BusinessMagazin

Tag: business

  • Doi ardeleni au devenit antreprenori de succes în Bucureşti în 10 metri pătraţi

    Doi tineri din Cluj s-au îndrăgostit de aroma cafelei şi, cu ajutor din partea unui brand cunoscut, au deschis un mic coffee shop în Bucureşti. Urmează o nouă locaţie, în centrul Capitalei, iar tinerii sunt încrezători că vor putea oferi în continuare espresso de cea mai bună calitate.

    Vlad Buda şi Dan Ursan, doi tineri de 27 de ani, se cunosc de când erau copii, dar au decis 
de-abia anul trecut să pună bazele unui business. 
„Ne-am cunoscut la grădiniţă, deci ne ştim de aproape 25 de ani. Am şi lucrat împreună încă din 2006, dar cu mici pauze“, povestesc cei doi antreprenori.

    Vlad şi Dan au pornit o „afacere cu suflet“, prin care vor să împartă şi altora pasiunea lor pentru cafea. Steam Coffee Shop este o minicafenea într-un spaţiu de doar 12 metri pătraţi, înspre zona de nord a Capitalei, de unde clienţii pot cumpăra doar produse „to go“.

    De unde însă pasiunea pentru cafea? „Am lucrat mult în domeniul ospitalităţii, dar nu am avut neapărat legătură cu produsele din cafea“, povesteşte Vlad Buda. „În 2010 am participat la o competiţie de barista, iar acolo am fost jurizaţi de campionul naţional al Greciei la proba de cafea la filtru. După concurs am stat vreo nouă ore de vorbă şi ne-a explicat ce-am făcut bine, ce-am greşit şi aşa mai departe. Noi nu înţelegeam cum poate să bea atât de multă cafea, cerea un espresso la fiecare zece minute. Între timp a ajuns campion mondial la proba de cafea la filtru.“

    Şi-au transformat pivniţa în cea mai tare afacere din Bucureşti. Acum recunosc şi ei că au dat lovitura şi fac o grămadă de bani

    „După acel moment, am început să exersăm în fiecare zi“, continuă Dan Ursan. „Mergeam cu câteva minute înainte să se deschidă barul unde lucram şi încercam diverse lucruri pe care le găseam pe internet, pentru că alte surse de a învăţa nu prea există.“

    Un an mai târziu, au decis să plece în străinătate pentru a lucra şi au ales Berlinul. Au fost aproape să deschidă un coffee shop în Germania, dar s-au răzgândit în ultimul moment. „În primă fază am vrut să pornim o afacere la Berlin, chiar găsisem acolo pe cineva cu bani care era dispus să ne ajute. Dar exact înainte de semnarea actelor, am realizat că asta ne-ar fi obligat să rămânem acolo, iar noi nu eram convinşi că ne dorim asta.“

    Tinerii antreprenori nu au renunţat la idee şi s-au întors în ţară, însă lucrurile au devenit ceva mai complicate. „Ne-am întors la Cluj cu intenţia de a deschide o locaţie mai mare, ne gândeam şi la un spaţiu în care să servim ceva de mâncare. Apoi ne-am lovit de legislaţie, aşa că am rămas doar la cafea. Am încercat prin Cluj vreo 7-8 luni, am tot căutat spaţii, dar acolo există o singură zonă unde poţi avea succes cu un astfel de business, şi acolo chiria e foarte scumpă“, îşi aminteşte Vlad Buda.

    Colegul său, Dan Ursan, explică cum au ajuns în Bucureşti. „Când eram aproape să renunţăm, am discutat cu Mihai Panfil de la Origo, care ne este şi un foarte bun prieten, iar el ne-a propus o colaborare, a propus să deschidem un coffee shop în Bucureşti. Ne-am mutat în Capitală anul trecut în mai, iar afacerea am pornit-o în decembrie.“

    CONTINUAREA ÎN PAGINA A DOUA –>>>

  • Louis Purple a inaugurat primul magazin din Bucuresti

    Strategia companiei presupune dezvoltarea unui lanţ de magazine care să funcţioneze în sistem de retail, notează un comunicat de presă. “Obiectivul nostru este ca până în 2016 să devenim primul vânzător de costume. Ne gândim să deschidem între 8 şi 10 magazine, următoarele locaţii fiind inaugurate în septembrie 2015 şi în februarie 2016”, a declarat Gerard Losson, proprietar al brandului Louis Purple.

