BusinessMagazin

Tag: design

  • O lume de hartie: rochii, barci, avioane si statui

    Ceea ce candva ar fi parut de domeniul fantasticului s-a
    petrecut recent, atunci cand un grup de entuziasti format din Steve
    Daniels, John Oates si Lester Haines a creat avionul de hartie pe
    care l-a lansat in spatiu cu ajutorul unui balon cu heliu.
    Neobisnuitul avion a urcat pana la circa 30.000 de metri, de unde a
    coborat incet, inregistrandu-si cu o camera coborarea.

    Alt entuziast, artistul Frank Bölter, s-a aventurat de data aceasta
    pe Tamisa intr-o barcuta de hartie la a carei confectionare fusese
    ajutat de public. Ambarcatiunea a fost denumita To The World’s End,
    iar lansarea sa la apa a fost un eveniment in cadrul expozitiei de
    arta Drift10 de la Londra. Lucrarile incluse in expozitie au fost
    expuse pe malurile raului care traverseaza capitala
    britanica.

    Asemenea incercari par sa sustina punctul de vedere al unor
    specialisti in domeniul hartiei care sustin ca aceasta, daca este
    proiectata cum trebuie, poate fi un material rezistent, ieftin,
    utilizabil si la altceva decat tiparituri, fie ele publicatii sau
    bani. Si intr-adevar, in ultima vreme hartia a devenit material
    pentru izolarea locuintelor, pentru piese de mobilier, opere de
    arta si chiar articole de imbracaminte. Sa nu uitam nici lucrarile
    de arta: un designer din Los Angeles, Jeff Nishinaka, este cunoscut
    pentru sculpturile sale din hartie (foto) inalte de pana la sase
    metri, pe care le expune in magazine mari, ca Galeriile Lafayette
    din Paris.

    Utilizarea hartiei ca material in industria modei s-a inregistrat
    pentru prima oara in 1966, atunci cand Scott Paper Company din SUA
    a lansat o rochie din hartie igienica si servetele, pusa in vanzare
    la pretul de 1,25 dolari bucata, iar cele jumatate de milion de
    rochii disponibile s-au vandut repede. Au urmat si alte rochii
    confectionate total sau partial din hartie, spre deliciul
    colectionarilor din ziua de azi, care platesc mii de dolari pe un
    exemplar din acele vremuri.

    Rochia de hartie a recidivat anul acesta la Saptamana Modei
    Ecologice de la New York (New York Green Fashion), cand creatorul
    Gary Harvey a prezentat una confectionata din exemplare din
    Financial Times.

  • AutoBild: Dacia spera sa lanseze opt noi modele de masini pana in 2015

    Conform site-ului, cel mai probabil noul design se va adresa in
    principal modelului de oras Citadine, al carui pret va fi de
    aproximativ 5.000 de euro. Noua Dacie compacta va fi cu patru
    locuri si patru usi si va avea elemente de design si componente de
    la Logan si Renault Clio, de aici venind si pretul redus al
    masinii.


    Cititi mai multe     pe www.zf.ro.

  • Uriasul Google redevine minimalist

    Astfel, daca inainte homepage-ul era umplut si cu linkuri catre
    alte servicii oferite de gigantul internat, acum in momentul
    accesarii paginii de start singurele elemente care sunt infatisate
    utilizatorului sunt logo-ul Google si caseta de cautare, restul
    optiunilor aparand ulterior, treptat, printr-un efect de “fade
    in”.

    Cititi mai multe pe www.zf.ro

  • MasterCard: Romanii sunt mai preocupati de design-ul cardului decat de securitate

    Respondentii la sondajul MasterCard pareau mai preocupati de
    design-ul cardului decat de securitate, iar aceasta este o problema
    de educare a pietei.

    Ctititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Designul conteaza

    “Cred ca singurul sens al vietii este creatia”, marturiseste Karim Rashid, unul dintre cele mai cunoscute nume din industria designului de produs. Rashid si-a pus semnatura pe mai mult de 2.500 de proiecte de design de mobilier, de interior, corpuri de iluminat sau moda din intreaga lume.

