BusinessMagazin

Tag: faliment

  • Europa cere băncilor să fie salvată, după ce în urmă cu şapte ani liderii UE au salvat sistemul bancar

    Inaugurarea oficială a noului sediu de la Frankfurt al Băncii Centrale Europene, un edificiu cu o arhitectură spectaculoasă, care a costat cca 1,3 miliarde de euro, a fost întâmpinată cu proteste violente organizate de demonstranţi contra austerităţii. După proteste, soldate cu sute de arestări, incendierea unor maşini ale poliţiei şi zeci de răniţi, şeful BCE, Mario Draghi, a declarat cu ocazia inaugurării că e nedrept ca instituţia să fie acuzată că a fost principalul promotor al măsurilor de austeritate în Europa.

    Draghi are dreptate, nu BCE a impus linia de politici economice în Europa, ci guvernul german, însă atât predecesorul său Jean-Claude Trichet, cât şi el însuşi au avut o politică de comunicare constant păguboasă, care a creat percepţia că BCE, în totală opoziţie cu Rezerva Federală a SUA, ar fi o instituţie slabă şi fricoasă atunci când e vorba să ia măsuri de combatere a crizei, servilă cu băncile şi dură cu statele, îndeosebi cu cele mai sărace de la periferia zonei euro. Acum, în fine, BCE va avea ocazia să-şi ia revanşa, în calitate de coordonatoare naturală a proiectului care ar urma să salveze Europa unită: Uniunea Bancară Europeană. Ideea a fost propusă de Parlamentul European încă din 2010, iar Comisia Europeană a lui Barroso a lansat-o în discuţie în 2012, cu trei elemente constitutive: supraveghere bancară comună, sistem unic de gestionare şi rezolvare a crizelor bancare şi sistem uniform de protecţie a depozitelor.

    Pe atunci, proiectul era menit să protejeze statele, adică banii contribuabililor, încercând să transfere legal răspunderea salvării băncilor asupra acţionarilor în cazul unor noi crize financiare, iar pe de altă parte să constrângă băncile să se reformeze, în urma periodicelor „teste de stres“. Ambele eforturi au fost presărate de momente ridicole, aşa cum am văzut în cazul crizei din Cipru din 2013, unde liderii europeni au încercat să extindă răspunderea salvării băncilor şi asupra depunătorilor, sau în cazul testelor de stres din 2011, trecute cu brio de bănci care aveau să se dovedească în realitate mult mai vulnerabile. Pe parcurs, criteriile pentru testele de soliditate financiară au devenit mai exigente, iar Parlamentul European a reuşit să impună anul trecut ca acţionarii şi creditorii băncilor să fie primii chemaţi să suporte pierderile în caz de criză şi să constituie din banii lor şi fonduri de protecţie a depozitelor garantate de state (adică până la limita de 100.000 de euro).

    Importanţa politică reală a Uniunii Bancare Europene la ora actuală este însă alta, anume faptul că ea preia rolul de liant sau motor al unificării Europei, după ce schiţa iniţială a unor „State Unite ale Europei“ unde armonizarea economică să fie bazată pe impunerea unei uniuni fiscale, cu diverse variante de unificare a nivelului taxării, promovate de Germania prin 2010-2011, a eşuat din cauza opoziţiei ţărilor cu regimuri fiscale mai permisive, între care şi unele grav afectate de criză, ca Irlanda. „Actuala criză a reliefat imperfecţiunile construcţiei instituţionale iniţiale din Uniunea Economică şi Monetară, iar dintre alternativele posibile – cea a unei uniuni fiscale şi cea a unui uniuni bancare – decidenţii europeni au optat pentru varianta mai puţin controversată şi mai uşor de implementat într-un interval de timp previzibil, respectiv cea a Uniunii Bancare“, a explicat recent viceguvernatorul BNR, Florin Georgescu. Realizarea Uniunii Bancare presupune, potrivit lui Georgescu, pe de o parte creşterea rezistenţei băncilor la factorii de risc, prin politici bancare prudente, reglementate unitar la nivel european, iar pe de altă parte capacitatea lor de a susţine creşterea economică, generarea de locuri de muncă şi de afaceri competitive, adică exact ceea ce UE are nevoie ca de aer.

  • Gruparea Parma a fost declarată în faliment

    Procedura de joi de la tribunalul din Parma a durat doar zece minute, la final judecătorul Pietro Rogato pronunţând falimentul clubului de fotbal.

