BusinessMagazin

Tag: incepere

  • Trei ameninţări cu care se confruntă comerţul

    Trei tendinţe ameninţă comerţul aşa cum l-am ştiut până azi“, spune Raluca Crişan, director de marketing la Immochan România, care operează 32 de spaţii comerciale pe plan local. Subliniază cât de reală este această ameninţare povestind istoria Randall Park Mall din Ohio, care a fost la un moment dat cel mai mare mall din lume, construit într-un oraş cu 1.500 de locuitori şi care asigura 5.000 de slujbe, dar care a sfârşit demolat, în 2014. „Este o formă de regenerare A fost demolat şi în locul său va fi construit un parc industrial care promite 1.200 de locuri de muncă.“ Pe de altă parte, tot în 2014 a început remodelarea actualului cel mai mare mall din lume, The Mall of the World din Dubai, contruit pe 75 de hectare. „Vor să-l facă mai permeabil, pătruns de rute de transport. Ei spun că acolo unde sunt oameni este vibraţie şi energie, implicit valoare“, spune Raluca Crişan. O altă ameninţare, continuă ea enumerarea, este comerţul online şi „sunt mulţi cei care prevestesc moartea comerţului tradiţional din această pricină“. Totuşi, la Retails Big Show, cea mai mare manifestare din domeniul retailului, concluzia a fost că magazinul fizic rămâne, în continuare, starul comerţului.

    A treia ameninţare este legată de mentalităţi şi de valorile societăţii de astăzi şi de noua categorie de evanghelişti care avertizează societatea asupra pericolului societăţii de consum.

    În aceste condiţii, centrelor comerciale nu le rămâne decât să se reinventeze, să treacă de la a fi destinaţii de cumpărături la statutul de loc care oferă experienţe, să atragă în primul rând prin alte mecanisme decât hipermarketul şi magazinele de modă pe care le găzduiesc. „Consumul ostentativ nu s-a oprit brusc, dar este pe un trend descendent şi începem să ne aliniem şi noi la ceea ce economiştii au cuantificat demult, economia experienţei, altfel spus nu mai e suficient să vinzi marfă, lucruri, obiecte, trebuie să vinzi experienţe“, afirmă sociologul Vintilă Mihăilescu. El povesteşte că în general ţările care au trecut prin experienţa orânduirii socialiste, în momentul în care au avut acces la o piaţă deschisă, s-au transformat în „pieţe ale dorinţei şi societăţi ale spectacolului. Piaţa dorinţei este lipsa de distincţie între aspiraţie şi trebuinţă“. El adaugă că deopotrivă în perioada comunistă dar şi ulterior s-a petrecut un fenomen de alienare a oraşului, apărând aşa‑numitele nonlocuri, nonspaţii. „Ne-am confruntat şi în Bucureşti cu lipsa spaţiilor publice. În acest context, mallurile preiau din funcţiile pe care ar trebui să le aibă spaţiile publice. De multe ori, neavând aceste spaţii publice se adoptă mallurile ca spaţii de socializare“, spune sociologul.

    CE CONFERĂ VALOARE?

    Pe de altă parte, este tot mai vizibil un contratrend al consumului ostentativ. „A început să fie o reţinere faţă de standardizare, omogenizare şi sunt căutate tot mai mult experienţele care particularizează şi dau sentimentul de ataşament faţă de un spaţiu, magazin“, mai spune Mihăilescu.

    Or tocmai ataşamentul oamenilor faţă de spaţii le conferă acestora valoare, arată Vera Marin, coordonator al Asociaţiei pentru Tranziţie Urbană, arhitect urbanist, lector la Universitatea de Arhitectură. Ea povesteşte că în anii ‘80, în oraşele din vestul Europei centrele istorice au fost revitalizate, pentru că locuitorii au considerat că sunt valoroase.

    „Un proiect bun contribuie la dezvoltarea economică, dar nu generează segregare socială, în plus protejează mediul şi demonstrează respect pentru contextul cultural local. În secolul XXI nu putem planifica oraşe fără fluxuri rapide de informaţii, iar progresul tehnologic permite comunicarea în timp real şi facilitează procesul de democraţie participativă“, spune Vera Marin.

