BusinessMagazin

Tag: dolar

  • Cat va fi cursul leului peste sase luni

    Spunea guvernatorul BNR ca prin 2009 cei de la o agentie de
    rating comentau ca le vine greu sa coteze o tara ca Romania, care
    nu remarca nimic din ce se intampla in jurul ei in lume, din moment
    ce in Parlament se majoreaza salarii cu 50% in plin asalt al
    crizei. Optimismul ciudat de atunci al autoritatilor s-a perpetuat
    in alte forme si ulterior, cand au declarat periodic ca iesim din
    criza, ca am iesit deja din criza, ca tot ce-a fost mai greu a
    trecut, dar fara ca economia sa fi izbutit sa depaseasca
    recesiunea. Previziuni asemanatoare au avut si economistii romani
    si straini, inclusiv cei de la FMI, fara a se fi implinit. Toate
    acestea au nutrit un climat de neincredere greu de scuturat: stim
    cu totii cum arata forumurile publicatiilor online cand apar
    articole cu previziuni despre mersul economiei.

    In schimb, au capatat credit tocmai prezicerile catastrofice ori
    teoriile despre iesirea din criza pe seama unui curs de 6 lei, a
    unei inflatii de 20% sau a legarii monedei nationale la dolar.
    Realitatea e insa mult mai putin spectaculoasa. Romania n-a intrat
    in incapacitate de plata “ca Grecia”, leul nu s-a prabusit, ba
    chiar din a doua parte a lui 2009 si-a gasit locul intr-un interval
    de curs neobisnuit de stabil, cu care s-a obisnuit treptat toata
    lumea, inclusiv exportatorii, care spun acum ca i-a ajutat sa iasa
    din recesiune inaintea restului economiei.

    In ce ne priveste, am ajuns la al cincilea an cand, la fiecare
    sase luni, incercam sa obtinem de la analistii bancilor previziuni
    despre cat va fi cursul peste jumatate de an – in cazul de fata,
    cat va fi cursul la 30 iunie. Iar rezultatele seamana foarte bine
    cu cele de vara trecuta formulate pentru 30 decembrie: atunci,
    intre 4,1 si 4,35 leu/euro, acum intre 4,05 si 4,3 euro. In
    ianuarie trecut, cand au facut estimari pentru sfarsitul lui iunie,
    bancile s-au inselat inevitabil din cauza episodului de depreciere
    rapida din vara, ocazionat de tensiunile din jurul taierii
    pensiilor transformate rapid in majorare de TVA la 1 iulie.

    Ulterior insa, astfel de episoade nervoase n-au mai avut loc in
    viata leului. La sfarsitul lui noiembrie, leul a trecut de mai
    multe ori de nivelul de 4,3 din cauza situatiei incordate din zona
    euro (PIIGS) si din Ungaria, dar asta a fost tot. Doua banci dintre
    cele ce au raspuns solicitarii BUSINESS Magazin vara trecuta s-au
    apropiat cu estimarea de cursul real la care s-a incheiat luna
    decembrie – 4,2848 lei/euro (Carpatica – 4,30), respectiv 3,2045
    lei/dolar (Volksbank – 3,23). Or, ne amintim ca au fost perioade,
    in alti ani, cand nicio previziune n-a putut nici sa aproximeze
    cursul, si nu din cauza unei slabe capacitati de predictie din
    partea bancilor, ci pentru ca volatilitatea cursului era pe atunci
    ridicata – un fenomen de care acum am uitat si sa ne mai temem.


    “Regimul de flotare controlata a cursului de schimb si rezervele
    valutare mari ce acopera aproape noua luni de importuri furnizeaza
    BNR instrumentele necesare pentru a contracara volatilitatea”,
    afirma Lucian Anghel, economistul-sef al BCR. Evolutia leului in
    raport cu euro, apreciaza el, va fi determinata anul acesta in
    primul rand de modul concret de aplicare a reformelor publice in
    Romania si mai ales de perceptia investitorilor cu privire la
    acestea. Daca sunt indeplinite tintele convenite cu FMI si UE, se
    incheie un nou acord cu FMI si mediul extern ramane relativ
    favorabil, atunci “vom avea stabilitate a leului in coridorul
    4,1-4,3, iar media cursului de schimb fata de euro in 2011 ar putea
    fi sub 4,2”.