    Cu toate acestea, numele sau a devenit cunoscut relativ recent la noi datorita pieselor de mobilier cu care a revolutionat piata. O piata care, in ultimul timp, a inceput sa evolueze, pe masura ce gusturile devin mai sofisticate in materie de mobilare a locuintelor sau a birourilor.

    Daca ar fi sa punem in doua cuvinte principala tendinta pe care o propune Rashid pentru un spatiu modern si cu bun gust, acelea ar fi “minimalism senzual”. “Prin aceasta inteleg ca toate aceste spatii ar trebui sa fie moi, rotunde si conceptuale. Ar trebui sa fie antrenante din punct de vedere tehnologic, izbitoare din punct de vedere vizual, cu texturi variate si o multitudine de culori, dar ramanand in acelasi timp simple, eficace si neincarcate”, explica Rashid in cartea “Design Yourself”, pe care, dupa cum spune el insusi, a scris-o timp de trei ani, in timpul zborurilor cu avionul. “Ceea ce m-a determinat sa scriu aceasta carte a fost frustrarea pe care mi-au transmis-o oamenii pe care i-am cunoscut, nemultumiti de viata lor”, spune Rashid.

    Designerul combate cu vehementa tiparele traditionale si nostalgia trecutului, proiectele sale propunand solutii ce se doresc inovatoare pentru orice tip de spatiu. Dupa parerea sa, designul este pentru toata lumea, dar ar trebui adaptat la fiecare tip de personalitate. Talentul si aplecarea pentru stilizarea realitatii a mostenit-o de la tatal sau, un pictor egiptean, pe care in copilarie il insotea la toate vernisajele unde participa. “Obisnuiam sa ma ascund sub pat si sa desenez ore in sir”, isi aminteste designerul, care si acum are anumite piese de mobilier inspirate din schitele facute pe vremea cand era copil. Desi este cunoscut in primul rand ca designer, Karim Rashid abordeaza in cartea pe care a lansat-o saptamana trecuta la Bucuresti mai multe aspecte ale vietii: de la cele simple, precum spatiul casnic, biroul, dieta, miscarea, pana la teme mai complexe, precum educatia, iubirea, moartea. Chiar daca notorietatea sa pe piata romaneasca se afla intr-un stadiu incipient, Rashid crede ca Romania are o societate in care noile tendinte in design vor atrage repede publicul. Mai mult, intrebat de un student la Facultatea de Arte daca ia in considerare colaborarea cu designeri romani, Rashid a raspuns prompt: “De ce nu?”.

    Recent, artistul s-a concentrat pe un nou proiect, designul vestimentar. “Inca nu am foarte multe piese in colectie, ci doar cateva perechi de jeans”, spune el. Planul lui e insa de a se extinde in cat mai multe zone de creatie, dupa ce si-a creat reputatie si in amenajarea hotelurilor, a restaurantelor, a cazinourilor sau a barurilor. Ca designer industrial, Karim Rashid a avut printre clienti grupuri precum Prada, Issey Miyake, Casamania, Cappellini, Sony, Toyota, Umbra si Alessi.
     

  • Design interior, Dracula si arta

    Despre un business de milioane de euro anual aflati, duminica, la BUSINESS Magazin. Dracula e o legenda. Dar si un element de brand de tara, gratie contelui vampir din povestea scrisa de Bram Stocker. Dracula e insa, pentru cei care au businessul in sange, si o strategie de afaceri excelenta. Este cazul lui Mircea si al Lilianei Poenaru, doi romani care au speculat succesul potential al unei afaceri al carei nume este asociat cu o legenda. Cei doi au reusit sa creeze, cu 120.000 de euro, un restaurant care sa redea intocmai spiritul acelor vremuri, in care se bea vin cu numele contelui si se servesc – printre alte delicatese – “sobolan la cuptor”, adica un pui, transformat sub mainile dibace ale bucatarului astfel incat sa para un rozator autentic. Afacerea s-a dovedit in scurt timp profitabila, dupa cum arata ultimul bilant al firmei.