  • Un bărbat a cumpărat mâncare pentru doi copii ai străzii. Ce i-a scris chelnerul pe nota de plată a făcut înconjurul lumii

    Un bărbat din India, care se afla în delegaţie şi servea masa la restaurant a avut parte de o întâmplare care l-a lăsat fără cuvinte.

    În timp ce mânca la masă, Kumae Akhilesh a observat că cineva îl privea de dincolo de geam. Când s-a uitat a observat că era vorba despre un băieţel sărman, aşa că l-a invitat înăuntru, iar acesta a venit în restaurant alături de sora lui, scriu cei de la turism.bzi.ro.

    Văzând atâtea bunătăţi pe masă, copiii au început să mănânce cu poftă, fiind flămânzi. După ce au mâncat tot la îndrumarea lui Kumar, cei doi copii i-au mulţumit şi au părăsit restaurantul.

    Când a vrut să achite nota de plată, Kumar a avut parte însă de o surpriză. Chelnerul i-a adus, în loc de bon fiscal, un bileţel pe care scria: “Nu avem o casă de marcat pe care să bătem generozitatea. Să ai parte numai de bine.” Poza cu respectiva notă de plată a devenit virală, oamenii ţinând să aprecieze gestul făcut de bărbat.

    Anul trecut, proprietarul restaurantului PYT din Philadelphia, Statele Unite ale Americii, a postat pe o reţea de socializare nota de plată în valoare de peste 60 de dolari a unui client, pe care se poate citi că acesta a lăsat un bacşiş de doar 20 de cenţi, adică 0,03%. Nu ar fi fost ceva ieşit din comun, dar clientul era un cunoscut jucător de fotbal american, o adevărată legendă pentru cei din oraş.

    Iniţial, reacţiile au fost extrem de dure la adresa gestului făcut de proprietar, acesta fiind acuzat de publicarea unor informaţii confidenţiale. Mulţi clienţi au ameninţat că nu vor mai frecventa restaurantul, iar alţii i-au transmis că lipsa de responsabilitate îi poate aduce chiar falimentul.

    Bărbatul a postat pe aceeaşi reţea de socializare un gest prin care a încercat să explice de ce a ales să facă publică respectiva notă de plată.

  • Românul care face manuale pentru liceul britanic unde a învăţat familia regală

    Schimbările adevărate şi norocul se trag din mari frustrări, spune Paul Balogh, confondatoul unei companii care produce material educaţional digital pentru Eton College, cel mai prestigios liceu din Marea Britanie, şcoala aristocraţilor şi a familiei regale.  El a povestit pentru Viitorul României că cum s-a născut Learn Forward şi cum a ajuns să-şi continue afacerea la Londra. 

    Cum a început povestea Read Forward?

    Paul Balogh: Cred că mai toate lucrurile bune pornesc dintr-o frustrare. Te apuci să faci ceva cu un elan uneori negativ în sensul că ai vrut să faci ceva anterior, nu a funcţionat aşa cum ai vrut din diferite condiţii şi la un moment dat îţi spui “La naiba, trebuie să fac lucrurile pe cont propriu!”. Asta depinde şi de cum sunt structurile individuale, dar funcţionează. Am văzut de multe ori că o echipă care este faţă în faţă unei adversităţi funcţionează mai bine decât o echipă care nu înfruntă o provocare.

    Adică să fie unită împotriva a ceva?

    Da. Am văzut sistemul acesta funcţionând foarte bine la Humanitas cu echipa de online. Cred că zilele trecute am văzut pe undeva zicala asta – dacă vrei să construieşti o barcă având la dispoziţie puţine resurse, nu trebuie să le spui foarte precis oamenilor ce fel de lemn să aibă sau cum să-l prelucreze, trebuie doar să le explici de ce trebuie să meargă pe mare.

    Citiţi mai multe pe www.viitorulromaniei.ro

  • Wizz Air lansează o rută: vedeţi unde puteţi zbura cu 179 de lei

    Compania aeriană low-cost Wizz Air a anunţat lansarea unei noi rute de la Bucureşti către capitala Portugaliei, Lisabona. Zborurile vor începe pe 22 mai 2016 şi vor fi operate de două ori pe săptămână, în zilele de miercuri si duminică. Aceasta este prima rută Wizz Air între România şi Portugalia. Cu acest nou serviciu, Wizz Air oferă în prezent 42 de rute spre 15 ţări din Bucureşti, inclusiv o rută internă între Bucureşti şi Cluj-Napoca.

