu, gazul vine din afara ţării pentru că nu are resurse naturale. Este preluat de transportatorul naţional Gas Connect Austria, omologul Transgaz, iar de la intrarea în oraş se ocupă o singură entitate – Wiener Stadtwerke.

    În aceste condiţii, este de înţeles de ce reţeaua de termoficare din România este peticită şi cu pierderi uriaşe de agent termic din cauza lipsei investiţiilor. O soluţie şi pentru România ar fi ca Romgaz, de exemplu, să preia activitatea de termoficare şi astfel s-ar elimina o situaţie precum cea din Timişoara, unul dintre cele mai dezvoltate oraşe ale României şi cu o populaţie de 325.000 de oameni, care a rămas fără apă caldă şi căldură. De altfel, nu trece nicio zi în care compania de termoficare din Capitală (Termoenergetica) să nu înregistreze o avarie, iar căldura unei părţi din Bucureşti fie este sistată din cauza problemelor de reţea, fie din cauza problemelor de producţie a agentului termic la Elcen. Dacă ar exista o singură entitate, pe modelul vienez adaptat realităţii din România, profiturile obţinute din producţia de gaz ar putea fi reinvestite în reţeaua de termoficare.

    Dan Prodan explică cum se prezintă reţeaua de termoficare din Viena, capitală europeană cu un PIB/capita doar cu puţin mai mare decât cel din Bucureşti: „Reţeaua de distribuţie a agentului termic este modernizată astfel încât pierderile de energie sunt minime. Mai mult decât atât, eficienţa este dusă la extrem în sensul că in momentul in care agentul termic de retur înainte de a ajunge în termocentrală încălzeşte serele de legume şi fructe de lângă Viena.”

    Holdingul municipal Wiener Stadtwerke (Viena Utilităţi Publice – n. red.) are în componenţa de la producători de energie la operatori de transport, administratori de parcuri şi tot ce ţine de utilităţile publice. Astfel, explică Dan Prodan, dacă o activitate precum e transportul în comun produce pierderi financiare, alte activităţi produc profit şi se contrabalansează. „Vienezii nu concep o asemenea situaţie de a rămâne fără agent termic in pragul iernii. Integrarea activităţilor pe orizontală şi verticală într-un holding este importantă. Spre exemplu, ca în orice oraş mare, transportul public nu este rentabil însă costurile unui transport public eficient sunt suportate de alte activităţi economice eficiente din cadrul grupului. Totuşi, costurile cu un apartament mediu ca suprafaţă în Viena se ridică în jurul valorii de 150 euro/lună (încălzire, apa, electricitate).”

  • Cum a ajuns Timişoara să facă frigul: prioritatea Colterm a fost schimbarea şefilor în plină criză a gazului

    Prioritatea Colterm, compania care ar fi trebuit să asigure căldura în Timişoara, aflată în subordinea Consiliului Local, a fost să-şi schimbe managamentul în septembrie, perioada în care gazul galopa spre recorduri imposibil de imaginat. Dincolo de lipsa unor soluţii pentru achiziţia gazului, conducerea companiei nu s-a asigurat nici măcar de existenţa unor contracte de back-up pe cărbuni.

    „Asta a fost prioritatea, să fie schimbată toată echipa de conducere, inclusiv pe partea de producţie“, spune Emil Şerpe, fostul director general al Colterm. De altfel, la nivelul României, ca ţară, prioritatea a fost lupta pentru putere, organizarea congresului PNL sau demiterea guvernului, nicidecum gestionarea pandemiei sau pregătirile de iarnă.

    Acum însă Dominic Fritz, primarul Timişoarei, unul dintre cele mai bogate oraşe din România, a doua ţară producătoare de gaze din UE, îi imploră pe furnizorii străini să aibă umanitate, după un an de zile în care a fost incapabil să găsească o soluţie pentru căldura oraşului său. Faptul că în România, locuitorii marilor oraşe fac frigul, în timp ce gazul stă îngropat în Marea Neagră şi cărbunele nescos din motive birocratice arată perfect haosul din domeniul energetic local, unde numirile politice sunt modul de funcţionare, iar investiţiile sunt inexistente de 30 de ani de zile.

    La Colterm, din septembrie, la cârma companiei a fost numit Cristian Mîţu, care ocupa şi funcţia de preşedinte al consiliului de administraţie a Colterm.

    „Nu pot să vorbesc acum. Sunt ocupat să scriu contractul de furnizare“, a răspuns ieri Cris­tian Mîţu la rugămintea ZF de a explica ce se întâmplă zilele acestea în Timişoara. Para­doxal, această ocupaţie ar fi trebuit să fie prio­ritatea zero chiar de la momentul numirii în funcţie, nu în prag de iarnă. La momentul nu­mirii în funcţie însă, Mîţu chiar spunea că efi­cientizarea Colterm este un obiectiv fezabil.

    „În ultimele luni priorităţile mele au fost legate de acest deziderat. Acum, prioritatea mea este să pregătim compania pentru iarnă“, spunea, citat în presa locală, Cristian Miţu. Compania este atât de pregătită pentru iarnă încât nu are niciun contract de achiziţie pe cărbuni şi nici de furnizare de gaze. Mai mult, pe 26 octombrie Colterm a intrat în insolvenţă. Primarul Timişoarei Dominic Fritz nu a putut fi contactat până la închiderea ediţiei pentru a explica de ce a fost obligatoriu ca firma să intre în insolvenţă chiar în prag de iarnă, dar la momentul anunţului oficial primarul USR spunea că spera într-o redresare financiară a Colterm pe modelul Hidroelectrica.

    Până la profiturile de vis pe care le-a bifat Hidroelectrica ca urmare a reorganizării, la Colterm chiar în ziua în care a fost semnată intrarea în insolvenţă, 26 octombrie, E.ON Energie România, furnizorul de gaz, a sistat contractul. 

    „Compania noastră a iniţiat în repetate rânduri, începând din această vară, discuţii cu reprezentanţii Colterm SA şi cu cei ai Primăriei Municipiului Timişoara privind planurile furnizorului de agent termic pentru perioada de iarnă şi a solicitat date privind bugetul alocat, respectiv sursele de finanţare necesare achiziţiei de gaze naturale. Din păcate, în urma discuţiilor nu s-au identificat soluţii viabile de plată şi din acest motiv s-a continuat furnizarea gazelor naturale în baza unor contracte încheiate pe perioade foarte scurte de timp“, au declarat pentru ZF reprezentanţii E.ON Energie România. Potrivit acestora, Colterm acumulase deja datorii de 76 de milioane de lei la plata gazului.