    O agenda incarcata nu inseamna nimic pentru omul de afaceri care nu vrea sa incurce intalnirile de business cu orele petrecute in familie sau momentele libere pe care le aloca unui hobby. Multi au inteles chiar ca linistea vine nu doar cand produc bani, ci si cand ofera. Asa se face ca o expozitie de arta contemporana este si acum gustata de persoanele care au bani si care vor sa investeasca in arta mai mult decat in orice altceva. Este adevarat ca nu sunt multi aceia care fac o pasiune din a colectiona picturi, dar cei care au strans deja un numar impresionant de lucrari recunosc ca au facut-o si ca o investitie pe termen lung.

    Cum, unde, pentru cine si pentru cat se vinde arta contemporana in Bucuresti aflati, duminica, la BUSINESS Magazin.

  • Conceptual vorbind

    Un telefon mobil cu ecran tactil de mari dimensiuni; desi descrierea se potriveste, nu este vorba despre telefonul iPhone al Apple, ci despre un concept de celular lansat de compania suedeza Neonode in urma cu aproape sase ani. “Operatorii de telefonie mobila din Europa au fost intrigati la momentul respectiv, dar pentru ei conceptul parea de domeniul fantasticului, asa ca nimeni nu a indraznit sa investeasca in el”, isi aminteste Mikael Hagman, directorul executiv al Neonode, care a urmarit de fapt sa creeze un telefon mobil care sa poata tina locul unui computer, prin functiile de e-mail, navigare pe internet, jocuri, auditie de muzica si vizionare de clipuri.

    Cativa ani mai tarziu, telefoanele mobile N1 si N2 au incorporat cea mai mare parte a ideilor concepute de Neonode si au fost lansate in versiune comerciala in Europa, primul model fiind vandut pe internet in 7.000 de exemplare, iar al doilea numarand deja 30.000 de telefoane vandute din toamna anului trecut. Hagman spera insa ca anul acesta va lansa modelul N2 si in SUA, iar atunci vanzarile ar putea depasi 230.000 de exemplare. In ultimii ani, atat producatorii consacrati de telefoane mobile, cat si start-up-uri, companii de design sau chiar designeri independenti au inceput sa propuna tot mai multe concepte de celulare, in incercarea de a descoperi ce conteaza mai mult pentru utilizatori – designul sau functionalitatea – si care dintre propuneri ar putea deveni telefoanele mobile ale viitorului.

    Nokia, spre exemplu, expune conceptul Morph in cadrul Muzeului de Arta Moderna din New York, care gazduieste expozitia “Design and the Elastic Mind”, deschisa pana la 12 mai. Prototipul dezvoltat de cel mai mare producator de telefoane mobile din lume impreuna cu o echipa de specialisti din cadrul centrului de cercetare in nanotehnologie al Universitatii Cambridge pledeaza pentru ideea ca viitorul industriei telecom mizeaza pe flexibilitate. Produs din materiale flexibile, Morph poate fi purtat drept bratara, incape in orice buzunar, indiferent cat de mic, sau poate fi agatat de lantul de la gat, posesorul avand posibilitatea sa modeleze telefonul mobil oricum doreste. Totodata, este complet transparent si se poate incarca de la soare, potrivit prezentarilor Nokia.

    Producatorul finlandez detine laboratoare de design in Finlanda, Marea Britanie, Boston si California si investeste anual aproape 4 miliarde de dolari (2,5 miliarde de euro) pentru cercetarea si dezvoltarea de noi modele de telefoane. Morph nu este singurul concept prezentat de Nokia; numai in ultimul an, compania a lansat inca trei astfel de prototipuri cu design si functionalitati deosebite. “In acest fel, facem pasul de la teoretic la concret si putem vedea care sunt parerile utilizatorilor”, explica Keith Nowak, purtator de cuvant in cadrul Nokia. De altfel, compania si-a anuntat planurile de a incorpora o parte din tehnologiile de care beneficiaza Morph in modelele high-end ce vor fi lansate in urmatorii sapte ani.

    Totusi, nu toate conceptele care apar pe piata sunt la fel de avansate din punct de vedere tehnologic, multe dintre ele fiind mai degraba rezultatul imaginatiei bogate a unor designeri care se concentreaza mai mult pe aspect decat pe functionalitate. Spre exemplu, designerul brazilian Renata Quintela a prezentat recent un concept denumit Toaster Phone, care, dupa cum ii spune si numele, seamana foarte mult cu un prajitor de paine. Quian Jiang, un alt designer renumit, a creat un telefon numit Softphone, care are incorporata vata. Si chiar si casa Coco Chanel s-a implicat in acest domeniu, lansand in urma cu cateva saptamani un concept propriu de telefon mobil.