    Unul dintre cele mai importante centre economice ale continentului la ora actuală, Lisabona este unul dintre cele mai vechi oraşe din Europa de Vest, şi este, de asemenea, una dintre destinaţiile turistice cele mai vizitate, datorită climei blânde, gastronomiei renumite şi patrimoniului cultural bogat. Tarifele pentru noua rută încep de la 179 de lei (pe un singur segment) şi sunt deja puse în vânzare pe wizzair.com

    Wizz Ai operează o flotă de 65 de aeronave Airbus A320 şi A321 şi oferă mai mult de 400 de rute de la 23 de baze, ce asigură conexiunea între 118 destinaţii din 38 de ţări.

     

  • Cele şapte vieţi ale lui Keynes

    Dacă aţi trăit din plin perioada de criză economică care a început în 2008, veţi fi auzit de nenumărate ori despre keynesianism şi despre efectele respectivului curent, ce susţine un ansamblu de politici active cu implicarea statului şi a sectorului public în economie, în contrapondere cu relativa ineficienţă a sectorului privat.

    Responsabil este John Maynard Keynes, economistul a cărui viaţă face obiectul cărţii semnate de Richard Davenport-Hines. „Cele şapte vieţi ale lui John Maynard Keynes“ sunt detaliate în cele şapte capitole ale volumului – Altruistul, Copilul uluitor, Demnitarul, Figura publică, Amantul, Connaisseurul şi Reprezentantul oficial, adică cele şapte faţete ale unei personalităţi vaste, intelectualul care a influenţat – consideră autorul cărţii – cel mai mult viaţa publică britanică din secolul XX. „Teoria generală a ocupării forţei de muncă, a dobânzii şi a banilor“, publicată de Keynes în 1936, este un text fundamental pentru economia modernă, care pune bazele macroeconomiei, la fel de importantă ca „Avuţia naţiunilor“ a lui Adam Smith.

    Dincolo de impactul în lumea ştiinţei economice şi de rolul pe care l-a avut în combaterea efectelor crizelor economice ale vremii, Davenport-Hines conferă personalităţii economistului dimensiuni umane  ce încep cu personalitatea plăcută, spiritul ludic şi dimensiunea intelectuală şi continuă cu viaţa de familie şi cu relaţiile homosexuale pe care le-a avut acesta. Un volum care ar trebui să facă parte din cultura şi cunoştinţele oricui pasionat de economie şi de culisele acesteia.

  • Lecţia de business: Frederick şi Fred Trump

    Frederick Trump  (n. Friederich Trump, 14 martie 1869 – 30 martie 1918) este tatăl oamenilor de afaceri Fred şi John G. Trump şi bunicul magnatului american şi candidatului la preşedinţia americană din acest an Donald Trump.

    Frederick Trump a făcut avere operând hoteluri, restaurante şi bordeluri în Statele Unite ale Americii şi în Canada, în oraşe aflate în dezvoltare. Trump s-a născut în oraşul Pfalz din regiunea germană Kallstad, în familia lui Christian Johannes Trump şi Katherina Kober, ce îşi câştigau existenţa prin cultivarea de vie.

    A emigrat în New York în 1885 şi a lucrat acolo ca bărbier timp de şase ani. În 1891 s-a mutat în Seattle, Washington, unde a pus bazele unui restaurant „decadent“, cunoscut ca Poodle Dog (Pudelul – n.r.). În 1894, Trump a început să administreze un hotel în oraşul minier Monte Cristo, iar trei ani mai târziu, după ce a auzit de goana după aur din Klondike, a început să administreze un alt restaurant pentru prospectorii ce soseau în zona respectivă. În aprilie 1899 s-a mutat în Bennett, British Columbia, unde a lansat restaurantul şi hotelul Arctic, dezvoltate în corturi.

    Cererea pentru hotel şi restaurant a crescut atât de mult încât a ajuns  să ocupe o clădire cu două etaje. „Pentru bărbaţii singuri, Arctic are excelente condiţii de cazare, restaurantul este la fel de bun, dar nu aş sfătui pe nicio femeie respectabilă să meargă să doarmă acolo pentru că ar putea să audă lucruri neplăcute şi s-ar îngrozi de depravatele propriului gen“, descria Frederick Trump locul într-o scrisoare adresată ziarului Yukon Sun. Casa Arctic era cel mai mare şi cel mai decadent restaurant din regiunea Klondike, ce oferea fructe proaspete şi cocoş polar, în adiţie la preparatele principale din carne de cal, potrivit surselor vremii.

