Tag: sua

  • McCain: Trimiterea unui numar prea mic de militari in Afganistan ar fi o eroare “istorica”

    Republicanul din Arizona, care a fost invins de Barack Obama la
    alegerile prezidentiale din 2008, s-a exprimat intr-un interviu
    difuzat duminica la emisiunea “State of the Union”, pe postul
    CNN.

    “Cred ca pericolul mai mare acum este o jumatate de masura, un
    fel de a incerca sa multumesti toate zonele spectrului politic”, a
    subliniat McCain. “Si, din nou, am o mare intelegere pentru
    presedinte, pentru ca ia cele mai grele decizii pe care presedintii
    trebuie sa le ia, dar cred ca trebuie sa actioneze cu viteza”.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Epoca gulerelor albastre

    Dupa ce in SUA au disparut milioane de locuri de munca,
    cugetarile filozofice ale lui Crawford despre revalorizarea
    lucrului manual au atins un punct sensibil in constiinta
    americanilor, devenind rapid un best-seller la nivel national si
    generand o multime de comentarii.

    N-a fost doar un semn ca americanii pierduti in recesiune incep
    sa empatizeze cu muncitorii de rand, ci s-a pus sub semnul
    intrebarii insasi utilitatea muncii celor cu gulere albe.

    Pe langa aceasta carte, al carei subtitlu este “O cercetare
    asupra valorii muncii”, Richard Sennett, sociolog din New York, a
    adus anul trecut un omagiu celor ce presteaza activitati fizice in
    cartea sa “Mesterul”. Reality show-uri ca “Prada mortala”
    (“Deadliest Catch”), despre pescuitorii comerciali de crabi, sau
    “Camionagiii de la Pol” (“Ice Road Truckers”), care urmareste
    transportatorii de marfuri grele pe traseele din apele inghetate
    ale nordului Canadei si al Alaskai, au atras audiente record.

    Miscarea care promoveaza hrana produsa pe plan local a inspirat
    nenumarati oameni sa-si planteze zarzavaturi in gradina, in timp ce
    in California, asa-numita Maker Movement (Miscarea Mesterilor) ii
    atrage pe cei cu aplecare spre mecanica si pe cei interesati de
    mestesuguri la festivaluri unde schimba ponturi despre construirea
    si repararea a mii de lucruri, de la iPod-uri la biciclete. De la
    zilele miscarii “inapoi la pamant” din anii ’60 si ’70, munca
    facuta cu propriile maini nu a mai fost privita in culori atat de
    roz.

    Inteleg interesul in revigorarea mestesugurilor, care este
    partial o chestiune de nostalgie si partial o problema reala si
    acuta in vietile oamenilor”, spune Russ Rymer, scriitor si profesor
    la Institutul Radcliffe pentru Studii Avansate de la Harvard, care
    lucreaza la o carte despre creatorii de arcusuri pentru vioara.
    “Aspectul nostalgic este evident – ne simtim efemeri si tanjim dupa
    vremurile cand confectionam noi lucrurile. Iar sectoarele noastre
    mai putin tangibile – cum sunt finantele si activitatea bancilor de
    investitii – s-au degradat in ochii nostri, asa ca ne intoarcem la
    un stil de munca presupus mai onorabil.”

    Daca aceasta nostalgie se traduce intr-o schimbare reala in
    carierele oamenilor ramane de vazut. Datele oficiale nu urmaresc
    daca exista vreo migratie a angajatilor de la sectorul gulerelor
    albe spre cel al “gulerelor albastre”. Scepticii se indoiesc ca
    romantarea muncii manuale va duce la o realiniere permanenta a
    fortei de munca din SUA.

  • Poate vedem vreun vampir!

    Ales drept loc al desfasurarii actiunii romanelor din seria
    “Twilight” a scriitoarei americane Stephenie Meyer, dintre care
    doua au fost deja ecranizate, Forks, o localitate situata in
    Peninsula Olympic din Statul Washington, s-a transformat intr-o
    destinatie predilecta pentru cei cuceriti de povestea adolescentei
    Bella si a vampirului Edward.