    Preşedintele grupării, Giampietro Manenti, nu a fost prezent, el fiind arestat miercuri într-un dosar de spălare de bani şi deturnare de fonduri.

    Potrivit cotidianului L’Equipe, doi administratori, Osvaldo Riccobene şi Enrico Siciliano vor căuta cumpărători interesaţi de gruparea italiană. Dacă nimeni nu va cumpăra clubul şi nu va plăti datoriile, gruparea ar urma să ajungă în liga a patra italiană.

    FC Parma, care ocupă ultimul loc în Serie A, are datorii estimate la 100 de milioane de euro, iar conform The Guardian jucătorii nu au fost plătiţi tot sezonul.

  • Carte: Mike Tyson, 
vremea vindecării

    Agreez boxul, ca sport, în măsura în care oferă spectacol, şi când spun spectacol mă gândesc mai degrabă la ceva gen Muhammad Ali şi mai puţin la superagresivitatea cultivată în prezent. Mi-am schimbat părea despre Tyson în momentul în care, hoinărind printre canale TV, am nimerit peste spectacolul său filmat ”Undisputed Truth„: într-un costum alb, arătând cumva între stângaci şi masiv, Tyson conversa cu sala, făcea oamenii să râdă, venea cu detalii picante sau cu amănunte necunoscute, prezenta o dimensiune umană care depăşea un pic muşchii de sub stofă. Şi mi-a plăcut asta, iar Tyson a ieşit, în ochii mei, figurat vorbind, din pachetul acela sus-pomenit.

    ”Adevărul de necombătut„ stă 
la rădăcina realismului practicat în show-ul şi în filmul său şi prezintă o realitate necosmetizată, directă, brutală a dedesubturilor vieţii unui campion de box; pentru aceasta Tyson a fost ajutat de Larry Sloman, scriitor specializat, dacă putem spune aşa, în colaborări, pentru că a scris împreună cu Howard Stern, magicianul David Blaine sau cu vocalistul celor de la Red Hot Chili Pepers Anthony Kiedis. Unii au spus despre carte că seamănă cu un scenariu de Tarantino sau cu un volum de Tom Wolfe; aş spune că este doar viaţă, poate puţin cosmetizată, poate o ţâră exagerată, poate un pic romanţată, dar viaţă.

    Lumea lui Tyson este populată cu boxeri, promotori, şmecheri de cartier, infractori mai tineri sau mai bătrâni, ziarişti, fete mai mult sau mai puţin uşurele, luptători de sumo, poliţişti şi rapperi, pegră şi oameni cumsecade. Boxerul oferă o lecţie de viaţă despre urcuş şi coborâş, despre cum poţi câştiga şi despre cum îţi pierzi minţile după ce câştigi şi despre cum îţi poţi reveni după ce ţi-ai pierdut minţile.

    Nu o să mă declar excitat de referinţele literare ce apar în carte, Tolstoi, Dumas, Lenin sau Tennessee Williams, pentru că mi se pare un mix de căutare şi de promo, de imagine, dar o să mă declar încântat de umor şi de francheţe. Spune Tyson: ”Nu pot fi de ajutor nimănui până nu mă ajut pe mine însumi şi aş da orice să mă fac bine. Ţin în mine multă suferinţă şi sper că a sosit vremea vindecării. Voi face tot ce-mi stă în putinţă. Pas cu pas„.

  • Complexul American Village, în faliment, a fost scos la vânzare cu 9,3 milioane de euro, 35% din datoria către BCR

    Lichidatorul, firma Edge Business Restructuring, vrea să vândă 72 de vile, şase blocuri de locuinţe şi un club, suprafaţa totală construită a activelor fiind de circa 50.000 de metri pătraţi, iar terenul pe care este dezvoltat complexul imobiliar este de circa 6,5 hectare.

    Proiectul prevedea construcţia a 126 de vile, precum şi a unui număr de şase blocuri cu 254 de apartamente, în urma unei investiţii de circa 50 milioane de euro, proiectul fiind situat în zona Pipera-Tunari din nordul Capitalei.

