“Avem un singur scop, iar acesta este stabilizarea zonei euro în actuala formă”, a spus Merkel într-o conferinţă de presă cu preşedintele Traian Băsescu, aflat în vizită la Berlin.
Reuters a raportat anterior că oficiali francezi şi germani analizează o integrare mai strânsă a uniunii monetare, chiar dacă procesul ar presupune un număr mai restrâns de state.
Cititi mai multe pe www.mediafax.ro
Prevederea este cuprinsă în Regulamentul (CE) nr. 1222/2009 al Parlamentului European şi al Consiliului din 25 noiembrie 2009 privind etichetarea anvelopelor în ceea ce priveşte eficienţa consumului de combustibil şi alţi parametri esenţiali.
“De anul viitor, din noiembrie, anvelopele noi pentru autoturisme vor avea etichete energetice, precum frigiderul, de exemplu. Va fi obligaţia producătorului să le aplice. Eticheta are un format standard, este de hârtie, se distruge la montarea anvelopei”, a explicat pentru gândul Denis Duţescu, şef service în cadrul unui distribuitor de anvelope.
Cititi mai multe pe www.mediafax.ro
“Grecii au de ales să adopte reforme în interiorul zonei euro sau să nu facă reforme şi să plece. Nu există a treia cale”, a spus Roesler, într-un interviu pentru cotidianul Bild. Întrebat dacă îi consideră pe greci “nerecunoscători”, Roesler a afirmat: “Guvernul Greciei trebuie măcar să înţeleagă că la un moment dat răbdarea noastră se va sfârşi”. UE a cerut politicienilor eleni să explice până luni seara cum intenţionează să formeze un guvern de uniune naţională pentru a relua implementarea pachetului de ajutor extern, după încercarea premierului Goerge Papandreou de a organiza un referendum pe această temă.
Un “acord” a fost găsit duminică seara între principalele două partide politice din Grecia pentru “formarea unui nou Guvern, care nu va fi condus de actualul prim-ministru Giorgios Papandreou”, se arată într-un comunicat al preşedinţiei Republicii. “În cursul reuniunii, s-a convenit formarea unui nou Guvern cu scopul de a conduce ţara la alegeri imediat după implementarea deciziilor de la 26 octombrie”, adică acordul de reducere a datoriei Greciei, încheiat de liderii zonei euro la Bruxelles, potrivit comunicatului.
“Ultimul lucru de care îmi pasă e postul meu. Nu mă interesează dacă nu sunt reales. A venit vremea pentru un nou efort… Nu am văzut niciodată politica drept o profesie”, a declarat Giorgios Papandreou, citat de Reuters, sugerând că e gata să renunţe la funcţia de prim-ministru dacă aceasta va garanta un guvern de coaliţie mai solid. 153 de parlamentari şi-au acordat votul de încredere, iar 145 au votat împotrivă.
Noul guvern de coaliţie – din care probabil nu va face parte Noua Democraţie, partidul conservator de opoziţie condus de Antonis Samaras, care a cerut până în ultima clipă demisia lui Papandreou şi convocarea de alegeri anticipate – va trebui să asigure aprobarea noului pachet de susţinere pentru Grecia din partea UE şi a FMI şi toate măsurile de austeritate aferente.
Premierul Papandreou a stârnit un scandal uriaş în ultima săptămână, în zona euro şi în afara ei, cu anunţul că va cere un vot de încredere parlamentului şi va convoca un referendum asupra viitoarei linii de credit UE-FMI pentru Grecia, în valoare de 130 de miliarde de euro. Pentru Papandreou, să ameninţe partidele cu referendumul era ultima carte pe care putea s-o joace în favoarea programului cu UE, după ce a pierdut treptat sprijinul parlamentarilor, atât al celor din opoziţia mobilizată de adversarul său Antonis Samaras, extrem de dornic să provoace alegeri anticipate şi să preia el guvernarea, cât şi al unora dintre socialişti, iar din stradă era ameninţat zilnic cu revolte şi greve.
Noua linie de credit UE-FMI este condiţionată de un plan de reducere a datoriei Greciei de la 160% la 120% din PIB până în 2020, plan bazat pe un pilon intern (măsuri drastice de austeritate şi privatizări consistente) şi unul extern (creditorii privaţi acceptă o pierdere de 50% din valoarea nominală a obligaţiunilor elene deţinute). Planul de reducere a datoriei se va derula sub supravegherea “Grupului operativ de asistenţă tehnică”, condus de neamţul Horst Reichenbach şi format din experţi străini care vor asista guvernul la privatizări şi colectarea veniturilor.
