Când lumea s-a uitat spre Asia pentru exemple de succes în tratarea noului focar de coronavirus, s-a acordat multă atenţie şi au fost intens aplaudate Coreea de Sud, Taiwanul şi Hong Kongul.
Dar există o poveste de succes neglijată – Vietnamul. Ţara cu o populaţie 97 de milioane de oameni nu a raportat niciun deces cauzat de coronavirus şi sâmbătă avea doar 328 de cazuri confirmate, în ciuda frontierei sale lungi cu China şi a milioanelor de turişti chinezi pe care îi primeşte în fiecare an. Acest lucru este cu atât mai remarcabil, scriu cei de la CNN, cu cât Vietnamul este o ţară cu venituri mici şi medii şi cu un sistem sanitar mult mai puţin avansat decât alte state din regiune. Are doar opt medici la 10.000 de persoane, o treime faţă de Coreea de Sud, potrivit Băncii Mondiale.
După un blocaj de trei săptămâni la nivel naţional, Vietnamul a ridicat regulile de distanţare socială la sfârşitul lunii aprilie. Nu a raportat nicio infecţie locală de peste de 40 de zile. Întreprinderile şi şcolile s-au redeschis, iar viaţa revine treptat la normal
Pentru sceptici, numerele oficiale ale Vietnamului pot părea prea bune pentru a fi adevărate. Dar Guy Thwaites, un medic de boli infecţioase care lucrează într-unul dintre principalele spitale desemnate de guvernul vietnamez pentru a trata pacienţii cu COVID-19, a spus că numerele se potrivesc cu realitatea din teren. „Mă duc la secţii în fiecare zi. Cunosc cazurile, ştiu că nu a existat nici un deces”, a spus Thwaites, care conduce şi unitatea de cercetare clinică a Universităţii Oxford din oraşul Ho Chi Minh, scrie CNN.
Cum a reuşit însă Vietnamul să nu aibă niciun deces provocat de pandemia de coronavirus? Răspunsul, potrivit specialiştilor în sănătate publică, constă într-o combinaţie de factori, de la răspunsul rapid al guvernului pentru a preveni răspândirea acestuia, până la monitorizarea riguroasă a celor îmbolnăviţi şi carantinarea şi comunicarea publică eficientă.
Vietnamul a început să se pregătească pentru protejarea împotriva focarului de coronavirus cu câteva săptămâni înainte de a fi detectat primul său caz.
La vremea respectivă, autorităţile chineze şi Organizaţia Mondială a Sănătăţii au susţinut deopotrivă că nu există „dovezi clare” pentru transmiterea de la om la om, dar Vietnamul nu a vrut să rişte. „Nu am aşteptat doar orientări de la OMS. Am folosit datele pe care le-am adunat din afară şi din interiorul ţării pentru a lua măsuri din timp”, a declarat Pham Quang Thai, şeful adjunct al departamentului de control al infecţiilor la Institutul Naţional de Igienă şi Epidemiologie din Hanoi.
Până la începutul lunii ianuarie, screeningul temperaturii era deja în vigoare pentru pasagerii care soseau din Wuhan pe aeroportul internaţional din Hanoi. Călătorii cu febră au fost izolaţi şi monitorizaţi îndeaproape.
Până la jumătatea lunii ianuarie, vicepremierul Vu Duc Dam ordona agenţiilor guvernamentale să ia „măsuri drastice” pentru a preveni răspândirea bolii în Vietnam, întărind carantina medicală la porţile de frontieră, aeroporturi şi porturi maritime. Pe 23 ianuarie, Vietnamul a confirmat primele două cazuri de coronavirus – o cetăţeană chineză care locuieşte în Vietnam şi tatăl său, care călătorise la Wuhan pentru a-şi vizita fiul. A doua zi, autorităţile aviaţiei din Vietnam au anulat toate zborurile către şi dinspre Wuhan.
În timp ce ţara a sărbătorit vacanţa de Anul Nou Lunar, premierul Vienamului, Nguyen Xuan Phuc, a declarat război coronavirusului. „Combaterea acestei epidemii este ca şi cum ai lupta împotriva inamicului”, a spus el în cadrul unei reuniuni urgente a Partidului Comunist din 27 ianuarie. Trei zile mai târziu, a înfiinţat un comitet naţional de control pentru controlul focarului – în aceeaşi zi OMS a declarat public epidemie de coronavirus la nivel internaţional. La 1 februarie, Vietnamul a declarat epidemie naţională – cu toate că avea doar şase cazuri confirmate înregistrate în toată ţara. Toate zborurile dintre Vietnam şi China au fost oprite, măsură urmată de suspendarea vizelor pentru cetăţenii chinezi a doua zi.