    “Construcţia complexului a început în anul 2006, iar cele 126 de vile sunt în diverse stadii de dezvoltare. În total, mai sunt disponibile 72 de vile, în condiţiile în care am reuşit să mai vindem 12 unităţi în insolvenţă. Cele şase blocuri sunt la stadiul de structură, iar clubul – un centru spa multifuncţional, cu piscină, spaţii de sport, de joacă pentru copii şi restaurante – a fost ridicat, însă nu a fost finalizat. Creditorul, respectiv BCR, a decis în luna decembrie să încercăm să vindem proiectul unui singur investitor prin negociere directă”, a declarat pentru MEDIAFAX Corneliu Botnariuc, partener în cadrul Edge Business Restructuring.

    Dezvoltatorul complexului, firma Mainrom Invest, este controlat de firmele Gome Enterprises şi Rayford Technical & Medical Consulting şi a intrat în faliment în anul 2013, după ce a fost deschisă procedura de insolvenţă la solicitarea BCR, finanţatorul proiectului. Potrivit lui Botnariuc, BCR are de recuperat 26 de milioane de euro din proiect, reprezentând peste 80% din masa credală.

    Botnariuc a menţionat că există investitori interesaţi să cumpere proiectul şi a primit chiar 5-6 oferte din partea acestora, cu care a început negocierile directe.

    “Preţul de pornire al negocierilor este de 9,3 milioane de euro, dar cel mai probabil că vânzarea se va face la un preţ cu 10-20% mai redus decât cel propus de noi. Investitorii interesaţi au propus preţuri cu câteva zeci de procente mai mici decât valoarea propusă, însă credem că prin negociere vom ajunge la un nivel convenabil pentru ambele părţi”, a adăugat Botnariuc.

    Din 2008, de la declanşarea crizei financiare, mai multe proiecte rezidenţiale au intrat în faliment, însă doar cu câteva excepţii acestea au fost preluate de investitori pentru a fi finalizate şi repuse pe piaţă. În marea majoritate a cazurilor, proiectele au fost preluate de băncile finanţatoare în contul datoriilor.

  • Sfaturi pentru mine tânăr. Raul Ciurtin, Albalact: Am avut curajul să investesc, să inovez înaintea celorlalţi şi mai mult decât alţii

    A venit mai repede decât mă aşteptam şi m-a găsit nepregătit. Dar asta m-a obligat să mă adaptez şi să învăţ ce nu ştiam mai repede decât credeam că pot. Experienţa în afaceri am căpătat-o pas cu pas, văzând şi făcând, uneori greşind. Am avut flerul de a alege oamenii potriviţi la momentul potrivit. Ca proaspăt medic învăţam să scriu reţete, ca antreprenor am învăţat că o afacere reuşită nu se bazează pe reţete. Eu am reuşit să aduc compania unde este astăzi pentru că am avut curajul să merg mereu mai departe, de fiecare dată când am avut un scop, un obiectiv pe care l-am atins, 
mi-am ales altul şi mai ambiţios. Am avut curajul să investesc, să inovez înaintea celorlalţi şi mai mult decât alţii, am avut încredere în oamenii pe care i-am ales să-mi fie alături şi am învăţat să aşez lucrurile în perspectivă. Nu e uşor să fii vizionar, dar şi asta se construieşte.

    Aşadar, sfaturile pe care le-aş da oricărui tânăr care doreşte astăzi să devină antreprenor sunt sfaturile pe care mi le-aş da şi mie la 20 de ani cu experienţa de astăzi. Să înveţe repede, de unde poate şi orice i se pare folositor, să-şi asume riscuri, să-şi aleagă lângă el oamenii potriviţi cu care să construiască o strategie şi o direcţie bine definite, privind permanent piaţa nu doar pe termen scurt, dar şi pe termen lung. Să pună consumatorul în centrul strategiei, nu doar afacerea şi profitul. Consumatorul te ajută să creşti. Să investească permanent, să creeze o identitate solidă a companiei sale şi a brandurilor şi să comunice deschis, nu doar cu publicul, ci şi cu partenerii şi angajaţii săi. Să aibă curaj să facă următorul pas, pentru că stând pe loc nu se poate. Să fie încăpăţânat în sensul bun al cuvântului, adică să nu abandoneze niciodată ideea care crede că e câştigătoare. Să nu repete aceeaşi greşeală de două ori. Să caute să evalueze şi să monitorizeze cât mai realist contextul economic în care se află şi potenţialul său sau al companiei sale pentru a lua decizii de investiţie corecte.

