BusinessMagazin

Tag: educatie

  • Ministerul Educaţiei a anunţat ce se întâmplă cu Clubul Copiilor Cireşarii din Capitală

    Clubul Copiilor Cireşarii, cu o suprafaţă de 31.000 de metri pătraţi în centrul Bucureştiului, este şi va rămâne al copiilor, a transmis, luni seara, Ministerul Educaţiei, care a anunţat cum va fi transformat spaţiul pentru a adus în secolul XXI.

    Ministerul Educaţiei a transmis, luni seara, într-un comunicat de presă, că are o deschidere totală către comunitate şi către locuitorii Sectorului 1 în privinţa Clubului Copiilor Cireşarii.

    În urma discuţiilor de luni dintre ministrul Educaţiei, Sorin Mihai Cîmpeanu şi reprezentanţi ai echipei de conducere din Ministerul Educaţiei (secretarii de stat Maria Manea, Gigel Paraschiv şi Radu Szekely) cu primarul Sectorului 1, Clotilde Armand, inspectorul şcolar general al Municipiului Bucureşti, Mihaela Ştefan şi conducerea Clubului Copiilor Sector 1 – Cireşarii, s-a decis elaborarea unui proiect de acord de parteneriat prin care va fi reglementată colaborarea cu Primăria Sectorului 1 pentru modernizarea bazei şi „aducerea în secolul XXI”, păstrând obiectul principal de activitate (activităţi extraşcolare) şi adăugând o componentă recreativă pentru comunitatea locală/locuitorii Sectorului 1.

    „Obiectivele se vor realiza prin susţinere comună, financiară şi logistică – Ministerul Educaţiei şi Primăria Sectorului 1”, se arată în comunicatul Ministerului Educaţiei.

    Potrivit documentului citat, Ministerul Educaţiei va iniţia în cel mai scurt timp un proiect prin care se va realiza, pentru început, igienizarea capitală a spaţiului în suprafaţă de peste 31.000 mp, prin toaletarea arborilor şi îndepărtarea deşeurilor vegetale şi de altă natură. Proiectul se va derula cu respectarea tuturor reglementarilor în vigoare, beneficiind şi de aportul specialiştilor în domeniu.

    În plus, Ministerul Educaţiei va asigura finanţarea, prin Compania Naţională de Investiţii (CNI SA), pentru realizarea unui teren multifuncţional pentru handbal, baschet, volei şi tenis, clădire pentru vestiare, alei pietonale, spaţii verzi.

    De asemenea, Ministerul Educaţiei va iniţia parteneriate cu mediul universitar specializat, pentru organizarea unui concurs de proiecte de amenajare peisagistică a spaţiului.

    Ministerul Educaţiei, prin ISMB, va aloca şi finanţa un număr de posturi adecvat importanţei Clubului Copiilor Cireşarii. şi va demara şi susţine programe de voluntariat pentru amenajarea spaţiului.

    În cadrul Clubului Copiilor se desfăşoară activităţi instructiv-educative, prin care se aprofundează şi se diversifică cunoştinţe, se formează, se dezvoltă şi se exersează competenţe potrivit vocaţiei şi opţiunii copiilor şi se valorifică timpul liber al copiilor prin implicarea lor în proiecte educative. Deşi baza materială este departe de ceea ce ar trebui să fie, la activităţile Clubului Copiilor Sector 1, în anul şcolar 2020 – 2021, sunt înscrişi aproximativ 2.000 de copii (18 cercuri).

    Clubul Copiilor Sector 1 – Baza sportivă Cireşarii a fost deschis în 1947. 30 de ani mai târziu complexul a trecut în administrarea Ministerului Educaţiei. În prezent, baza sportivă se află într-o stare avansată de degradare.

     

  • Generaţia cu Zoomul de gât: Cu cât mai mult timp la computer, cu atât mai bine

    După ce ani la rând părinţii le-au atras atenţia copiilor să reducă timpul petrecut în faţa ecranelor, deodată, din martie 2020 începând, paradigma s-a schimbat. Cu cât mai mult timp la computer, cu atât mai bine, pentru că asta înseamnă urmărit lecţii, participat la cursuri, făcut teme şi, în final, performanţă şcolară. Cum să gestionezi o asemenea schimbare fără să te afli în miezul unui paradox de dimensiuni astronomice?

    Business Magazin a luat la întrebări fondatorii a cinci afaceri din zona de educaţie şi cu un director de grădiniţă despre provocările, schimbările şi bătăile de cap ale ultimului an şi jumătate. Ei vorbesc despre ce a fost bine şi ce a fost rău în tot acest timp, despre ce poate fi păstrat şi ce trebuie neapărat recuperat, dar şi despre necunoscutul care li se aşterne în faţă, odată cu un nou an şcolar.

     

    1. „Cum să faci educaţie online la preşcolari?”

    Ileana Ionescu este director la grădiniţa Scufiţa Roşie, aflată undeva între parcurile Tineretului şi Carol din Bucureşti, lângă Colegiul Gheorghe Şincai. A revenit în sistemul educaţional după un „ocol” de nouă ani în industria de publicitate. După absolvirea facultăţii, a început să lucreze ca translator şi a găsit un job la Şcoala Lauder-Reut din Bucureşti.

    Unul dintre elevii ei era fiul unui manager din cadrul News Outdoor România, denumirea anterioară a actualei Getica OOH, una dintre cele mai mari companii care administrează panouri publicitare din România. El i-a propus să lucreze în publicitate, iar Ileana a acceptat. A început ca asistent de manager, apoi a ajuns să fie coordonator de echipă, pentru ca, mai târziu, să urce pe treapta profesională.

    „După ce au venit cei doi copii în viaţa mea, am ales să schimb macazul şi să revin la domeniul educaţiei. Îmi place mai mult la catedră, îmi place să fiu în mijlocul copiilor”, spune Ileana Ionescu.

    Aşa că, în octombrie 2012, a revenit în învăţământul privat, pe un post într-o grădiniţă. Mai târziu, a ajuns director la grădiniţa de stat Scufiţa Roşie, de care recunoaşte că se ferise, fiind văzută ca o instituţie dificil de gestionat. A reuşit însă să transforme totul acolo şi să aibă în grijă 210 copii şi 27 de angajaţi, dintre care 15 sunt profesori. Ajunsese în punctul în care totul sau măcar aproape totul era previzibil pentru Ileana şi pentru copiii de care este responsabilă. Până într-o zi.

    „Pe 11 martie 2020, ne-am trezit că trebuie să stăm acasă. Cum să faci educaţie online la preşcolari?” a fost întrebarea pe care şi-a pus-o atunci.

    Avantajul a fost însă, spune Ileana, că media de vârstă a celor 15 cadre didactice de la grădiniţa Scufiţa Roşie este de 26 de ani, astfel că deschiderea către mediul digital este mare.

    „În prima noastră întâlnire pe Zoom, am încercat să stabilim ce şi cum să facem. Colegele mele au început apoi să se filmeze făcând diverse activităţi educaţionale şi să trimită filmuleţele către copii, au început să facă proiecte de lecţii interactive, s-au adaptat repede.”

    Parteneriatul pedagogic cu părinţii a fost una dintre condiţiile-cheie pentru ca lucrurile să decurgă normal. Iar părinţii au înţeles şi au (re)învăţat să se joace cu cei mici, să deseneze, să facă tot felul de activităţi care, până atunci, căzuseră doar în sarcina grădiniţei.

    „După o lună, copiii de patru ani ştiau deja să-şi deschidă microfoanele, să ne arate imagini pe ecran. Cu cei mai mici, de trei ani, am făcut lecţii mai mult practice – mişcare fizică, lecţii de gătit. Copilul gătea, iar computerul era poziţionat undeva în preajmă, astfel încât noi să-l vedem.”

    Ileana şi colegii ei au făcut ore de zumba online cu copiii, dar şi cu părinţii, s-au filmat făcându-şi patul, spălându-se pe dinţi în acelaşi timp sau pieptănându-se.

    „Copiii ne-au văzut în mediul nostru, au văzut că şi noi stăm în training acasă, iar asta ne-a apropiat. Ca teme, au avut, printre altele, de descris ce au frigider, de făcut parada modei în hainele părinţilor. Seara, citeam împreună poveşti, ele nu au lipsit nici din online. A fost distractiv”, spune Ileana Ionescu.

    Pentru a gândi şi a pune în practică toate aceste idei de educare online pentru copiii de grădiniţă, directoarea de la Scufiţa Roşie spune că experienţa din multinaţională a ajutat-o foarte mult, pentru că astfel a ştiut cum să comunice cu echipa. Din ianuarie 2021, copiii şi profesorii s-au revăzut faţă în faţă, în sistem hibrid, venind prin rotaţie la grădiniţă. Ce s-a schimbat între cei mici după acest an de transformare?

    „Seria aceasta de copii este una independentă, va fi o generaţie cu voce, o generaţie care ştie ce vrea”, crede Ileana.

    Măsurile adoptate pe repede-înainte când pandemia a lovit cel mai puternic nu vor fi cu totul date la o parte, spunea ea, pentru că multe s-au dovedit a fi eficiente. De pildă, şedinţele cu părinţii se vor desfăşura în continuare în mediul online, la fel cum şi serbările vor fi filmate şi transmise ulterior părinţilor.

    „Continuăm cu activităţile educative, aşa că am cumpărat jucării interactive. Vom avea şi un podcast începând cu luna septembrie, unde copiii şi părinţii vor povesti diverse lucruri, de pildă ce vor să devină sau ce voiau să devină când erau mici.”

    În timpul pandemiei, instrumentele şi echipamentele pentru a se adapta digitalizării au fost cumpărate cu sprijinul asociaţiei părinţilor, cu sponsorizări şi donaţii, iar cei mici au avut toţi acces la clasele online cu ajutorul telefoanelor mobile sau al computerelor. O mână de ajutor a venit şi de la Edu Networks, o alianţă formată din nouă ONG-uri care lucrează împreună pentru a încuraja alfabetizarea copiilor. Scopul este ca niciun elev să nu termine clasa a patra fără să ştie să scrie şi să citească.