    „Începând cu 1 octombrie 2020, furnizarea gazelor naturale către societatea de termoficare s-a realizat pe baza unor contracte pe perioade foarte scurte de timp (de câteva zile, maximum o săptămână), cu plata în avans. Condiţiile de plată în avans nu au fost respectate de cele mai multe ori şi, din acest motiv, societatea de termoficare a fost notificată în numeroase rânduri pentru neplată.“ La data de 19 octombrie 2021, momentul expirării duratei de valabilitate a contractului cu Colterm, E.ON Energie România a luat decizia de a nu mai reînnoi contractul de furnizare a gazelor către societatea de termoficare.

    „Aşadar nu este vorba de o reziliere a unui contract aflat în vigoare, ci de încetare a unui contract, ca urmare a faptului că perioada pentru care a fost încheiat a expirat“, subliniază reprezentanţii E.ON Energie România.

    Surse din piaţă, spun că semnarea unor contracte pe termen lung ar fi fost condiţionată de E.ON Energie România de existenţa unor garanţii, garanţii posibile, dar pe care Primăria Timiţoara nu ar fi dorit să le asigure.

    „Totul a picat atunci când Primăria a anunţat insolvenţa Colterm. E.ON nu a mers mai departe cu contractarea, care oricum se facea pe contracte foarte scurte, cu plata în avans, la preţul Bursei. Şi aici este un semn de întrebare pentru că pe Bursă preţul era de 400 de lei pe MWh, dar noi plăteam peste 500 de lei pe MWh.“

    Mai departe, dincolo de eşecul de a găsi o soluţie pe zona de gaze, nici contractarea de cărbuni nu a mers.

    „Şi în iarna 2020, Colterm a mers pe cărbuni, dar pe contracte semnate deja din iunie. Acum însă nici măcar stocuri de cărbune nu sunt făcute. Compania are o rezervă de 5.000 de tone, care îi ajung pentru câteva zile, iar la acest moment nu este niciun furnizor care ar putea să-i livreze cantităţile necesare. Mai mult, aprovizionarea cu cărbuni nu se face pe timp de iarnă din cauza particularitălor tehnice.“

    Aparent însă, pentru anul acesta, Primăria Tmişoarei nici nu şi-a dorit un contract pe cărbune.

    „Motivaţia a fost că sunt scumpe certificatele de emisii. În realitate însă, cu tot cu aceste certificate, costurile de producţie pe cărbune sunt mai mici decât cele pe gaz. Vorbim acum de costuri duble de producere a energiei pe gaze comparativ cu zona de cărbuni.“

    În loc să pregătească producătorul Colterm pentru iarnă, acum primarul USR Dominic Fritz este extrem de activ pe Facebook, acolo unde le cere scuze timişorenilor.

    „Acum câteva minute un furnizor temporar de gaz a transmis contractul semnat şi Colterm va începe cât de repede se poate furnizarea căldurii şi apei calde în locuinţele timişorenilor şi în spitale. Din motive tehnice, va dura câteva ore până când acest lucru se va simţi în calorifere. Mulţumesc companiilor implicate, ministrului Energiei, Virgil Popescu, şi tuturor celor care ne ajută în această criză. Din păcate asta este doar o soluţie temporară. Noul furnizor a acceptat să semneze acest contract doar până luni, 1 noiembrie, ora 7, iar deoarece cantitatea de gaz este limitată sistemul va funcţiona doar la un nivel minim“, scria ieri pe Facebook, primarul, în jurul orei 15:00.

    În dimineaţa zilei de ieri însă, situaţia era ceva mai disperată, pentru că furnizorul care urma să le ia locul celor de la E.ON Energie România tocmai spusese că nu mai doreşte să continue.

    „Ştiu că situaţia este dramatică, frustrantă şi înfiorătoare pentru toţi cei afectaţi şi nu există cuvinte să schimbe acest lucru. Îmi pare nespus de rău pentru toţi cei care au de suferit acasă şi în spitale. Vă asigur însă că încercăm prin toate mijloacele posibile şi imposibile să readucem normalitate şi siguranţă în această criză. Fac încă o dată un apel la furnizori să arate disponibilitate şi umanitate pentru a alimenta Timişoara cu gaz“, scria tot Dominic Fritz pe Facebook.

    Rugămintea de păsuire, de milă, lansată de primarul Timişoarei, unul dintre cele mai bogate oraşe din ţară, către furnizorii de gaze este aproape de neimaginat într-o ţară ca România, al doilea cel mai mare producător de gaze din UE şi unul dintre cei mai mari producători de cărbuni. Faptul că în România, locuitorii marilor oraşe fac frigul, în timp ce gazul stă îngropat în Marea Neagră şi cărbunele nescos din motive birocratice arată perfect haosul din domeniul energetic local, unde numirile politice sunt modul de funcţionare, iar investiţiile sunt inexistente de 30 de ani de zile.

    Dominic Fritz, primarul Timişoarei

  • Meet the CEO. CEO în noua lume a energiei

    Venirea lui Volker Raffel în funcţia de CEO al E.ON România, business de peste 1,4 mld. euro, coincide cu lansarea unui program de investiţii record la nivel local. Care sunt priorităţile mandatului său într-o decadă în care se construieşte o nouă lume a energiei?

     

    Cu o vechime de 22 de ani în cadrul E.ON, Volker Raffel este absolvent de studii tehnice universitare, cu specializarea fizică, precum şi de studii de inginerie în Franţa, cu specializarea energie şi energie nucleară. În ultimii ani a deţinut diverse funcţii de conducere, cea mai recentă fiind de director pentru managementul energiei, comunicare şi coordonare la PreussenElektra, compania de energie nucleară a grupului german. Din august, a preluat funcţia de CEO al E.ON România, business de 1,4 miliarde de euro axat pe distribuţia şi furnizarea de gaze şi energie. Aceasta nu este însă prima interacţiune a sa nici cu România şi nici cu compania, numită pe atunci Electrica Moldova, în a cărei privatizare a fost implicat. “Din 2004 am condus participarea E.ON la privatizarea companiilor de furnizare şi distribuţie de energie din România şi am lucrat ca şef de strategie în E.ON Moldova iar, după separarea activităţilor de distribuţie de cele de furnizare, în anul 2007, ca director general adjunct în cadrul E.ON Moldova Distribuţie”, a spus Volker Raffel, în cadrul ultimei ediţii a evenimentului Meet the CEO. Raffel spune că la acel moment nu erau foarte mulţi doritori să vină la Bacău, mai ales că tot ce ţinea de această industrie se decidea la Bucureşti. Însă i-a plăcut ideea şi i-au plăcut oamenii pe care i-a cunoscut. “Este adevărat că am avut un şoc cultural (zâmbeşte). Însă am avut acest şoc nu când am venit în România, ci câţiva ani mai târziu, când am revenit în Germania: atunci mi-am dat seama că aici e un mediu mult mai prietenos.” Momentele în care cariera lui Volker s-a intersectat cu cea a fostei Electrica Moldova devin astfel cheie. Pe de o parte privatizarea a adus la schimbarea radicală a companiei, începând cu numărul de angajaţi până la performanţa reţelelor, iar pe de altă parte noul său mandat începe într-un context de transformare fără precedent a sectorului energetic.

