BusinessMagazin

Tag: bnr

  • BNR atenţionează românii care mai au credite în franci elveţieni: indicele LIBOR CHF, inclus în contracte, va fi înlocuit cu un alt indice, începând din ianuarie 2022, fără a fi necesară renegocierea contractelor

    BNR anunţă că începând cu ianuarie 2022, contractele de credit în franci elveţieni cu dobânzi variabile vor avea rata de referinţă modificată în urma unui regulament adoptat la nivel european, fără a fi necesară renegocierea contractelor.

    “Pe 22 octombrie, a fost publicat în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2021/1847 al Comisiei privind desemnarea unei înlocuiri statutare pentru anumite maturităţi ale LIBOR CHF, întrucât acestea din urmă nu vor mai fi calculate şi publicate. Prin acest act de punere în aplicare, Comisia Europeană a stabilit care sunt ratele de înlocuire pentru LIBOR CHF cu scadenţa la 1 lună, 3 luni, 6 luni şi 12 luni, în cazul oricărui contract şi al oricărui instrument financiar definit în Directiva 2014/65/UE”, transmit reprezentanţii BNR.

    Astfel, începând cu ianuarie 2022, referinţele la ratele LIBOR CHF cu maturităţi la 1 lună, 3 luni, 6 luni şi 12 luni, conţinute în contractele şi toate instrumentele financiare cu scadenţe după 1 ianuarie 2022, care se raportează la LIBOR CHF, încheiate de către instituţiile de credit din România cu toţi clienţii acestora, vor fi înlocuite de drept, automat, cu ratele combinate SARON şi ajustările de marjă corespunzătoare, prevăzute în regulamentul de punere în aplicare al Comisiei, fără a fi necesară renegocierea contractelor.

    Mulţi români s-au îndreptat către creditele în franci elveţieni înainte de criza economică din 2008 pentru că dobânzile erau mai mici comparativ cu împrumuturile în lei sau euro. Creditele în franci erau promovate atunci de unii bancheri ca fiind singura posibilitate de a contracta un credit de valoare mare, care să permită achiziţia unei locuinţe mai spaţioase.

    Dacă în 2008 cursul ajungea la 2,2 lei pentru un franc, în anii de criză moneda elveţiană s-a apreciat cu mai mult de 60% faţă de leu şi a atins 3,6 lei. Iar după eliminarea plafonului impus de Banca Elveţiei, în ianuarie 2015, francul a făcut un salt spectaculos de circa 25% într-o singură săptămână, iar vârful atins a fost de aproape 4,6 lei/franc elveţian în a doua jumătate a lunii ianuarie.

  • Adrian Vasilescu, BNR: De ce a majorat BNR rata dobânzii şi ce se va mai întâmpla în continuare

    În prima parte, publicată miercurea trecută, a acestui comentariu referitor la minuta şedinţei de politică monetară din octombrie a CA al BNR, arătam că deciziile votate – luate cu scopul atenuării incertitudinilor, riscurilor şi vulnerabilităţilor care ne dau dureri de cap în această ţară – pornesc de la jumătatea plină a paharului. De la certitudini.

    „Cei 9“, după analiza detaliată a etapei istorice curente, au consolidat un set de argumente pe care şi-au întemeiat trei măsuri de primă însemnătate: 1) majorarea ratei dobânzii de politică monetară de la 1,25 la 1,50 la sută; 2) menţinerea controlului ferm asupra lichidităţii pe piaţa monetară; 3) păstrarea actualelor niveluri ale ratelor rezervelor minime obligatorii în lei şi valută. Obiectivul principal fiind să asigure, concomitent cu readucerea ratei anuale a inflaţiei în linie cu ţinta staţionară de 2,50 la sută plus/minus un punct procentual, creşterea economică sustenabilă şi stabilitatea financiară.

    Minuta dezbaterilor, împreună cu deciziile adoptate, conţin două mesaje extrem de importante. Unul pentru întreprinzători, care – îngrijoraţi mai cu seamă de criza globală – se decid greu să se avânte în noi investiţii. Celălalt pentru întreaga societate românească – autorităţi, instituţii, companii din economia reală, pieţe financiare, populaţie – confruntată cu valuri de profeţii despre hiperinflaţie, stagflaţie şi chiar despre „mama tuturor crizelor“. Radiografia acestui timp, făcută public de Banca Naţională, aduce sub reflector şi ordonează atât certitudinile pe care societatea se poate baza, cât si conturul real, fără retuşuri, al dificultăţilor, al provocărilor pe care le avem de înfruntat.

    La tabloul certitudinilor, sistematizat în raport cu gradele de siguranţă, m-am referit miercurea trecută. Şi la o parte tabloului incertitudinilor. În comentariul de faţă voi continua prezentarea, de asemenea clasificată, a altor incertitudini, riscuri şi vulnerabilităţi. Începând cu acelea vinovate de înrăutăţirea considerabilă a perspectivei apropiate a inflaţiei.

    O clasă cu risc mare o constituie şocurile adverse puternice, îndeosebi cele externe, al căror impact este  potenţat, pe plan intern, de liberalizarea în acest an a pieţei energiei electrice pentru consumatorii casnici. Acestor şocuri li se alătură  noile majorări  anticipate ale preţurilor produselor energetice, în principal  preţul gazelor naturale şi, într-o mai mică măsură, preţul combustibililor. Plus preţul produselor din tutun. Acestea sunt de natură să mărească considerabil dimensiunea şi durata deviaţiei în sus a ratei anuale a inflaţiei.

    Gradul de risc al acestei clase este marcat, în luările de poziţii ale membrilor CA al BNR, cu indicativul „preocupare“. Motivat de faptul că „o eventuală tentativă a băncii centrale de a contracara efectele directe ale şocurilor adverse tranzitorii provocate de creşterea preţurilor la electricitate, gaze naturale şi combustibili, ar fi nu doar ineficace, ci chiar contraproductivă, prin pierderile ample pe care le-ar provoca activităţii economice şi ocupării forţei de muncă pe un orizont mai îndepărtat de timp“.

    Sub acelasi indicativ, „preocupare“, intră şi condiţiile de pe piaţa muncii, ce  ar putea fi afectate şi de extinderea digitalizării şi automatizării pe plan intern, precum şi de o creştere a apelului angajatorilor la lucrători din străinătate. În sens opus,  se adaugă influenţele asupra salariilor, ce  sunt de aşteptat din eventuala persistenţă a problemei inadecvării pregătirii ofertei de forţă de muncă la cerinţele angajatorilor, mai cu seamă pe segmente înalt specializate.

    Au fost totodată evocate, în aceeasi clasă,  recente sondaje de specialitate care deşi indică continuarea creşterii angajării în trimestrul IV 2021, este de aşteptat să aibă un curs  relativ mai temperat.  Mai cu seamă că perspectiva devine totuşi incertă în actualul context,  dată fiind înrăutăţirea accelerată a situaţiei epidemiologice pe plan intern şi nivelul încă scăzut al vaccinării.

    Pe orizontul de timp ceva mai îndepărtat, cresc incertitudinile legate de capacitatea unor firme de a rămâne viabile ulterior sistării măsurilor şi programelor de sprijin guvernamental. Riscul, în această privinţă, se accentuează în contextul creşterii  preţurilor energiei şi altor materii prime. Iar  prelungirea problemelor de aprovizionare ar putea conduce la restructurări sau falimente.

    O combinaţie „incertitudine-vulnerabilitate“ are în vedere consolidarea bugetară în actualul context politic, alături de dimensiunea dezechilibrului extern şi de dinamica inflaţiei. Fiind de natură să mărească prima de risc suveran, cu potenţiale consecinţe adverse asupra ratei de schimb a leului, implicit asupra finanţării economiei reale.