    „Ca rezultat, în perioada învăţării online, am reuşit performanţa ca 90% dintre profesori să urmeze module avansate de formare a competenţelor digitale pe care să le aplice la clasă”, spune Ileana Ionescu.

     

    2. Outside the box

    „Pentru noi tehnologia a fost un canal foarte util de comunicare, fără de care probabil proiectul Rubik nu ar fi continuat. Am ales să construim experienţe de învăţare care să nu încarce excesiv programul copiilor şi am gândit această trecere din mai multe perspective – întâlnirile de status, cursurile, dar am lăsat loc şi pentru copii să vină cu propuneri în atelierele pe care ei le facilitează pentru comunitate”, povesteşte Luiza Apostu, cea care, în noiembrie 2019, a fondat Rubik School, adică o şcoală cu un model de învăţare autodirijată cu instrumente agile.

    Tocmai agilitatea şi flexibilitatea programului au fost punctele forte în gestionarea crizei Covid-19, fiecare copil având libertatea de a-şi alege experienţele la care să participe. Un plus pentru tranziţia în online a fost şi faptul că majoritatea copiilor din comunitatea Rubik au competenţe digitale, de la cum să folosească un device şi până la programare.

    „Cea mai importantă schimbare a fost să ne mutăm cu totul pe online încă din prima zi de lockdown. Am mutat tot conţinutul pe o platformă de învăţare online pe care am adaptat-o nevoilor noastre şi am dus cât mai multe experienţe şi instrumente folosite în spaţiul fizic. Astfel am creat un nou produs, pe care l-am extins pentru copiii din toată ţara: Rubik Online.”

    Luiza Apostu şi echipa ei au adus mentori pasionaţi şi specialişti în ceea ce fac, au diversificat mult paleta experienţelor şi a domeniilor de învăţare, astfel că acum sunt peste 25 de domenii dintre care copiii pot alege, au extins categoria de vârstă căreia Rubik se adresează (5-14 ani), s-au extins către copiii din toată ţara şi au creat proiecte în comunităţi defavorizate cu ajutorul unor finanţări obţinute.

    „Toate aceste schimbări agile ne-au ajutat nu doar să supravieţuim, ci şi să creionăm un nou produs la care nu ne gândeam înainte de pandemie şi să putem, după mai bine de un an şi jumătate, să ne redeschidem şi offline din septembrie 2021.”

    De trei ori pe săptămână, profesorii de la Rubik School şi elevii lor se întâlnesc online şi povestesc, împărtăşesc, iau pulsul. Mentorii specializaţi susţin cursuri online de o oră pe teme care, anterior, nu erau exploatate, precum modelare 3D, computer science, matematică, artă sau benzi desenate, emoţii.

    „Am primit feedback foarte bun de la copii pe cursuri şi cu siguranţă vom păstra tematicile şi în anii viitori. Au funcţionat foarte bine experimentele, învăţarea pe proiect şi faptul că fiecare copil a putut să îşi aleagă traseul de învăţare.”

    Atelierele ţinute de copii sunt o altă descoperire pe care au integrat-o în online şi care a funcţionat foarte bine. Copiii s-au arătat dornici să împărtăşească cu colegii lor ceea ce ştiu, să îi înveţe lucruri noi, ei dezvoltându-şi la rândul lor autonomia, responsabilitatea, abilitatea de a se structura, încrederea în sine.

    „Copiii s-au adaptat repede la online, îndrăznesc să spun că mai repede decât adulţii care le facilitau procesele de învăţare. Într-adevăr, a fi în online presupune un efort mai mare, să scoţi din pălărie instrumente, jocuri şi resurse care să creeze dinamică şi să îi ţină focusaţi, implicaţi în procesul de învăţare. Online-ul ne-a provocat să fim mai jucăuşi, să gândim outside the box, să ajungem la ei mai departe de ecran şi chiar să fie o conexiune.”

    Faptul că s-au demarat tot mai multe traininguri pe zona de digitalizare şi formare a profesorilor a ajutat mult, crede Luiza Apostu. Totuşi, revenirea şi la formula offline începând cu luna septembrie nu poate să fie decât un lucru bun. Fără a renunţa complet la spaţiul virtual.

    „Ne-am propus să continuăm Rubik Online pentru că vedem o nevoie reală de a duce programul nostru în oraşe în care nu există o piaţă diversă a serviciilor educaţionale şi a existat această cerere expres din partea părinţilor de a continua Rubik Online”, spune Luiza Apostu.

     

    3. „Cum puteam preda înainte fără instrumentele din online?”

    Academia Micilor Developeri este o şcoală de IT pe care antreprenorii Costin Pietraru şi Oana Manga au pornit-o în 2013, cu scopul de a face din cei mici adevăraţi programatori. Digitalul nu a fost aşadar o problemă pentru ei atunci când a venit pandemia, deşi cursurile în format online le-au înlocuit pe cele din sala de clasă.

    „Am transformat orele de curs din format fizic în format online. Adulţii au ajuns, cu această ocazie, la nivelul de înţelegere a mediului online la care copiii se aflau deja de mult timp şi pentru care erau pregătiţi”, spune Costin Pietraru.

    S-a dovedit că învăţarea online este eficientă, că barierele teritoriale nu mai reprezintă adevărate limite şi că e-learningul, folosit aproape deloc anterior pentru categoriile mici de vârstă, este o opţiune foarte bună.

    „Toate cursurile noastre aveau materialele necesare predării în format digital, aşa că trecerea spre predarea online s-a făcut firesc şi fără efort. Părinţii şi copiii au răspuns extraordinar de rapid acestei provocări, iar internetul şi tehnologia au ajutat la realizarea unei tranziţii rapide şi uşoare. La mai mult de un an după schimbarea formatului, ne întrebăm cum puteam preda înainte fără instrumentele de care beneficiem astăzi în mediul online. Tranziţia era inevitabilă, iar pandemia a făcut ca trecerea să fie necesară şi firească.”

    Iar efectele se văd. În primele trei luni 2021, numărul copiilor care participă la cursurile Academiei Micilor Developeri s-a dublat faţă de aceeaşi perioadă a anului 2020, întrucât, prin predare online, copiii şi părinţii nu mai sunt limitaţi de nevoia proximităţii faţă de centrele educaţionale. Cursurile sunt doar la un click distanţă, simplificând-se, astfel, logistica aducerii copiilor la cursuri şi eliminându-se timpul petrecut în trafic.

    De altfel, cursurile de programare software se pretează bine la predarea online, întrucât fiecare copil, fie că este în propria cameră sau în sala de curs, lucrează la un calculator individual. Prin urmare, planul celor doi fondatori ai Academiei Micilor Developeri este ca, în toamnă, să redeschidă doar una dintre cele patru spaţii fizice, în vreme ce 80% dintre cursuri se vor desfăşura online.

    În prezent, 700 de copii sunt înscrişi şi participă constant la cursurile online pe termen lung ale Academiei Micilor Developeri, pentru a învăţa programare software. De asemenea, 400 de copii din întreaga ţară şi din diaspora (Germania, Franţa, Marea Britanie, Olanda, Belgia) participă la workshopurile gratuite pe care şcoala le susţine lunar, pentru a promova predarea disciplinei de computer science. Misiunea academiei şi a părinţilor este de a transforma copiii din consumatori de tehnologie, în viitori creatori de tehnologie.

    „Sistemelor publice de educaţie, adică şcolilor, le este greu să iasă din paradigma tradiţională de organizare şi predare, în timp ce tehnologia avansează şi se schimbă rapid, de la an la an. Copiii deja sunt obişnuiţi să înveţe din mai multe surse – tutoriale online, de exemplu – astfel, cu ajutorul social media, s-a liberalizat predarea, orice specialist sau pasionat de un domeniu poate transmite informaţii în formate interactive şi interesante, folosind internetul”, spune Costin Pietraru.

    Dar sistemul public mai are nevoie de timp ca să accepte şi să se conformeze.

     

    4. Granturile, barca de salvare

    Pentru Ion Neculai, fondatorul eematico, un proiect pornit de la ideea unor cursuri de bricolaj pentru copii, cel mai greu lucru a fost să închidă complet activitatea şi să treacă majoritatea echipei în concediu fără plată. Inactivitatea a fost însă de scurtă durată, pentru că antreprenorul a ales să dezvolte activităţi online, bazate pe kituri de materiale educaţionale ce urmau să fie livrate acasă.

    „În paralel, am încercat să creăm conţinut gratuit – tutoriale video – pentru părinţii şi copiii închişi în case, proiect susţinut voluntar chiar de colegii noştri care nu mai aveau un venit financiar. Am aplicat la toate fondurile care ne-au ieşit în cale şi am căutat înţelegere la toţi partenerii noştri reuşind să obţinem amânări şi chiar anulări de datorii”, îşi aminteşte Ion Neculai.

    Ion Neculai, de profesie arhitect, a învăţat din propria experienţă cu elevii că, pe lângă teoria predată în şcoli, copiii au nevoie de detalii mai minuţioase despre meseriile pe care vor să le urmeze, dar, mai ales, au nevoie de exemple practice, tangibile, au nevoie de învăţare prin joacă. Aşa a ajuns să fondeze eematico, unde se predau cursuri în care copiii construiesc, planifică şi, în final, se distrează.

    „Cel mai de impact lucru pe care l-am făcut a fost dezvoltarea activităţilor online bazate pe kituri de jucării educaţionale. Ne-au permis să rămânem prezenţi în atenţia părinţilor, să le fim de ajutor, să ne creştem audienţa şi, nu în ultimul rând, să avem un proiect care să fie interesant pentru granturile la care am aplicat. Cel mai bun lucru pe care l-am făcut a fost să aplicăm la granturi, inclusiv cele ale statului, care ne-au permis să ne menţinem pe linia de plutire.”

    O mişcare inspirată a fost menţinerea taberelor pe care le organiza şi care au ajutat ca eematico să aibă activitate vara. Cel mai neinspirat lucru, pe de altă parte…

    „… a fost să încercăm nişte activităţi online în care să folosim resursele materiale ale părinţilor – tutoriale pentru activităţi care să se bazeze pe ce au oamenii pe acasă. A fost greu să găsim lucruri care să se regăsească în fiecare casă şi asta a generat frustrări, fie deoarece nu aveau, fie deoarece erau nevoiţi să se ducă la cumpărături. Am sistat foarte rapid acea idee.”