    Nici principalii producatori de celulare nu prezinta intotdeauna concepte revolutionare. In ceea ce priveste Sony Ericsson, de exemplu, unul dintre conceptele recente care a atras atentia utilizatorilor este un telefon mobil aproape obisnuit, dar care este dedicat utilizatorilor stangaci, avand prin urmare toate butoanele si stilusul pozitionate corespunzator.

    “Oamenii cauta in general un telefon util, dar care sa aiba cateva elemente spectaculoase”, crede Jon Mulder, directorul de marketing al Sony Ericsson in America de Nord. Aceasta viziune, care privilegiaza functionalitatea, explica intre altele si refuzul nenumaratelor propuneri venite din partea Estato, un club online de fani Sony Ericsson, care publica in permanenta idei si proiecte noi de telefoane, in speranta ca Sony Ericsson se va decide sa le adopte.

    Pentru marii producatorii de telefoane mobile, un concept nou e insa o mina de aur, pentru ca din reactiile potentialilor clienti, companiile pot trage concluzii in ce priveste modul cum va evolua industria in urmatorul deceniu. Tocmai din acest motiv, nimic nu se petrece peste noapte; proiectele cu potential ajung in faza de productie numai dupa ce trec printr-un proces complex de evaluare. “Conceptele demonstreaza incercarile industriei de a reinventa forma si functiile telefoanelor mobile din ziua de astazi”, afirma Bob Iannucci, directorul de tehnologie al Nokia. “Ele dezvaluie de fiecare data cate putin din viitorul telefoanelor mobile.”

    Telefoanele viitorului

  • Cei mai spectaculosi inovatori din design

    Cand pasagerii de la clasa business se relaxeaza in noile lounge-uri din terminalul 5 al aeroportului Heathrow din Londra, inca de la intrare sunt intampinati de o lampa imensa in forma de cal, creatie a Front Design pentru brandul olandez de decoratiuni interioare Moooi.

    Lampa este realizata din poliester negru, este inalta de doi metri si lumineaza prin intermediul unui bec acoperit cu abajur asezat pe capul calului. British Airways, care a investit 4,3 miliarde de lire (5,5 miliarde de euro) in noul terminal, este doar una dintre companiile care apeleaza la serviciile unor grupuri de design pentru decoratiunile interioare.

    Specialistii in tendinte spun ca grupurile de design fixeaza tendintele in materie de decoratiuni si estetica interioara. „Grupurile sunt formate din doi sau mai multi specialisti, care lucreaza impreuna si si-au creat tot impreuna un brand promovand o anumita idee de abordare a designului”, spune Francesco Morace, sociolog, scriitor, jurnalist si presedinte al Future Concept Lab, un laborator de tendinte.

    Cresterea influentei grupurilor de design se manifesta in conditiile in care designul contemporan se afla intr-o perioada foarte favorabila. Comportamentul consumatorului s-a modificat, iar abordarea clasica, fara pretentii a interiorului a lasat locul unor mari exigente.

    „Birourile nu mai sunt pur si simplu locuri unde muncesti, iar casa, invers, a devenit mai nou si un loc de munca”, spune Rolf Fehlbaum, presedintele Vitra, o companie elvetiana de mobilier.

    Creatiile moderne tind sa se transforme si in obiecte de colectie, menite sa inlocuiasca antichitatile care pur si simplu nu se mai incadreaza in interioarele moderne. Colectionarii au fost incurajati si de cresterea pietei de arta contemporana sa investeasca in creatiile designerilor contemporani. De exemplu, in 2006, unul dintre evenimentele care au tinut prima pagina a ziarelor a fost vanzarea unui scaun Marc Newson Lockheed Lounge din 1986 la casa de licitatii Sotheby’s, cu 968.000 de dolari.

    Majoritatea grupurilor europene de design care azi au un nume pe piata au debutat la targul de design si mobilier de la Milano, considerat cel mai important eveniment de design de pe continent. Este de asteptat ca si editia din aceasta primavara a targului, ce va avea loc in perioada 16-21 aprilie, sa aduca inca o serie de noutati in domeniu.