    E criză, o criză a sănătăţii publice cu impact major asupra economiei şi societăţii, iar semnalul stingerii încă întârzie.

  • Indicele ROBOR la 3 luni îşi continuă creşterea şi urcă la 2,33%

    Indicele ROBOR la trei luni, folosit pentru calcularea dobânzilor variabile la creditele în lei contractate înainte de luna mai 2019, este cotat marţi la 2,33%, în creştere de la 2,30% cât a fost luni, arată datele BNR.

    De la începutul lunii octombrie indicele a crescut cu 30%, Robor la 3 luni fiind cotat la 1,79% pe 1 octombrie.

    Tot astăzi, indicele ROBOR la 6 luni, utilizat la calculul dobânzilor la creditele ipotecare în lei cu dobândă variabilă, s-a majorat la 2,45%, de la 2,42% ieri.  

     

    BNR a majorat la începutul lunii octombrie dobânda-cheie la 1,5%, de la minimul istoric de 1,25%, dobânda pentru facilitatea de depozit la 1% pe an, şi dobânda la facilitatea de creditare (Lombard) la 2% pe an.

    În schimb, indicele IRCC, folosit la calculul dobânzilor la creditele noi, luate din mai 2019 până acum, a coborât la 1,08%

  • Dragoş Dragoteanu, Euroest Invest: De la boom la criză. BNR şi-a dat seama în ce direcţie se îndreaptă piaţa imobiliară şi ia primele măsuri

    In istoria ei, BNR a fost uneori cu un pas in urma timpurilor. Acum, in prisma experientei, se pare ca reprezentantii Bancii Centrale au reactionat prompt fata de evolutia pietei imobiliare. In consecinta, prima masura concreta a fost deja anuntata: BNR creşte masiv avansul la creditele de investiţii imobiliare. Vedeţi aici cât veţi plăti de acum

    Ce inseamna asta, in opinia mea ? 

    1. Creditarea va deveni mai costisituare pentru investitorii imobiliari speculativi, mai ales pentru cei care cumparau apartamente in vederea revanzarii sau inchirierii pe termen lung. De ce s-a intamplat acest lucru? Exasperati de faptul ca stau cu banii in banci fara sa castige nimic, multi romani care au venituri mari, s-au orientat spre achizitii de apartamente noi. Pentru ca nu se stie cum va evolua piata si in scopul prevenirii unei noi crize imobiliare, ca aceea din 2008/2009, BNR va pune piciorul in prag din ianuarie 2022. Si asta cred ca e doar inceputul.

    2. Bancile private sunt invitate sa fie mult mai prudente. Prin proiectul propus si masurile anuntate, BNR ofera bancherilor un nou reper de creditare. Evident ca nici o banca nu misca in fata indicatiilor pretioase ale Bancii Centrale si, in consecinta, va lua din timp masurile sugerate sau impuse. Toti clientii care incercau sa atinga limita superioara a creditarii bazate pe vechile conditii vor fi afectati si vor trebui sa-si recalculeze capitalul de investitii, in acord cu trendul pietei si noile costuri de investie. 

    3. BNR arata o noua persectiva investitorilor imobiliari privati, mult mai prudenta si conservatoare. Masura este menita sa traga un semnal de alarma clar si neechivoc asupra deteriorarii evolutiei profitabilitatii in domeniul imobiliar pe termen lung, respectiv segmentul rezidential. In opinia mea, BNR nu face altceva decat sa apere bancile private de cresterea portofoliului creditelor neperformante, in urmatorii ani. In acest sens, am scris si un articol recent: Dragoş Dragoteanu, Euroest Invest: După 2023, piaţa va fi inundată de apartamente goale sau nevandabile, din lipsă de chiriaşi sau cumpărători

    4. Loviti din toate partile, dezvoltatorii imobiliari vor trebui sa-si recalibreze afacerile in baza noilor conditii. Cu un cost al materialelor marit, cu potentiali clienti mai greu de convins sa investeasca si, mai ales, cu preturi adecvate noilor conditii de creditare, unii se vor adapta, altii nu. Oricum, au marja de manevra suficienta. Anuntati din timp si, as spune, chiar atentionati, antreprenorii din segmentul rezidential isi vor remodela afacerile si vor gasi solutii sa nu mai lucreze pe stoc, livrand apartamente numai la cerere si cu avansuri care sa le justifice lucrarile, pas cu pas.

    5. Statul este marele castigator al acestei masuri. De ce? Pentru ca se imprumuta de la bancile private si acestea vor avea mai multi bani disponibili spre a fi oferiti cu „generozitate” si riscuri zero. Daca ar fi imprumutat privatii cu o dobanda mai mare ar fi fost mai bine, dar mai riscant. Asa, BNR taie si spanzura ajutand statul prin masuri care conduc la un avantaj pentru sistemul bancar pe care-l „pastoreste”. In acest fel, tot poporul va fi mai linistit, se va construi mai putin, se va vinde in consecinta, se poate evita o nou criza majora pe segmentul rezidential.

    Urmeaza vremuri foarte interesante pe piata imobiliara. Dupa parerea mea, intrebarea nu este incotro merg preturile, ci ce vom face cu investitiile imobiliare rezidentiale in lucru si cele deja contractate, daca nu va avea cine sa le inchirieze. Poti sa detii multe proprietati, important este sa si faci un business cu ele.

    A avea este ok, a nu produce plus-valoare poate fi o problema.

  • Antreprenorii din comerţ avertizează: Nu trece o zi să nu primim anunţ că s-a mai majorat un preţ, iar din China vin şocuri formidabile. Consumatorii încă nu simt întregul impact

    ♦ Rata anuală a inflaţiei ar putea să urce în acest an spre 7% sau chiar peste, dublă faţă de limita superioară a intervalului ţintit de BNR ♦ Inflaţia a depăşit 5,2% în august, iar antreprenorii din comerţ anunţă previziuni sumbre l BNR a majorat dobânda de politică monetară de la 1,25% (minim istoric) la 1,5% în contextul creşterii rapide a inflaţiei ♦ Deşi analiştii internaţionali vorbeau despre o situaţie conjuncturală, există acum tot mai multe voci care spun că inflaţia va deveni o problemă pe termen lung.

    Produsele care vin din China – de la pahare de carton la pe­ri­uţe de dinţi – s-au scumpit şi cu 20-25% faţă de anul trecut. Pre­ţul făinii a crescut cu 20-30% de la începutul anului pentru unii procesatori, în timp ce pâinea s-a scumpit cu 4,5% faţă de 2020, totul într-un an cu producţie re­cord la grâu. Lactatele încă nu s-au scumpit şi ele, pentru că a fost o cantitate mare de lapte în piaţă şi o cerere mică, dictată de sezonalitate, dar lucrurile urmează să se inverseze curând. Urmează şi aici majorări de preţuri.

    „Săptămânal primim notificări privind creş­teri de preţuri, iar consumatorii de rând încă nu simt întregul impact. Eu sunt an­corat şi la ce se întâmplă în China (antre­prenorul operează un business în comerţul online de încăl­ţă­minte – n.red.) şi am vă­zut o serie de şocuri for­midabile, de la costuri foarte mari de trans­port la preţuri ex­plo­date la materii pri­me şi la întârzieri uria­şe în livrări. Ci­rea­şa de pe tort este pre­ţul la energie“, spu­ne Ion Şoloman, antre­pre­no­rul care deţine îm­preună cu familia sa re­tailerul Best Market.