    Cam de vreun an, ploiosul orasel american este asaltat de
    “twilighteri” sau “twihards”, cum au fost supranumiti fanii
    “Twilight”. Autoritatile locale au estimat ca numarul celor care
    ajung in localitate a crescut de peste trei ori in primele opt luni
    din 2009 fata de perioada similara a anului trecut, facand sa
    prospere afacerile proprietarilor de restaurante si locuri de
    cazare, precum si ale magazinelor care vand figurine ce ii
    reprezinta pe Bella si pe Edward.

    Cu toate ca scriitoarea a optat pentru Forks fara a-l vedea, doar
    pe baza unei documentari atunci cand cauta un loc suficient de
    mohorat pentru ca vampirii din poveste sa poata circula si in
    timpul zilei, “twilighterii” cauta locurile descrise in carte, iar
    localnicii s-au adaptat cerintelor. Turistii care vin in oras
    condusi de ghid se reped sa fotografieze vechea camioneta rosie a
    Bellei, merg sa viziteze liceul din localitate, in a carui cantina
    s-au cunoscut Bella si Edward, sau plaja unde un alt personaj,
    Jacob, i-a dezvaluit tinerei adevarul despre Edward.

    Mai apoi dau o fuga pana in localitatea vecina, Port Angeles, unde
    se afla restaurantul “Bella Italia”, al carui patron se lauda ca a
    fost vizitat de cei doi la prima lor intalnire. Omul a vandut numai
    in acest an 4.500 de portii de ravioli cu ciuperci celor dornici sa
    manance acelasi fel de mancare ca acela comandat de tanara
    eroina.

    Twilighterii au inceput sa apara in zona prin 2006, iar de atunci
    s-au infiintat magazine de suveniruri, in timp ce motelurile au
    amenajat camere tematice pentru cei ce cauta sa fie cat mai aproape
    de personajele romanelor lui Meyer.

  • China atrage tinerii americani in cautare de joburi

    Visul “chinez” inlocuieste “visul american” pentru din ce in ce
    mai multi tineri din SUA, carora le este imposibil sa gaseasca un
    loc de munca in tara lor, dar il obtin in China comunista. In 2008,
    peste 217.000 de straini (americani, dar si cetateni din state UE,
    din Japonia sau Coreea de Sud) aveau drept de munca in China,
    relateaza Associated Press (AP).

    Ceea ce ii atrage pe acesti tineri in China este numarul ridicat
    de joburi disponibile pentru vorbitorii de engleza, intr-o economie
    care va creste cu 7,9% in 2009. Spre deosebire de zonele rurale, in
    marile aglomerari urbane care atrag straini (Beijing, Shanghai,
    Hong Kong) somajul este de numai 4,3%. Apoi – cu exceptia arterelor
    comerciale de lux – blogurile cu sfaturi pentru “expatriati”
    remarca costuri de viata reduse de 50-75% in China fata de
    SUA.

    Mai multe pe www.gandul.info

  • El a construit primul mega-mall american

    Simon, care a incetat din viata la varsta de 82 de ani, a
    construit complexuri comerciale in intreaga tara, incepand cu
    mall-uri si culminand cu mari complexuri multifunctionale ca Mall
    of America, localizat in afara oraselor gemene din Minnesota, si cu
    cel mai mare mall al tarii.

    Astfel de structuri atrag uneori critici din cauza faptului ca
    ar afecta magazinele din centrul orasului. Dar consumatorii s-au
    ingramadit tocmai pentru ca mall-urile erau convenabile si ofereau
    atat serviciile marilor retaileri cat si spatii pentru restaurante
    sau cinematografe. Lui Simon ii placea sa il numeasca Mall of
    America, proiect care include un parc de distractii si o pista de
    curse, “a opta minune a lumii.”