    Grupurile de design functioneaza in general dupa o reteta universal valabila: indiferent din cati designeri se compune un grup, procesul creator este orientat in jurul a unul sau doi designeri celebri, care apar in presa de specialitate si in topurile revistelor de business cu cele mai influente personalitati.

    Unul dintre cele mai vechi si mai cunoscute grupuri de design este Droog, fondat in 1993 in Amsterdam de designerul Gijs Bakker si de istoricul de design Renny Ramakers. Droog, care a propulsat carierele unor designeri precum Hella Jongerius si Marcel Wanders, a promovat un concept nou pentru acea vreme, cu mixturi de materiale si forme capabile sa se modifice in functie de modul cum obiectele sunt folosite.

    Droog Design s-a lansat in cadrul targului de design si mobilier de la Milano, cand au prezentat o colectie cu 14 obiecte, printre care o biblioteca din hartie Konings and Bey, lampi Marcel Wanders sau candelabrul Rody Graumans. Succesul a fost atat de mare, incat ziarul francez Libération a sugerat ca olandezii sa primeasca o medalie pentru „savoir vivre”. Multe dintre obiectele prezentate atunci au devenit obiecte cult pentru anii ’90.

    In prezent, colectia Droog include peste 300 de obiecte de design create de 200 de designeri. Iar grupul a lucrat cu branduri precum Volkswagen, Sony sau British Airways. Produsele sale sunt vandute in 25 de magazine in toata lumea. Printre cele mai cunoscute creatii noi sunt biblioteca Chung-Tang Ho, care isi modifica forma pe masura ce sunt asezate carti in ea, sau un scaun lego creat de Gerrit Rietveld, in editie limitata de cinci exemplare.

    Un alt grup de design olandez care scrie istoria designului modern este Moooi, fondat in 2000 de Marcel Wanders, Anthony Kleinepier si Ross Lovegrove. Grupul a lansat pe parcursul anilor concepte care au produs impresie in lumea designului.

    Unul dintre cele mai cunoscute este combinatia intre baroc si elemente stilistice contemporane. Olandezii au creat mobilier din lemn negru lacuit, cu forme curbate, cu ornamente si detalii sculpturale specifice stilului baroc. Picioarele scaunelor, ale canapelelor si ale dulapurilor, curbate la randul lor, au terminatii care seamana cu labele de leu (simbolul puterii maxime in arta baroca), dar care sunt realizate din materiale in culori vii, stralucitoare, moderne.

    Marcel Wanders a fost inclus pe lista Business Week a starurilor Europei, la sectiunea inovatori. „Am incercat sa transform designul in ceva romantic si uman (…) Piata a crescut in momentul in care designul a devenit interesant pentru consumatori”, spune Wanders. Unul dintre cele mai cunoscute produse Moooi este, cum am vazut la inceputul acestui articol, lampa-cal de la intrarea in lounge-urile de pe terminalul 5 al aeroportului Heathrow, creata sub brandul Moooi de un alt grup de design, Front.

    Grupul Front este format din patru tineri designeri suedezi – Sofia Lagerkvist, Charlotte von der Landken, Anna Lindgren si Katja Savstrom. Front a primit premiul Designerul Viitorului la targul Art Basel 2007. Noua sa colectie se numeste The Magic Collection si cuprinde obiecte care se joaca de-a sfidarea legilor naturii, realizate din parti ce parca ameninta sa dispara. De pilda, piciorul lampii se unduieste intr-un fel care o face sa para ca leviteaza, un scaun se balanseaza pe un singur picior, iar rafturile par sa pluteasca.

    Un alt grup de designeri considerat capabil sa impuna tendintele in materie de design este Studio Job, format din doi olandezi, Job Smeets si Nynke Tynagel. Initial, grupul a fost condamnat de criticii olandezi pentru gradul mare de simbolism al obiectelor si pentru lipsa de utilitate a acestora. „Cei din lumea artei ne-au spus ca nu suntem artisti, iar cei din lumea designului ne-au spus ca nu suntem designeri”, spune Smeets.