    Gama de produse “ready to wear” Louis Purple include articole din gama business sau smart casual, precum şi ţinute de ceremonie. Magazinul va avea şi o zonă “made-to-measure”.

    Producătorul de costume Formens din Botoşani a ajuns la finalul anului 2013 la afaceri de 37,6 milioane euro, cu 16% peste nivelul din 2012 şi de aproape 2,5 ori mai mari decât în 2008, ultimul an de boom economic, potrivit informaţiilor publice pe site-ul Ministerului de Finanţe. Fabrica Formens din Botoşani, deschisă în 1999, produce astăzi 700.000 de costume pe an pentru 32 de ţări.

  • Louis Purple a inaugurat primul magazin din Bucuresti

    Strategia companiei presupune dezvoltarea unui lanţ de magazine care să funcţioneze în sistem de retail, notează un comunicat de presă. “Obiectivul nostru este ca până în 2016 să devenim primul vânzător de costume. Ne gândim să deschidem între 8 şi 10 magazine, următoarele locaţii fiind inaugurate în septembrie 2015 şi în februarie 2016”, a declarat Gerard Losson, proprietar al brandului Louis Purple.

    Gama de produse “ready to wear” Louis Purple include articole din gama business sau smart casual, precum şi ţinute de ceremonie. Magazinul va avea şi o zonă “made-to-measure”.

    Producătorul de costume Formens din Botoşani a ajuns la finalul anului 2013 la afaceri de 37,6 milioane euro, cu 16% peste nivelul din 2012 şi de aproape 2,5 ori mai mari decât în 2008, ultimul an de boom economic, potrivit informaţiilor publice pe site-ul Ministerului de Finanţe. Fabrica Formens din Botoşani, deschisă în 1999, produce astăzi 700.000 de costume pe an pentru 32 de ţări.

  • Doi antreprenori care au obţinut bani nerambursabili de la stat pentru afacerea lor îi învaţă şi pe alţii să-şi facă SRL-D

    Doi tineri antreprenori debutanţi au devenit consultanţi pro bono pentru cei care se gândesc să pornească o afacere cu bani nerambursabili oferiţi de către stat, dar nu ştiu cum şi dacă să se apuce. Ei au deschis un magazin de bricolaj online în septembrie cu 3.000 de euro din economii şi 17.000 de la Guvern şi CEC şi vor să îi înveţe şi pe alţii cum să nu mai fie angajaţi.

    Laura Curcă şi Vlad Sardescu au pornit aventura antreprenorială în primăvara anului trecut când, după câteva luni în care au bătut la uşile investitorilor privaţi în căutarea câtorva mii de euro pentru finanţare, au auzit întâmplător de programul guvernamental al SRL-urilor pentru debutanţi.

    CE AFACERI POŢI PORNI CU 10.000 de euro în România – EXCLUSIV

    „Am avut ideea de business şi am încercat finanţarea privată, cam pe toate canalele posibile. Din experienţa noastră putem spune că dacă nu ai un business legat de software sau aplicaţii este imposibil să găseşti un business angel care să contribuie la afacerea ta sau să atragi bani prin crowdfunding. Ei caută un return (randament al investiţiei – n.r.) rapid, iar IT-ul oferă asta. Aici e bătaia foarte mare şi este de înţeles de ce“, spun cei doi. Ideea lor a fost să deschidă un magazin online specializat în bricolaj de tip do-it-yourself, lucru imposibil cu cei 3-4.000 de euro puşi deoparte de când lucrau în vânzări – ea în consultanţă în construcţii, el în telecomunicaţii.