     

    Pe firul schimbării

    Azi, Delgaz Grid, compania de distribuţie a grupului E.ON România, administrează o reţea de gaze naturale de peste 23.000 km în 20 de judeţe din partea de nord şi de vest şi o reţea de electricitate de aproape 82.000 km în şase judeţe din Moldova. Într-o perioadă care va redefini modul în care se va produce şi consuma energia, cu aceste cifre în spate şi 3,4 milioane de consumatori conectaţi, de strategia E.ON România va depinde, parţial, succesul României pe calea tranziţiei energetice. Dar în ciuda traseului profesional, energia nu a fost prima pasiune a lui Raffel. Ca o coincidenţă, totul avea să înceapă însă cu o scânteie sau mai bine spus un scurtcircuit.

    “Când am terminat şcoala nu eram încă decis asupra profesiei pe care să o urmez. În 1992 îmi doream să merg în Canada, unde să am parte de o aventură pe cinste. Prietenii mei mi-au spus însă: «Dacă vrei cu adevărat să ai parte de aventură, du-te în estul Europei». Mă gândeam că ar fi interesant, mai ales că această parte a lumii trecea prin transformări puternice după căderea comunismului. Şi aşa am ajuns în Letonia, unde câştigam ceva bani predând limba germană şi lustruind maşini.” Într-o zi însă, Letonia a trecut printr-o pană de curent naţională, care a durat mai multe zile. În România, de exemplu, în 1977, a fost înregistrată o avarie completă de sistem, care a durat 4-5 ore, dar ale cărei pagube cauzate economiei le-au depăşit pe cele ale cutremurului, după cum spun mai mulţi specialişti din piaţă. “Pe lângă faptul că rămăsesem fără lumină, nu mai funcţiona nimic, nici frigider, nici televizor, nimic… am rămas şi fără apă (pompele nu mai funcţionau). Şi desigur şi fără căldură. Atunci am realizat pe propria-mi piele cât de dependenţi suntem de energie. Iar faptul că mi-a plăcut şi am studiat fizica m-a făcut să mă îndrept spre domeniul energiei. Apoi am studiat ingineria energetică şi am ştiut că acesta este domeniul în care vreau să fiu activ şi acesta este şi astăzi.”

    Paradoxal, acum, prin înscrierea Europei într-o luptă fără precedent împotriva poluării, ţinta asumată fiind de a atinge neutralitatea climatică până în 2050 cu o ţintă intermediară de reducere a emisiilor cu 55% până în 2030, sectorul energetic este supus unor presiuni istorice. Redresarea economică post-pandemie a dus la o creştere peste aşteptări a consumului de resurse, dar poluarea fost taxată usturător prin certificatele de emisii tot mai scumpe. Astfel, energia şi gazul natural au atins niveluri de preţ record, marea temere pentru această iarnă, şi nu numai, fiind chiar disponibilitatea acestor resurse, indiferent de cost. România, cel de-al doilea producător de gaze naturale la nivelul UE, o ţară cu un mix energetic de invidiat, se află la începutul tranziţiei energetice într-o situaţie foarte delicată.

    Consumul de energie este în multe zile acoperit cu perfurzii din Ucraina, Ungaria, Serbia şi Bulgaria, importurile ajungând chiar la o treime din consum, iar pe partea de gaze umbra marelui Gazprom este mai puternică decât niciodată, gazul din Marea Neagră stând blocat de valurile de schimbări legislative. Norocul nostru? Importurile, spun oamenii din piaţă. Situaţia în care se află România din punct de vedere energetic este astfel aproape de neimaginat, dar este rezultatul direct al lipsei de investiţii din sector în ultimii 30 de ani.” Sunt mai multe cauze ale acestor evoluţii, pornind de la contextul economic care a generat o cerere crescută de materii prime şi materiale, implicit de energie, continuând cu interdependenţa pieţei din România de pieţele regionale, care atrage o aliniere a preţurilor interne cu cele externe şi ajungând la deficitul de capacităţi de producţie de energie şi scăderea cantităţilor de gaze din intern cu care se confruntă România. Aşadar, creşterile din ultimele luni nu sunt cauzate de liberalizare, ci sunt consecinţa schimbării dramatice a condiţiilor din piaţa internaţională şi europeană.”

    Scurt CV
     

    Din 1999 a început să lucrez în departamentul de afaceri internaţionale al E.ON, activând în diferite ţări.

    Din 2004 a condus participarea E.ON la privatizarea companiilor de furnizare şi distribuţie de energie din România şi a lucrat ca şef de strategie în E.ON Moldova. După separarea activităţilor de distribuţie de cele de furnizare, în anul 2007, a lucrat ca director general adjunct în cadrul E.ON Moldova Distribuţie.

    Din 2008 a condus departamentul economic de energie, iar din 2010 pentru toate centralele electrice E.ON din Germania.

    Din 2016 a continuat acest lucru pentru centralele nucleare E.ON, activând în acelaşi timp şi ca şef al biroului de strategie, comunicare al Consiliului Director şi ca ofiţer de conformitate. A fost negociator în finalizarea acordului industriei nucleare din Germania cu guvernul federal german în 2021, care a pus capăt celor 10 ani de litigii care au început după incidentul de la Fukushima (Japonia).

    Din august, 2021, Volker Raffel este noul CEO al E.ON România.