  • Topul problemelor întâlnite de companiile româneşti cu tradiţie pe piaţa locală

    Antreprenorii care îşi doresc să revigoreze unităţi de producţie cu o istorie îndelungată duc probabil cea mai încrâncenată luptă. Le lipsesc adeseori resursele şi know-how-ul pentru a răzbi în condiţii de concurenţă acerbă. Dovadă şi evoluţia Guban, o fabrică a cărei istorie a început în 1935. Privatizată prin metoda MEBO, adică angajaţii au devenit acţionari ai firmei, compania a ajuns să se confrunte, în 2009, cu grave probleme financiare. ”Compania înregistra datorii de peste 1,5 milioane de euro la bănci”, explică Eugeniu Cicoare, manager general al G.P. & Company SA. Societatea a fost preluată de circa cinci ani de fondul de investiţii american New Century Holdings, reprezentat în România prin NCH Advisors.

    Datoriile au fost achitate şi noul proprietar a investit 200.000 euro în retehnologizare, training pentru angajaţi, campanii de promovare. Pariul cu Guban s-a tradus într-o întreagă serie de schimbări majore. Distribuţia, de pildă, se făcea prin revânzători şi exclusiv în România. În 2012, 40.000 de perechi de pantofi au fost vândute în circa 140 de magazine din întreaga ţară. Or în momentul în care desfacerea se face exclusiv prin intermediul revânzătorilor, tot ei fac şi regulile.

    Pentru ca Guban să fie mai puţin dependentă de revânzători, compania a început să-şi dezvolte primele magazine, primul dintre ele fiind deschis în Băneasa Shopping City. Planurile pentru mai multe spaţii proprii, materialele noi folosite în producţie, strategia de export şi colaborările cu designeri români celebri ca Mihaela Glăvan sunt numai câteva dintre deciziile care fac brandul românesc de încălţăminte să recâştige teren pas cu pas. Iar Cicoare spune că previziunile pentru anul în curs se referă la o cifră de afaceri de 7 milioane de lei, faţă de 6,5 milioane de lei în 2013.

     

  • Oraşul Detroit a ieşit în mod oficial din faliment

    Justiţia americană a aprobat la începutul lunii noiembrie planul Primăriei de ieşire din faliment, cel mai grav din istoria oraşelor americane, prin care au fost renegociate datorii de peste 18 miliarde de dolari.

    “A fost un proces foarte dificil şi complicat. Este important să deschidem un nou capitol în istoria oraşului, prin care să revină la creştere după decenii de scădere“, a declarat Rick Snyder, guvernatorul statului Michigan.

    Detroit, oraş fondat de francezul Antoine de la Mothe Cadillac în 1701, a intrat în faliment în iulie 2013.

    Oraşul s-a confruntat în ultimii ani cu un declin economic puternic, în urma căruia cartiere întregi au fost abandonate, iar criminalitatea a crescut puternic, Detroitul devenind un simbol al crizei financiare din 2008.

    O parte din fondurile eliberate în urma restructurării datoriilor vor fi folosite pentru refacerea infrastructurii urbane. Oraşul a fost afectat la începutul acestei luni de o uriaşă pană de curent care a afectat şcolile, spitalele şi închisorile.

    Pentru a evita alte derapaje financiare, finanţele oraşului au fost plasate sub controlul unei comisii formate din reprezentanţi ai statului Michigan.

  • Oraşul Detroit a ieşit în mod oficial din faliment

    Justiţia americană a aprobat la începutul lunii noiembrie planul Primăriei de ieşire din faliment, cel mai grav din istoria oraşelor americane, prin care au fost renegociate datorii de peste 18 miliarde de dolari.

    “A fost un proces foarte dificil şi complicat. Este important să deschidem un nou capitol în istoria oraşului, prin care să revină la creştere după decenii de scădere“, a declarat Rick Snyder, guvernatorul statului Michigan.

    Detroit, oraş fondat de francezul Antoine de la Mothe Cadillac în 1701, a intrat în faliment în iulie 2013.

    Oraşul s-a confruntat în ultimii ani cu un declin economic puternic, în urma căruia cartiere întregi au fost abandonate, iar criminalitatea a crescut puternic, Detroitul devenind un simbol al crizei financiare din 2008.

    O parte din fondurile eliberate în urma restructurării datoriilor vor fi folosite pentru refacerea infrastructurii urbane. Oraşul a fost afectat la începutul acestei luni de o uriaşă pană de curent care a afectat şcolile, spitalele şi închisorile.