    „Ideea ne-a venit după ce ne-a plouat în casă şi am sunat la mai mulţi nea Caisă să vină să ne rezolve problema, dar niciunul nu a găsit o soluţie OK la problema noastră. (…) Am auzit de nea Caisă încă de mic de la tatăl meu şi am zis că e un nume bun pentru un brand în segmentul de bricolaj. Astăzi e locul unde poţi să suni, să cumperi şi să afli de ce ai nevoie fără ca cineva să vrea să te păcălească“, spune Sardescu. În planul de afacere, cei doi au mizat pe potenţialul pieţei de DIY, materiale de construcţii şi bricolaj în online, unde transparenţa preţurilor este încă redusă de practicile firmelor. „Sunt câteva magazine care continuă să funcţioneze folosind sistemul «Sună şi cere o ofertă». Noi vrem să punem totul la vedere, să acordăm aceleaşi reduceri pentru toată lumea în funcţie de cantităţi pentru ca nimeni să nu se teamă că plăteşte mai mult.“

    Cei doi mizează şi pe slaba informatizare a depozitelor de construcţii de pe piaţă şi pe lipsa de încredere în personalul acestora, clienţii având puţine informaţii privind cele mai bune produse şi raportul corect între calitate şi preţ. Afacerea neakaisa.ro – „domeniul neacaisa.ro era deja cumpărat şi nu i-am putut da de urmă proprietarului“ – funcţionează ca un revânzător, intermediar între furnizorii de astfel de materiale şi clienţii persoane fizice. „E un domeniu care nu a avut contact cu mediul online şi avem câţiva furnizori care au fost deschişi la propunerea noastră şi au înţeles că magazinele online ajung repede în topul vânzărilor lor. Ei nu au nimic de pierdut, în momentul în care ai o comandă o ridici şi o livrezi.“ Cei doi au ajuns în prezent la 14 furnizori şi ţintesc cel puţin zece comenzi pe zi până în primăvara anului 2016.

    Deşi ideea de business le-a surâs investitorilor curtaţi de cei doi tineri, neakaisa.ro nu a găsit bani în mediul privat, dar a primit încredere că poate funcţiona – „Investitorii cu care am vorbit au crezut în idee şi ne-au spus să mergem cu ea până la capăt. Dacă nu primeam răspunsuri pozitive am fi început mai greu.“ Cei doi au apelat la serviciile unui consultant specializat pe atragerea de finanţare pentru SRL-D pentru a porni afacerea. Au obţinut 8.500 de euro de la stat şi alţi 8.500 de la CEC Bank, ajungând cu economiile lor la 20.000 de euro, după mai multe aventuri. „La început am căutat informaţii despre ceea ce înseamnă SRL-D şi nu am găsit nimic. Informaţiile erau vagi şi opiniile contra acestui proiect nu erau tocmai încurajatoare. Deşi cei mai mulţi nu încercaseră, ei ştiau că nu se poate face nimic cu bani de la stat.“

    Au aplicat în martie şi au primit primii bani abia după şase luni. Alegerea consultantului cu care să lucreze a fost un pas dificil pentru cei doi, dat fiind că cereau un avans înainte de eventuala obţinere a finanţării, fără să aibă garanţia că vor obţine vreun leu. După ceva căutări, au găsit o firmă care să accepte 5% din valoarea banilor de la guvern dacă aceştia se obţineau. Au făcut bine, pentru că proiectul lor avea să fie respins. Legea prevede ca 40% din banii atraşi să fie investiţi în activele firmei, un prag despre care cei doi spun că este prea ridicat pentru un magazin online, unde nevoile constau într-un calculator, o imprimantă şi un sistem informatic de gestiune, plafonul de 8.000 de euro fiind dificil de atins. Au scris în business plan că au nevoie şi de tablete, nu doar de PC-uri, şi de buget de SEO, dar cheltuielile au fost considerate neeligibile.

  • Un francez şi-a făcut o afacere de 40 de milioane de euro cu 1.000 de angajaţi din cel mai sărac judeţ al Moldovei

    Gerard Losson s-a născut în urmă cu 46 de ani într-o familie de agricultori francezi, dar nu a dus mai departe tradiţia agricolă a familiei, mai ales că şi părinţii l-au încurajat să facă mai mult. A decis să meargă la facultate, să devină inginer textilist de meserie şi încă de la absolvire a lucrat în domeniu pentru o firmă franceză. Jobul pe care l-a avut timp de trei ani l-a purtat în SUA, China sau Coreea, dar în 1993, când industria de textile din Franţa a început să cedeze la presiunea pieţelor mai ieftine, mai ales pe nişa pentru bărbaţi, Losson a decis să folosească spiritul antreprenorial din familia sa şi să pornească un business.