De-a lungul lunii, restricţiile de călătorie, carantina la de sosire şi suspendarea vizelorî s-au extins pe măsură ce coronavirusul s-a extins dincolo de China, către ţări precum Coreea de Sud, Iran şi Italia. În cele din urmă, Vietnamul a suspendat intrarea tuturor străinilor în ţară la sfârşitul lunii martie. De asemenea, a luat rapid măsuri proactive de limitare a răspândirii. Pe 12 februarie, a închis o întreagă comunitate rurală de 10.000 de oameni la nord de Hanoi, timp de 20 de zile, unde erau peste şapte cazuri de coronavirus – primul blocaj pe scară largă cunoscut în afara Chinei. Şcolile şi universităţile, care au fost programate să se redeschidă în februarie după vacanţa de Anul Nou Lunar, au primit ordin să rămână închise şi să se redeschidă doar în mai.
Thwaites, expertul în boli infecţioase din oraşul Ho Chi Minh, a declarat că viteza de reacţie a Vietnamului a fost principalul motiv al succesului ţării.
„Acţiunile oficialilor de la sfârşitul lunii ianuarie şi începutul lunii februarie au fost cu mult înaintea alte ţări. Şi asta a fost enorm de util pentru ca ei să poată păstra controlul”, a spus el.
Acţiunile timpurii decisive au frânat efectiv transmiterea comunitară şi au menţinut cazurile confirmate din Vietnamul la doar 16, până la 13 februarie. Timp de trei săptămâni, nu au existat noi infecţii – până la cel de-al doilea val a lovit în martie, coronavirusul fiind adus de vietnamezii care se întorceau din străinătate.
Autorităţile au urmărit riguros contactele pacienţilor confirmaţi cu coronavirus şi i-au plasat în carantină obligatorie două săptămâni.
Fiecare pacient confirmat cu coronavirus a trebuit să ofere autorităţilor de sănătate o listă exhaustivă a tuturor persoanelor pe care le contactase în ultimele 14 zile. În ziare şi la televizor au fost transmise anunţuri pentru a informa publicul unde şi când a fost un pacient cu coronavirus, iar oamenilor li s-a cerut să meargă la autorităţile medicale pentru testare dacă au fost şi ei în acelaşi timp în zona respectivă.
Când spitalul Bach Mai din Hanoi, unul dintre cele mai mari spitale din Vietnam, a devenit un focar de coronavirus, cu zeci de cazuri în martie, autorităţile au impus carantina şi au depistat aproape 100.000 de persoane care avuseseră legătură cu personalul şi pacienţii din spital, cărora li s-a cerut să se autocarantineze dacă nu aveau simtome.
De asemenea, autorităţile au testat mai mult de 15.000 de persoane care avuseseră contact cu diverse spitale, inclusiv 1.000 de angajaţi din domeniul sănătăţii, fiind monitorizate totodată şi contactele indirecte a celor infectaţi.
Începând cu 1 mai, aproximativ 70.000 de persoane fuseseră în carantină în centrele guvernamentale din Vietnam, în timp ce aproximativ 140.000 au fost izolate acasă sau în hoteluri, arată studiul. De asemenea, un studiu realizat de 20 de experţi vietnamezi a descoperit că dintre primii 270 de pacienţi cu COVID-19 din ţară, 43% au fost cazuri asimptomatice – ceea ce a scos şi mai mult în evidenţă importanţa carantinei. Dacă autorităţile nu ar fi căutat în mod proactiv persoanele cu risc de infecţie, virusul s-ar fi putut răspândi în linişte în comunităţi cu câteva zile înainte de a fi detectat.
În plus, din capul locului guvernul vietnamez a comunicat clar cu publicul despre focar. Au fost create site-uri dedicate, linii telefonice şi aplicaţii de telefon pentru a actualiza informaţiile transmise populaţiei cu privire la ultimele statistici legate de evoluţia cazurilor. Ministerul Sănătăţii a trimis în mod regulat memento-uri către cetăţeni prin SMS-uri.
La sfârşitul lunii februarie, ministerul sănătăţii a lansat un videoclip muzical devenit viral, pentru a-i învăţa pe oameni cum să-şi spele corect mâinile şi cum să ia alte măsuri de igienă în timpul focarului. Videoclipul a înregistrat peste 48 de milioane de vizualizări pe Youtube. Thwaites a spus că experienţa bogată a Vietnamului în tratarea focarelor de boli infecţioase, precum epidemia SARS din 2002-2003 sau gripa aviară, a ajutat guvernul şi publicul să se pregătească mai bine pentru pandemia de COVID-19. „Populaţia Vietnamului înţeleg mult mai mult pericolul reprezentat de bolile infecţioase decât multe ţări sau ţări mai bogate, care nu au fost la fel de afectate de aceste boli, de exemplu Marea Britanie şi SUA”, a spus el. „Ţara înţelege că aceste lucruri trebuie luate în serios şi respectă îndrumările guvernului cu privire la modul de prevenire a răspândirii infecţiei”.