    Cel mai bine au funcţionat însă activităţile online Steam cu kituri de jucării educaţionale trimise acasă. Copiii şi părinţii au avut o soluţie completă de învăţare complementară şi distracţie educativă – tutoriale, materiale şi activităţi pe calculator. Mai mult, acest tip de activităţi a permis echipei de la eematico să ajungă şi în locuri în care până atunci nu avea acces din motive logistice, mai exact în alte oraşe din România. S-a deschis astfel o perspectivă pe care cei de la eematico au de gând să o dezvolte.

    „Cu siguranţă a fost o perioadă de scădere pentru noi ca organizaţie. Era şi firesc să fie aşa, dat fiind că practic trecem la un cu totul alt model de a face lucrurile.

    În ceea ce priveşte adaptarea copiilor, putem spune că am sesizat o mare flexibilitate a acestora şi o reaşezare în noi modele de lucru şi strategii de adaptare. Acest lucru nu înseamnă însă că le-a fost bine. Multe strategii au fost de supravieţuire şi generate de absenţa unor alternative. Cu siguranţă,  desfăşurarea exclusiv online a procesului educaţional nu este o soluţie pe termen lung”, crede Ion Neculai.

    Însă online-ul ofertă avantajul unor experienţe mult mai diverse şi accesul la informaţii mai de actualitate, aşa că va deveni o componentă în procesul educaţional, în ce fel şi în ce cantitate urmând a fi determinat în anii care vin.

    Acum, în faţa unui nou an şcolar, Ion Neculai spune că anii care vin vor fi unii de căutare şi implementare a lucrurilor învăţate în perioada pandemiei.

    „De aceea, ne pregătim cu mare grijă pentru a nu ne expune unor noi şocuri. Vom încerca să reluăm nişte activităţi cu prezenţă fizică, dar strategic vom continua să dezvoltăm eematico Steam Kits, soluţia noastră online, deoarece credem în beneficiile ei, ca produs de educaţie inovativ şi ca mijloc de extindere a zonei noastre de prezenţă, dincolo de Bucureşti.”

    Revenirea la formula din 2019 nu este văzută ca o soluţie reală, deoarece nu mai există mijloacele financiare necesare, aşa că temerile privind viitorul şi un posibil nou lockdown stau la colţ.

     

    5. Online versus offline

    KEN Academy este un program de educaţie antreprenorială şi financiară pentru copii pe care Carmen Iorgulescu şi Liviu Lepădatu l-au gândit în 2012 şi l-au deschis în ianuarie 2013. Programul se desfăşoară pe parcursul unui an şcolar, iar cursurile sunt dedicate copiilor cu vârste între 7 şi 13 ani. Cursurile sunt predate de freelanceri şi antreprenori, care au experienţă de business, dar şi de comunicare.

    „Pandemia a însemnat pentru noi intrarea în mediul online. Dacă până în acel moment susţineam doar cursuri offline, a trebuit să ne adaptăm unei situaţii noi, complet necunoscute. Activităţile şi jocurile offline s-au transformat în provocări în mediul online. Este mult mai greu să păstrăm atenţia copiilor atunci când ne desparte un ecran, însă dinamica şi implicarea copiilor poate fi realizată prin tehnici specifice – activităţi interactive, împărţirea pe echipe în camere de lucru, activităţi motrice, quizuri”, spune Carmen Iorgulescu.

    Întâi de toate, echipa de la KEN Academy a trebuit să adapteze curriculumul derulat în mediul offline pentru mediul online. A schimbat abordarea, metodele şi instrumentele de lucru, astfel încât să păstreze totuşi componenta practică, experienţială a cursului. Mai departe, a dezvoltat un program educaţional oferit gratuit pentru părinţi şi copii – DIY Education – ca să depăşească mai uşor şi eficient perioada de lockdown. Au dezvoltat totodată de la zero un program de educaţie antreprenorială şi financiară dedicat mediului online, cu subiecte, structură şi metodologie pentru mediul de învăţare virtual.

    „Deşi am fost iniţial neîncrezătoare, construirea şi implementarea unui curriculum complet dedicat pentru mediul virtual funcţionează foarte bine în cazul unui curs opţional. Copiii care au participat în programul KEN online au atins rezultate educaţionale bune, s-au creat chiar şi prietenii, deşi copiii şi profesorii nu se întâlniseră niciodată face-to-face.”

    Schema cea mai puţin eficientă este însă cea hibridă, în care o parte dintre copii sunt în clasă şi o parte în mediul online, deoarece tehnicile de predare sunt complet diferite în offline faţă de online, iar digitalizarea şi tehnologia nu sunt adecvate, crede Carmen Iorgulescu.

    „Cuvântul anului trecut a fost «adaptabilitate», iar acest lucru a venit la pachet cu digitalizarea, care ne-a ajutat, cu siguranţă. Şi, în special, ne-a dat imboldul de care aveam nevoie pentru a ieşi din Bucureşti. Prin intermediul cursurilor online am reuşit să ajungem în întreagă ţară şi chiar internaţional, lucru care înainte de pandemie, deşi posibil, îl amânam în ciuda solicitărilor. Prin urmare, am decis să continuăm programele şi modulele online şi în perioada următoare. Au devenit parte din KEN Academy.”

    Copiii au fost cei care s-au adaptat cel mai repede, cel mai bine şi cel mai uşor, fiind o generaţie care s-a născut în epoca digitală, astfel că totul este destul de natural pentru ei. Totuşi, constatarea este că timpul de atenţie este mai scăzut online, deoarece există tentaţia de a face şi altceva în afară de a asculta informaţiile sau de a participa la activităţile comune.

    „Întâmpinăm noul an şcolar cu speranţa de a rămâne în mediul offline, deoarece copiii au nevoie, pentru buna lor dezvoltare intelectuală, dar mai ales emoţională, de comunicare şi interacţiune directă unii cu ceilalţi.”

    Printre problemele care pot apărea pe termen lung atunci când învăţarea se petrece exclusiv în mediul online, consideră Carmen Iorgulescu, se numără scăderea apetenţei pentru învăţare, scăderea capacităţii de concentrare, însingurarea, depresia, scăderea încrederii în sine.

    „La KEN Academy, fiind un program educaţional opţional, cu întâlnire o dată pe săptămână, noul an şcolar va continua cu programe atât online, cât şi offline.”

    Programul online este special construit pentru acest mediu de învăţare, atât din punct de vedere al curriculumului, cât şi ca metode de predare, iar cel offline este adaptat nevoilor copiilor de a interacţiona între ei cât mai mult, de a comunica şi a-şi susţine ideile, de a învăţa experienţial, de a construi şi implementa proiecte antreprenoriale reale, de a se conecta cu alţi copii, specialişti sau tineri antreprenori.

     

    6. Educaţie în format video

    Pentru un business ca Şcoala IT, s-ar crede că învăţarea în digital nu poate veni cu mari provocări. Şi totuşi, când schimbarea apare de pe o zi pe alta, lucrurile se complică.

    „În prima etapă, am trecut printr-o perioadă de neclaritate, lipsind complet predicţia pe termen mediu. Ce s-a clarificat repede a fost faptul că nu va fi nicio predicţie. Aşa că a fost nevoie de decizii rapide, mai curajoase, fiind vorba de ceva ce nu mai fusese testat nicăieri”, rememorează Cristian Lăcraru, fondatorul programului educaţional Şcoala IT, prin care profesori de IT merg în mai multe şcoli private din Bucureşti pentru a ţine cursuri de programare şi robotică.

    Când pandemia a închis şcolile, el şi colegii lui s-au pus în locul elevilor, pentru a înţelege ce simt ei, apoi au testat mai multe platforme de predare online, fiind interesaţi în primul rând de instrumentele pe care le puneau la dispoziţie – separarea pe grupuri de lucru, notiţe pe ecran, interacţiune.

    „A fost nevoie de achiziţionarea unor echipamente noi, având nevoie de camere web dedicate, microfoane, stative, lumini, tablete grafice, chroma. Conţinutul lecţiilor a fost modificat, iar modul de predare s-a schimbat. Nu sunt lucruri uşor de realizat, dar au fost necesare.”

    Dotările tehnice au fost una dintre cele mai bune schimbări, pentru că au făcut ca totul să fie mai fluent pentru mediul online. Pe de altă parte, alegerea unei platforme de predare s-a dovedit a fi cea mai grea sarcină, fiind şi etapa care a consumat cel mai mult timp.

    „Unele platforme erau simplu de utilizat, dar cu puţine funcţii, altele depăşeau cu mult nevoile noastre, dar erau mai dificil de gestionat, mai ales dacă nu mai lucraseşi cu ele până atunci.”

    Explicaţiile video au funcţionat cel mai bine şi au dus la o înţelegere mai uşoară, aşa că antreprenorul de la Şcoala IT se gândeşte să păstreze această componentă chiar şi atunci când va relua predarea în clasă.

    „Tehnologia a ajutat enorm, asta şi pentru că noi lucrăm cu multă tehnologie de mulţi ani. Am avut însă probleme cu tehnologia din celălalt capăt, al elevilor. Asta s-a întâmplat şi pentru că nu au fost pregătiţi pentru o astfel de situaţie, iar uneori camera web nu filmează clar, microfonul nu captează sunetul dacă nu vorbeşti în direcţia lui, camera web integrată nu permite vizualizarea unui caiet, a unei lucrări.”

    Per total, perioada din martie 2021 până acum a fost una extrem de dificilă, dar nu imposibil de gestionat. Mânat de context, Cristian Lăcraru a conceput prototipul unui robot care îi ajută pe profesori să predea simultan copiilor din clasă şi celor de acasă. Roboţelul se numeşte Mirai şi este disponibil în două variante, Basic şi Premium, în funcţie de dotări.

    „Elevii au dat un feedback mai detaliat, au fost foarte deschişi şi au cerut mereu lucrurile de care aveau nevoie, indiferent că era vorba de o imagine mai clară a tablei sau de repetarea a patra sau a cincea oară a unei explicaţii. Această comunicare a ajutat mult procesul de predare şi de învăţare”, spune Cristian Lăcraru.