    Economistul-sef al BCR face parte din tabara, numeroasa in
    randul bancherilor, a celor care apreciau inca din vara trecuta ca
    ar fi necesar un nou acord cu FMI, chiar daca el nu va implica sume
    de bani atrase, ci doar ghidajul specific al Fondului in materie de
    politici economice, de natura sa impiedice recaderile in populism
    pe care Romania le risca odata cu apropierea alegerilor din 2012.
    Acum, cand incheierea urmatorului acord cu FMI e aproape un fapt
    implinit, sunt in discutie si sume de bani, insa ele nu vor fi
    folosite decat in cazuri de criza regionala majora, cu impact
    asupra valutelor din zona. “Nu cred ca vom apela la linia de
    credit, pentru ca nu o sa fie nevoie”, afirma Florin
    Constantinescu, arbitrajist la Banca Carpatica.

  • Cine castiga si cine pierde in razboiul mondial al valutelor

    Liderii celor mai puternice 20 de state ale lumii, reuniti in
    Coreea de Sud in urma cu cateva zile, au convenit sa fie “vigilenti
    fata de miscarile excesive de pe piata valutara”, sa limiteze
    deficitele de cont curent si sa se abtina de la devalorizari ale
    monedelor nationale cu scopul de a stimula artificial
    competitivitatea economiilor. Pe cat de vagi si de seci par
    deciziile de mai sus, pe atat de graitoare au parut ele pentru
    pietele financiare: aurul s-a scumpit, petrolul a urcat la 82 de
    dolari pe baril, monedele din economiile emergente, inclusiv din
    Europa de Est, au crescut, iar dolarul a scazut in continuare,
    trecand de 1,40 dolari/euro.

    Desigur, nu e chiar ceea ce s-ar fi asteptat de la liderii G20,
    care au facut tot posibilul sa lase impresia ca vor coopera, ca se
    inteleg bine si ca nu exista niciun “razboi al valutelor” –
    expresia lansata de ministrul brazilian de finante Guido Mantega,
    cu referire la SUA, Europa si Japonia si la eforturile lor de
    devalorizare a propriilor monede, in dauna economiilor emergente.
    Acestea din urma, cu notabila exceptie a Chinei, care continua sa
    reziste presiunilor SUA de a-si lasa moneda sa se deprecieze, raman
    sa traga ponoasele crizei, sugera Mantegna, pentru ca nu sunt atat
    de puternice nici ca sa-si protejeze propriile monede, la infinit
    de speculatiile valutare, nici sa foloseasca ele insele de parghia
    devalorizarii ca sa-si mareasca exporturile in felul in care o fac
    SUA sau Germania.

    Pietele financiare insa au luat declaratia G20 asa cum este,
    respectiv drept o declaratie a imposibilitatii si a lipsei de
    dorinta de a face mai mult, si si-au continuat natural jocul contra
    dolarului, mutandu-si atentia asupra reuniunii din aceasta
    saptamana a Rezervei Federale a SUA, de unde toata lumea asteapta o
    noua runda de masuri de “relaxare cantitativa” (cumpararea de
    titluri de stat de pe piata cu scopul de a creste lichiditatea si
    deci de a stimula creditarea in economie – in fapt, incercarea de a
    iesi din recesiune prin tiparirea de moneda). Cat despre China, de
    aici nu e de asteptat nicio schimbare – cu alte cuvinte, Beijingul
    va continua sa cumpere dolari, ca sa impiedice aprecierea yuanului,
    desi va face concesii de moment menite sa mai taie din avantul SUA
    de a contraataca prin alte mijloace. Mai exact, administratia Obama
    a amanat pana dupa urmatorul summit al G20, din noiembrie, o
    decizie pe raportul Congresului care cere instituirea de tarife
    punitive la import pentru “tarile ce isi manipuleaza monedele”,
    adica pentru China.