    In ciuda criticilor, astazi sunt considerati exponentii noului expresionism in design. Au inceput cu obiecte din bronz prelucrate manual, a urmat o colectie in care reproduceau uneltele unui tamplar si apoi mobila neagra din bronz. Creatiile Studio Job sunt inspirate din lumea povestilor.

    La targul de la Milano din 2007, Studio Job a prezentat o colectie inspirata din lumea lui Alice in Tara Minunilor. Designerii au reprodus scena servirii ceaiului, iar duo-ul olandez a imaginat un serviciu pentru ceai la dimensiuni gigantice.

    Faptul ca obiectele create de Studio Job se afla undeva la granita dintre arta si design o atesta preturile de vanzare, care de multe ori depasesc 25.000 de euro pentru un articol. Exista insa si produse, din cele imaginate de grupurile de design, care se vand la preturi mult mai pamantene.

    De exemplu, o carafa din sticla acoperita cu pahare din plastic multicolore creatie Marcel Wanders se vinde la pretul de 40 de euro, iar o cutie din otel pentru pastrarea alimentelor, cu aceeasi semnatura, costa 53 de euro.

  • Business Magazin: Conduri pentru vip-uri

    Amanunte pe www.protv.ro

  • DESIGN: Meissen in trei secole de portelan

    "Stiti acele papusi de portelan cu umerii goi si reci, cu gaturile si bratele indreptate inainte si fabricate din exact acelasi portelan ca si restul trupului. Au parul vopsit in negru lasat pe spate in valuri si ochi patrunzatori de portelan care sunt mult prea mari si mult prea negri. Iar faldurile rochiilor lor, tot de portelan, se infoaie ca si cum ar fi din puf, dar daca le atingi, sunt reci si tari. Sonia era exact asa!“ (Papusa de Portelan, Lev Tolstoi)

    „Aceste portelanuri asiatice erau vanate de colectionari din Europa atat de mult incat au devenit nu numai extrem de scumpe, dar si foarte greu de gasit“, explica Jeanette Toohey de la Cummer Museum of Art & Gardens din Jacksonville, care gazduieste o colectie impresionanta de portelanuri din secolul 18. China a fost si este faimoasa pentru portelanurile sale, un material usor si durabil in varsta de peste un mileniu.

    Cu toate acestea, multa vreme, pentru europeni, secretul prepararii portelanului a ramas la fel de tangibil ca transformarea metalului ordinar in aur. 1708 a fost anul in care secretul de fabricatie a fost descoperit si in Europa. Un tanar chimist pe nume Johann Friedrich Bottger, sub directa indrumare a lui August cel Puternic, a inventat reteta si a creat prima piesa de portelan europeana. Atelierul Bottger a fost stabilit la Meissen, un orasel de langa Dresda, care, de 300 de ani, este sinonim cu portelanurile europene.

    Timp de aproape trei secole, compania a fost cunoscuta sub numele de Staatliche Porzellan-Manufaktur Meissen si a creat servicii de masa din ceramica si figurine decorative care acum fac parte din cele mai cautate colectii de portelanuri ale secolului 18, piese lucrate pe comanda pentru familiile regale si pentru castelele lor opulente in stil baroc sau rococo. Daca reteta (cuart, feldspat si caolin) a ramas in mare aceeasi, procedeele de fabricare au tot evoluat de-a lungul timpului.

    Astazi, de exemplu, Meissen poate produce portelan in 10 mii de nuante diferite, conferite de oxizi de metale amestecati manual in compozitia materialelor de catre cei 600 de artisti-angajati ai companiei. Una dintre cele mai copiate nuante Meissen este „blue onion“, acel ton de albastru creat chiar de Frederick Bottger care a ajuns sa fie un fenomen in lumea portelanurilor (i se mai spune si „onion pattern“). Specialistii banuiesc ca acesta s-a raspandit asa de mult pentru ca este o combinatie foarte proaspata de albastru si alb, atat de simpla si totusi foarte complexa in tonuri.