    Odată cu dezvoltarea liniei de cale ferată ce lega Bennett de oraşul Whitehorse din teritoriul canadian Yukon, Trump a pus bazele restaurantului şi hanului White Horse în oraşul cu acelaşi nume. În 1901 însă, Frederick Trump a început să aibă temeri în ce privea încetarea goanei după aur şi, în consecinţă, asupra declinului prostituţiei, astfel că şi-a vândut investiţiile şi s-a întors în Germania. În 1902, s-a însurat cu vecina sa, Elizabeth Christ (10 octombrie 1880 – 6 iunie 1966). Autorităţile germane l-au determinat însă pe Trump să emigreze din nou pentru a evita taxele şi serviciul militar obligatoriu, astfel că s-a întors în Statele Unite ale Americii.

    A început din nou să lucreze ca bărbier şi manager de restaurant în Woodhave, Queens, locul în care fiii săi, Fred şi John, s-au născut în 1905 şi 1907. În 1918, Frederick Trump a murit din cauza pandemiei de gripă din perioada respectivă. Începuse însă să investească în imobiliare în Queens, iar soţia sa şi fiul său Fred i-au continuat proiectele sub umbrela companiei Elizabeth Trump & Son. Deşi ambii săi părinţi erau germani, Fred Trump le-a spus tuturor cunoştinţelor ani întregi după cel de al doilea război mondial că familia sa avea origini suedeze – motivând acest lucru, potrivit nepotului său, John Walter, prin faptul că „avea mulţi chiriaşi germani şi nu era un lucru bun să fii german în vremurile respective“.

    Fred Trump a intrat în afacerile din domeniul imobiliar în 1927, la 22 ani, iar la sfârşitul anilor 1920 a început să construiască locuinţe unifamiliale în Queens, pe care le vindea cu câte 3.990 de dolari. Până la mijlocul anilor 1930, în mijlocul Marii Depresiuni, a contribuit la pionieratul unor suermarketuri cu Piaţa Trump din Woodhaven, ce se promova prin motto-ul „Serveşte-te şi economiseşte!“, ce a adus un succes rapid. După un an, a vândut pentru un profit consistent afacerea lanţului de supermarketuri King Hullen, ce există şi în zilele noastre. În timpul celui de-al doilea război mondial, a construit barăci şi  apartamente pentru personalul marinei americane din apropierea şantierelor navale de pe coasta de est.

    După război, s-a axat pe construcţia de case pentru familiile veteranilor ce se întorceau din război, cu venituri medii. A construit două complexe în 1949 şi 1950, ce aveau un total de 2.700 de apartamente, iar în 1963 a construit satul Trump din Coney Island, cu 3.800 de apartamente. În 1968, fiul său în vârstă de 22 de ani, Donald, s-a alăturat afacerii Trump Management Co.

    În timp ce Fred Trump s-a concentrat pe Brooklyn şi Queens, fiul său, căruia îi împrumutase bani, a început dezvoltările imobiliare în Manhattan. Până la moartea sa, Fred Trump a strâns o avere estimată la între 250 şi 300 de milioane de dolari. Fiul său avea anul trecut o avere de aproximativ 4 miliarde de dolari, potrivit estimărilor publicaţiei americane Forbes.

  • Doi tineri din Bucureşti au găsit o metodă inedită de a face bani: primesc bani de la corporaţiile din România ca să le încuie angajaţii în timpul liber

    Catrinel Stoica (30 de ani) şi Sergiu Prundurel (29 de ani) s-au cunoscut la o masă de fussbal şi, descoperind pasiunea comună pentru jocuri, au deschis “The Codex”, un business pentru oameni ca ei.

    Afacerea celor doi este o combinaţie între conceptul Escape the Room şi alte jocuri de societate. Primul este un joc în care, într-o perioadă limitată de timp, prin căutarea de indicii ascunse, descoperind camera şi secretele din ea, folosind inteligenţa, ingeniozitatea şi imaginaţia, participanţii trebuie să scape din cameră într-o anumită perioadă de timp.