    L-a cooptat pe fostul său coleg de cameră din facultate (Thomas) care avea experienţă ca buyer de costume şi au început afacerea cu textile în afara graniţelor Franţei, întâi în Portugalia şi apoi în Tunisia, dar costurile erau prea mari, iar tunisienii nu aveau tradiţie în confecţii.

    Apoi au vizitat România pentru prima dată, în 1997, şi au ales să rămână aici şi să facă afaceri. Sunt în România şi acum. „Am ajuns pe aeroportul din Otopeni şi m-am îndreptat direct către zona de nord, către Botoşani, căci ştiam că judeţul are o mare tradiţie în industria textilă şi că încă sunt oameni care mai ştiu această meserie. Din anii ’80 Franţa avea o legătură cu Botoşaniul prin firmele care cumpărau ţesături de aici“, spune Gerard Losson.

    Iniţial, cei doi francezi erau intermediari care preluau comenzi de la jucători din Franţa şi le plasau la textilierii locali. În 1999 compania deschisă de ei în Botoşani avea afaceri de 15 milioane de euro, cu 12 angajaţi, motiv pentru care ofertele de cumpărare de la investitori străini, francezi în special, nu au întârziat să apară. Dar fiecare a fost refuzată de Gerard Losson pentru că nu i-a plăcut niciodată să lucreze pentru alţii şi mai ales în entităţi organizaţionale prea stricte.

    Propunerile făcute de investitori i-au dat însă o idee – să renunţe la activitatea de intermediere şi să devină producători. Astfel, au înfiinţat prima lor companie de producţie din România şi în 1999 au cumpărat primii câţiva mii de metri pătraţi dintr-o fostă filatură din Botoşani – astăzi „inima şi creierul“ businessului Formens. Au utilat fabrica din Botoşani cu echipamente cumpărate la licitaţie în Franţa, de la foste fabrici care se închiseseră. „La nici 30 de ani ne aflam la o licitaţie cu oameni care aveau mult mai multă vechime ca noi în industrie şi cumpăram tot din fostele fabrici. Am plecat de acolo cu 27 de tiruri de echipamente.“

    Producţia fabricii a început în primăvara anului 2000, iar doi ani mai târziu au deschis o altă fabrică la Dărăban, pentru care au folosit aceeaşi reţetă de utilare, dar de data aceasta cu echipamente provenite din fabrici scoţiene. Gerard Losson avea pe atunci 33 de ani şi 1.250 de angajaţi în cele două fabrici.

    După alţi trei ani verişorul lui Thomas (partenerul său de afaceri), care avea şi el o fabrică de confecţii în Botoşani în care lucrau 400 de oameni, le-a propus să-şi unească forţele într-un singur grup. Deja-vu: Losson a refuzat iar oferta, ceea ce a dus la separarea de asociatul său. Gerard Losson a rămas cu fabrica de la Botoşani, iar Thomas cu cea de la Dărăban pe care a alipit-o businessului pe care îl avea verişorul său în România.

    Practic, ceea ce astăzi se numeşte Formens a luat naştere în 2005, când cei doi francezi care au venit împreună în România au ales să o ia pe drumuri diferite.

    „Eu am avut atunci altă viziune. În 2005 piaţa a fost liberalizată şi toată industria de costume pentru bărbaţi din Europa Centrală a murit. În doi ani s-au desfiinţat sute de mii de locuri de muncă şi pentru a nu fi afectaţi de această criză eu mi-am dorit să ne îndreptăm şi spre nişa «made to measure» pentru că nu mai puteam ţine pieptul doar cu serii mari şi fără valoare adăugată“, explică Losson. Aşa că toţi banii pe care i-a câştigat în 2005 i-a investit în echipamente mai bune şi a început să caute clienţi care să aibă nevoie de serii mai mici de costume, dar la o calitate mai bună.