    Între timp, el şi echipa de la Şcoala IT s-au pregătit pentru trecerea în online sau în format hibrid, deşi preferă în continuarea varianta orelor din clase.

    „Nu mai văd un risc la acest moment. Varianta câştigătoare ar fi să revenim cu toţii la şcoală şi să folosim la maximum tehnologiile de acum şi metodele noi de predare, testate şi perfecţionate un an de zile.”

    Un obiectiv pentru 2035

    Sub coordonarea a nouă organizaţii non-profit, Edu Networks a demarat un program naţional pentru transformarea educaţiei din România care vizează 586 de cadre didactice active în şcoli din Capitală şi din împrejurimi. La nivel naţional, din program fac parte 114 unităţi şcolare, iar scopul este ca, până în 2035, sistemul educaţional din România să fie printre primele zece din Europa.

    „În ultimul an, unu din trei copii din întreaga lume a rămas în afara sistemului de şcolarizare din cauza pandemiei globale. Conform testelor PISA, în ţara noastră, 42% dintre copiii de 15 ani se confruntă cu analfabetismul funcţional. În acest context, Programul Naţional pentru Transformarea Educaţiei din România are ca scop aducerea şcolilor la standarde ridicate de digitalizare, micşorarea decalajelor de literaţie pentru elevi şi dezvoltarea gândirii critice a acestora, dar şi dezvoltarea abilităţilor de management şcolar pentru directorii acestor unităţi”, spun reprezentanţii Edu Networks.

    În clusterul Bucureşti-Ilfov, unul din cele nouă clustere de la nivel naţional, sunt înscrise 14 şcoli, iar pe durata celor patru ani, cât sunt implicate în programul Edu Networks, primesc susţinere pentru a se dezvolta.

    Şcolile implicate în Programul Naţional pentru Transformarea Educaţiei parcurg Pilonul de Educaţie Digitală pentru a facilita tranziţia către digitalizare. Profesorii, în egală măsură, învaţă cum să utilizeze cât mai eficient instrumentele digitale. Fiecare şcoală trece printr-un proces de evaluare, pentru a fi stabilit corect nivelul de digitalizare şi pentru a primi sprijinul de care are nevoie pentru îmbunătăţirea nivelului competenţelor digitale ale profesorilor, dar şi ale elevilor. 

    În clusterul Bucureşti – Ilfov, evaluarea nivelului de digitalizare s-a făcut pentru nouă şcoli şi 280 de cadre didactice, iar 116 profesori au participat şi la ateliere de pedagogie digitală.

    În cazul şcolilor din Bucureşti şi Ilfov, în lunile martie – iunie 2020 gradul de participare a elevilor la şcoala online era de 77%. Ca urmare a parcurgerii Pilonului de Educaţie Digitală, în perioada septembrie 2020 – ianuarie 2021, gradul de participare a elevilor la şcoala online a crescut până la 91%.

    Din Edu Networks fac parte Fundaţia Noi Orizonturi, Asociaţia OvidiuRo, Asociaţia InfinitEdu, Asociaţia Lectura şi Scrierea pentru Dezvoltarea Gândirii Critice România (ALSDGC), Teach for Romania, Finnish Teacher Training Center, Şcoala de Valori, Romanian Business Leaders (RBL), iar programul este coordonat de către Asociaţia pentru Valori în Educaţie (AVE).

    10 măsuri pe care le-au luat antreprenorii cu afaceri în domeniul educaţiei pe perioada pandemiei:

    ► au adaptat curriculumul derulat în mediul offline pentru cel online

    ► au achiziţionat echipamente pentru noile metode de predare

    ► au diversificat paleta de experienţe şi domenii de învăţare

    ► au investit în pregătirea profesorilor pentru noul format de predare

    ► au creat conţinut gratuit – tutoriale video – pentru părinţii şi copiii închişi în case

    ► au recrutat profesori, mentori şi specialişti de peste tot din ţară, nemaifiind limitaţi geografic

    ► au optimizat cheltuielile legate de spaţiile fizice

    ► au aplicat la fonduri care să le ofere finanţare

    ► au solicitat amânări la plată şi chiar anulări de datorii

    ► au dezvoltat metode de învăţare special pentru predarea în mediul virtual sau în format hibrid, eliminând interacţiunea fizică

  • PSD cere Guvernului să nu condiţioneze accesul copiilor la şcoală de vaccinarea anti-COVID-19

    Potrivit PSD, ipoteza în care elevii nevaccinaţi ar urma obligatoriu cursurile online în cazul în care apar cazuri de COVID-19 într-o clasă este discriminatorie şi trebuie să se renunţe la ea.

    „O astfel de abordare, enunţată ca scenariu de ministrul Educaţiei, este profund discriminatorie şi încalcă dreptul fundamental la educaţie. Elevii cu vârsta de până la 12 ani nu au opţiunea vaccinării şi este evident că scenariul propus de ministrul Educaţiei de şcoală în regim online este complet inadecvat, în raport cu vârsta şi creează segregare, respinsă în mod categoric şi de Organizaţia Mondială a Sănătăţii”, spun reprezentanţii PSD.

    PSD le solicită miniştrilor Educaţiei şi Sănătăţii să ajungă rapid la un acord cu privire la organizarea testării periodice pentru COVID-19 a elevilor, după modelul practicat în multe state europene.

    „Este extrem de grav că până în acest moment, cu mai puţin de o lună până la începerea anului şcolar, niciunul dintre scenariile enunţate separat de cei doi miniştri nu se referă la testarea elevilor, deşi aceasta s-a dovedit o cale eficientă pentru menţinerea şcolilor deschise şi pentru prevenirea focarelor de infecţie”, mai spun cei de la PSD.

  • Soluţia de „până la salariu”. Cum şi-a propus o companie să ajute angajaţii în gestionarea resurselor financiare

    În România există multe companii care au politica de a plăti salariul o singură dată pe lună, un sistem care îi dezavantajează pe angajaţii care au tendinţa să fie optimişti în primul interval după încasarea banilor şi să efectueze achiziţii care le creează dificultăţi în zilele de dinaintea plăţii. O antreprenoare din România s-a gândit la varianta prin care aceşti angajaţi să îşi păstreze optimismul pe tot parcursul lunii.

    “O realitate din piaţă este cea a împrumuturilor de valori mici pentru acoperirea unor nevoi neprevăzute. De obicei, creditorii sunt persoane din familie, apropiaţi sau instituţii financiare care practică dobânzi considerabile. Uneori, angajaţii solicită aceste sume chiar de la angajatori, cu posibilitatea achitării la următorul salariu. În toate aceste scenarii procedura este greoaie, implică angajamente, poate duce la afectarea relaţiilor interpersonale şi creşte nivelul de stres al persoanei în cauză”, descrie Alina Ştefan, CEO al Salarium Fintech, ideea din spatele businessului. Compania a fost lansată la finalul anului trecut cu o investiţie de un milion de lei, fonduri alocate pentru dezvoltarea şi creşterea nivelului de implementare în piaţă.

    Conceptul din spatele Salarium a fost dezvoltat pentru a oferi mai multă libertate financiară angajaţilor, care – în multe ocazii – îşi iau deciziile în apropierea zilei de salariu, situaţia ideală fiind ca deciziile să fie luate în funcţie de valori personale, nu pe baza limitelor impuse de plăţile salariilor. În acest sens, compania a luat iniţiativa de a crea o soluţie suport pentru a răspunde problemelor şi pentru a ajuta angajaţii să acceseze cât mai uşor un avans salarial, rămânând într-un ciclu financiar echilibrat şi sustenabil pe termen lung, fără plata  comisioanelor şi dobânzilor.

    Dacă pandemia a reuşit să ofere o lecţie importantă forţei de muncă este că digitalizarea contribuie la creşterea nevoii de flexibilitate şi autonomie. La bază, Salarium pune accentul pe bunăstarea financiară a angajatului român, dorind să prezinte o soluţie care să reducă din stresul neajunsului şi ruşinea asociată împrumutului de bani în general. „Am observat că misiunea noastră converge cu politicile multor companii din România care fac eforturi constante pentru a ajuta şi susţine o viaţă a angajaţilor de calitate şi echilibrată. Cei mai mulţi angajatori sunt dispuşi să investească în propriii angajaţi şi implementează programe şi strategii în acest sens. Astfel, companiile îşi asumă un rol important în viaţa angajaţilor, lucru lăudabil şi încurajator. Soluţia noastră se adresează companiilor interesate de bunăstarea angajaţilor”, adaugă Alina Ştefan. Astfel, după introducerea Salarium ca beneficiu în cadrul unei firme, angajaţii vor putea accesa un avans salarial oricând doresc, direct din platformă, disponibilă pe principalele magazine de aplicaţii, Google Play şi App Store, de unde sunt urmaţi ulterior paşii pentru configurarea profilului individual.

    Odată finalizată înregistrarea, angajatul va putea vizualiza şi accesa, din profil, disponibilul salarial. Aşadar, oricând va avea nevoie să acceseze anumite sume, persoana în cauză va introduce valoarea dorită, în funcţie de numărul de zile lucrate, iar banii vor fi transferaţi instant pe cardul înrolat. De exemplu, dacă un angajat se află în concediu şi are nevoie spontan de o sumă suplimentară de bani, indiferent că vorbim despre o zi din timpul săptămânii sau weekend, el va putea solicita şi accesa instant suma direct din aplicaţie.

    „Am dezvoltat o strategie de extindere a bazei de clienţi pe mai multe niveluri. În primul rând, urmărim să răspundem cererii venite din partea companiilor care manifestă deschidere şi interes pentru soluţia noastră. În al doilea rând, investim pentru adoptarea soluţiei într-o serie de domenii cheie.  Aplicaţia noastră este ideală pentru o gamă amplă de industrii, cu precădere în segmentul de producţie, retail, logistică, curierat, farma şi distribuţie de medicamente, construcţii sau zona de gig economy”, continuă CEO-ul Salarium. Mergând pe ideea de a le oferi clienţilor un serviciu complet automatizat, firma şi-a propus încă de la începutul proiectului să integreze în aplicaţie marile grupuri de payroll din România. UCMS by AROBS este prima companie pe care a reuşit să o atragă Salarium. În consecinţă, aplicaţia nu a realizat doar o integrare de tip end-to-end cu platforma de software TrueHR din portofoliul UCMS by AROBS, ci a şi obţinut un parteneriat strategic care are ca obiectiv adopţia soluţiei din partea clienţilor din portofoliul pe care aceştia îl acoperă.