    Reţeaua de magazine Best Market, ad­mi­nistrată de compania Livorno Store, nu­mără 15 unităţi dintre care zece în judeţul Dâm­boviţa şi cinci în Bucureşti. Anul tre­cut, în plină pandemie, afacerile retailerului au urcat cu puţin peste 50%, la circa 90 mil. lei, valoare ce poziţionează com­pa­nia ca unul dintre cei mai puternici jucători inde­pen­denţi din comerţul ali­mentar local.

    Astfel, omul de afa­ceri descrie 2021 ca un an în care antrepre­norii şi executivii merg pe sârmă, iar orice gre­şea­lă îi poate arunca în hău. Inflaţia a depăşit 5,2% în august, iar antre­pre­norii din comerţ anunţă previziuni sumbre.

    „Anul acesta ar fi foarte bun dacă n-ar fi această inflaţie galopantă. Preţurile cresc în fiecare zi şi nu cu 2-3%. Nu există zi să nu fim informaţi de creşteri de preţ. Uneori vorbim de majorări de 5-10%, până la 20-25%, e vorba de marfa care vine din China, cum ar fi paharele biodegradabile, sa­cii me­na­jeri, periile şi periuţele pe care noi nu le mai producem. Toate vin din China acum“, spu­ne Feliciu Paraschiv, fon­da­­torul retai­lerului Paco, unul dintre cele mai puternice reţele independente locale, cu afaceri de 143 mil. lei anul trecut, plus 19%.

    El adaugă că la lactate spre exemplu preţurile sunt în stagnare pentru că e lapte mult şi cerere mică. Vara oamenii consumă mai degrabă fructe, legume şi beau apă ori bere. Va veni însă sezonul lor şi preţurile vor exploda şi aici.

    „S-au scumpit mult bunurile ce necesită multă energie pentru a fi produse – bu­lioa­ne, patiserie, fursecuri“, explică antre­pre­no­rul. Totul necesită însă energie, iar pre­ţurile au explodat, motiv pentru care esti­mă­rile pentru această iarnă sunt pesimiste.

    Rata anuală a inflaţiei ar putea să urce în acest an spre 7% sau chiar peste, dublă faţă de limita superioară a intervalului ţintit de BNR. În acest context, BNR a majorat dobânda de politică monetară de la 1,25% (minim istoric) la 1,5%. Deşi analiştii inter­na­ţionali vorbeau despre o situaţie con­junc­tu­rală, există acum tot mai multe voci – prin­tre care şi cea a noului economist-şef al Băncii Angliei Huw Pill – care spun că in­flaţia va deveni o problemă pe termen lung.

    „Provocarea în acest an este lipsa de mar­fă. Am fost loviţi de această problemă, co­merţul mondial e dat peste cap, iar in­flaţia a început să lovească grav. Menţinem pre­ţurile însă şi tăiem din marjă. Nu vrem să transmitem majorările la consumatori pen­tru că ar fi catastrofal pentru business. Le ţi­nem aşa până ieşim din iarnă şi apoi ve­dem“, spune Laurenţiu Ilie, fondatorul re­tai­lerului Kitchen Shop, specializat în vân­za­rea de echipamente pentru bucătărie. Com­pa­nia cu afaceri de 70 mil. lei are 17 ma­gazine fizice şi unu online în România, pre­cum şi o unitate în Ungaria.

    Problemele de stocuri datează de mai mul­­t­ă vreme, în special la bunuri neali­men­tare – de la electrocasnice la maşini sau bi­ciclete. Problema este generată de criza com­po­­nentelor pentru care nu s-a găsit încă o so­luţie. Mai mult, au crescut puternic costu­rile de transport al bunurilor care vin din Orien­tul În­depărtat, antreprenorii menţionând că preţul pentru un container e şi de opt ori mai mare ca acum un an. Cererea de marfă e încă mare, însă jucătorii din comerţ avertizează că majorările de preţ îi fac pe oameni mai prudenţi în achiziţii deja.

    „Oamenii sunt mai atenţi la ce şi cum cumpără pentru că preţurile au explodat“, conchide Ion Şoloman, de la Best Market.

  • La 8 luni de la preluarea guvernării, guvernul Cîţu cade la moţiunea de cenzură cu voturile foştilor parteneri de guvernare. Guvernul Cîţu a fost demis marţi prin moţiune de cenzură, cu 281 de voturi pentru, mult peste cele 234 de voturi necesare pentru demiterea guvernului

    Este cel mai sever scor cu care a fost demis un guvern, dar nu este clar şi nici nu va fi vreodată dacă şi liberalii au votat împotriva propriului lor guvern – opoziţia (PSD, USR şi AUR) are mai multe voturi. După căderea guvernului, preşedintele României, Klaus Iohannis, trebuie să convoace consultări cu partidele politice din Parlament, în urma cărora să desemneze un premier care poate aduna o majoritate parlamentară.

    „Partidul Naţional Liberal va lua o decizie (privind propunerea unui premier – n. red.) şi o vom prezenta public. Vom merge la consultări cu propria strategie când vor fi consultările. Este o decizie în biroul executiv al PNL de a nu mai avea discuţii în ceea ce priveşte guvernarea cu partidul care votează astăzi cu PSD şi AUR (USR-PLUS – n. red.)“, a spus premierul demis Florin Cîţu, care, în urma congresului din 25 septem­brie, este şi preşedintele PNL.

    Este neclar însă cu cine ar putea forma PNL o majoritate în afară de USR-PLUS, în condiţiile în care PSD şi AUR au fost declarate „indezirabile“ de către Florin Cîţu.

    Moţiunea de cenzură a trecut cu ajutorul fostului partener de coaliţie şi de guvernare, USR-PLUS. Criza politică trenează de mai bine de o lună, de când demiterea ministrului USR-PLUS Stelian Ion a determinat ieşirea partidului de la guvernare. Cu toate acestea, liderii USR-PLUS spun că optează pentru formarea unui nou guvern, alcătuit din PNL, USR-PLUS şi UDMR, fără Florin Cîţu premier.

    „Suntem pregătiţi să reluăm discuţiile în condiţii civilizate şi rezonabile, care exclud orice balet politic de genul celui practicat de Florin Cîţu în ultimele luni“, a scris, pe Facebook, Dacian Cioloş, preşedintele USR-PLUS, imediat după anunţarea rezultatului votului la moţiunea de cenzură. Principalul partid de opoziţie, PSD, merge în primul rând pe varianta alegerilor anticipate, însă nu exclude un guvern de tehnocraţi, o variantă pe care o agreează şi al patrulea partid ca prezenţă în Parlament, AUR. Însă alegerile anticipate sunt puţin probabile pentru că nimeni nu vrea azi să muşte din catroful fierbinte al crizei.

    „Momentan, PSD are o singură decizie: mergem pe alegeri anticipate. Aşteptăm mesajul de la preşedintele României“, a declarat Marcel Ciolacu, preşedintele PSD, după moţiunea de cenzură. El nu a exclus o variantă cu un guvern tehnocrat.

    Alegerile anticipate sunt însă în mâna preşedintelui României, Klaus Iohannis, iar acest scenariu este cel mai puţin probabil.

    Criza politică în România continuă şi se suprapune cu probleme pe aproape toate planurile posibile: economic, social, medical. Ieri, în ziua votului moţiunii de cenzură s-a înregistrat cel mai mare număr de cazuri noi de Covid-19, peste 15.000 şi peste 250 de morţi de Covid-19. În aceeaşi vreme, preţul la energie continuă să crească în pieţele internaţionale, iar piaţa românească va reacţiona în consecinţă. La ultima raportare de la Statistică, creşterile de preţuri la energie electrică şi gaze naturale erau de peste 20%. De asemenea, Banca Naţională a României, în încercarea de a tempera inflaţia prin scăderea apetitului de consum, a crescut rata dobânzii de politică monetară tot marţi, de la 1,25% la 1,5%. Creşterea dobânzii de referinţă se va vedea în creşterea dobânzilor la lei pentru ratele bancare.