    Start la investiţii

    Din partea E.ON însă, pe partea de investiţii, veştile sunt bune. Sunt fericit să vă spun că, la scurt timp după ce am preluat noul rol, am primit sprijin de la Essen (sediul central) să aducem investiţiile noastre la un nivel, aş zice, record. E.ON a investit în fiecare an sume importante şi bugetele de investiţii au tot crescut.” Anul trecut, investiţiile consolidate ale grupului E.ON România au fost în valoare de 580 milioane de lei (120 milioane de euro), în creştere cu 24% comparativ cu 2019. Pentru anul acesta bugetul consolidat de investiţii este de 711 milioane lei (145 milioane euro), cu peste 22% mai mult decât anul trecut. Cea mai mare parte a sumei, respectiv aproximativ 666 milioane de lei (136 milioane euro) este destinată distribuţiei de energie electrică şi gaze naturale. Mai mult, pentru anul viitor ne-am propus investiţii record de 980 milioane lei (194 milioane euro), acestea fiind cele mai mari de la intrarea E.ON pe piaţa de energie din România! Vorbim de o creştere de peste 38% (+269 milioane lei/49 milioane euro) faţă de valoarea alocată anului curent. Cea mai mare parte a sumelor, respectiv peste 910 milioane de lei (180 milioane euro), va fi alocată pentru accelerarea investiţiilor în modernizarea, extinderea şi digitalizarea reţelelor, în special contorizare inteligentă.”

    Extinderea sistemului de distribuţie pentru racordarea de noi consumatori este şi acesta unul dintre obiectivele prioritare. “Suntem conştienţi de rolul racordării la utilităţi în procesul de dezvoltare locală, precum şi pentru asigurarea unui nivel de trai decent pentru populaţie. Pentru extinderea reţelelor prin racordarea de noi consumatori am alocat, în acest an, din surse proprii, o finanţare de 34 milioane de euro, ceea ce reprezintă o suplimentare cu peste 300% faţă de anul trecut. Pentru anul viitor, am alocat 54 milioane de euro, de cinci ori mai mult în comparaţie cu anul 2020.” Pe parte de gaz, numărul clienţilor racordaţi a crescut cu 56%, de la 1,2 milioane în 2005 la 1,8 milioane în prezent iar pe parte de electricitate numărul clienţilor racordaţi a crescut cu aprox. 11%, de la 1,3 milioane în 2006 la 1,5 miloane în 2020. Contorizarea inteligentă este alt capitol important. “Pentru 2022, bugetul destinat contorizării inteligente în reţeaua de energie electrică va creşte cu aproape 400% şi va ajunge la 24 milioane euro. Anul viitor avem în plan să montăm peste 60.000 de contoare inteligente.” Astfel, până la sfârşitul perioadei de reglementare (2020-2023) E.ON a planificat investiţii de circa 611 milioane euro în România, din care 46 milioane de euro reprezintă fonduri europene nerambursabile atrase.

    “Această creştere substanţială a investiţiilor noastre în România este cu atât mai semnificativă cu cât are loc într-un context dificil, în care companiile din sectorul energetic trebuie să facă faţă unor constrângeri apăsătoare venite din planurile de reglementări, fiscal şi legislativ. Dar, pe de altă parte, mai arată şi încrederea extraordinară a grupului E.ON, pe termen lung, în piaţa din România.”

     

    Drumul spre noua lume

    Raffel spune clar că misiunea sa aici este să consolideze rezultatele obţinute până acum de grupul E.ON în România, mergând mai departe către obiectivul strategic, acela de a fi o companie dedicată tranziţiei către noua lume a energiei: sustenabilă, digitală şi verde, orientată spre satisfacerea nevoilor clienţilor. “Întreaga strategie a E.ON este centrată pe ceea ce noi numim «noua lume a energiei». Mai exact, aceasta înseamnă că în tot ceea ce facem urmărim decarbonizarea, descentralizarea, inovarea serviciilor şi digitalizarea aprovizionării cu energie.”

    În această nouă lume, reţelele sunt esenţiale pentru tranziţia energetică, trecerea consumatorilor de energie în tabăra producătorilor, devenind astfel prosumatori, fiind una dintre mega-tendinţele acestei perioade. “Din 2018 şi până în prezent, am încheiat la nivel naţional parteneriate pentru realizarea şi predarea la cheie a mai mult de 220 de centrale electrice fotovoltaice, pentru tot atâtea companii, valoarea totală a proiectelor însumând peste 40 de milioane de euro.” Dintre acestea, 70 de proiecte sunt finalizate, alte 150 de parteneriate cu clienţi industriali legate de tranziţia acestora spre zona de producţie fiind în derulare. Dar nu doar industria vrea producţie, consumatorul casnic este la fel de interesat să-şi declare independenţa faţă de reţea.

    “Pe segmentul rezidenţial vedem că numărul prosumatorilor a crescut semnificativ, de exemplu, dacă la sfârşitul anului 2020 aveam circa 120 de prosumatori conectaţi la reţea, după primele 9 luni ale acestui an avem circa 1.580 de prosumatori (cu o putere instalată de peste 7.094 kW) ceea ce reprezintă o creştere de 13 ori. Credem că tendinţa se va accelera, dacă vor continua programele guvernamentale pentru dezvoltarea micilor producători de energie.” Ca operator de sisteme de distribuţie la nivel european, Raffel spune că E.ON are un rol important de jucat în menţinerea echilibrului viitor în reţele, în special la nivel local. “Mai exact, trebuie să dezvoltăm reţele inteligente care să fie capabile să preia şi să transporte energie din surse multiple şi distribuite pe scară largă, de exemplu, turbine eoliene, sisteme de energie solară concentrată, panouri fotovoltaice şi, poate, vehicule electrice hibride conectate. Iar asta înseamnă că trebuie să investim susţinut în modernizarea şi extinderea reţelelor. De aceea, la acest capitol, aşa cum am menţionat anterior, avem în vedere o creştere semnificativă a valorii investiţiilor.”

    Pe zone de gaze, Raffel spune că România îşi este datoare să-şi deblocheze potenţialul de resurse. La acest moment, o treime din necesarul intern de gaze este importat de la Gazprom, timp în care gazul din Marea Neagră stă blocat. “Cu siguranţă, România are datoria de a valorifica resursele naturale pe care le are în beneficiul cetăţenilor, dar şi de a se adapta la cerinţele Uniunii Europene în materie de Green Deal şi digitalizare. Consider că România poate depăşi decalajele de dezvoltare înregistrate prin adoptarea unei politici investiţionale orientate spre noi tehnologii care vor fi viabile şi vor răspunde cerinţelor de «greenificare» impuse de Uniunea Europeană pe termen mediu şi lung.” Din nou, reţelele de gaze vor juca un rol major. “Astfel, adaptarea noilor reţele de gaze naturale la mixul cu gaze verzi, inclusiv hidrogen, asigurarea componentei inteligente şi folosirea altor tehnologii inovative pe scară largă pot reprezenta un avantaj competitiv al dezvoltării reţelei naţionale de distribuţie de gaze naturale în acest moment.”