    Acum, parteneriatul extinde considerabil spectrul societăţilor pe care Salarium le poate deservi în piaţă şi asigură o creştere organică, pe termen lung. De altfel, platforma intenţionează să extindă acest tip de parteneriat şi către alţi jucători din piaţa de payroll în lunile următoare. „Planurile noastre de creştere includ acoperirea omogenă a industriilor vizate, integrarea operatorilor de beneficii corporate, plus susţinerea parteneriatului cu marile companii de payroll, aducând astfel plus valoare companiilor din portofoliul acestora. Pentru acest an ne-am propus să ajungem la un număr de cel puţin 6.000 de utilizatori, creşterea urmând să fie accelerată în anii următori.”

    Alina Ştefan crede că o dificultate – şi în acelaşi timp o oportunitate – este reprezentată de absenţa unui produs asemănător pe piaţa din România. Deşi firma îşi propune să schimbe viziunea asupra beneficiilor şi percepţia generală asupra combinaţiei de pachetele clasice oferite până acum, efortul de educare a pieţei trebuie să fie mai lung şi mai intens, Salarium marcând un concept cât se poate de nou în ţara noastră.

    În prezent, aplicaţia se adresează companiilor medii şi mari din România, Salarium urmând să anunţe clienţii noi din zona de retail (hipermarketuri), firme de curierat şi food delivery şi societăţi cu angajaţi tineri, din generaţiile Z şi Millennials, cei mai dornici şi deschişi la adoptarea unei astfel de soluţii. „Cred că în trecut a existat în România un acces limitat la instrumente de educaţie financiară, esenţială pentru starea de linişte în procesul de gestionare a fondurilor. Fără o educaţie financiară, chiar şi elementară, şi atenţie acordată acestui aspect al vieţii este uşor să faci erori sau să cheltuieşti în exces. Astăzi există resurse educative importante în acest domeniu”, spune Alina Ştefan.

    În această direcţie, Salarium colaborează cu Ligia Goloşoiu-Georgescu, specialist care a lucrat peste 30 de ani în domeniul educaţiei financiare, cu ajutorul căreia plănuieşte să creeze programe şi conţinut specializat pentru companiile şi angajaţii din România. În plus, în ceea ce priveşte atitudinea pieţei locale de muncă privind aspectul financiar, Alina Ştefan este de părere că românii se adaptează uşor şi învaţă singuri, rapid. Indiferent că cineva este interesat să afle informaţii pentru a se dezvolta sau învaţă – la polul opus – din greşeli, se poate vedea o evoluţie promiţătoare în direcţia ideii de bunăstare financiară.

    Piedicile impuse de criza sanitară au exercitat un impact puternic asupra angajaţilor de pretutindeni. Prin urmare, oamenii sunt mai atenţi şi mai precauţi în procesele de luare a deciziilor. Totuşi, neliniştea şi necunoscutul pot avea şi efecte pozitive, unul dintre ele fiind faptul că tindem să fim mai prezenţi în raport cu banii pe care îi câştigăm.

    „De asemenea, observăm o schimbare a concepţiei legate de beneficiile pe care şi le doresc angajaţi în companii. În prezent aceştia solicită beneficii mai concrete, reale, utile. Modelul nostru de business este prezent pe mai multe pieţe occidentale, unde, în timpul pandemiei, s-a bucurat de un real succes, datorită ancorării profunde a angajaţilor în viaţa de zi cu zi şi a unei nevoi suplimentare de control şi predictibilitate.”

    Cariera Alinei Ştefan a început pe când era studentă în Statele Unite. Ulterior, s-a orientat către domeniul beneficiilor, lucrând până acum cu echipele World Class, 7Card şi MyBenefits. Totodată, interesul pentru inovaţie şi tehnologie a ghidat-o către Azimo, un grup tech din Regatul Unit, şi MediJobs, o platformă românească de recrutare în domeniul medical.

    „Salarium este proiectul meu de suflet, nu doar pentru că rezolvă o problemă concretă şi adresează o nevoie stringentă a angajaţilor din România, dar, într-un plan personal, se aliniază cu misiunea mea şi calităţile personale şi profesionale, dobândite în timp”, a declarat CEO-ul Salarium pentru BM.

  • Cum poţi să vinzi cărţi de peste 3 milioane de euro în România

    Absolventă de Drept, Florentina Ion a lucrat în învăţământ în anii ’90. S-a gândit mult atunci atât la subiectele abordate, dar şi la felul în care trebuie să arate o carte pentru ca aceasta să fie atrăgătoare pentru copii şi tineri. 17 ani mai târziu, pasiunea sa pentru educaţie s-a transformat în planul de afaceri pentru editura DPH, care, după o investiţie iniţială de 50.000 de euro, a ajuns la o cifră de afaceri anuală de 3 milioane de euro.

     

    Ce aş putea spune, din activitatea noastră ca editură, dar şi din observaţiile proprii, este că cititorul din 2021 are nevoie de mai mult decât de câteva cuvinte între două coperţi. Are nevoie de conţinut atractiv şi care dezvoltă anumite abilităţi, care îl atrag într-o zonă de ficţiune şi de visare. Experienţa acestuia cu cartea porneşte de la copertă, de la calitatea tiparului, de la ilustraţie şi este completată de scriitură”, descrie Florentina Ion, fondator al Didactica Publishing House (DPH), perspectiva sa asupra lecturii.

    Conform estimărilor Asociaţiei Editorilor din România, ţara noastră are doar 200-250 de librării, toate deschise în urbanul mare şi mediu, iar piaţa locală de carte este estimată la 80-100 de milioane de euro, de 20-30 de ori sub pieţele din Franţa şi Italia. „Stă şi în responsabilitatea noastră, a editurilor, să maximizăm impactul pe care cărţile îl au în viaţa fiecărui cititor, rămânând relevanţi şi ancoraţi în prezent şi oferind o experienţă, nu o simplă carte. De altfel, unul dintre obiectivele noastre este acela de a creşte numărul de cititori în România şi suntem convinşi că acest lucru se întâmplă în fiecare an. Credem cu tărie că micii cititori vor urma şi în viaţa de adult dorinţa de a citi şi de a se dezvolta permanent.”

    Impactul pandemiei nu a ocolit nici editurile de carte din România, iar în cazul grupului DPH, axat mai ales pe publicarea de cărţi pentru copii, prima jumătate a anului a fost o cursă presărată cu obstacole, lunile mai şi iunie situându-se sub nivelul prognozat la începutul lui 2021. Anul trecut, compania a atins o cifră de afaceri de 3 milioane de euro, iar după ce vânzările din ianuarie şi februarie au raportat un plus de 35% faţă de aceeaşi perioadă din 2019, cifra de afaceri a societăţii a scăzut în martie cu circa 70% comparativ cu aceeaşi lună a anului precedent. Închiderea librăriilor şi a multor alte canale offline de vânzări a contribuit din plin la declin şi a fost unul dintre factorii care au determinat compania să se orienteze, evident, către zona de online şi în special către propriul său magazin. În plus, închiderea şcolilor a echivalat cu închiderea unui segment de activitate important, anume Gazeta Matematică junior, fenomen care a continuat în perioada ulterioară cu scăderi de minimum 30-40%. „Provocările sunt comune pentru mai multe pieţe: furnizori – în cazul nostru tipografii, transport de la furnizori, pentru că nu tipărim doar în România, cash flow, colaborarea cu librăriile şi recuperarea creanţelor de la acestea, dar şi provocarea de a rămâne relevanţi pentru cititorii noştri, de a aduce mereu titluri interesante pentru a menţine viu interesul pentru lectură.”

    Vestea bună este că segmentul de carte educativă a crescut mult în ultimul an. În contextul cauzat de coronavirus, cu şcoala desfăşurată în mare parte în online, părinţii s-au orientat către cărţi şi jocuri educative, către materiale alternative care pot completa programa şcolară şi contribui la aprofundarea noţiunilor. La polul opus, rolul poveştilor a devenit poate mai important ca niciodată, de vreme ce copiii au avut nevoie de aliaţi pentru a înţelege perioada complicată prin care au trecut. Dar dacă lăsăm deoparte dinamica pozitivă pe zona de interes, faptul că a scăzut puterea de cumpărare devine destul de clar. Contextul pandemic a afectat multe bugete de familie, iar achiziţia de jocuri şi carte a scăzut, DPH fiind nevoită să vină cu o serie de campanii de reduceri. Astfel, a luat naştere o strategie nesustenabilă pe termen lung, dar necesară pentru asigurarea fluxului de cash necesar funcţionării businessului.

    Totuşi, anul acesta, editura îşi propune să investească cel puţin 1 milion de euro în publicarea de titluri noi, intenţionând să încheie 2021 cu o creştere a cifrei de afaceri de cel puţin 10% prin comparaţie cu primul an al pandemiei. „Până la finalul anului estimăm peste 200 de titluri adăugate în portofoliu. Ne axăm pe seriile dedicate lecturii, pe jocuri educaţionale, pe cărţi care păstrează un format atipic şi ilustraţii spectaculoase. Pentru a-i atrage pe copii spre lectură şi învăţare prin joc este nevoie să le oferim o experienţă specială începând de la cum arată cartea şi până la informaţiile pe care le oferă aceasta. Am decis ca anul acesta să alocăm din acest buget peste 100.000 de euro în publicarea şi promovarea unor autori români, debutanţi, dar şi deja publicaţi”, spune Florentina Ion, fondator şi CEO Didactica Publishing House.

    Pe lângă investiţiile în titluri, editura a dezvoltat în a doua parte a lui 2020 o platformă digitală cu jocuri şi activităţi dedicate copiilor din clasa pregătitoare până la finalul ciclului gimnazial, care conţine materiale inspirate din pedagogia finlandeză ce urmăresc în aceleaşi timp programa naţională şi sunt aprobate de Ministerul Educaţiei şi Cercetării.