    Pentru a evita alte derapaje financiare, finanţele oraşului au fost plasate sub controlul unei comisii formate din reprezentanţi ai statului Michigan.

  • Gică Popescu a dat faliment. Şcoala de fotbal a fostului internaţional a fost lichidată de tribunal

    Treptat, însă, pe măsură ce criza financiară a lovit România şi, mai ales, afacerile din imobiliare ale fostului fotbalist, Şcoala de fotbal „Gică Popescu“ s-a afundat în probleme financiare. Anul trecut, în iulie, gruparea patronată de Popescu a intrat în insolvenţă, cerând protecţia tribunalului în faţa creditorilor. Societatea „Baciului“ acumulase datorii de 900.000 de lei, cea mai mare parte provenind din taxe şi impozite neachitate la bugetul de stat.

    Cititi mai multe pe www.prosport.ro

  • O fabrică aflată în 2010 în pragul falimentului simte din nou gustul dulce al profitului

    Elementul de noutate:

    O serie de decizii ale echipei manageriale instalate în 2010 au schimbat afacerea, care acum ţinteşte primul loc pe piaţa cărămizilor. Compania a lansat în 2013 gama de cărămizi Evoceramic, cu o configuraţie unică, care permite constructorilor să finalizeze lucrările mai repede, cu costuri mai mici.

    Efectele inovaţiei:

    Gradul de utilizare al fabricii de la Recea a fost crescut treptat, de la 34% în 2010 la 88% în 2013. În 2014 fabrica şi-a atins capacitatea maximă. Din 2015, compania îşi va extinde capacitatea de producţie. Prin extinderea capacităţii de producţie, Cemacon creează 65 de noi locuri de muncă în Zalău. În 2013 în acţionariatul Cemacon a intrat un fond de investiţii finlandez. Reechilibrată financiar, în 2014 Cemacon a declarat profit.

    Descriere:

    În 1991, întreprinderea este privatizată sub denumirea Cemacon Zalău, în 1996 se listează la Bursa de Valori Bucureşti, iar în 1999 devine societate cu capital integral privat. Cu o vânzare limitată la trei judeţe şi un portofoliu de produse învechit, în 2007 Cemacon contractează un credit de 30 milioane de euro pentru a investi într-o fabrică de blocuri ceramice în Sălaj. În contextul crizei economice şi al căderii dramatice a pieţei, rambursarea creditului a devenit imposibilă, iar întreprinderea risca să intre în insolvenţă. O nouă echipă managerială a venit a venit la conducerea companiei în 2010.

    Birourile companiei au fost mutate la Cluj, iar producţia s-a transferat de pe vechea linie din fabrica din Zalău pe noua linie, de la Recea, cea mai modernă de acest fel din sud-estul Europei. În 2012, directorul general al companiei, Liviu Stoleru, a decis stoparea plăţii ratelor către bancă şi începerea negocierilor cu banca creditoare pentru refinanţarea creditului de 30 milioane de euro.

    În anul 2013, Cemacon a lansat gama de cărămizi Evoceramic. În gama Evoceramic, cel mai competitiv model este 44 Super TH, singura cărămidă din România care nu necesită termoizolaţie, astfel că beneficiarii economisesc banii cheltuiţi altfel pe materialele termoizolante sau pe manoperă. Pentru a ataca pieţe noi, compania a înfiinţat centre de distribuţie temporare, proprii, iar pasul următor a fost stabilirea parteneriatelor cu distribuitorii care să asigure ulterior vânzarea în teritoriu şi atacarea unor noi pieţe.

    Astfel, Cemacon a ajuns de la 10 distribuitori în trei judeţe din nord-vestul ţării în 2010 la peste 200 de puncte de livrare şi o reţea de distribuţie naţională în 2014. La finalul anului 2013 compania a semnat un acord de restructurare a creditului cu banca finaţatoare. A fost creată Cemacon Real Estate, care prelua o parte a datoriei companiei, odată cu active ce pot fi valorificate la valoarea datoriei preluate. O altă parte a datoriei va fi convertită în acţiuni ce vor fi preluate de un fond de investiţii ales de bancă, iar Cemacon rămâne cu o datorie sustenabilă.

    Business Magazin a lansat în 24 noiembrie prima ediţie a catalogului “Cele mai inovatoare companii din România”.