     

    Istoria se scrie acum

    Banii pe care sectorul privat îi pune la bătaie trebuie să întâlnească stabilitate din partea statului roman în materie de reglementări. Mai departe, efortul de a atrage pe plan local fondurile europene disponible, la un nivel fără precedent, va fi un efort comun de construcţie. “Aşadar, provocarea este legată de capacitatea administrativă a statului român de stabilire a unui cadru cu oportunităţi de finanţare care să răspundă în mod adecvat necesităţilor investiţionale identificate la nivelul sectorului energetic.” Raffel subliniază că România are câteva atuuri importante, cum sunt emisiile de CO2 mai scăzute comparativ cu alte ţări, o pondere importantă a energiei regenerabile în mixul energetic şi un potenţial excelent de a dezvolta acest sector. Resursele de gaze naturale şi energia nucleară reprezintă alte cărţi bune pe care România poate să le joace. “Sectorul energetic are un rol fundamental în redresarea economică, iar decizia la nivelul forurilor UE este că economia europeană trebuie să devină mai verde, mai circulară şi mai digitală. De aceea, este esenţial ca investiţiile să continue. Planul Naţional de Redresare şi Rezilenţă, PNNR, aprobat de Comisia Europeană în 27 septembrie 2021, reprezintă o şansă uriaşă pentru România. Vorbim de accesul la o finanţare de 29,2 miliarde de euro care ar trebui să aducă un «boost» istoric sectorului energetic românesc, cu beneficii în cascadă în întreaga economie.”

    În acest context, Raffel spune că E.ON îşi doreşte să fie un partener strategic al statului român, pledând în continuare pentru definirea şi aplicarea de politici publice şi strategii coerente, cu priorităţi de intervenţie clare şi o legislaţie stabilă, predictibilă, respectiv un cadru de reglementare stimulativ, care să încurajeze investiţiile pe termen mediu si lung.

    Oamenii din noua lume

    Dincolo de legislaţie sau de provocările tehnologice, resursa umană este una dintre cele mai mari provocări ale tranziţiei energetice. “Există o criză de specialişti resimţită la nivelul întregului sector şi acest subiect ne preocupă în mod deosebit. În ceea ce ne priveşte, am investit în propriile centre de pregătire profesională unde au fost implementate sisteme moderne cum este, de exemplu, cel de învăţare prin realitate virtuală. Încercăm să atragem şi tinerii absolvenţi prin programe dedicate şi mai ales le creem oportunităţi de dezvoltare, le împărtăşim din ceea ce noi ştim să facem şi preluăm de la ei avântul caracteristic vârstei. Şi avem rezultate: 5% dintre managerii din E.ON provin din rândul tinerilor beneficiari ai acestor programe şi peste 13% dintre manageri încă nu au împlinit 40 de ani.”

    Alături de pandemie, tranziţia energetică în sine este un fenomen transformaţional al forţei de muncă. ”Totodată, ne uităm către o schimbare de mentalitate, de cultură la nivel organizaţional. Provocările generate de tranziţia energetică impun noi moduri de gândire şi de acţiune. Identificarea ideilor inovatoare, crearea unor noi tipuri de aptitudini tehnice şi de leadership vor reprezenta cheia succesului şi acestea depind de capacitatea companiilor de a-şi adapta procesul strategic şi decizional provocărilor momentului. O astfel de transformare presupune identificarea, recrutarea, pregătirea continuă şi retenţia talentelor din piaţa de profil şi în acest sens, susţinerea unui proces educaţional universitar dar şi profesional de stat sau dual sunt obiective importante pentru noi.” Sub impactul acestor doi vectori majori, pandemia şi tranziţia energetică, organizaţiile încep să devină mai concentrate spre om, ceva în teorie normal, dar pus în practică de condiţiile excepţionale. “Asistăm la umanizarea culturii companiei – adică vorbim despre o orientare mult mai pronunţată şi decisivă către oameni, despre o preocupare sporită faţă de celălalt, care înseamnă inclusiv stabilirea unui echilibru între viaţa personală şi cea profesională.”

    Piaţa energiei cu totul trebuie astfel regândită pentru a funcţiona sub presiunea schimbării, a preţurilor record, a posibilelor dificultăţi pe zona de alimentare, a forţei de muncă greu de găsit. Plafonarea preţurilor, însă, ca o măsură temporară de protecţie, ar trebui evitată. “Nu credem că plafonarea preţurilor este o soluţie pentru actuala situaţie. Noi am susţinut întotdeauna liberalizarea pieţei, care va aduce cu certitudine servicii mai bune, produse noi şi, nu în ultimul rând, preţuri competitive, în concordanţă cu evoluţia pieţei. Considerăm că este nevoie de o piaţă complet funcţională. De asemenea, considerăm că este necesar un nou design al pieţei de energie astfel încât să asigure stabilitate şi predictibilitate pentru investitori şi consumatori, deopotrivă.” Obiectivul final rămâne însă neschimbat, în pofida tuturor schimbărilor. “În toate scenariile posibile pentru viitor, cel mai important obiectiv pentru noi este să asigurăm securitatea şi continuitatea funcţionării infrastructurii noastre, pregătindu-ne pentru mai multă rezilienţă şi îmbunătăţind calitatea tuturor serviciilor noastre.”

    Raffel mai spune un lucru. În ciuda optimismului greu de menţinut în această perioadă, România este în faţa unui moment definitoriu din punctul de vedere al surselor de finanţare disponibile pentru proiectele care o vor transforma în următoarea decadă. “Am regăsit România mult mai dinamică şi mai energică şi dispusă să evolueze cât mai repede posibil. Sunt impresionat de ceea ce am văzut până acum. Dacă trăieşti aici zi de zi, poate că nu percepi atât de clar progresele, dar eu vă pot spune că dacă aţi vedea tabloul din poziţia mea, după 15 ani, aţi spune fără niciun dubiu că România a evoluat foarte bine. Acum, ne aflăm în faţa unui moment definitoriu privind potenţialul real al României de a utiliza fonduri europene pentru determinarea unui efect vizibil de multiplicare investiţională în toate sectoarele economice.”

    Efortul comun este cheia, şansa este de neratat iar momentul este acum.

     

    10 sfaturi pentru tinerii manageri

    1. Dacă ajungi în vârf nu înseamnă că le ştii pe toate. Crează-ţi o echipă de încredere pe care te poţi baza.

    2. Fixează obiective clare pentru business şi asigură-te că toată organizaţia ştie unde vrem să ajungem, în cât timp şi cum.