    Din iunie si pana joia trecuta, yuanul a pierdut treptat 1,92%
    in valoare fata de dolar, ceea ce pentru Beijing e suficient ca sa
    scape de sanctiunile vamale ale SUA, dar pentru Washington nu e,
    mai ales ca la 4 noiembrie sunt alegerile partiale din State, unde
    cea mai importanta miza e tot cea economica – poate iesi America
    din recesiune, intre altele si prin silirea Beijingului sa accepte
    o apreciere mai mare a yuanului?Prin urmare, razboiul valutelor e
    in plina desfasurare, desi sefii de state si guvernatorii bancilor
    centrale isi dau osteneala sa-l minimalizeze (“e doar o chestiune
    de semantica” si “nu as califica situatia obiectiva ca fiind
    reflectata de aceasta sintagma, razboi valutar”, spunea
    guvernatorul Bancii Centrale Europene, Jean-Claude Trichet).

    Poate nimeni nu l-a mai aratat atat de evident cu degetul ca
    brazilianul Mantegna, insa razboiul valutar este o realitate de ani
    de zile, inca dinainte de inceputurile actualei crize economice din
    2008, iar miza sa este suprematia pe graficul exporturilor mondiale
    si, mai nou, iesirea din recesiune cu ajutorul unor exporturi mai
    competitive. Tensiunea valutara a ajuns insa in ultimele luni
    aproape de punctul de fierbere pentru ca, mai mult decat pana acum,
    bancile centrale si-au asumat misiunea de a devaloriza propriile
    monede pentru a-si face marfurile mai atractive la export si a
    descuraja importurile, iar ceea ce nu au facut bancile centrale au
    desavarsit fondurile speculative in cautare de instrumente
    rentabile in care sa-si plaseze banii.

    Intr-un mare joc mondial de suma nula, in care castigurile unora
    sunt obligatoriu pierderile usturatoare ale altora, si pe fondul
    unui climat economic deteriorat de criza, cei care au avut la
    dispozitie bani de plasat au inundat cu lichiditati pietele.
    Bancile centrale au cumparat titluri emise de propriile state sau
    de cele din aria lor de actiune (cazul Bancii Centrale Europene,
    care initial a justificat aceasta prin intentia de a sustine
    Grecia, Portugalia sau Spania in fata speculatorilor internationali
    ce atacau euro); uneori au facut-o explicit cu scopul de a evita
    crize noi de lichiditate de genul celei care a paralizat piata in
    contextul caderii Lehman Brothers din 2008. Masura, cunoscuta sub
    numele de “quantitative easing” (“relaxare cantitativa”), trebuia
    sa fie in principiu una extraordinara, dar treptat toti actorii
    implicati au devenit dependenti de ea – bancile centrale, statele,
    bancile comerciale si fondurile de investitii -, ba mai mult, s-a
    conturat ideea periculoasa ca daca acest joc nu mai continua,
    economiile recad in criza, in temuta varianta in forma de W.

  • Dolarul se depreciaza inainte de summit-ul G20

    Marile piete de la Londra, Paris si Frankfurt au scazut cu 0,1%,
    0,5%, respectiv 0,3% in debutul zilei, iar indicele pan-european de
    referinta FTSEurofirst 300 a piedut 0,1%, dupa ce Europa inchisese
    joi la maximul ultimelor sase luni.Bursele asiatice au crescut
    vineri datorita actiunilor din sectorul tehnologiei, datorita
    estimarilor pozitive emise de producatorul de ecrane LG Display.
    Asia incheie insa saptamana cu scadere fata de cea precedenta
    pentru prima data in ultimele doua luni.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Congresul SUA vrea sa faca prin lege ce n-a reusit sa faca piata: aprecierea monedei chineze

    Exporturile ieftine ale Chinei ar putea suferi astfel, dupa ce
    demnitarii americani, atat ai puterii, cat si cei ai opozitiei au
    lansat un proiect de rezolutie care apreciaza ca yuanul chinezesc
    este subventionat de stat, ceea ce ar impune introducerea de catre
    SUA a unor noi taxe vamale asupra marfurilor provenite din
    China.

    Cititi mai multe despre deprecierea yuan-ului
    pe www.zf.ro.

  • Tara Rasaritului de Deflatie

    In august, deflatia perpetuata de-a lungul ultimului deceniu a
    potolit in cele din urma orice avant in economia Japoniei si a
    facut ca aceasta sa coboare si de pe locul al doilea in topul
    economiilor lumii, loc pe care il ocupa de multa vreme. China a
    ajuns pe locul al doilea, in urma Statelor Unite, dar unii
    economisti avertizeaza ca si economia americana ar putea fi
    afectata de deflatie. Intre timp, recentele semne ale unei
    redresari in economia japoneza par sa paleasca: din aprilie pana in
    iunie, cresterea n-a depasit un anemic 0,1%.