    Linia made to measure a fost însă lansată abia în 2010, când Losson a adus un director tehnic francez, care rămăsese fără loc de muncă după prăbuşirea industriei din Franţa.

  • Silviana Badea este nou director al departamentului de investiţii JLL în România

    Silviana Badea se alătură JLL după 5 ani petrecuţi în funcţia de country manager pentru Valad în România, unde a gestionat proprietăţile industriale şi de birouri aflate în portofoliul companiei. Anterior acestei funcţii ea a lucrat în cadrul unei alte companii de consultanţă imobiliară timp de 5 ani. A acumulat 10 ani de experienţă în toate sectoarele pieţei, atât în ceea ce priveşte investiţiile cât şi partea de agenţie, precum şi înţelegerea profundă a provocărilor din domeniului gestionării activelor imobiliare.

    Silviana Badea, noul director al departamentului de investiţii JLL, a declarat: “România este ţara mea şi oferă oportunităţi extraordinare, de multe ori încă neexploatate, pentru proprietăţi de prim rang cu risc redus pe termen lung.”

    JLL este o firmă specializată în servicii profesionale şi de management al investiţiilor, dedicate domeniului imobiliar. Înregistrând venituri anuale globale de 4 miliarde dolari SUA, JLL activează în 75 de ţări şi peste 1.000 de locaţii din întreaga lume. Operând în numele clienţilor săi, compania oferă servicii de management şi servicii imobiliare externalizate, având un portofoliu de aproximativ 280 milioane m2 şi  un volum total al investiţiilor de 99 miliarde de dolari SUA rezultat din vânzări, achiziţii şi finanţări la nivel global în 2013. Divizia de management al investiţiilor- LaSalle Investment Management-administrează active imobiliare de 48  miliarde dolari SUA.

     

  • Un videoclip a reuşit să dea peste cap platforma Youtube

    Nu pare un lucru ieşit din comun, însă acesta este numărul maxim ce poate fi afişat pe o pagină de Youtube, aceasta fiind codată pe un sistem de 32 de biţi. Psy, autorul videoclipului, a reuşit astfel să dea peste cap platforma de rulare a conţinutului media, obligându-i pe cei de la Google să reprogrameze sistemul de afişare pe un sistem de 64 de biţi, scriu cei de la Business Insider.

    Cei de la Google nu au bănuit că un videoclip ar putea ajunge la peste 2 miliarde de afişări, acest lucru fiind justificat şi de numărul de afişări atins de celelalte filme ce se regăsesc în topul celor mai populare.

    Estimările arată că la sfârşitul anului trecut 3 miliarde de oameni, sau 40% din populaţia lumii, erau conectaţi la internet. Gangnam Style a adunat aproape acelaşi număr de vizualizări, făcându-l cel mai popular videoclip din istorie.

    Luând în calcul succesul platformei Youtube, este de aşteptat ca tot mai multe materiale video să depăşească un miliard de afişări. Clipul lui Psy va rămâne însă primul care a reuşit să “doboare” site-ul celor de la Google.

  • Are afacerea lui de la 20 de ani şi spune că se va pensiona când ajunge la 40

    La  14 ani, Thomas Frank a învăţat o lecţie valoroasă despre economisire. Voia să câştige bani pentru cumpărarea unui joc video, aşa că s-a angajat pe unul dintre singurele posturi disponibile pentru adolescenţii cu vârsta de sub 16 ani: depănuşarea de porumb.

    Jobul a durat trei săptămâni, interval în care Frank a câştigat mai mult decât suficient pentru a acoperi suma de 350 de dolari de care avea nevoie pentru joc. Totuşi, nu a investit banii în achiziţia jocului, ci i-a cheltuit fără să îşi dea seama pe ieşiri în oraş, haine şi alte lucruri, potrivit unui interviu acordat de Thomas Frank publicaţiei Business Insider. Lecţia învăţată astfel l-a determinat să fie mai atent în investiţiile sale ulterioare: înainte de a termina universitatea, a pus bazele unui business online datorită căruia a reuşit să-şi plătească studiile de 15.000 de dolari de la Universitatea din Iowa.