    Investiţia iniţială în acest proiect a atins 50.000 de euro, firma alocând şi anul acesta un buget similar pentru a-l susţine şi finanţa. De altfel, Florentina Ion consideră că digitalizarea sistemului educaţional este esenţială pentru viitorul educaţiei şi, în consecinţă, resursele de acest gen devin extrem de importante pentru menţinerea unui trend aflat în linie cu abilităţile şi nevoile copiilor. Compania investeşte constant şi în relaţia sa directă cu cititorii, dezvoltând programe care să-i apropie de cărţi încă din primii ani de viaţă. În acest sens, DPH organizează şi o serie de activităţi dedicate celor mici, oferindu-le titluri care să le satisfacă nivelul de curiozitate, să le menţină interesul pentru lectură şi – nu în ultimul rând – să le faciliteze procesele de dezvoltare personală pentru a deveni adulţi de succes.

    „De exemplu, anul trecut i-am invitat să ne arate bibliotecile lor, să scrie propriile poveşti – parte din ele fiind reunite într-un e-book publicat şi disponibil gratuit –, să scrie scrisori personajelor preferate, iar anul acesta în luna iunie am publicat Cartea Noilor Supereroi, care reuneşte 20 de supereroi imaginaţi de copii. Doar la această acţiune am avut peste 400 de mesaje, povestioare şi desene venite de la copii din toată ţara, care ne arată cât de multă nevoie au copiii să viseze. Prin demersurile noastre ne dorim să-i încurajăm să viseze, dar şi să acţioneze, să le arătăm că este în puterea lor să salveze lumea şi acum, şi peste ani, când vor fi adulţi. Iar aceasta este o direcţie în care ne dorim să investim constant”, adaugă Florentina Ion.

    În aceeaşi idee, firma are deja în lucru o serie de proiecte prin care şi-a propus să susţină bibliotecile şcolare şi judeţene astfel încât fondul de carte să nu mai aibă de suferit, urmând să lanseze un program de dotare a bibliotecilor, cu precădere a celor care fac demersuri active de sprijinire a lecturii.

     

    Ce au citit românii în pandemie?

    În ultimul an, categoriile cu cele mai mari creşteri de vânzări au fost cărţile şi jocurile dedicate gestionării emoţiilor, atât pe segmentul de copii, cât şi pe cel de adulţi, schimbare relativ normală în caruselul de evenimente pe care l-a provocat criza sanitară. De altfel, a înregistrat rezultate bune şi segmentul de non-ficţiune pentru copii, cum ar fi enciclopediile şi cărţile despre experimente, cele de geografie sau care prezintă personaje istorice într-o manieră atipică. „În categoria cărţilor best-seller au intrat şi cărţile cu format atipic – supradimensionat, seria Sunt Imbatabil – jocuri de tip trivia pe categorii de vârstă, o licenţă internaţională care s-a vândut în milioane de exemplare. De asemenea, cărţile de autori români sunt foarte apreciate, fiecare dintre titlurile semnate de Ioana Chicet-Macoveiciuc fiind best-seller săptămâni întregi de la lansare”, continuă fondatoarea DPH.

    De regulă, un coş mediu de cumpărături conţine 4-6 produse la o valoare totală de 120 de lei, cu vârfuri în anumite perioade, cum ar fi sărbătorile de iarnă, creşterile fiind marcate de noile apariţii editoriale. De exemplu, un titlu recent apărut, Vraja ecranelor: Ema şi Eric regăsesc placul de joc, semnat de Ioana Chicet-Macoveiciuc, a fost vândut în primele cinci zile de la lansare în peste 1.000 de exemplare. Printre autorii români care mai reuşesc performanţe odată cu fiecare lansare nouă se numără Ion-Ovidiu Pânişoară, Georgeta Pânişoară şi Simona Epure. La fel se întâmplă şi în cazul altor titluri de tip best-seller internaţional, cum ar fi seriile „Walko”, „Sunt…” şi cărţile semnate de Eve Tharlet.

    Anul trecut, DPH a lansat o platformă digitală care conţine pachete de jocuri şi activităţi, adaptate curriculumului naţional şi avizate de Ministerul Educaţiei şi Cercetării. Pachetele cuprind materiale educaţionale dedicate clasei pregătitoare şi elevilor din clasele I – III, realizate în parteneriat cu ONG-ul finlandez Edustudio Helsinki. Ambele pachete sunt operate şi utilizate prin intermediul platformei Cloubi, o aplicaţie finlandeză de tip e-learning, folosită cu succes în şcoli din Finlanda, Germania, Austria, Suedia şi Statele Unite.

    Mai mult, programul educaţional dedicat clasei pregătitoare „Ghiozdanul din pădure” se adresează învăţătorilor şi părinţilor care doresc să sprijine învăţarea la clasă sau acasă. Pachetul cuprinde opt module de învăţare alternativă (limba română, matematică, explorarea mediului, dezvoltare personală, muzică, mişcare, arte vizuale şi abilităţi practice), module care se bazează pe o poveste cu cinci personaje care ghidează procesul propriu-zis de educare, părinţii şi învăţătorii putând urmări progresul fiecărui elev.

     

    Profesorul devenit editor

    „Ce este foarte important în opinia noastră este şi faptul că adultul – cadru didactic sau părinte – poate urmări cu uşurinţă evoluţia copilului şi interveni acolo unde este nevoie de aprofundare, astfel încât dezvoltarea acestuia să fie armonioasă, iar primul său contact cu procesul educaţional să fie unul plăcut şi de succes”, crede Florentina Ion. Absolventă de Drept, ea a lucrat în învăţământ între 1990 şi 1998, după care s-a dedicat carierei juridice, de care s-a ocupat în paralel cu activitatea de antreprenor până în 2012. În perioada petrecută în interiorul sistemului român de educaţie, unde a predat istorie şi filosofie, spune că nu se aştepta ca situaţia să devină atât de dramatică, constatând în fiecare zi, tot mai acut, lipsa unui suport didactic adecvat. Materialele educaţionale erau ancorate într-un trecut pe care nu îl înţelegeau nici elevii şi nici foarte mulţi dintre profesori. Din această cauză, elevii erau atraşi cu greu spre studiu şi aprofundare, mai ales când suportul educaţional venea la pachet cu o metodă clasică de predare din „Epoca de aur”. „A fost o perioadă dificilă, dar am încercat să introduc metode noi de predare, să fac tot ce-mi stă în putinţă ca elevii să dobândească acele cunoştinţe de care au nevoie nu doar pentru a absolvi, ci şi pentru a deveni adulţi de succes în viaţa de zi cu zi. Am căutat să găsesc metode alternative pentru a-i apropia de lectură şi de a privi cartea ca pe un mijloc de a se dezvolta continuu. Mai târziu şi prin ochii copiilor mei, am observat că se menţineau aceleaşi goluri în materiale şi cărţi. Nu găseam titluri atractive pentru ei, nu găseam cărţi frumos ilustrate, lectura era promovată doar prin acele liste de lectură obligatorii. Eu îmi doream însă ca ei să citească de drag, nu doar pentru că trebuie.”

    Luate la un loc, toate aceste aspecte au determinat-o pe Florentina Ion să investească într-un proiect la care se gândise de mult timp – o editură unde accentul să fie pus şi pe felul în care arată cartea, pe mesajul şi atingerea unor subiecte atractive pentru copii. Investiţia iniţială, realizată în urmă cu 17 ani, s-a ridicat la 50.000 de euro, iar editura a început cu primele titluri aparţinând unor autori români, prima licenţă internaţională fiind seria „Sunt imbatabil”, a cărei popularitate se păstrează până în ziua de astăzi. „Dacă intră în obişnuinţa unui copil să citească, pentru că părinţii au citit alături de el din primii ani de viaţă, dacă intră în obişnuinţa unui copil să îşi plimbe degetele printre paginile ilustrate imaginându-şi noi finaluri pentru povestea preferată pentru că profesorul de la şcoală i-a inspirat acest lucru, dacă intră în obişnuinţa lui să se piardă printre rafturile bibliotecilor căutând noi aventuri pentru că a avut la dispoziţie un portofoliu actual şi atractiv, atunci cu siguranţă acesta va fi un adult care va continua să citească, va fi un părinte care, la rândul lui, îşi va îndruma copiii către lumea aceasta fascinantă a cărţilor. Stă în puterea fiecăruia să promovăm lectura, prin gesturi mici, simple”, crede antreprenoarea.

    În România, părinţii caută de obicei cărţi care să abordeze probleme actuale şi subiecte dificile de conversaţie: emoţiile şi gestionarea acestora, diferite dizabilităţi, bullyingul, boli incurabile sau moartea. Între timp, copiii de azi au acces la informaţia oferită prin intermediul ecranelor într-un mod direct şi rapid. Aşadar, cărţile trebuie să ofere altceva, să iasă mai mult în evidenţă. Aceeaşi idee se aplică şi în cazul jocurilor şi materialelor educaţionale alternative, care sprijină ideea de învăţare prin joc.

  • Una dintre dilemele sistemului de educaţie: câţi dintre elevii cu bacul luat pleacă să-şi continue studiile în străinătate şi câţi se întorc acasă

    ♦ Anul acesta, 146 de elevi au reuşit să obţină nota 10 la examenul de bacalaureat, dar la nivel oficial nimeni nu ştie cât din această elită îşi va continua studiile în România. De asemenea, Ministerul Educaţiei nu are date despre universităţile străine care atrag anual cei mai mulţi elevi români, neexistând nici date privind numărul celor care aleg să revină pe plan local. Lipsa statisticilor concrete legate opţiunile elevilor şi studenţilor face ca programe cum sunt România Educată să nu fie mai mult de simple exerciţii de imagine.

    „Informaţiile solicitate nu sunt stocate în bazele de date ale Ministerului Educaţiei, absolvenţii nefiind obligaţi să le comunice, odată ce şi-au încheiat traseul educaţional în sistemul naţional de învăţământ preuniversitar sau superior“, a răspuns Radu Szekely, secretar de stat în cadrul Ministerului Educaţiei la solicitarea ZF privind o statistică a elevilor care aleg să plece anual peste graniţe pentru a-şi continua studiile.