Aceste condiţii dure, percepute de mulţi politicieni drept o încălcare a suveranităţii Greciei, explică de ce Papandreou n-a mai găsit aceeaşi susţinere politică de la rundele precedente de măsuri de austeritate trecute prin parlament din mai 2010 încoace, adică de când a fost aprobat actualul pachet de susţinere de la UE-FMI, în valoare de 110 miliarde de euro.
Dar nu e prima dată când premierul a vrut un referendum fiindcă s-a împiedicat de partide: la începutul lui iunie a afirmat că e nevoie de un referendum pentru revizuirea constituţiei, cu scopul de a limita numărul de mandate parlamentare şi a face mai uşoară urmarirea penală a oficialilor guvernamentali pentru erori de management şi corupţie. Ideea n-a mers însă mai departe: parlamentul a aprobat atunci o nouă rundă de măsuri de austeritate, eveniment eclipsat de violenţele de stradă care au culminat la 29 iunie.
Preşedintele a spus că la întâlnirea de la Cotroceni cu Guvernul şi cu BNR s-a decis că este necesară revizuirea ţintei de deficit, cu un nivel care să fie mult mai mic de 3%. El a precizat că Executivul va trebui să găsească soluţii în acest sens. “Am ajuns toţi la concluzia că trebuie revizuită ţinta de dficit. Datorită costurilor de finanţare, este bine să abordăm Bugetul pe 2012 cu un deficit mult mai mic, de 3 procente calculate pe ESA. Cât va fi acest mult mai mic trebuie să analizeze Guvernul, să găsească soluţii de diminuare a nevoii de împrumut de pe piaţa internă şi piaţa externă, datorită evoluţiilor nesatisfăcătoare ale nivelurilor de dobânzi, nu numai pentru România, ci pentru toate statele UE”, a spus preşedintele.
Un cerşetor de patru ani din România poate câştiga într-un an în Londra 100.000 de lire sterline, scrie, la secţiunea comentarii a publicaţiei financiare britanice, Mark Deans, director pentru clienţi corporate la compania de servicii de schimb valutar Moneycorp, citând date dintr-un documentar prezentat în emisiunea Panorama de la BBC.
Cititi mai multe pe www.mediafax.ro
~ LA ACEST ARTICOL AU CONTRIBUIT ANCA ARSENE-BĂRBULESCU, IOANA MIHAI, ANA RĂDUŢĂ, RĂZVAN MUREŞAN ~
Prin măsurile pe care le-a luat Guvernul, s-au evitat derapaje de genul celor din “ţări cu ştaif în UE, care astăzi au mari probleme”, spunea în decembrie trecut premierul Emil Boc, într-una dintre numeroasele sale declaraţii despre cât de bine stă România în raport cu diverse alte ţări europene, graţie restricţiilor bugetare adoptate de guvernul lui. “Uitaţi-vă în ce greutăţi majore intră ţări precum Irlanda, pentru că nu au făcut ceea ce trebuie şi astăzi sunt practic în pragul colapsului. Dacă noi nu luam aceste măsuri, eram o ţară cu greutăţi mult mai mari decât Letonia, Lituania, Portugalia, Spania, Irlanda, Grecia”, susţinea premierul.
Aproape toţi oamenii de afaceri şi analiştii chestionaţi de BUSINESS Magazin menţionează, într-adevăr, fixarea unor ţinte de disciplină bugetară prin acordul cu FMI şi reducerea cheltuielilor în sectorul public (mai puţini apreciază şi majorarea TVA) ca măsuri pozitive luate de actualul guvern, alături de programul Prima Casă, modificarea Codului Muncii şi menţinerea nivelului cotei unice de impozitare.
Toţi se grăbesc să adauge însă o listă mult mai lungă de măsuri considerate neinspirate sau nocive, de la mărirea salariilor şi a pensiilor înainte de alegeri şi până la impozitul forfetar, seria prea mare de investiţii nefinalizate sau inutile, permiterea creşterii arieratelor şi chiar aplicarea în mare grabă şi nediferenţiat a unor măsuri (tăierea uniformă a salariilor cu 25% în sectorul bugetar, fără criterii de performanţă, şi majorarea uniformă a TVA, reclamate de pildă ca atare de Sorin Popescu, şeful Asociaţiei Române a Producătorilor Internaţionali de Medicamente – ARPIM). Şi nici nu e vorba doar de actualul guvern, ci de întârzierea cu care statul în general înţelege momentul şi ciclurile economice. “De investiţii era nevoie din prima zi de când România a intrat în criză”, afirmă economistul Florin Cîţu. “Relaxarea fiscală ar fi trebuit să vină la începutul crizei, pentru a stimula economia şi a sprijini IMM-urile foarte fragile şi puternic îndatorate. Acum nu înseamnă altceva decât a face duşuri scoţiene cu un bolnav cardiac”, consideră Adrian Crivii, directorul general al companiei de evaluare Darian.