  • BNR a decis să majoreze dobânda-cheie la 1,50%, de la minimul istoric de1,25%

    Consiliul de administraţie al BNR a decis astăzi să majoreze dobânda-cheie la 1,50%, de la minimul istoric de 1,25%, decizia fiind anticipată de unii analişti în contextul creşterii inflaţiei

    BNR a mai decis şi majorarea ratei dobânzii pentru facilitatea de depozit la 1,00 la sută pe an, de la 0,75 la sută pe an, şi a ratei dobânzii aferente facilităţii de creditare (Lombard) la 2,00 la sută pe an, de la 1,75 la sută pe an, începând cu data de 6 octombrie 2021.

    Majoritatea analiştilor estimează că la sfârşitul anului 2021 rata anuală a inflaţiei poate urca spre 7% sau chiar peste acest nivel.

    Inflaţia anuală a urcat la 5,3% în luna august, după ce energia electrică s-a scumpit cu 24,6%, gazele cu 20,5% şi combustibilii cu 14,1%, după cum a anunţat Institutul Naţional de Statistică în luna septembrie. Comparativ, în martie 2021 inflaţia anuală trecea uşor de 3%.

    Unele bănci centrale, chiar din regiune, au început să înăsprească politica monetară şi să treacă la majorări de dobânzi, având în vedere creşterea preţurilor la nivel internaţional.

    Valentin Tătaru, economistul-şef al ING Bank, susţinea anterior că vede posibile creşteri consecutive ale dobânzii-cheie a BNR a câte 25 puncte de bază începand de astăzi până ajungem la o rată finală de 2,50%.

    „Având în vedere ultimele evoluţii regionale (creşteri ale dobânzilor în Republica Cehă şi Ungaria), o inflaţie probabil peste 6% până la sfârşitul anului şi presiunile evidente ale cursului de schimb, credem că şansele se înclină spre o creştere a ratei de 25 pb la reuniunea de marţi. Nu anticipăm modificări ale RMO sau ale coridorului facilităţilor permanenteî, anticipează Tătaru.

    Cea mai recentă decizie a boardului BNR privind dobânda a fost în ianuarie 2021, când dobânda-cheie a fost redusă surpinzător la 1,25%, aceasta fiind cea de-a patra reducere de dobândă de după declanşarea pandemiei COVID-19. Practic, de la debutul pandemiei de coronavirus banca centrală a înjumătăţit dobânda.

    Economistul-şef al ING Bank susţine că nu a majorat încă prognoza de inflaţie pentru finalul anului, aşteptând datele pentru septembrie, dar devine destul de clar că întrebarea nu este dacă inflaţia va atinge 6% în acest an, ci mai degrabă dacă se va apropia de 7%.

    „Chiar dacă motivele de bază nu s-au schimbat şi inflaţia este încă determinată în principal de factori care nu sunt sub controlul BNR, credem că banca centrală nu va rămâne pe margine şi va lăsa inflaţia să scadă singurăî”, este de părer economistul-şef al ING Bank.

    Tătaru consideră că redresarea economică este suficient de robustă pentru a rezista la rate mai mari ale dobânzilor, fără probleme majore.

  • ROBOR la 3 luni a încheiat săptămâna în creştere, la 1,79%, cu 7% peste nivelul de lunea trecută. Cursul a urcat la 4,9479 lei/euro

    Indicele ROBOR la 3 luni, folosit pentru calcularea dobânzilor variabile la creditele în lei contractate înainte de luna mai 2019, a urcat vineri la 1,79%, de la 1,77 joi, potrivit datelor BNR.

    La începutul săptămânii trecute, ROBOR la trei luni a fost cotat la 1,67% şi a continuat să urce zilnic, astfel că joi a depăşit dobânda de 1,75% la care băncile se pot împrumuta de urgenţă de la BNR prin facilitatea de credit Lombard. Indicele a stagnat în lunile de vară, oscilând uşor în jurul valorii de 1,5%, dar a intrat pe o pantă ascendentă în ultimele zile din august şi în septembrie.

    Deocamdată, ROBOR la trei luni se menţine sub nivelul de la începutul anului 2021, când era cotat la 2,01% pe an. Cursul de schimb leu/euro a avut câteva şedinţe de scădere, dar a încheiat săptămâna în creştere. Cotaţia de referinţă anunţată vineri la prânz de BNR a fost de 4,9479 lei/euro, cu 0,02% peste nivelul de joia trecută. Creşterea cursului valutar leu/euro de la începutul anului este de circa 1,6%.

  • Planuri ambiţioase pentru una dintre băncile din top 10. Vor să îşi dubleze prezenţa pe piaţa românească în următorii patru ani

    OTP Bank, a noua bancă de pe piaţa locală după active, urmăreşte o dublare a prezenţei în următorii patru ani. opţiunea unei achiziţii este inclusă în strategia băncii, după ultima încercare eşuată de a achiziţiona Banca Românească, susţine Roxana Hidan, director general adjunct al OTP Bank România, care a preluat recent noua divizie de afaceri a băncii pe zona corporate.

     

    TP Bank, parte a grupului maghiar OTP, îşi menţine o strategie orientată către o creştere atât organică, dar şi prin eventuale achiziţii de pe piaţa bancară, obiectivul final fiind de o dublare a cotei de piaţă şi implicit o dublare a activelor, până în anul 2024, după cum explică Roxana Hidan, director general adjunct al OTP Bank România.

    „Scopul final şi toate schimbările pe care le facem vin să consolideze obiectivul pe care ni l-am propus, respectiv atingerea unei cote de piaţă de 5% în 2024. Sunt două direcţii pe care banca acţionează, una este creşterea organică pe care am început-o în 2019 şi pe care o vom continua şi a doua este consolidarea poziţiei prin achiziţii, ceea ce grupul a facut-o în toată regiunea”, susţine Roxana Hidan.

    Grupul OTP a fost destul de activ pe zona de achiziţii în zona Europei Centrale şi de Est, după cum explică executivul, iar OTP urmăreşte activitatea de pe piaţa bancară din România cu atenţie, mai ales după ce ultima încercare de achiziţie a unei bănci de pe piaţa locală, respectiv Banca Românească, nu a primit avizul din partea BNR pentru a fi preluată de OTP Bank.

    „Dacă ne uităm, OTP a fost cel mai mare cumpărător de bănci în Europa Centrală şi de Est. Tot ce a avut de vânzare SocGen, în afară de BRD, a cumpărat OTP-ul. Începând cu Bulgaria, care a fost cea mai mare, terminând cu Albania. Şi în România ne dorim să continuăm planurile de achiziţie şi avem un radar activ. La fiecare mişcare sau informaţie privind un jucător de vânzare pe piaţă, intrăm şi noi. Bineînţeles, achiziţia aceasta nu se va face la orice cost, trebuie să fie eficientă şi să aducă valoare adăugată pentru bancă pe termen scurt, mediu şi lung. Da, ne dorim o altă achiziţie, dar nu în orice condiţii”, susţine directorul general adjunct al OTP Bank România.

    Din perspectiva celei mai bune achiziţii, Roxana Hidan este de părere că efortul depus într-un proiect de M&A (mergers and acquisition) este acelaşi indiferent de valoarea generată de active.

    „Eu am integrat banca Millenium, şi efortul depus într-un proiect de M&A este acelaşi şi dacă vorbim de active care generează 0,1% valoare în portofoliu integrat şi dacă generează 2%. Evident că efortul pe care îl depui trebuie să aducă rezultatele scontate. În orice M&A este vorba de care va fi valoarea adăugată, eficienţa procesului şi care vor fi sinergiile.”