    Aceasta este doar o altă necunoscută care se adaugă celor existente într-o ţară  care nici măcar numărul de locuitori nu şi-i ştie. Pe de altă parte, în ciuda acestor incertitudini, programele pentru reformarea sistemului de educaţie astfel încât acesta să pregătească viitoare generaţii de tineri uşor adaptabili economiei de piaţă cotinuă să fie scrise.

    „România Educată“, un document de peste 137 de pagini a fost lansat săptămâna aceasta la sediul guvernului, în prezenţa preşedintelui Klaus Iohannis, după şase ani de dezbateri.

    „În 2030, elevii vor deprinde, prin educaţie, mecanisme de rezilienţă care să sprijine adaptarea acestora la incertitudini şi la situaţii de criză. Cu sprijinul întregii comunităţi educaţionale, aceştia vor fi cetăţeni responsabili în devenire, cu stimă de sine, capabili să se adapteze la dinamica socială a viitorului“, se arată în document.

    Întrebarea care se ridică este cum va putea comunitatea educaţională să modeleze viitoarele generaţii de elevi şi studenţi când nici măcar nu există date privind opţiunile de carieră ale celor vizaţi?

    „Dintre ţintele concrete pe care ni le propunem, reamintesc scăderea ratei de părăsire timpurie a şcolii, reducerea ratei de analfabetism funcţional, asigurarea competenţelor digitale de bază, atât în cazul profesorilor, cât şi al elevilor, dez­voltarea învăţământului profesional, precum şi creşterea numărului de absolvenţi de studii superioare“, a spus preşedintele Iohannis în deschiderea şedinţei de guvern.

    Strategia România Educată include ţinte precum scăderea ratei de abandon şcolar, scăderea ratei de analfabetism funcţional, precum şi digitalizarea sistemului de învăţământ. Una dintre ţintele importante care ar trebui urmărite ar fi însă şi capacitatea tinerilor de a se integra pe piaţa forţei de muncă după studiile realizate.

    De exemplu, datele Eurostat arată că rata tinerilor NEETS, adică persoanele care nu se află nici în sistemul de învăţământ, nici în piaţa muncii este de 16,6% pentru tinerii între 15 şi 29 de ani, una dintre cele mai ridicate din Uniunea Europeană.

    Printre ţintele prevăzute în proiectul România Educată se numără ca 30% dintre copiii de până în 3 ani participă la educaţie antepreşcolară. Mai departe, se doreşte scăderea ratei de părăsire timpurie a şcolii, până la un nivel de cel mult 10%. Un alt obiectiv major este reducerea cu minimum 50% a prezentei rate de analfabetism funcţional astfel încât să ajungă la cel mult 20%. Pe segmentul de competenţe digitale se doreşte ca proporţia elevilor de clasa a opta cu competenţe scăzute în domeniul informatic să fie sub 15%.

     

     

  • Radu Szekely, secretar de stat în Ministerul Educaţiei: Până în momentul de faţă avem 20 de cereri înregistrate pentru şcoli pilot

    Până în prezent, circa 20 de unităţi şcolare au depus cereri la Ministerul Educaţiei pentru a deveni o şcoală pilot, spune Radu Szekely, secretar de stat în Ministerul Educaţiei.

    Şcolile pilot sunt unităţi de învăţământ descentralizate, adică vin cu un curriculum oferit de şcoală, proiectarea pe arii de învăţare şi nu pe discipline şi curriculum la alegerea elevilor. Astfel, aceste şcoli decid singure cum grupează ariile de învăţare şi ansamblul proceselor educative şi al experienţelor de învăţare prin care trece elevul pe durata parcursului său şcolar.

    ”Până în momentul de faţă avem 20 de cereri înregistrate la Ministerul Educaţiei pentru şcoli pilot. Dintre acestea, cele mai multe, circa jumătate, se referă la un proiect de curriculă elaborat conform metodologiei cadru, deci o pilotare curriculară. Sunt şi propuneri care vizează nişte aspecte mai punctuale, nişte metode de lucru diferite, care nu se înscriu în ideea de şcoală-pilot, după părerea mea”, a spus Radu Szekely în cadrul unei dezbateri organizată de Societatea Academică din România (SAR). 

    Încă din anul 2011, Legea educaţiei naţionale permite funcţionarea unor şcoli-pilot, experimentale şi de aplicatie. În anul 2020 au fost adoptate cele două acte normative necesare demarării procesului de pilotare, respectiv Hotărârea de Guvern nr. 559 şi Ordinul de ministru nr. 4811, însă nicio şcoală nu a început efectiv procesul de pilotare până în prezent.

    ”Motivul pentru care încă nu am demarat niciun proiect de şcoală-pilot este că nu vrem să creăm o formă fără fond. Analizele pe care le-am făcut arată că este nevoie de o finanţare pentru asta, este nevoie de nişte schimbări legislative care să permită încadrări diferenţiate ale oamenilor, de exemplu. Un liceu care vrea să piloteze un curriculum diferenţiat şi vrea să angajeze oameni pentru a face asta nu poate face acest lucru în afara normelor pe care le are la dispoziţie prin Ministerul Educaţiei, nu o poate face cu bani din alte surse pentru că legea nu o permite. Chiar dacă ar avea sponsorizări sau finanţări private, nu pot angaja personal didactic decât pe normele încadrate la Ministerul Educaţiei”, a explicat Szekely.

    Mai mult, secretarul de stat în Ministerul Educaţiei spune că şcolile pilot trebuie pregătite mai bine, iar factorii de decizie au aşteptat să vadă şi în ce măsură proiectul România Educată oferă posibilitatea de a descentraliza pilotarea.

    ”O şcoală pilot trebuie să piloteze nişte schimbări mai de amploare care, ulterior, să fie scalate la nivel naţional”, mai spune Radu Szekely.

    Consilierul prezidenţial pe educaţie Ligia Deca spune că şcolile pilot pot arăta dacă autonomia şcolară este eficientă.

    ”Ideea şcolilor pilot este şi o modalitate de a pune în practică creşterea autonomiei şcolilor, de a aduce decizia cât mai aproape de locul în care se întâmplă efectiv procesul educaţional. Cred că şcolile pilot ne pot arăta că autonomia şcolară dă rezultate”, a spus Ligia Deca în cadrul aceluiaşi eveniment.

    Planul Naţional de Redresare şi Rezilienţă cuprinde şi crearea a 60 de şcoli pilot care vor fi finanţate din fonduri europene. Şcolile pilot presupun trei principii alternative la tipul clasic educaţional, respectiv un curriculum oferit de şcoală, proiectarea pe arii de învăţare, ci nu pe discipline şi curriculum la alegerea elevilor.

     

     

  • Unul din doi profesori crede că educaţia remedială trebuie să aibă loc în vacanţa de vară

    Ancheta derulată de Organizaţia Salvaţi Copiii România a avut loc în perioada mai-iunie 2021.

    Analizând răspunsurile în funcţie de mediul unde se află şcoala, se observă că nevoia de educaţie remedială are o pondere uşor mai scăzută în Bucureşti şi reşedinţele de judeţ (42%), urmate de mediul rural (48%) şi urbanul mic (51%).

    „A mărit decalajul între elevi. O parte au avut dispozitive pentru şcoala online şi sprijinul părinţilor, alţii au fost lipsiţi de ambele”, este de părere un profesor.

    În ceea ce priveşte cauzele care au făcut ca educaţia să cunoască un regres, cel mai des semnalate au fost lipsa accesului la internet/tehnologie şi pierderea motivaţiei.

    Astfel, sunt comunităţi şcolare unde lipsa accesului la tehnologie şi/sau la internet a făcut ca singurul instrument de lucru să fie fişele distribuite de profesori. Au fost semnalate cazuri în care, deşi s-au distribuit tablete, nu au putut fi folosite din cauza lipsei semnalului, a lipsei de cunoştinţe/abilităţi sau, pur şi simplu, din lipsa motivaţiei.

    „Mulţi dintre elevii şcolii noastre nu au avut posibilitatea să participe la cursurile online. Lipsa contactului direct cu colegii şi cadrele didactice i-a făcut pe mulţi copii să se detaşeze de şcoală, lipsa unor reguli clare, a unor responsabilităţi, a controlului ferm din partea părinţilor şi a dascălilor i-a făcut mai vulnerabili şi mulţi chiar au abandonat şcoala”, a spus un alt profesor.

    Totodată, în mediul rural, gradul de acoperire a nevoilor de educaţie remedială a fost semnificativ mai mare, doar 4% dintre profesori apreciind că, deşi elevii ar fi avut nevoie, în şcoală nu s-au organizat grupe de educaţie remedială.
    În majoritatea cazurilor (70%), măsurile de educaţie remedială au fost susţinute cu efortul cadrelor didactice din şcoală, inclusiv ale managerilor şcolari. În ceea ce priveşte materiile acoperite, cele mai multe răspunsuri indică limba română şi matematica. În schimb, mai ales pentru gimnaziu, observăm că, în numeroase cazuri, orele remediale au acoperit şi alte materii: limbi străine, TIC, ştiinţe ale naturii, ştiinţe sociale etc.

    Odată cu gradul de urbanizare, creşte procentul celor care sunt de părere că educaţia remedială nu a fost necesară (de la 2% în mediul rural, la 5% în urbanul mic şi 21% în Bucureşti şi reşedinţele de judeţ).

    „Fiind copii de clasa pregătitoare şi clasa I, efectul pandemiei a fost unul uriaş. Citit-scrisul, numeraţia şi operaţiile simple se realizează cu mare dificultate şi cu rezultate bune în activităţile la clasă. Pentru învăţător este un efort colosal să formeze aceste competenţe în condiţii de online. Consumul de resurse este imens, acoperit exclusiv din fonduri personale. Timpul alocat pentru activităţi specifice la clasele pregătitoare şi I, în condiţii de simultan, de la predare-învăţare-evaluare până la verificarea temei şi acordarea feedback-ului, pregătirea materialelor pentru a doua zi se poate întinde până la 10-14 ore/zi, inclusiv weekendul. Copiii care au participat la aceste activităţi au folosit telefoane puţin performante, sparte, fără semnal bun la internet. Alţii nu deţin niciun dispozitiv. În aceste condiţii, materia pierdută este foarte dificil de acoperit”, este de părere un învăţător.