    Simon Property Group Inc, detinut in mod public si fondat de
    catre Simon, este astazi cel mai mare proprietar de centre
    comerciale americane cu un portofoliu de peste 300, incluzand Forum
    Shops sau Caeser’s Palace din Las Vegas dar si altele din America,
    Europa si Asia. Simon a fost mai intai de toate un constructor.

    Cititi mai multe in Wall Street Journal

  • Intelegerea elvetienilor cu Fiscul american nu va scoate la lumina toate escrocheriile financiare

    “Este posibil ca unii detinatori de conturi substantiale sa nu
    isi dezvaluie propriile nume”, crede Barbara T. Kaplan, avocat la
    Greenberg Traurig in New York.

    Intrat sub incidenta acestui acord, gigantul elvetian UBS a
    acceptat sa predea informatiile a 4.450 de clienti americani
    suspectati de folosirea conturilor elvetiene pentru a ocoli taxele.
    Intrebat daca unii detinatori ar putea evita detectarea, David
    Rosenbloom, partener la Caplin & Drisdale din Washington,
    raspunde tot cu o intrebare: “Cum ar fi posibil ca acest lucru sa
    nu se intample?”

    Kaplan, Rosenbloom si alti avocati sau fosti oficiali ai
    Fiscului spun ca intelegerea, incheiata in 19 august, contine un
    document sigilat care subliniaza criteriul pe care guvernul
    elvetian il va folosi pentru a selecta clientii americani ale caror
    nume si conturi vor fi predate Washingtonului. Pe de alta parte,
    purtatorul de cuvant al Fiscului american, Michelle Eldridge, a
    refuzat sa faca orice fel de comentariu.


    Click aici
    pentru a citi mai multe.

  • E vorba de politica, fraiere!

    Adevarul e mai complicat si mai putin inspaimantator. In momentul de fata deficitele ajuta economia. De fapt, deficitele din SUA si din alte economii mari au salvat lumea de la a cadea intr-o criza si mai grava. Perspectivele pe termen lung sunt ingrijoratoare, dar nu catastrofale. Singurul demn de ingrijorare este politicul. Statele Unite se pot descurca cu datoriile pe care le au daca politicienii de ambele parti sunt, in cele din urma, gata sa arate macar putina maturitate. Vreti sa spun mai mult? Sa incepem cu efectele deficitului din acest an. Sunt doua motive principale pentru ajungerea la acest deficit. Primul, recesiunea a dus atat la o scadere severa a incasarilor din impozite, cat si la o crestere a cheltuielilor cu asigurarile de somaj si cu alte programe de asistenta sociala. In al doilea rand, au existat alocari masive de fonduri pentru salvarea lumii financiare.

    Astea se socotesc ca parte a deficitului, desi guvenul a cumparat cu banii respectivi diverse active pe care le va vinde si va recupera macar o parte dintre ei. Acestea ne spun ca deocamdata e bine sa mergem pe deficit. Ganditi-va ce s-ar fi intamplat daca guvernul SUA si omologii din restul lumii ar fi incercat sa-si mentina bugetele echilibrate, asa cum au incercat in anii ‘30. E o imagine infricosatoare. Daca guvernele ar fi majorat impozitele sau ar fi prabusit cheltuielile publice, daca ar fi refuzat sa salveze institutiile financiare aflate in agonie, cu totii am fi jucat in reluarea Marii Crize. Dupa cum spuneam, deficitele au salvat lumea. De fapt, ne-ar fi chiar si mai bine daca guvernantii ar fi dispusi sa mai permita deficite mari pentru inca un an sau doi. Prognoza oficiala a Casei Albe arata o natiune captiva in purgatoriu pentru o perioada indelungata, somajul ridicat urmand sa se mentina la acelasi nivel mai multi ani. Daca asta e corect – si ma tem ca e – ar trebui sa facem mai mult, nu mai putin, ca sa sprijinim economia.