    În ceea ce priveşte situaţia actuală, Roxana Hidan este de părere că perioada 2020-2021 a fost foarte diferită de situaţia în care se afla sistemul bancar în 2008-2009. În prezent, sistemul nu s-a confruntat cu o criză acută de lichiditate.

    „În momentul de faţă, sistemul nu s-a confruntat cu o criză acută de lichiditate, iar sistemul a reacţionat cu multă empatie. În 2008-2009, toată lumea încerca să-şi consolideze propria poziţie. Pe primele şapte luni avem o creştere a creditării de 10-11%, pe segmentul de consumatori vedem o creştere foarte mare din raportările BNR în special la creditele de consum, dar şi la creditele ipotecare. Cumva, pe partea de cerere de credite, ea este în continuare una foarte mare”, susţine Roxana Hidan.

    În celaşi timp, ea a mai spus că există o prognoză de creştere a PIB-ului anul acesta de 7%, dar cu o prognoză a inflaţiei de 5%, ceea ce înseamnă că va fi nevoie de ajustări. 

    „Politica monetară şi de piaţă pe care o face BNR cred că este una care a susţinut foarte mult dezvoltarea în ultimii ani. Când va fi momentul oportun pentru modificarea acestei dobânzi, nu aş putea să mă exprim. La nivelul opiniei mele personale, nu cred că se va întâmpla anul acesta”, explică Roxana Hidan.

    Pe zona de persoane fizice, dobânzile practicate de OTP Bank  încep de la 7,99% şi ajung până la 12,99%. Dobânda la creditul de nevoi personale este fixă, iar accesul la acest produs depinde foarte mult de profilul financiar al clientului, gradul de îndatorare, bonitatea financiară, dar şi alţi indicatori, după cum explică Roxana Hidan.

    „Maximul gradului de îndatorare pe care ni-l permite regulamentul BNR este de 40%. Aşa este la toate băncile, iar această uniformizare a reuşit cumva să creeze premizele unei creditări sănătoase. Eu cred că 40% grad de îndatorare pentru un client, dă posiblitatea de a pune capul pe pernă noaptea fără prea multe griji privind capacitatea de rambursare, dar în acelaşi timp lasă loc pentru economisire.”

    Pe de altă parte, directorul general adjunct al OTP Bank susţine că sunt multe ingrediente care susţin sau limitează apetitul oamenilor de a accesa credite. În România, gradul de îndatorare per total este încă mic comparativ cu alte ţări, atât în zona de persoane juridice, cât şi în zona de persoane fizice

    La creditele ipotecare, dobânda percepută de OTP Bank este cuprinsă între 3,95% şi 5,25%, în funcţie de valoarea creditului şi opţiunea clientului privind încasarea salariului în contul băncii.

    „La creditul ipotecar este o dobândă variabilă, dobânda fixă este mai mare. Rata dobânzii pe an este între 4,99% şi 5,69% fixă în primii 5 ani, ulterior variabilă (alcătuită din IRCC + marjă fixă între 3,74% şi 4,44%), pentru clienţii care aleg să încaseze venitul în contul OTP Bank”, a mai adăugat Roxana Hidan.

    OTP Bank a terminat primul semestru din 2021 cu un nivel al activelor de 15,9 mld. lei, în creştere cu 17%, faţă de perioada similară a anului trecut. Profitul net al băncii în prima jumătate a anului a fost de 27 mil. lei, cu 50% mai mult comparativ cu primul semestru al anului trecut. OTB Bank avea active totale de 14,8 mld. lei la finalul anului trecut şi o cotă de piaţă de 2,65%, în scădere uşoară cu 0,03 puncte procentuale faţă de 2019. Banca este poziţionată pe locul nouă în topul băncilor din România după active.

  • 30 de ani de sistem bancar în România. Cum şi-a asigurat BNR infrastructura instituţională prin constituirea şi conservarea patrimoniului său secular şi apărarea drepturilor istorice de proprietate (II)

    Urmare de săptămâna trecută

     

    Încă din septembrie ‘90, publicaţiile vremii consemnau şi dezvoltau în ample analize, schimbările profund restructurative de la Banca Naţională.  Noua proiecţie de bancă centrală, adecvată economiei de piaţă, prefigura o construcţie instituţională modernă, sprijinită pe lege, pe  echipe performante, pe infrastructură solidă.

    DE LA IDEI, LA FAPTE

    Legea a venit repede, în martie 1991, după ce – cu sprijinul experţilor de la FMI si din marile bănci centrale europene, invitaţi de noul guvernator  – a fost pus la punct un proiect pentru o bancă centrală cu faţa la secolul XXI. Document pe care guvernul l-a adoptat iar Parlamentul României l-a votat cu foarte puţine modificări. Noua instituţia prinsese deja contur când legea a intrat în vigoare. Începând chiar din septembrie 1990 s-a trecut la definitivarea proiectului unui sistem bancar cu două etaje, banca centrală ocupând primul etaj, cel de susţinere, iar băncile comerciale pe cel de-al doilea.

    Echipa? Procesul formării ei era avansat către sfârsitul anului 1990, după ce guvernatorul invitase să lucreze la BNR un mare număr de specialişti din instituţiile de vârf şi din institutele de cercetări ştiinţifice.

    Problema cea mai grea era însă infrastructura. Dificultăţile pe acest plan  îsi aveau sursa, în cea mai mare parte, în ţesătura de confuzii ideologice şi juridice privind proprietatea din acel timp de început al noii istorii a ţării. În vreme ce proprietatea statului era sacră, proprietatea privată nu dobândise încă un statut clar.

    În plus, dacă în ceea ce priveşte drepturile de proprietate ale Băncii Naţionale, atestate cu legi şi acte originale, regimul comunist a avut un interes major să nu le atingă „nici cu o floare“, faptic nu a rezistat tentaţiei  de a se extinde în multe dintre edificiile monumentale construite sau cumpărate de Banca Naţională  cu bani munciţi şi cu eforturi uriaşe. Palatul Nou, din Doamnei, a fost ocupat de Ministerul Finanţelor într-o noapte, aceeaşi soartă având-o numeroase alte proprietăţi, între care Parcul cu Platani din Bucureşti.

    În 1991, Guvernul Român şi-a manifestat deschis disponibilitatea de a sprijini Banca Naţională să-şi redobândească proprietăţile şi să-şi refacă infrastructura. Dar 42 de ani de comunism, de la naţionalizările din 1948 până în 1990, a scos din minţile autorităţilor statului până şi diferenţa dintre dreptul de administrare şi dreptul de proprietate. Cine să-şi fi dat seama, atunci, că unele dintre edificiile BNR gospodărite de Oficiul Economic „Carpaţi“ erau în administrarea acestei instituţii din subordinea guvernului, şi nu în proprietate?  Insist: diferenţa dintre „administrare“ şi „proprietate“! Aşa că, în 18 iunie 1991, a apărut Hotărârea de Guvern numărul 423, care dispunea că imobilele din  Lipscani 16 şi 25, din Doamnei 2 şi 8, din Caragea-Vodă 13-15, din municipiul Bucureşti, „trec, în mod gratuit, din proprietatea Întreprinderii  pentru Administrarea Clădirilor din subordinea Oficiului Economic Carpaţi în proprietatea Băncii Naţionale a României“. Fără să fi fost înţelese trei adevăruri de natură juridică: 1) că întreprinderea în cauză era de administrare şi atât; 2) că nimeni nu poate fi împroprietărit printr-o hotârâre de guvern; 3) că BNR era de drept proprietarul acelor edificii şi nu avea de ce să fie împroprietărit. Noroc că, dintr-o eroare, guvernul a socotit că actul în cauză nu trebuie să fie întărit prin publicarea în Monitorul Oficial, fapt ce i-a atras şi formal nulitatea absolută.