    In afara de cele 150 de mii de portelanuri pe care Meissen le are in repertoriu, exista si piesele „tinere“, unele dintre ele copii dupa figurine asiatice, altele figurine chinezesti adaptate la cultura europeana – busturi sau suprafete bidimensionale. Si, desi preturile au scazut destul de mult odata cu producerea lor in Europa, Meissen si-a pastrat standardele. Pretul celei mai ieftine figurine pictate incepe de la 1.000 de euro. Un serviciu de masa cu 5 piese costa intre 450 si 4.500 de euro, in functie de complexitatea modelului. De fapt, Meissen a recunoscut chiar ca nici macar nu isi doreste sa intre in competitie cu portelanurile produse in masa si asta in principal pentru ca se defineste ca fiind mai degraba o companie din lumea artei – arte decorative, arte fine, arte aplicate.

    Anul acesta, Meissen a anuntat lansarea mai multor colectii limitate (la 25, 50, 75 sau 100 de exemplare). Una dintre cele mai interesante este Bottgersteinzeug celebrarea aniversarii de 300 de ani de la crearea „aurului alb“. Dintre piese se remarca masca de tigru a lui Max Esser si camilele-figurine ale lui Erich Hosel. Complet noua este oglinda „Four Elements“ de Silvia Klode – apa, aer, pamant si foc.

    80 de mii de dolari pentru o piesa de serie

    Doris Duke (1912-1993) a fost probabil una dintre cele mai bogate femei din lume si totusi atat de putin extravaganta. Singura sa slabiciune au fost portelanurile pe care le puteai vedea la tot pasul in casele sale – la Duke Farms, in Hillsborough, la Shangri La, in Honolulu, la Rough Point, vila gotica din Newport, sau Park Bernet din New York. Duke iubea figurinele. Avea colectii intregi din China, Japonia, Franta si Germania. In plus, iubea florile, motiv pentru care a achizitionat un serviciu de masa floral Meissen din 1770 – doua supiere rotunde, 6 supiere ovale de marimi diferite, 13 farfurii in forma de frunza, 4 solnite, 2 zaharnite, 4 boluri, 5 sosiere, 17 farfurii de supa, 7 farfurii de desert si 40 de farfurii pentru cina. La „numai“ 80.000 de dolari.

    „Ceea ce este cu adevarat minunat este ca serviciul floral este intr-o forma aproape perfecta“, spune Jody Wilkie, curatorul-sef al departamentului de ceramica si sticla de la Christie’s. Piesele sunt albe, cu margini zimtate si pictate in albastru si auriu. Fiecare are un buchet de lalele, trandafiri, floare de nu-ma-uita, crizanteme, floarea-soarelui si flori de camp, pictat cu o precizie care frizeaza perfectiunea. Dar acest model nu este unul special. „Piesele rare Meissen au motive speciale: panglici, insecte, pasari sau animale exotice. Florile sunt pentru colectiile de serie. Portelanurile cu motive speciale ajung la preturi mult mai mari“, explica Michele Beiny, experta in portelanurile europene din secolele 18 si 19.

    Beiny se afla deja la a treia generatie de experti in tot ceea ce inseamna Meissen. La Winter Antique Show din ianuarie anul acesta Beiny a expus si un serviciu rar, cu animale, fructe si pasari pe un fundal albastru care imita solzii de peste. „Se stie despre el ca a fost facut cadou de catre Frederic cel Mare unuia dintre generalii sai in 1760“, povesteste Beiny. „Lui ii placeau modelele cu solzi. Si exista doar doua astfel de servicii. Unul este in posesia mea, iar celalalt se afla in patrimoniul statului.“

    Lucrul cu portelanul este foarte diferit de lucrul cu lemnul sau metalul, scria Robert E. Rontgen in „The Book of Meissen“ (1984).

    „Totul trebuie sa fie putin exagerat, pentru ca materialul se micsoreaza cu o sesime dupa uscare. In plus, smaltul defineste contururile si profilele. Multi sculptori faimosi au incercat sa lucreze cu portelanul, dar foarte putini au reusit.“ Dupa parerea lui Beiny, Kandler a fost cel mai bun. „Nu numai ca era obsedat de detalii, dar a fost si primul, cel mai versatil si a si trait mult.“ Dintre operele sale, Metropolitan Art Museum detine o pereche de lei „glazurati“ in alb (fiecare lung de aproape un metru).

    Manufactura de portelan Meissen este deschisa vizitatorilor.

    Cititi mai multe articole din PRETUL LUXULUI