    Dar ce-i cu toata datoria asta care ne impresoara? Asta e un lucru rau, dar e important sa privim in perspectiva. Economistii evalueaza in mod normal sustenabilitatea datoriei privind la raportul dintre aceasta si produsul intern brut. Si desi noua mii de miliarde e o suma mare, noi avem si o economie mare, ceea ce inseamna ca lucrurile nu sunt atat de groaznice precum ati putea crede. Puteti sa priviti si asa: avem in fata o crestere a raportului datorie/PIB de cam 40%. Dobanda reala la acea datorie suplimentara (dupa ce extragem rata inflatiei) va fi probabil in jur de 1% din PIB sau 5% din veniturile federale. Deodata nu mai pare o povara atat de grea. E drept, asta presupune ca bonitatea guvernamentala sa fie solida ca guvernul sa poata imprumuta bani la dobanzi relativ mici. Pana acum, asa se si intampla. In ciuda perspectivelor acelor deficite uriase, guvernul poate sa se imprumute pe termen lung la o rata a dobanzii de sub 3,5%, un minim istoric. Oamenii care pun la bataie banii adevarati nu par ingrijorati de solvabilitatea Statelor Unite.

    Iar cifrele va spun si de ce. Potrivit proiectiilor Casei Albe, pana in 2019, datoria federala neta va fi in jur de 70% din PIB. Asta nu e bine, dar este intr-o marja care s-a dovedit istoric suportabila de catre statele dezvoltate, chiar de catre cele cu guverne relativ slabe. La inceputul anilor ‘90, Belgia – care este profund divizata de-a lungul barierelor lingvistice – avea o datorie neta de 118% din PIB, in vreme ce Italia – care este, ma rog, Italia – avea o datorie neta de 114% din PIB. Niciuna nu s-a confruntat cu o criza financiara. Deci ar trebui sa ne ingrijoram de ceva? Da, dar pericolele sunt politice, nu economice. Dupa cum am spus, acele proiectii pe zece ani nu sunt atat de rele pe cat veti fi auzit. Pe termen lung, totusi, guvernul SUA va avea mari probleme daca nu face intre timp cateva modificari majore. In special trebuie sa preia controlul asupra cresterii cheltuielilor la Medicare si Medicaid.

    Asta n-ar trebuie sa fie greu in contextul reformei generale a sistemului asigurarilor de sanatate. La urma urmei, America cheltuieste pe sanatate mult mai mult decat oricare alta natiune civilizata, fara rezultate mai bune, asa ca ar trebui sa putem sa ne facem un sistem mai eficient din punct de vedere al costurilor. Dar asta nu se va intampla, desigur, daca cele mai firave incercari de a imbunatati sistemul sunt impregnate de demagogie – de catre conservatori – ca eforturi de a “o arunca pe mamaie in strada”. Asa ca nu va ingrijorati de deficitul din acest an; avem nevoie de deficit acum si avem nevoie sa-l pastram pana cand economia e pe drumul cel bun al revenirii. Si o datorie in plus ar trebui sa fie suportabila. Daca ne confruntam cu o potentiala problema, asta nu e pentru ca economia nu se poate descurca cu datoria aceasta. E vorba despre politica, fraiere!

  • Al doilea mandat pentru cel mai puternic bancher al lumii

    Bernanke "a condus Fed-ul printr-una din cele mai grave crize financiare cu care s-a confruntat natiuna", a declarat Obama intr-un discurs pregatit pentru a fi citat astazi, informeaza Bloomberg.

     

  • Programul “rabla” din SUA se va termina luni

    Autoritatile din SUA au oferit, de la 24 iulie, o subventie de 4.500 de dolari fiecarui american care a achizitionat un autoturism nou, economic, casand unul vechi.

    Programul se va incheia luni, 24 august, la 20:00, ora Washingtonului, iar orice client care doreste o prima de casare trebuie sa depuna dosarul si cererea de a fi admis in program pana la acest termen, transmite Reuters.

    Masura a oferit un sprijin substantial industriei auto americane, afectata sever de recesiune si de criza financiara, si este una dintre cele mai populare initiative ale administratiei Obama.