    Soluţia, corectă sub aspect juridic, era aceea la care Banca Naţională şi Ministerul Tineretului şi Sportului  au recurs, trei zile mai târziu, când au semnat un protocol prin  care Parcul cu Platani, în incinta căruia se aflau arenele de tenis, a fost retrocedat proprietarului de drept. Cel ce avea actele dar nu şi posesia: Banca Naţională a României. Voi relata într-un alt capitol cum,  paradoxal, în timpul regimului comunist, i-a fost luată Băncii Naţionale posesia dar i-a rămas dispoziţia, adică dreptul de a dispune. Pe care şi l-a exercitat ca proprietar de drept.

    ZESTREA „BĂTRÂNEI DOAMNE“

    În arhiva BNR se aflau, în dezordine, în dosarele cu „acte vechi“, care timp de 42 de ani nu mai prezentaseră interes pentru nimeni, documentele originale atestând drepturile de proprietate ale băncii centrale. În prima parte a acestei analize, publicate în ZF vinerea trecută, am descris procesele de anvergură privind constituirea acestui vast patrimoniu între anii 1880 – 1946; şi cele pentru refacerea lui, începând din 1990, pentru a-i asigura conservarea. Partea a doua a analizei, cea de faţă, este dedicată demersurilor susţinute ale BNR pentru a-şi apăra drepturile istorice de proprietate.

    Cert este că, din februarie 1882, când a fost cumpărat Hanul „Şerban-vodă“ în locul căruia a fost construit Palatul Vechi, din Lipscani, până în anul 1946, când BNR a fost etatizată, au fost achiziţionate peste 150 de proprietăţi imobiliare (terenuri pentru construcţii, clădiri, sanatorii pentru recuperarea sănătăţii salariaţilor, case de odihnă, spaţii pentru activităţi sportive), care au primit destinaţii impuse de specificul  activităţii bancare.

    Reorganizarea şi modernizarea arhivelor imediat după intrarea în vigoare a legii din martie 1991, formarea şi aici a unei echipe performante au  început de la cerinţa urgentă a clarificării drepturilor de proprietate şi a definirii statutului întregului patrimoniu în raport cu specificul băncii centrale. După  reorganizarea agenţiilor, mai multe sedii din judeţe au fost schimbate cu statul. Situaţia juridică a imobilelor în care şi-au desfăşurat activitatea agenţiile BNR desfiinţate în perioada 2000-2003 a fost reglementată în conformitate cu Ordonanţa de Urgenţă nr. 51 din 12 iunie 2003 privind reglementarea situaţiei juridice a unor bunuri imobile. Prin acest act normativ, 17 dintre imobilele agenţiilor desfiinţate au fost transferate din patrimoniul BNR în proprietatea publică a statului şi administrarea Regiei Autonome Administraţia Patrimoniului Protocolului de Stat, iar altele au fost transferate prin hotărâri de guvern altor instituţii publice. Baza juridică fiind schimbul. Banca Naţională a României a avut totodată în proprietate mai multe clădiri, proiec­tate şi construite cu destinaţie socială, care au fost confiscate în timpul regimului comunist şi pe care nu le-a  mai revendicat. Amintesc aici Hotelul Triumf de pe bulevardul Kisselef nr. 12, Blocul Zodiac din Calea Dorobanţilor, Blocul Rosenthal, cunoscut şi sub numele de Blocul „Bijuteria“, din Calea Victoriei nr. 22 – 24, unde a fost sediul fostei Casei de Pensiuni a Funcţionarilor BNR. Altele, între care Palatul Nou, din Doamnei,  şi cunoscutul Parc cu Platani sau Arenele BNR din strada Dr. Staicovici, au reintrat în posesia BNR în 1991.

    DE CE A CUMPĂRAT BNR PARCUL CU PLATANI

    Întregul imobil a ajuns în proprietatea BNR ca urmare a dispoziţiilor Legii 336/1946, prin care Societatea de Dare la Semn a fost autorizată să schimbe terenul care fusese donat de Stat în timpul lui Alexandru Ioan Cuza cu Banca Naţională a României. Astfel, Societatea de Dare la Semn a primit de la BNR 345 milioane lei, precum şi 65 de hectare din pădurea Tunari. După 1990, întregul parc la fost restaurat din temelii, iar Arenele nu au fost niciodată în stare de degradare. Tribunele însă nu mai corespund cerinţelor actuale, fapt ce a constituit un pretext pentru a se încerca, efectiv, o naţionalizare a imobilului din str. Doctor Staicovici. BNR a negociat cu trei guverne, până în 2019, pentru ca Arenele, fiind de interes pentru activitatea sportivă, să facă obiectul unui schimb cu statul, în condiţiile Ordonanţei de Urgenţă a Guvernului nr. 51/2003, pe care am menţionat-o.

    Istoria Parcului cu Platani începe în vremea lui Cuza, cu grădina amenajată aici, cu platanii aduşi din străinătate şi cu organizarea în acest spaţiu a ceea ce avea să devină Societatea Română de Dare la Semn, care a fondat poligonul de tir. Trecând însă anii, şi Bucureştiul extinzându-se, în jurul poligonului de tir s-au ridicat case. România nu a fost un caz unic. Iar poligoanele, între case, au devenit un pericol public. Aşa că, în 1946, Federaţia Internaţională de Tir a dispus mutarea poligoanelor în afara oraşelor. Cât mai repede. Cine nu executa de îndată dispoziţia, nu avea să participe la competiţiile internaţionale din toamna acelui an.

    Premierul de atunci, Petru Groza, a găsit soluţia. A luat legătura cu şefii de la Banca Naţională, le-a amintit că numai acolo sunt bani şi că, în acelaşi timp, ei au de apărat un patrimoniu important în faţa naţionalizării care bate la uşă, prin urmare să facă bine să salveze ţara şi să rezolve această problemă spinoasă. Au rezolvat-o. În câteva luni, poligonul a fost mutat în locul în care funcţionează şi acum, în Tunari.

    A rămas însă întrebarea: de ce a acceptat Banca Naţională, în vara lui 1946, să cumpere Parcul cu Platani, când deja se ştia, de la guvernator la ultimul funcţionar, că la 1 ianuarie 1947 instituţia va fi naţionalizată? A făcut această investiţie pentru a-şi salva întregul patrimoniu! Voi detalia.

    GUVERNUL GROZA AVEA PROPRIUL INTERES

    Această poveste, pe care am aflat-o într-o convorbire particulară, ar putea să fie contestată de oricine. Din acest motiv, o menţionez nu ca probă, ci doar ca pistă de urmat în documentare. Şi iată că, analizând documente din arhive, în primul rând legile adoptate în acele timpuri complicate, am putut să reconstitui cum s-au desfăşurat evenimentele în realitate. Guvernul Groza înţelegând, în 1946, că vor veni vremuri în care România va apela la împrumuturi în valută, şi cum valută forte aveau numai statele occidentale, protecţia acordată proprietăţilor BNR devenea un cec solid.

    La 1 ianuarie 1947, BNR a fost naţionalizată. Legea de etatizare prevedea că toate acţiunile trec în patrimoniul statului, descărcate de orice sarcini, şi că… Ministerul Finanţelor va vărsa în contul BNR contravaloarea lor, ca să fie despăgubiţi toţi acţionarii. Ceea ce s-a şi întâmplat.

    Despre proprietăţile din patrimoniul Băncii Naţionale niciun cuvânt. Au fost, desigur, interpretări potrivit cărora nu era nevoie să fi fost făcută vreo adnotare expresă. Naţionalizarea e… naţionalizare: instituţia devine a statului cu proprietăţi cu tot. Să vedem însă dacă aceasta este interpretarea corectă.