    „În urmă cu ceva timp, Sergiu m-a dus la primul meu Escape the Room. Şi am fost extraordinar de încântată, eram plină de adrenalină şi n-aş mai fi plecat de acolo. Câteva săptămâni mai târziu, în timp ce eram la o cafea, ne-am gândit că am putea deschide şi noi un astfel de business”, povesteşte Catrinel Stoica.

    „Am început cu idei măreţe, voiam să deschidem şi o cafenea, să fie un loc în care să ai tot felul de jocuri. Voiam un loc pentru toţi pasionaţii de jocuri de societate şi de jocuri în general“, o completează partenerul său de afaceri.
    „Iniţial am vrut să deschidem patru camere, dar ne lipsea componenta aceea de competiţie, precum şi cea de noroc, de hazard. Aşa că ne-am gândit că am putea face ceva mai dinamic şi mai distractiv.” Astfel, cei doi au dezvoltat conceptul numit challenge rooms, un joc bazat pe ideea de Escape the Room, dar care are ceva componente în plus. „Ideea de challenge room e ceva mai complexă”, povesteşte tânăra antreprenoare, „nu se rezumă doar la ideea de a ieşi din cameră. Uneori ai misiuni şi se merge pe o variantă de punctaj.”

    Au investit până în prezent 10.000 de euro, dar au planuri de a mai deschide o cameră şi de a dezvolta mai multe scenarii pentru clienţi. „Acum sunt gata trei camere şi sperăm că cea de-a patra va fi gata pe 15 aprilie.”

    Business Magazin a fost una dintre primele publicaţii care au scris despre fenomenul Escape the Room şi businessurile care se deschid în acest domeniu. În octombrie 2014, atunci când Business Magazin a publicat primul material despre acest gen de afacere din România, pe piaţă existau mai puţin de zece locaţii. Astăzi există aproape 50 de companii şi peste 200 de camere care îi aşteaptă pe cei pasionaţi de senzaţii tari.

    Pe cei doi antreprenori nu i-a speriat însă faptul că în Bucureşti se deschid aproape săptămânal astfel de businessuri. „Când am început businessul, erau mult mai puţini concurenţi pe piaţă. Credem că există o piaţă a celor care sunt deja sau care vor ajunge împătimiţi foarte curând“, crede Sergiu Prundurel.

  • Citeşte în noul număr Business Magazin din 25 ianuarie 2016

    COVER STORY: Restanţele universităţilor private

    Care sunt motivele pentru care sistemul universitar privat din România nu a reuşit în ultimii 25 de ani să facă pasul spre performanţă?

     

    TENDINŢE: Trei ameninţări cu care se confruntă comerţul

     

    AUTO: Rabla nu face faţă învechirii generalizate a parcului auto

     

    TEHNOLOGIE: Scandalul care ar putea distruge Bitcoin

     

     

    Începând din 17 septembrie 2012, revista Business Magazin se distribuie în exclusivitate în reţelele Inmedio şi Relay sau pe bază de abonament.

  • Cel mai important grafic din lume, în prezent

    Este graficul care explică îngrijorările de pe piaţa financiară mondială: timp de trei decenii banii investitorilor au mers, în economia mondială, spre pieţele emergente. În ultimii doi ani tendinţa s-a inversat, iar banii părăsesc respectivele pieţe, sumele retrase ajungând anul trecut la uluitoarea sumă de 735 de miliarde de dolari, cu mult mai mult decât cele 111 miliarde de dolari retrase în 2014.

    Valorile au fost prezentate recent de Institute for International Finance, care apreciază că sumele cele mai importante au ieşit din China; este vorba de 676 de miliarde de dolari, pe canale mai mult sau mai puţin oficiale.

    Graficul explică cum au apărut tulburările de pe piaţa chineză de capital de la începutul acestui an, de ce creşte vertiginos dolarul şi de Fed încearcă să crească dobânda de referinţă. Explică, pe scurt, cum a început perioada actuală de turbulenţă din economia mondială; nu poate prezice, însă, spre ce ne îndreptăm.

     

  • Mini-oraşul de lângă oraş

    Cred că ceea ce am plănuit pentru Cosmopolis va fi realizat în mai mult de un deceniu de acum încolo“, spune râzând Ahmet Buyukhanli, preşedinte şi acţionar al dezvoltatorului imobiliar cu capital turcesc Opus Land Development, ce a demarat proiectul Cosmpolis din nordul Capitalei.