    Iar un yen care se intareste si care afecteaza Japonia,
    facandu-i exporturile mai putin competitive, i-a determinat pe
    multi sa ceara bancii centrale sa relaxeze si mai mult politica
    monetara pentru a impulsiona afacerile si chiar sa solicite o
    interventie a guvernului pe piata valutara (interventie care a avut
    loc, in cele din urma, pentru prima data din 2004 incoace; Banca
    Japoniei a vandut saptamana trecuta yeni si a cumparat dolari in
    limita unei sume estimate la 20 de miliarde de dolari).

    Economistul Milton Friedman a avut la un moment dat propunerea,
    ajunsa celebra, sa fie aruncati bani dintr-un elicopter pentru a-i
    determina pe consumatori sa-si croiasca drum prin deflatie, acea
    scadere concomitenta a preturilor si salariilor care poate antrena,
    in cerc vicios, ani intregi de stagnare si de apatie a economiei.
    La 23 august, sperantele referitoare la o actiune hotarata au fost
    spulberate insa, cand premierul Naoto Kan si guvernatorul Bancii
    Japoniei, Masaaki Shirakawa, au decis sa inlocuiasca o
    mult-anticipata intalnire cu o convorbire la telefon pret de 15
    minute, timp in care s-au pus de acord “sa comunice indeaproape” in
    continuare.

    “Nici nu s-a pus problema” de o interventie pe curs in timpul
    conversatiei lor, le-a spus reporterilor Yoshito Sengoku,
    purtatorul de cuvant al guvernului. Indicele Nikkei a cazut la 23
    august cu 0,68%, pana la 9.116,69 puncte, cel mai mic nivel din
    acest an, ca urmare a comentariilor lui Sengoku. Yenul a continuat
    sa oscileze aprope de maximul ultimilor 15 ani, la 85,35 yeni
    pentru un dolar american.

    “Guvernul a adoptat din nou o atitudine de expectativa”, e de
    parere Norio Miyagawa, senior economist la Mizuho Securities
    Research and Consulting. “Adevarul e ca nu exista o solutie minune,
    dar pietele sunt dezamagite ca nu se face nici macar un singur
    pas.” Intr-adevar, desi oficialii japonezi au fost indelung
    criticati ca se misca prea greu si timid, acum se pare ca le-au mai
    ramas putine optiuni viabile, indiferent de cat de bune le-ar fi
    intentiile de a le incerca.

    In Statele Unite se poarta o dezbatere sustinuta daca economia
    americana se confrunta sau nu si ea cu riscuri deflationiste, si
    daca Rezerva Federala ar trebui sa faca mai multe pentru a se
    asigura ca economia nu cade intr-o capcana similara. Unele dintre
    aceste temeri ar putea fi exagerate. Dar un studiu indelung citat
    al lui James Bullard, presedintele Rezervei Federale din St. Louis,
    a avertizat ca economia americana risca sa se trezeasca
    “incorsetata intr-un scenariu deflationist de tip japonez in
    urmatorii cativa ani”.

    Experienta Japoniei arata ca deflatia poate parazita o economie
    si poate fi extrem de greu de inlaturat. In Japonia, companiile
    raman nesigure cu privire la volumul investitiilor, pentru ca
    deflatia nu le permite sa aproximeze corect cat de mult vor putea
    sa vanda si la ce preturi. Gospodariile au putine motive sa
    cheltuiasca, stiind ca bunurile si serviciile se vor face tot mai
    ieftine pur si simplu pe masura ce asteapta.

    Reducerea cheltuielilor de consum, pe de alta parte, adanceste
    deflatia, intrucat companiile sunt fortate sa coboare preturile
    intr-un efort de a atrage cumparatorii. O populatie imbatranita si
    tot mai putin numeroasa face ca nivelul cererii sa ramana in mod
    natural scazut. Acelasi efect il au temerile legate de locurile de
    munca, salarii si pensii, care ii indeamna pe consumatori sa stea
    in expectativa si sa economiseasca in loc sa cheltuiasca.