    3. Nu te închide într-un turn de fildeş. Fii disponibil, comunică deschis, mergi pe teren şi încurajează oamenii să dea tot ce au mai bun.

    4. Creează şi susţine unitatea în echipă.

    5. Acordă sprijin.

    6. Fii un exemplu de integritate şi profesionalism.

    7. Valorile companiei nu sunt doar declarative. Asigură-te că sunt înţelese şi împărtăşite.

    8. Nu-ţi fie teamă să-ţi recunoşti limitele.

    9. Învaţă tot timpul şi fii tot timpul cu informaţiile la zi.

    10. Oferă feedback.

  • Preţurile la gaze şi electricitate din Europa ating noi recorduri: Gazul natural olandez, un etalon pentru piaţa europeană, creşte cu peste 13%. Maxime istorice în Germania şi Franţa

    Preţurile la gaze naturale şi electricitate din Europa au crescut la noi maxime istorice, semnalând că deficitul de aprovizionare se va înrăutăţi pe măsură ce începe sezonul rece.

    Rezervele – de la gaze şi cărbune la apă şi producţie de electricitate – sunt în cantităţi limitate şi există puţine semne conform cărora situaţia se va îmbunătăţi în viitorul apropiat, într-o perioadă în care cererea continuă să crească în urma perioadei de acalmie generate de Covid-19, transmite Bloomberg.

    Gazele ruseşti care intră în Germania prin staţia Mallnow s-au oprit, afectând astfel recuperarea parţială de ieri. Totodată, volumele care circulă prin conducă au scăzut cu aproape o treime prin comparaţie cu nivelul de la începutul săptămânii.

    De asemenea, exporturile ruseşti de cărbune vor fi – cel mai probabil – limitate.

    „Nu ne-am aşteptat la aceste creşteri de preţuri. Există un risc extrem de important pentru ceea ce se va întâmpla în continuare, iar acel risc depinde foarte mult de stocurile de gaze”, spune Alex Grant, senior vice president al Equinor, al doilea cel mai mare furnizor de gaze al Europei după gigantul rusesc Gazprom.

    Citiţi continuarea pe www.businessmagazin.ro

     

  • Preţurile la gaze şi electricitate din Europa ating noi recorduri: Gazul natural olandez, un etalon pentru piaţa europeană, creşte cu peste 13%. Maxime istorice în Germania şi Franţa

    Preţurile la gaze naturale şi electricitate din Europa au crescut la noi maxime istorice, semnalând că deficitul de aprovizionare se va înrăutăţi pe măsură ce începe sezonul rece.

    Rezervele – de la gaze şi cărbune la apă şi producţie de electricitate – sunt în cantităţi limitate şi există puţine semne conform cărora situaţia se va îmbunătăţi în viitorul apropiat, într-o perioadă în care cererea continuă să crească în urma perioadei de acalmie generate de Covid-19, transmite Bloomberg.

    Gazele ruseşti care intră în Germania prin staţia Mallnow s-au oprit, afectând astfel recuperarea parţială de ieri. Totodată, volumele care circulă prin conducă au scăzut cu aproape o treime prin comparaţie cu nivelul de la începutul săptămânii.

    De asemenea, exporturile ruseşti de cărbune vor fi – cel mai probabil – limitate.

    „Nu ne-am aşteptat la aceste creşteri de preţuri. Există un risc extrem de important pentru ceea ce se va întâmpla în continuare, iar acel risc depinde foarte mult de stocurile de gaze”, spune Alex Grant, senior vice president al Equinor, al doilea cel mai mare furnizor de gaze al Europei după gigantul rusesc Gazprom.

    Miercuri, alţi trei furnizori de energie din Regatul Unit şi-au închis definitiv uşile, totalul ajungând la 10 de-a lungul ultimei luni. Circa 1,7 milioane de gospodării au fost forţate să îşi schimbe furnizorul. De altfel, fluxurile de gaze naturale lichefiate care se îndreaptă spre Europa vor fi obstrucţionate de competiţia din Asia, conform unui raport realizat de furnizorul de date Inspired Energy.

    Gazul natural olandez pentru luna următoare, un sistem de referinţă pentru piaţa din Europa, a crescut cu 13,4% la 98,23 euro per megawatt-oră, înregistrându-se creşteri similare şi în Regatul Unit.

    Primul efect al crizei energiei: Nuclearelectrica şi-a dublat valoarea la peste 2 miliarde de euro de la începutul anului

    Preţul energiei din Germania a crescut cu până la 12% la 132 per megawatt-oră, în timp ce echivalentul francez a înregistrat un plus de 10,3%. Ambii indici au ajuns la niveluri record joi, 30 septembrie.

     

  • De la golf şi din Vama Veche, cu cecul de 29 de miliarde de euro pe care îl va aduce la Bucureşti şefa Comisiei Europene, preşedintele şi premierul au vrut să arate în forţă că au învins. În rest, creşterile de preţ şi falimentele fac parte din capitalism

    Un scurt review al situaţiei din România:

    1. Preşedintele Iohannis i-a învins pe cei de la USR/PLUS în criza politică: îmbrăcat în alb ca să iasă în evidenţă, de la golf – un sport care nu este deloc exclusivist, după cum spune el, şi se poate practica la orice vârstă – a transmis rivalilor politici că a câştigat pariul cu Florin Cîţu, care a rezistat neaşteptat de bine asaltului celor de la USR/PLUS. De la Vama Veche, îmbrăcat în negru, premierul a transmis, prin relaxarea afişată, că deja a câştigat lupta cu Orban pentru conducerea PNL şi că de acum partidul este al lui, ca şi guvernul, fie el şi minoritar.

    2. Luni, pe 27 septembrie, peste o săptămână, este aşteptată la Bucureşti Ursula von der Leyen, preşedinte Comisiei Europene, pentru a aproba oficial PNRR-ul României, de 29 de miliarde de euro, felicitând astfel autorităţile politice de la Bucureşti. Va fi o victorie pentru Iohannis şi Cîţu, iar puterea lor va creşte şi mai mult având în administrare miliardele de euro de la Uniunea Europeană, o bună parte dintre ele fiind împrumuturi.

    3. City Insurance, cel mai mai asigurator de RCA de pe piaţă, cu 3 milioane de clienţi, a fost trimis în faliment de ASF, Autoritatea de Reglementare Financiară, deschizând seria de întrebări legate de cine este de vină şi cine va plăti pentru acest lucru. Premierul Florin Cîţu a spus că în capitalism se mai întâmplă astfel de falimente şi a dat asigurări că nimeni nu va avea de pierdut, dintre clienţi. Nu părea foarte interesat să afle cum s-a ajuns aici.