    Cunoscut pe piaţă drept „mini-oraşul de lângă oraş“, complexul Cosmpolis din Ştefăneştii de Jos este proiectat ca la finalizare să fie casa a peste 25.000 de oameni, cam cât numărul total al populaţiei oraşului Sighişoara, în circa 8.000 de locuinţe. Proiectul este unul dintre cele mai mari de pe piaţa rezidenţială, fiind obiectul unor investiţii ce vor ajunge la finalul lui 2016 la aproximativ 288 de milioane de euro în construcţia de locuinţe, infrastructură, spaţii comerciale şi spaţii verzi. Anul trecut, turcii au construit şi au vândut 474 de apartamente şi vile în cadrul proiectului, în creştere cu 34% faţă de 2014, şi au înregistrat venituri de circa 18 milioane de euro.

    „2015 a fost un an bun, în linia aşteptărilor. Vânzările s-au desfăşurat normal, aşa cum ar fi fost normal să fie, însă piaţa a fost atât de afectată de criză, iar revenirea a durat atât de mult, încât lucrurile par excepţionale. Sperăm însă ca acesta să fie doar începutul“, spune Buyukhanli. El apreciază că şi în 2016, dar şi în anii următori vor menţine acelaşi ritm al dezvoltării, strategia în cazul proiectului fiind una pe termen lung: „Sustenabilitatea este cea mai importantă, dacă eşti suficient de sustenabil şi continui să faci ceea ce crezi,  succesul nu va întârzia să apară“. Acesta este de fapt principiul după care se ghidează preşedintele Opus în afaceri şi sfatul pe care îl oferă tuturor.

    Buyukhanli şi-a început cariera în imobiliare în 1993, ca o alegere evidentă, imediat după absolvirea Facultăţii de Afaceri din cadrul Universităţii Marmara. „Tatăl meu a fost unul dintre cei mai mari dezvoltatori din Turcia la vremea respectivă, împreună cu fraţii şi verii săi, cu care a pornit afacerea în 1953. M-am născut în afacere, aşa că nu am ales neapărat să fac asta, dar nici nu mi-am dorit altceva.“

    Buyukhanli îşi aminteşte cum, în copilărie, vizita întotdeauna birourile afacerii de familie sau chiar şantierele din Ankara şi, ulterior, Istanbul, unde mergea cu bicicleta. „Petreceam mult timp  acolo şi chiar munceam dacă era necesar.“ În România a ajuns după ce reprezentanţii băncilor de investiţii le-au sugerat să se extindă la nivel regional, în momentul în care doreau să listeze la bursă în 2006. „Partea estică nu ne plăcea, Rusia era prea dură pentru noi, Bulgaria avea limitările sale, la fel şi Ucraina, aşa că am găsit România mai paşnică, intrase în UE la vremea respectivă, era o societate deschisă, aşa că am ajuns la concluzia că acesta este locul ideal pentru dezvoltare.“

    Nu regretă nici acum decizia, în pofida faptului că aici a experimentat cea mai nefavorabilă perioadă din industrie. „Am construit aici un complex, un nume şi cred că de acum ne va fi mult mai uşor.“ Până acum au vândut 2.100 de locuinţe, în care apreciază că locuiesc mai mult de 4.000 de persoane. Investiţia iniţială bugetată pentru anul 2015 a fost de circa 18 milioane de euro, iar, pentru anii următori, bugetele se menţin la acelaşi nivel. El observă că există un trend crescător în ce priveşte achiziţiile de locuinţe, dar în acelaşi timp, ca strategie pe termen lung, nu vrea ca oferta din cadrul Cosmopolis să fie prea mare, astfel că ritmul de până în 500 de unităţi construite anual este cel ideal. „Vrem să ne bucurăm pentru rezultatele din prezent şi să menţinem acelaşi ritm, astfel încât să beneficiem de creşterile uşoare de preţuri. Acesta este genul de creştere pe care un mic investitor sau un utilizator final s-ar bucura să o aibă, nu vrem să generăm o supraproducţie a ofertei noastre şi să construim mii de locuinţe într-un singur an.“ Deocamdată, creşterea preţurilor este uşoară, însă consideră că dacă cererea va fi continuuă şi va deveni un trend, vor fi impulsionate şi acestea, fără a exista pericolul unei noi bule imobiliare.