  • Speculatorii trambiteaza decaderea euro, pe fondul masurilor de austeritate. Pariurile se fac pe dolar

    Fondul estimeaza ca moneda euro va pierde pana in septembrie
    avansul castigat din 7 iunie, cand se afla la minimul ultimilor
    patru ani fata de dolar.

    Cititi mai multe pe www.zf.ro

  • FMI: Dolarul se va deprecia moderat in urmatorii cinci ani

    “Pentru urmatorii cinci ani anticipam, pe baza fundamentelor
    economice, ca dolarul ar putea sa se deprecieze moderat”, a
    declarat David Robinson, director adjunct la FMI pentru Emisfera
    Vestica. Robinson a aratat ca nu poate face o estimare mai exacta
    din cauza marjei mari de eroare, dar a subliniat ca este vorba de o
    debreciere moderata, nu uriasa. El a notat ca dolarul s-a apreciat
    “destul de mult” in ultimele luni fata de euro, dar mult mai modest
    fata de alte valute.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Bancile chineze de stat au cumparat masiv dolari pentru a deprecia yuanul

    Yuanul a crescut in prima parte a sedintei de marti, dupa ce
    Banca Populara a Chinei a afisat un curs de referinta neasteptat de
    ridicat in debutul zilei, de 6,7980 yuani/dolar, nivel apropiat de
    inchiderea de luni.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Picatura chinezeasca: Beijingul schimba regimul valutar, dar nu cum vrea Washingtonul

    Banca Populara a Chinei a anuntat sambata, printr-un comunicat
    difuzat si in chineza, si in engleza, ca de luni, 21 iunie, revine
    la practica dinainte de 2008, de a stabili valoarea yuanului in
    raport cu un cos de valute, nu numai in raport cu dolarul. A fost
    clar o cedare fata de presiunile SUA, tinand cont ca in Congres
    exista planuri de a impune limitari la importurile din China daca
    Beijingul nu renunta la legarea yuanului de dolar, considerata
    cauza de baza a excedentului comercial de ani de zile al SUA in
    raport cu China.

    Presedintele Obama, oficialii Bancii Centrale Europene si cei ai
    FMI au salutat cu entuziasm comunicatul, sperand probabil ca el
    semnaleaza disponibilitatea Chinei de a lasa yuanul sa se aprecieze
    rapid si substantial, adica asa cum isi doresc americanii. Numai ca
    duminica, aceeasi Banca Populara a Chinei a precizat, intr-un

    alt comunicat     difuzat numai in chineza, ca “nu exista nici o
    baza pentru o apreciere substantiala a renminbi (yuanul)” si ca
    banca “este decisa sa imbunatateasca administrarea cursului valutar
    si sa mentina cursul renminbi la un nivel rezonabil de stabilitate,
    pentru a mentine stabilitatea macroeconomica si financiara”.

    Cu alte cuvinte, eliberarea yuanului urmeaza sa fie mai curand
    simbolica, iar Beijingul n-are in nici un caz de gand sa-si puna in
    pericol economia printr-un curs de schimb volatil. Unii
    analist    i au vazut si partea buna, temandu-se ca daca yuanul ar
    deveni prea flexibil, China ar inceta sa mai cumpere obligatiuni de
    trezorerie americane (instrument prin care pana acum a mentinut
    raportul stabil intre yuan si dolar).

    Cat despre analistii chinezi, ei prevad ca toate companiile
    importante ale bursei chinezesti, de la companii aeriene la firme
    financiare si banci, vor avea de castigat, fiindca activele lor se
    vor scumpi odata cu eventuala apreciere a monedei. In ce ii
    priveste pe exportatori, care evident ar fi afectati de o crestere
    de valoare a yuanului, “scumpirea mainii de lucru si slabiciunea
    pietelor de export inseamna ca nu ne vom mai putea baza pe
    exporturi ca motor al cresterii, asa incat companiile concentrate
    spre piata interna, ca bancile si firmele de investitii, vor avea
    de castigat”, sustine
    Cao Xuefeng    , analist la Western Securities din Chengdu.

    DAR DACA YUANUL SCADE?