Pentru următorul an, situaţia se prezintă şi mai dificilă decât până acum, iar capcanele pândesc la tot pasul atât economia, cât şi pe cei care trebuie să construiască politicile economice. Pe de o parte, mutarea crizei financiare în Europa şi perspectiva unei perioade delicate pentru băncile străine care au investiţii în România şi pentru economiile zonei euro ne periclitează direct şansele de relansare; pe de altă parte, ţara intră într-un an electoral cu o economie nerefăcută după criză şi susţinută de motoare aflate majoritar în afara controlului său (industria depinde de investitorii străini, exporturile depind de cererea din zona euro, agricultura depinde de starea vremii).
Este adevărat că, faţă de anii trecuţi, România are în ochii investitorilor un avantaj nou, mai ales pentru o ţară în ajun de alegeri: analizele care ajung la investitori relevă acum mai multă încredere în capacitatea guvernului de a rezista populismului, chiar dacă ţintele de deficit negociate cu FMI ar putea fi uşor depăşite: “actualul acord cu FMI şi UE va rămâne în grafic, fiindcă guvernul şi-a demonstrat deja hotărârea de a consolida finanţele publice, iar deficitul structural al bugetului se va menţine sub 3% din PIB”, estimează analiştii BCR, care mizează pe un deficit al bugetului general de 4,2% în 2012, calculat după standardele europene ESA95). Acest avantaj poate fi însă eclipsat cu uşurinţă de faptul că reticenţa faţă de risc, mărită de criză, îi face pe investitori să ocolească Europa de Est în bloc, cel puţin deocamdată: ultimul raport de strategie al Citigroup, de pildă, recomandă investitorilor să-şi crească expunerea pe Asia, dar s-o reducă pe America Latină şi încă mai mult pe Europa Centrală şi de Est, regiunea cea mai direct vulnerabilă faţă de efectele crizei datoriilor din zona euro, pentru care analiza Citi aşteaptă o intrare în incapacitate de plată a Greciei, a Irlandei şi a Portugaliei undeva în a doua parte a anului viitor.
Ce poate face şi ce nu ar trebui să facă statul în aceste condiţii?
Guvernul intenţiona iniţial să comaseze principalii producători de energie şi cărbune în două societăţi naţionale, Electra şi Hidroenergetica, însă a renunţat la acest proiect din cauza problemelor juridice şi a decis să creeze două companii energetice mai mici, respectiv Complexul Energetic Oltenia şi Complexul Energetic Hunedoara. Complexul Energetic Hunedoara va fi format din termocentralele Paroşeni şi Mintia şi minele considerate viabile ale Companiei Naţionale a Huilei (CNH), iar Complexul Energetic Oltenia va fi compus din SNLO şi termocentralele Craiova, Turceni şi Rovinari.
Mai exact, dacă e să dăm crezare relatărilor presei, remanierea ar fi fost într-adevăr în cărţi, ar fi urmat să se bazeze pe aducerea unor nemembri de partid, spre a evita conflictele interne şi s-ar fi făcut cu motivaţia expusă de Raluca Turcan la RFI (trecerea spre creştere economică şi pregătirea pentru alegerile locale). Planul s-a împiedicat însă de pretenţiile micului partener UNPR, care ar fi cerut mai mult decât era dispus PDL să cedeze (portofoliul Internelor şi al Externelor, cu justificarea că racolările de oameni de la USL din ultima vreme ar fi făcut ca parlamentarii uneperişti să-i depăşească numeric pe cei ai UDMR).
În acelaşi timp, UDMR a dezavuat ideea de remaniere, declarând prin Marko Bela că nu e necesară nicio schimbare şi că, oricum, o remaniere n-ar trebui să vizeze niciun ministru al Uniunii. UDMR a anunţat că se opune ferm şi celuilalt proiect promovat de PDL, respectiv legea votului prin corespondenţă, apreciind că proiectul oricum nu va trece în Parlament, pentru că nu există majoritatea necesară.
Până la votul prin corespondenţă, săptămâna trecută a fost oricum marcată de absenteismul senatorilor puterii, care a dus la căderea sau amânarea mai multor legi importante, între care cea privind Codul de asistenţă socială.