    4. Preţurile la gaze şi energie au crescut şi vor creşte, după cum arată tranzacţiile încheiate de pe acum pentru anul următor. În contractele la termen pentru 2022, producătorii vând Mwh la peste 400 de lei, iar pentru 2023 preţul este mai mare faţă de începutul acestui an, când energia se tranzacţionează la producător la un preţ cu peste 50% mai mult. Nimeni nu ştie acum care va fi impactul în economie a creşterilor de preţ de la energie şi gaze, dar când vor veni facturile în iarnă, atunci se va vedea cine rezistă, mai ales la companiile mari consumatoare de gaze şi energie.

    5. Premierul Florin Cîţu a anunţat că salariul minim va creşte cu minimum 8% şi s-ar putea ca termenul de intrare în vigoare să nu mai fie la 1 ianuarie, ci chiar din octombrie sau noiembrie. Probabil că şi premierul a convins că majorarea salariului minim pe economie reprezintă cea mai bună măsură economică în timpurile de astăzi, mai ales că trebuie să ţină sub control deficitul bugetar şi chiar să-l reducă, ceea ce înseamnă că nu mai are la dispoziţie această măsură de impulsionare a economiei.

    6. Ultima oră: Liviu Dragnea, eliberat condiţionat, a început să facă dezvăluiri despre PSD, despre liderii din fruntea partidului. Dacă Florin Cîţu era considerat cel mai bun agent electoral pentru PSD, acum Dragnea poate fi considerat cel mai bun agent electoral pentru PNL şi Iohannis.

  • În afară de şocurile asupra portofelelor europenilor şi guvernelor lor, gazele ruseşti pot avea efecte de durată mai mare: vezi alegerile din Rusia şi Germania

    ♦ Rusia este cel mai mare exportator de gaze naturale către UE, iar Germania este cel mai mare consumator şi importator de gaze ♦ Cancelarul Angela Merkel şi partidul ei susţin şi au protejat proiectul gazoductului Nord Stream 2 în faţa opoziţiei din partea SUA, Poloniei şi Ucrainei ♦ Pe 10 septembrie, adică cu o săptămână înainte de alegerile din Rusia şi cu două înainte de cele din Germania, Gazprom, compania care exportă gaze ruseşti în Europa, a anunţat finalizarea Nord Stream 2 ♦ Vladimir Putin, preşedintele Rusiei, a pus preţurile mari din Europa şi pe seama renunţării statelor europene la contractele pe termen lung cu Gazprom în care preţurile sunt ancorate de cotaţiile mai stabile ale petrolului.

    Cu ruşii chemaţi la vot, nu este de mirare că unele dintre cele mai citite ştiri din Rusia sunt cum în aşteptarea Nord Stream europenii nu au plătit niciodată mai mult pe gaze ca până acum şi cum Putin le-a oferit ruşilor miliarde ca sprijin social.

    În ajunul alegerilor parlamentare de vineri, ruşii au aflat şi că Ucraina, un stat duşman, a căzut în „maşina de tocat geopolitică“ de pe scena energetică, unde  compromisul dintre SUA şi Germania privind gazoductul rusesc Nord Stream 2 are un rol principal. Aceasta o spune un fost ministru de externe ucrainean, citat de Ria Novosti, o agenţie de presă de limbă rusă.

    De asemenea, guvernatoarea băncii centrale, Elvira Nabiullina, le-a povestit cum dolarul va fi înlocuit cu alte monede ca principală valută de schimb atât în Rusia, cât şi la nivel mondial. Dolarul este simbolul supremaţiei SUA, duşmanul etern al Rusiei. Şi ca o cireaşă de pe tort, cum multă lume se aşteaptă ca la un moment dat Rusia să încorporeze şi Belarus, sau să înghită ţara vecină, după cum scrie Deutsche Welle, liderul belarus Alexander Lukaşenko afişează legături mai puternice cu Moscova, salva­toarea financiară a unei Belarusii izolate prin sancţiuni de către Occident.

    O uniune politică Rusia-Belarus este încă, probabil, departe. Dedolarizarea lumii şi a Rusiei este o tendinţă reală, dar una lentă. Ucraina are propria maşină de propagandă antirusească, iar politicienii ucraineni luptă cu orice fel de arme pentru putere.

    Pentru europeni, explozia preţului gazelor pare acum o preocupare mai mare decât ce se întâmplă în restul lumii, chiar şi în Rusia. Acolo, Putin nu are nevoie de alegeri pentru a rămâne la putere, ci pentru a i se confirma puterea. Însă scumpirile sunt legate strâns de Rusia şi, aparent, de Germania.

    Rusia este cel mai mare exportator de gaze naturale către UE, iar Germania este cel mai mare consumator şi importator de gaze. Nord Stream 2 ar trebui să faciliteze această legătură, aducând gaze din Rusia direct în Germania şi ocolind Ucraina şi Polonia.

    Săptămâna viitoare, şi germanii vor ieşi la vot în alegeri federale pentru parlament. Cancelarul Angela Merkel şi partidul ei susţin şi au protejat proiectul gazoductului Nord Stream 2 în faţa opoziţiei din partea SUA, Poloniei şi Ucrainei. Realizarea gazoductului ar fi o victorie şi pentru partidul lui Merkel, şi pentru Rusia, care şi-a mai văzut un gazoduct, South Stream, blocat de Comisia Europeană, după cum sună explicaţia Moscovei.

    Însă partidul ecologiştilor, deveniţi unii dintre cei mai puternici concurenţi ai conservatorilor lui Merkel, s-au opus şi ei proiectului Nord Stream 2 şi au promis că dacă câştigă alegerile îl vor bloca.

    Verzii au explicat că proiectul ruso-german reprezintă un răspuns greşit la anexarea Crimeei de către Rusia şi la înarmarea separatiştilor din estul Ucrainei, scrie Reuters. Înainte de anexare, Crimeea a aparţinut Ucrainei.

    „Proiectul Nord Stream 2 nu este doar un proiect politic din cauza implicaţiilor politice şi de mediu, ci şi provoacă pagube la nivel geopolitic, mai ales având în vedere situaţia Ucrainei, şi de aceea trebuie oprit“, se arată în programul electoral al verzilor germani, unde se menţionează şi că Rusia devine din ce în ce mai mult „un stat autoritar“.

    Între timp, consumul de gaze în Europa a crescut atât de mult încât persistă teama că la iarnă nu va exista suficient combustibil. Preţurile urcă necontenit, iar Gazprom, fie că nu poate – Rusia exportă gaze şi în alte părţi ale lumii în afară de Europa -, fie că nu vrea, nu dă curs cererilor statelor europene de a suplimenta livrările (o critică adusă Nord Stream 2 de americani este că conducta paralelă, Nord Stream 1, nu a fost folosită niciodată la capacitate maximă).