    Sondajul de opinie a fost derulat online, în rândul cadrelor didactice din învăţământul primar şi gimnazial, pe un eşantion neprobabilistic, în perioada mai – iunie 2021.

    În această săptămână, Salvaţi Copiii a dat startul programului de pregătire remedială estivală în cadrul căruia, în lunile iulie- august, se vor organiza zilnic activităţi de educaţie remedială pentru peste 2.000 de copii grupaţi în 39 de grupe de grădiniţă estivală şi 71 de grupe de educaţie remedială pentru facilitarea integrării pe plan şcolar a copiilor din grupuri vulnerabile.

  • Revin restricţiile în România? Anunţul făcut în urmă cu puţin timp!

    Medicul Virgil Musta, de la spitalul Victor Babeş din Timişoara, a declarat că noua variantă Delta a Covid-19 ar putea să aducă noi restricţii în România, dacă va exista o transmitere comunitară. În toamnă, ne putem aştepta la un nou val Covid, a avertizat Musta.

    „Situaţia este uşor alarmantă pentru că peste 70 de ţări se confruntă cu această tulpină Delta care are o contagiozitate cu 60% mai mare decât contagiozitatea tulpinei engleze, care la rândul ei avea peste 50% contagiozitate peste tulpina din Wuhan. Această tulpină s eva transmite mult mai repede decât celelalte.

    Pe de altă parte se ştie că formelee clinice sunt mai severe cu această nouă tulpină, iar vaccinarea conferă mai puţină imunitate, astfel dacă pentru vaccinul Pfizer 94% dintre persoanele care s-au vaccinat dobândesc imunitate, în situaţia tulpinei Delta, doar 88%, acelaşi lucru se întâmplă şi cu celelalte vaccinuri”,a declarat medicul Virgil Musta, la B1TV.

    Vaccinul, singura „armă” împotriva variantelor Covid
    Musta a avertizat că noua variantă Delta sau indiană este mai rezistenţă la vaccinurile anti-Covid-19 şi astfel nu putem evita formele grave ale bolii.

    „Dacă sunt vaccinaţi, formele vor fi mai uşoare. Doar că un număr mai mare de persoane care s-au vaccinat riscă să facă boala. Dacă în schimb nu te-ai vaccinat, acolo riscul de a face forme severe este mai mare”, a mai spus Virgil Musta.

    Cititi mai multe pe www.gandul.ro

  • PNRR, o proză pe 1.203 pagini plus anexe, care costă 29,2 mld. euro, dar care nu are nicio ţintă clară despre cum va arăta România peste 5-10 ani. Eu sper că nu va ajunge ca sălile de sport făcute de Năstase sau bazinele de înot ale Elenei Undrea, care au ajuns în paragină. PNRR ar trebui să înceapă cu renovarea Palatului Victoria

    Guvernul PNL/USR/UDMR, în frunte cu premierul Florin Cîţu şi ministrul investiţiilor, Cristian Ghinea, au prezentat public miercuri PNRR-ul României, celebrul plan de 29,2 miliarde de euro, bani pe care îi împrumutăm de la Bruxelles –  15 miliarde de euro, cu o dobândă mică, după cum spune premierul, sau îi obţinem prin granturi, dacă suntem în stare să derulăm proiectele prezentate.

    Conform acestui PNRR, România ar trebui să arate altfel, să fie o altă ţară peste 5-10 ani, sau chiar 15 ani, când se vor termina proiectele de implementat.

    PNRR are 1.203 pagini, la care adăugăm anexele, iar prin acest plan cincinal guvernul se angajează să construiască 450 de kilometri de autostradă, 311 kilometri de cale ferată, 2.470 de reţele noi de canalizare, trenuri cu alimentare cu hidrogen (cred că suntem mai aproape de trenurile trase de cai), să renoveze 2.000 de clădiri publice şi 1.500 de blocuri (de-abia aşteaptă primarii să mai facă un ban), 553 de kituri de măsurare în timp real a poluării din aer astfel încât copiii noştri să poată să respire, refacerea canalelor din Delta Dunării, plantarea a 45.000 de hectare de pădure, perdele forestiere pe toate autostrăzile noi – 625 de hectare, mii de staţii de încărcare electrică, magistrale noi de metrou în Bucureşti şi Cluj, digitalizarea administraţiei publice, 30.000 de funcţionari publici vor avea competenţe digitale, renovarea şcolilor, schimbarea modelului de educaţie, bibliotecile vor fi transformate în huburi de învăţare şi dezvoltare pentru copii şi adulţi, 280 de firme vor fi sprijinite pentru listarea la Bursă, digitalizarea ANAF ca să colecteze mai bine taxele.

    Ce nu am făcut în 30 de ani, ne angajăm să facem în 5-10 ani.

    Pe hârtie, şi nu sunt puţine pagini, ci chiar foarte multe – 1.203, totul arată bine, ca celebrele programe de guvernare.

    În schimbul acestor bani de la Bruxelles, guvernul a trecut şi nişte condiţii – premierul spune că acestea oricum ar fi trebuit să fie făcute de bunăvoie: să reformeze sistemul public de pensii, care are un deficit de peste 15 miliarde de lei şi va deveni total nesustenabil, să reformeze şi să restructureze companiile de stat, să refacă modelul administraţiei publice, să restructureze sistemul de taxe şi impozite – sunt prea multe excepţii fiscale care trebuie corectate, să colecteze mai mult şi mai bine taxele şi impozitele, să reformeze sistemul de impozite pe proprietate şi pe maşini, să crească vârsta de pensionare de la 65 de ani la 70 de ani, facultativ, să elimine posibilitatea ieşirii la pensie dacă ai avut 25 de ani de contributivitate (cum sunt poliţiştii, judecătorii, precurorii, serviciile secrete, armata ş.a.), să introducă un sistem de taxare a drumurilor, să revigoreze lupta anticorupţie etc.

    Cred că nu ne ajung nici 30 de ani pentru a îndeplini toate aceste condiţii. Ca să nu mai vorbim de faptul că sunt multe şi mari semne de întrebare legate de capacitatea administraţiei publice de a implementa şi derula toate aceste bune intenţii.

    Până să ajungem la implementarea PNRR, noi nu ştim unde ne aflăm ca ţară, din punct de vedere economic, social, educaţional  etc., şi unde vrem să ajungem dacă luăm cei 29,2 miliarde de euro, la care mai putem să mai adăugăm 50 de miliarde de euro din noul exerciţiu european, astfel încât suma totală pe care ne bazăm să fie de 80 de miliarde de euro.

    Ca un asterisc, în 30 de ani soldul investiţiilor străine a ajuns la 80 de miliarde de euro, iar multă lume se întreabă cum va putea România, administraţia publică şi firmele private să absoarbă şi să implementeze în 5-10 ani toţi aceşti bani, pe care Bruxellesul abia aşteaptă să ni-i dea.

    M-aş fi aşteptat ca acest PNRR să înceapă cu o descriere în cifre a situaţiei României, unde ne aflăm din punct de vedere economic, la care să adauge indicatori legaţi de educaţie, număr de şcoli, profesori, rata de abandon şcolar, procentul de absolvire, număr de şcoli profesionale şi duale, gradul de uzură a şcolilor, cât de veche este programa şcolară actuală versus aşteptările pieţei şi, de ce nu, versus alte ţări din jurul nostru; cum arată sistemul sanitar, clasificarea spitalelor, medici, asistente, paturi etc.; cifrele legate de infrastructura rutieră şi feroviară; cifre legate de piaţa muncii – dacă întrebi orice ministru câţi angajaţi are România nu ştie să-ţi spună, sau câţi oameni lucrează la negru (guvernul se angajează să reducă piaţa neagră a muncii) şi putem continua.

    În acest an, de când se discută PNRR, guvernul ar fi putut să vină cu un raport detaliat legat de situaţia actuală a României, că doar are aproape 1,3 milioane de oameni în subordine, Academia Română, Insititute de cercetare, economişti, analişti etc.

    La finalul PNRR-ului, m-aş fi aşteptat ca guvernul să spună în cifre cum va arăta România după ce aceşti bani, pe care noi îi vom plăti, se vor transforma în proiecte: cu cât au scăzut infecţiile în spitale, dacă avem spitale noi; cu cât va creşte speranţa de viaţă pentru că vom respira un aer mai curat, pe care îl vom plăti mai scump; cu cât va scădea rata abandonului şcolar; cu cât va scădea numărul analfabeţilor funcţionali (40% dintre actualii absolvenţi intră în această categorie, adică nu înţeleg ceea ce citesc); care va fi îmbunătăţirea în privinţa testelor PISA; pe ce loc se va clasifica România în clasamentul DESI al competenţelor digitale; cum va evolua natalitatea în România dacă ţara se schimbă într-un mod pozitiv; cu cât se va reduce numărul zilelor de spitalizare dacă se va îmbunătăţi sistemul de prevenţie în sănătate; cu cât va creşte colectarea ANAF-ului dacă sistemul se va digitaliza; cu cât vor creşte salariile; cu cât va creşte nivelul de trai; cât vom recupera faţă de media Uniunii Europene în privinţa puterii de cumpărare; câţi români nu vor mai pleca din ţară; câţi români se vor întoarce în ţară dacă România va arăta mai bine, altfel, cu aceşti bani.

    Eu sper că guvernul va veni în următoarele luni cu date concrete, nu numai cu această proză scrisă pe 1.203 pagini plus anexe.

    Sper ca acest PNRR să nu fie ca sălile de sport făcute pe vremea lui Năstase sau bazinele de înot ale Elenei Udrea, care au sfârşit într-o paragină totală. Dar în schimb, cu toţii am plătit factura lor.

    Dacă guvernul se angajează prin PNRR să renoveze 2.000 de clădiri publice, poate începe cu Palatul Victoria, o clădire rămasă intactă de pe vremea lui Maurer, Dăscălescu, Verdeţ, cu holuri reci, mese lungi, uşi capitonate. Eu sper că în mandatul lui, pe care şi-l propune să fie de 8 ani, după cum a spus la lansarea candidaturii la şefia PNL, premierul Florin Cîţu să apuce un birou nou, din secolul XXI, plus o clădire care să nu fie mausoleu.