    Altii, intre care economistul Nouriel
    Roubin    i sau Li Daokui, consilier al comitetului de politica
    monetara al bancii centrale chineze, au atras atentia ca
    liberalizarea cursului de schimb ar putea duce, dimpotriva, la
    deprecierea yuanului, in lumina ingrijorarilor privind starea
    economiei asiatice si a somajului intern, asa incat flexibilitatea
    yuanului s-ar putea intoarce exact contra sperantelor SUA.

    Intre 2005 si 2008, Beijingul a decis sa treaca de la cursul fix
    la un regim de flotare controlata in care valoarea yuanului era
    calculata in raport cu un cos de valute ce includea dolari, euro,
    yeni, woni coreeni, dolari Singapore, ringgiti malaezieni, ruble
    rusesti, dolari australieni, bahti thailandezi si dolari canadieni.
    In iulie 2008 insa, China a legat yuanul de dolar (in raport cu
    care putea varia zilnic cu pana la 0,5%), motivand prin necesitatea
    de a apara economia de turbulentele pietei si prin efectele
    negative ale influxurilor de capital din anii precedenti, care au
    creat bule ale activelor pe piata chineza si au distorsionat
    economia.

    De atunci, autoritatea monetara a mentinut aproape neschimbata
    valoarea monedei, in jur de 6,83 yuani/dolar, prin cumparari anuale
    de miliarde de dolari si de euro. Finantarea acestor achizitii s-a
    facut prin sistemul de banci de stat, care a devenit astfel foarte
    greu accesibil pentru necesitatile de fonduri ale afacerilor mici
    si mijlocii din tara.

    Intre 2005 si 2008, yuanul
    s-a apreciat cu 21%     fata de dolar. Acum, economistii nu prevad
    o miscare in sus sau in jos fata de dolar mai mare de 2-3% pana la
    sfarsitul anului si 3-4% la anul, mai ales ca in compozitia cosului
    de valute intra si euro, fata de care yuanul deja s-a apreciat cu
    15% in ultimele doua luni. Daca euro va continua sa scada fata de
    dolar, atunci si yuanul va fi lasat sa se deprecieze, a sugerat
    Li
    Daokui    .

  • Revista presei economice din Romania

    Numarul salariatilor din Romania a scazut cu 1,6% fata de
    aceeasi perioada din 2009, cu 0,1% mai mult decat media UE,
    contabilizeaza Gandul. Fondurile insuficiente pe care le-au
    primit ministerele in acest an s-ar putea subtia si mai mult in
    curand, odata cu
    rectificarea bugetara     de peste 2-3 saptamani, anuntata de
    ministrul Sebastian Vladescu.


    Victor Vadaneaux    , cunoscut ca repatriatul care a castigat
    administrarea platformei Tractorul, da un interviu Evenimentului
    Zilei     in care incearca sa explice ca oamenii de afaceri au o
    reputatie proasta in Romania fiindca “trateaza oamenii foarte
    prost”. Anul acesta, constata ziarul, chiar si pentru o piata auto
    in criza, decapotabilele au facut figura aparte prin vanzarile
    extrem de slabe.

    Dolarul tare
    scumpeste cosul zilnic    , remarca Adevarul: tricotajele,
    citricele, graul sau conservele de peste, importate pe dolari din
    afara UE, domina deja topul inflatiei, iar mai nou se pregatesc si
    produsele electronice. Daimler nu a renuntat la gandul de a avea o
    uzina de piese auto in Romania; compania are o asociere la Cugir si
    urmeaza ca in septembrie sa extinda activitatea la Sebes.

    Constructorii de case vin cu
    oferte aproape ire­ale ca pret     pentru casele la periferia
    orasului, insa in spatele unor preturi foarte bune se pot ascunde
    neajunsuri, pe care le detaliaza Romania Libera. Ziarul
    publica un reportaj de la hidrocentrala secreta de la Marisel,
    construita sub Muntii Apuseni in timpul regimului comunist si care
    acum produce energie electrica livrata pe piata europeana.

    Bursa nu si-a jucat niciodata rolul de finantator al afacerilor.
    Il poate descoperi acum? se intreaba Ziarul Financiar, in
    deschiderea unei serii de articole in care isi propune sa afle de
    la cei implicati pe piata de capital si de la antreprenori cum
    poate fi repornit acest motor al economiei. Din acelasi ziar: cum
    vede
    dezvoltarea Ford Craiova     unul dintre primii executivi adusi de
    americani.