    Cu UE aprovizionată insuficient cu gaze şi cu preţurile spărgând record după record, se vorbeşte despre o criză a energiei la iarnă. Unele companii mari consumatoare de gaze, cu ar fi producătorii de chimicale, şi-au redus deja activitatea.

    O posibilă rezolvare a problemei, spun unii, ar fi să se dea drumul la transportul gazelor ruseşti cât mai devreme prin Nord Stream 2. Gazoductul odată terminat are nevoie de permise pentru a funcţiona, iar eliberarea acestora ar putea dura luni de zile.

    Astfel, a apărut şi se răspândeşte ideea că penuria de gaze este un plan al Moscovei şi al Gazprom de a forţa mâna statele europene să grăbească punerea în funcţiune a gazo­ductului. Pe 10 septembrie, adică cu o săptămână înainte de alegerile din Rusia şi cu două înainte de cele din Germania, Gazprom, compania care exportă gaze ruseşti în Europa, a anunţat finalizarea  Nord Stream 2. Mai trebuiesc permisele.

    Prin urmare, ruşii şi-au dus până la capăt treaba în a ajuta Europa. Acum, totul ar depinde de europeni. În logica acestei teorii, cu verzii la putere în Germania, criza ar persista, iar SUA sunt duşmanii portofelelor europene.

    Cu Nord Stream 2 în funcţiune, piaţa s-ar detensiona. Însă lucrurile nu sunt clare că aşa va fi nici dacă sunt urmărite mesajele trimise de la Moscova sau de la Gazprom. Un purtător de cuvânt al Kremlinului, scrie RT, televiziune considerată un instrument de propagandă al Moscovei, a declarat recent că actualele creşteri rapide de preţuri ale gazelor în Europa nu au nimic de-a face cu Rusia, însă lansarea nou construitului Nord Stream 2 ar putea stabiliza piaţa energiei şi ar stopa scumpirile. El a subliniat şi că Europa va avea în curând nevoie de şi mai multe gaze decât primeşte în prezent – „dacă va fi frig la iarnă, desigur“.

    De la Gazprom a venit mesajul că Rusia este gata să înceapă livrările de gaze prin Nord Stream 2 în octombrie, deşi anterior şeful companiei, Alexei Miller, a spus că exporturile nu vor putea începe atunci, conform Bloomberg.

    Ministrul rus de externe Serghei Lavrov a explicat că din cauza birocraţiei UE, Europa nu ar trebui să se aştepte ca prin Nord Stream să curgă gaze anul acesta.

    Vineri, Miller a spus că Europa va întra în iarnă cu rezerve de gaze insuficiente, că preţurile de pe piaţa europeană vor continua să crească, că monopolul pe care-l conduce este gata să livreze mai mult combustibil, dacă este nevoie, dar şi că pieţele asiatice sunt mai atractive decât cele europene, deşi aici preţurile bat record după record, notează Reuters.

    Vladimir Putin, preşedintele Rusiei, a pus preţurile mari din Europa şi pe seama renunţării statelor europene la contractele pe termen lung cu Gazprom în care preţurile sunt ancorate de cotaţiile mai stabile ale petrolului.

    În schimb, europenii preferă să cumpere gaze de pe piaţa liberă, în prezent extrem de volatilă, aceasta fiind supusă forţelor de moment.

    O altă teorie spune că Gazprom nu poate livra mai multe gaze Europei pentru că nu are cum, nu are capacitatea de producţie şi procesare necesară din cauza investiţiilor din ultimii ani orientate în special spre proiecte de infrastructură de transport costisitoare.

    Abia luna aceasta Gazprom a reuşit să redeschidă puţurile afectate de incendiu în vară în Siberia de vest, scrie upstreamonline.com. Focul a afectat o facilitate de procesare. O a doua a fost pusă în funcţiune în septembrie, însă prima nu va putea fi înlocuită înainte de sfârşitul anului viitor. Între timp, cu toate că nu livrează pe cât i se cere, Gazprom a anunţat pentru primul semestru venituri record, datorate în parte preţurilor mari din Europa.

     

  • Gazprom spune că în Europa preţurile gazelor ar putea creşte şi mai mult

    Preţurile mari ale gazelor naturale în Europa ar putea atinge noi maxime din cauza nivelurilor scăzute ale stocurilor, a declarat vineri Alexei Miller, şeful Gazprom, citat de Reuters.

    Miller a mai declarat la o conferinţă online că cererea de gaze naturale creşte, iar în prezent depozitele din Europa sunt cu 22,9 miliarde de metri cubi sub nivelul normal.

    “Europa va intra în perioada de toamnă – iarnă cu lipsuri în depozitele subterane”, a spus el. “Desigur, situaţia are un impact asupra preţurilor şi vedem că preţurile din Europa au depăşit toate recordurile posibile. Este chiar posibil să bată recordurile pe care le-au atins deja”.

    Preţurile spot ale gazelor la hub-ul olandez TTF, un punct de referinţă european, s-au triplat anul acesta, antrenând şi creşterea preţurilor la energia electrică.

    Miller a reiterat faptul că Gazprom îşi respectă în totalitate obligaţiile de furnizare şi că compania este pregătită să pompeze mai mult gaz dacă este necesar.

    Gazprom urmează să îşi dubleze capacitatea de export de gaze către Europa prin Marea Baltică după ce a anunţat săptămâna trecută finalizarea conductei Nord Stream 2 către Germania. Cu toate acestea, are încă nevoie de aprobarea operaţională din partea Germaniei, un proces care va dura până la patru luni.

    Nord Stream 2 s-a confruntat cu sancţiuni din partea Statelor Unite şi cu critici din partea altor ţări care se tem de creşterea dependenţei Uniunii Europene de importurile de energie din Rusia. Noua conductă ar putea permite Moscovei să oprească livrările de gaze prin Ucraina, privând Kievul de taxele de tranzit.

    Miller a mai spus că pieţele asiatice sunt mai atractive pentru aprovizionarea cu gaze, în ciuda preţurilor record în Europa.

    Gazprom a livrat mai mult de 10 miliarde de metri cubi de gaz către China de când au început livrările, în decembrie 2019, prin conducta Power of Siberia, a spus şeful companiei.

    El a mai spus că se aşteptă ca China să importe în total 160 miliarde de metri cubi de gaze din diverse surse în 2021.