    Răspunsul îl aflăm mergând mai departe pe firul evenimentelor; dar şi al actelor normative. După etatizare, BNR a devenit bancă a statului. Ceea ce nu înseamnă şi în proprietatea statului. Mai întâi, şi-a păstrat denumirea: Banca Naţională a României. A urmat, apoi, un proces de tranziţie. Din societate pe acţiuni, cadru juridic închis prin despăgubirile plătite acţionarilor, a dobândit treptat un nou statut. A devenit societate cu activitate economico-financiară, cu personalitate juridică atribuită prin lege, fiind organizată, tot prin lege, pe principiul gospodăririi economice proprii. Atribute de drept ce deschideau calea pentru păstrarea tuturor proprietăţilor.

    În primăvara lui 1948, în noile condiţii istorice de după abdicarea regelui Mihai, a apărut prima constituţie a noii republici. Este de reţinut unul dintre principiile constituţionale de bază: „Mijloacele de producţie aparţin statului, ca bunuri ale întregului popor“. A urmat Legea 119, din 11 iunie 1948. Legea naţionalizării. Au fost expropriate întreprinderile private şi a  fost împroprietărit statul. Despre proprietăţile Băncii Naţionale: din nou… niciun cuvânt.

    În noiembrie 1948, la aproape cinci luni de la naţionalizarea tuturor averilor persoanelor juridice, a apărut, întărit prin lege, noul statut al băncii centrale. Schimbările structurale au fost exprimate convingător prin noua denumire: „Banca Naţională a Republicii Populare Române. Bancă de Stat“. Dar noii instituţii de stat i-a revenit, prin lege, în deplină proprietate, întregul patrimoniu al Băncii Naţionale a României, ce a fost dobândit din primăvara lui 1880 până în vara anului 1946.

    De ce  a promis Petru Groza că nimeni nu se va atinge de proprietăţile BNR, şi de ce şi-a respectat promisiunea? Povestea are relevanţă numai pentru înţelegerea împrejurărilor în care a fost cumpărat Parcul cu Platani, cu acte legale, de către Banca Naţională. În rest, exista un interes al statului, pe care l-am amintit. Iar despre nevoia de a fi susţinut acest interes vorbesc legile şi nu amintirile. BNR a dobândit prin lege, în 1948, confirmarea că îi este respectată deplina proprietate asupra întregului său patrimoniu, incluzând şi Parcul cu Platani. Şi nicio altă lege, de atunci şi până azi, nu a decis altfel.

    PARCUL CU PLATANI A RĂMAS O TENTAŢIE

    Unele publicaţii si emisiuni TV, în ediţiile de de acum câţiva ani, au făcut abuz de cuvântul „scandal“ prin care au înţeles împrejurarea în care  BNR a invocat dreptul şi legea în faţa unor presiuni nu doar mediatice, dar şi politice,  aducând argumente juridice prin care să-şi dovedească dreptul de proprietate asupra acestui activ.  Ceea ce nu înseamnă  scandal.

    Presiunile politice au mers până la aberaţia că protocolul încheiat de BNR cu Ministerul Tineretului şi Sportului, în 1991, ar fi ilegal. Protocol  prin care MTS – for căruia i-au intrat în posesie, dar nu şi în proprietate Arenele BNR şi întregul parc – le-a restituit în 1991 proprietarului de drept.

    Ce invocau contestatarii? Că, prin acel protocol, MTS a vândut BNR Parcul cu Platani. A fost o confuzie sau un pretext?! În realitate, protocolul a fost unica soluţie prin care MTS  să înapoieze Parcul cu Platani proprietarului de drept, Banca Naţională.  Aşa că MTS, negociind cu BNR, a obţinut o sumă de bani care, potrivit legii, reprezenta contravaloarea investiţiilor. Sumă plătită de BNR şi care nu exprima un preţ de cumpărare al terenurilor în cauză, ci despăgubirea pentru investiţiile ce au fost făcute pe terenul folosit.

    Contestatarii căutau, totodată, „soluţii“ prin care să fie dinamitate atât continuitatea Băncii Naţionale – una şi aceeaşi instituţie de-a lungul celor 141 de ani de la întemeiere – cât şi dreptul deplin de proprietate asupra patrimoniului instituţiei legitimat tocmai din perspectiva acestei continuităţi. Opinii lansate cu ani în urmă – potrivit cărora Banca Naţională de până la etatizarea din 1946, când şi-a constituit patrimoniul prin construcţii de anvergură şi acte de cumpărare (între care Parcul cu Platani) ar fi o instituţie, iar Banca Naţională de după 1946 etatizată prin efectul unei legi speciale, ar fi  o altă instituţie – erau reîncălzite într-o construcţie juridică de natură să facă din dreptul de proprietate al BNR asupra întregului patrimoniu un simplu act de administrate a proprietăţii statului. Cu astfel de argumente a fost pornit şi un proces, câştigat însă de Banca Naţională.

    Repet: şi Banca Naţională îşi doreşte o soluţie care să aducă arena de tenis din Parcul cu Platani ( nu însă si complexul imobiliar) în circuitul sportului de performanţă. Desigur, în contextul împrejurărilor în care tribunele arenei de tenis, vechi de o jumătate de secol, nu întrunesc condiţiile cerute în prezent bazelor sportive ca să găzduiască competiţii de performanţă. Şi, cu deosebire, al cerinţelor actualei legislaţii, care îi interzic Băncii Naţionale să facă investiţii în mijloace fixe ce nu au o legătură directă cu atribuţiile şi funcţiile ce-i revin prin Statut. Convorbirile cu guvernul şi cu Primăria Capitalei au fost purtate tocmai în vederea găsirii unei soluţii legale, care nu se poate baza pe lozincile subliniate apăsat în expunerea de motive la un proiect ce lege ajuns în Parlament. Şi, în niciun caz, nu se poate baza pe falsificarea cu ochii închişi a naturii juridice a patrimoniului „Parcul cu Platani.“

    În expunerea de motive în cauză se afirmă expres, în sfidarea adevărului şi a normelor de drept, în primul rând în sfidarea  dreptului de proprietate, că „patru clădiri, în care funcţionează centrul de pregătire profesională, sediul secundar şi spaţiile de cazare şi alimentaţie“ din Parcul cu Platani ar fi  în administrarea Băncii Naţionale!? Ceea ce nu este adevărat. Pentru că BNR administrează într-adevăr acest patrimoniu, pe care însă nu i l-a repartizat statul-proprietar, ci îl are în proprietate. Cât priveşte natura juridică a patrimoniului BNR, care asigură baza logistică a întregii activităţi proprii unei bănci centrale, în primul rând răspunsul la întrebarea dacă toate mijloacele fixe, toate clădirile şi terenurile ce compun acest patrimoniu sunt în proprietatea sau doar în administrarea Băncii Naţionale, se bazează pe acte, pe legi şi pe principii de drept. BNR fiind proprietar de drept.

    De-a lungul unei istorii zbuciumate, au existat, e drept, şi versiuni menite să-i învăluie natura juridică a patrimoniului acestei instituţii în diferite formule sofisticate, cu încărcătură ideologică. În vremuri de maximă presiune a doctrinelor comuniste, când au fost făcute simple referiri la rolul de administrator al Băncii Naţionale, menţinerea în actualitate a acestor versiuni a fost de scurtă durată. Dar niciodată, în nicio împrejurare, patrimoniul nu i-a fost naţionalizat. Şi multe legi comuniste nici măcar nu au sugerat că statul şi-ar fi însuşit patrimoniul BNR.

    O CONFUZIE INTENŢIONATĂ

    Banca Naţională a României are în deplină proprietate, cu drept de posesie şi de dispoziţie, întregul său patrimoniu. Voi analiza pe larg această afirmaţie, aducând argumente juridice doveditoare. Semnalez cu deosebire confuzia indusă în expunerea de motive a proiectului de lege amintit, potrivit căreia Banca Naţională, departe de a fi titulară a unui drept de proprietate în Parcul cu Platani, ar fi doar un simplu administrator. O confuzie făcută desigur cu intenţie, şi nicidecum ca rezultat al unei erori de interpretare, scopul fiind deschiderea largă a uşii către ceea ce propunerea legislativă în cauză tinde să rezolve.  Soluţia propusă în proiectul de lege sugerează că scopul nu ar fi  o expropiere sau o naţionalizare a unui activ al Băncii Naţionale, fapt ce ar echivala cu o finanţare a statului din fondurile Băncii Centrale interzisă expres de lege şi sancţionată drastic; şi că s-ar întreprinde o simplă reîmpărţire a activului în cauză, care ar fi deţinut de stat cu titlu de proprietate. Şi astfel devine posibilă, printr-o simplă trăsătură de condei, deposedarea Băncii Naţionale de o serie de terenuri şi construcţii cu aparenţă de deplină normalitate, pentru că întregul activ în discuţie este socotit în fals „proprietate publică a statului“. Şi ca să nu existe vreun dubiu cu privire la legalitatea acestei împărţiri, art. 2, al. 1 din proiectul de lege stipulează că terenurile şi construcţiile nedistribuite „sunt şi rămân în folosinţa exclusivă a BNR, cu titlu gratuit, pe durata existenţei construcţiilor edificate anterior intrării în vigoare a prezentei legi“. Cu alte cuvinte, autorii proiectului se prefac că statul ar fi proprietarul Parcului cu Platani, deşi nu există în acest sens niciun titlu constituit legal şi niciun act de proprietate, în timp ce proprietarul de drept şi de fapt, Banca Naţională, ar urma să deţină doar în folosinţă ceea ce rămâne după împărţire. Fără niciun drept de dispoziţie, care ar urma să-i revină proprietarului-închipuit. Mai exact, statul îi repartizează Băncii Naţionale, în folosinţă, ceea ce Banca Naţională deţine de drept în proprietate.

    Dezbaterea privind natura juridică a acestui patrimoniu  durează de 75 de ani. Or, o solidă analiză de legalitate a proiectului de lege privind Parcul cu Platani, parte integrată a ansamblului patrimoniului Băncii Naţionale, rămasă pe rolul Parlamentului, este imposibil să fie făcută fără o cercetare de specialitate, în profunzime, a tuturor legilor, decretelor, hotărârilor de guvern, ordinelor date de miniştri, circularelor şi protocoalelor care au reglementat, în tot acest timp, uneori confuz, alteori contradictoriu, dar până la urmă cu o finalitate clarificatoare şi cu un răspuns concludent la o întrebare cardinală: Banca Naţională a României administrează pur şi simplu un patrimoniu ce-i este dat în folosinţă de statutul-proprietar sau este proprietarul de drept şi de fapt al acestui patrimoniu?

    Dacă răspunsul s-ar afla undeva, într-un anume document, exprimat prin câteva fraze simple şi precise, scrise pe înţelesul tuturor, atunci – vorba lui Nicolae Titulescu – n-ar mai fi nevoie nici de facultăţi de drept, nici de doctrine juridice şlefuite nu timp de secole, ci de milenii, nici de jurisprudenţă şi nici de cercetări juridice. Dar legile, uneori sau chiar de multe ori, sunt atât de încâlcite încât pentru interpretarea lor e nevoie, dincolo de cunoştinţe temeinice de drept, de analize literare, logice şi istorice.

    PROBELE ISTORICE SUNT INDUBITABILE

    În arhiva Băncii Naţionale sunt păstrate declaraţiile privind stabilirea impozitelor asupra clădirilor şi terenurilor. Şi, nota bene, în toate aceste declaraţii, fie din 1965 sau din 1968, fie din 1972 din 1975 sau din 1980, ca să dau doar câteva exemple, în absolut toate, prima poziţie este ocupată de terenul sportiv din Dr. Staicovici 40-42, cu amenajări, deşi este cunoscut faptul că această unitate patrimonială era dată în folosinţă publică. Fără niciun act însă, pentru că a continuat să fie în proprietatea BNR. Iar, în toţi acei ani, în declaraţiile de impozit, era consemnat că terenurile şi construcţiile din str. Dr. Staicovici sunt în proprietatea Băncii Naţionale. Şi că BNR plăteşte impozite numai pentru construcţii, terenurile fiind scutite.

    De altfel, nici un alt imobil ori teren din patrimoniul BNR nu a fost scos cu vreun act din proprietatea BNR, cu excepţia hotelului „Triumf“ şi a altor câteva imobile, pe care BNR nu le-a mai revendicat. Şi atunci, dacă de drept şi de fapt, Banca Naţională era şi este proprietar, cum să scrii într-un proiect de  lege că e administrator?!?

    Mărul discordiei, în cazul Parcul cu Platani, îl constituie terenurile de tenis construite aici. Şi, cu deosebire, Marea Arenă ridicată în 1972, înaintea finalei Cupei Davis din acel an, între România şi Statele Unite ale Americii.

    Atunci, ca şi acum, România nu avea nicio arenă de tenis compatibilă cu standardele impuse pentru o partidă de asemenea anvergură. Sub presiunea timpului foarte scurt, Ceauşescu a decis să fie ridicată – în câteva luni – o construcţie adecvată evenimentului. A fost ales un spaţiu din Parcul cu Platani, proprietate a Băncii Naţionale, folosită cu statut de „chiriaş“ de către Consiliul Naţional pentru Educaţie Fizică şi Sport, instituţie care îndeplinea, în acei ani, rolul de Minister al Sportului.

    BNR deţine însă mai multe sute de documente – probe scrise – care fac lumină în acest caz. Bunăoară, notele contabile ce atestă plata impozitelor. Pentru că BNR plătea în continuare impozitele şi, în consecinţă, pe sute de astfel de documente apar următoarele date: adresantul – Administraţia Finan­ciară; plătitorul – Banca Naţională a RPR sau RSR după 1965; calitatea plătitorului – proprietar.

    Alte câteva sute de note contabile reprezintă plăţi efectuate de BNR în conturile unor firme care au executat diferite lucrări pe terenurile din str. Dr. Staicovici.

    Am găsit de asemenea în arhive un foarte important proces verbal, semnat între Banca de Stat a RPR (cum se numea încă BNR la începutul anilor 1960) şi Comitetul pentru Cultură Fizică şi Sport de pe lângă Consiliul de Miniştri (viitorul CNEFS), privind construcţia unei săli de sport pe terenul din str. Dr. Staicovici. Clauzele acestui contract sunt definitorii. Redau câteva: „Banca de Stat este de acord să pună la dispoziţie în vederea construirii sălii de sport o porţiune de teren corespunzătoare“; „Sala de sport rămâne proprietatea CCFS-ului până la 31 decembrie 1960, după care trece în proprietatea deplină a Băncii de Stat a RPR“; „Banca de Stat rămâne în toată această perioadă proprietara porţiunii de teren pe care s-a construi sala de sport“; „Colectivul sportiv Progresul Finanţe-Bănci va construi o sală special amenajată pentru scrimă, pe terenul din str. Dr. Staicovici, proprietatea Băncii de Stat“.

    Acest proces verbal a fost încheiat, semnat şi parafat în 1960. Calitatea de proprietar a BNR şi cea de chiriaş a CCFS sunt indubitabile. Un adevăr istoric care nu poate fi contestat. Şi care este întărit de legi şi de acte.