    În prezent, tânărul în vârstă de 23 de ani conduce afacerea College Info Geek, o platformă care oferă studenţilor informaţii despre cum să fie mai productivi, să obţină note mai bune, să aibă joburi de vis şi să îşi termine studiile fără datorii.

    Frank speră să se retragă până la vârsta de 40 de ani şi să economisească până la această vârstă suficienţi bani încât să nu mai aibă nevoie de un salariu. Scopul lui Frank este să economisească 900.000 de dolari până la această vârstă, iar pentru a face acest lucru, şi-a propus să investească 25.000 de dolari în fiecare an. Totodată, vrea să îşi crească veniturile la 90.000 de dolari în fiecare an. Pentru a-şi atinge obiectivul de pensionare la 40 de ani, a investit 1.000 de dolari şi într-un plan de pensionare lansat de o companie americană de management de investiţii, variantă populară printre micii proprietari de afaceri ale căror companii nu deţin de alte planuri de pensionare.

     

  • Trei bucureşteni au fondat o afacere escape the room şi rulează mii de euro lunar ţintind corporatişti cu bani

    Florin Cioacă (32 de ani), Mihai Toma şi Tudor Cucu (ambii de 22 de ani) au pus bazele Real Room Escape, un business cu venituri de câteva mii de euro lunar, care propune un scenariu lung, complicat şi extrem de interesant. Povestea, numită Kudra’s Dream, se întinde pe parcursul a zece episoade.

    „Eu eram membru al unei asociaţii studenţeşti şi l-am cunoscut pe Florin în cadrul unui proiect de trading interbancar“, povesteşte Mihai Toma, iar Tudor s-a alăturat ulterior echipei. „Am vrut să avem o sursă de smart fun“, spune Florin Cioacă. „În momentul în care ne-am gândit să pornim afacerea, în străinătate exista deja o piaţă de profil. Budapesta punea bazele încă din 2011, iar acum reprezintă un hub european pentru acest gen de jocuri. Ne-am gândit că era un moment bun, iar asta era spre finalul anului 2012, dar România nu se încadra pe această hartă a jocurilor, aşa că am mai aşteptat. După Cluj şi Timişoara, lucrurile pur şi simplu au explodat, iar în Bucureşti am fost printre primii care au deschis camere.“

    Cei trei spun că au un business plan bine pus la punct şi ştiu deja ce trebuie să obţină pe termen mediu şi lung. „Investiţia a fost din surse proprii şi a fost în jur de 5.000 de euro. Iniţial am făcut un parteneriat cu o ceainărie care a fost de acord să găzduiască jocul, încă funcţionează acolo. Acum vrem să deschidem mai multe camere, de aceea am închiriat un spaţiu“, povesteşte Florin Cioacă. „Faptul că am găsit spaţiul potrivit ne-a ajutat să dezvoltăm mai repede procesul şi ne-a redus cheltuielile. În primul an profitul va fi zero, pentru că vrem să reinvestim toţi banii. Noi ne dorim să ajungem la zece scenarii, şi bazat pe acest plan cifra de afaceri ar trebui să treacă de 200.000 de euro anual. Acesta ar fi un scenariu pragmatic, nu optimist. Însă vrem să facem totul pas cu pas, pentru că nu ştim exact cum vor evolua lucrurile.“

    Clienţii corporate, spun cei trei, sunt o sursă mai stabilă de venit. „Iniţial a început ca un retail business, însă evident că ne-am gândit la clienţii corporate. Firmele au început să vină fără să fie nevoie de un advertising foarte agresiv, iar acum cred că suntem undeva la 50% corporate şi 50% retail. În plus, pentru clienţii corporate este foarte atractivă versiunea double, pentru că aduce foarte mult din ceea ce se vrea de la un team building.“

    Ce este versiunea double? „Versiunea double înseamnă că două echipe pot juca în două camere simultan, fiind nevoite sa coopereze pentru a evada“, explică Tudor Cucu.

    Unul dintre proiectele cu care Real Room Escape vrea să se diferenţieze de celelalte businessuri este Escape the Mansion, un produs destinat în principal companiilor. „Escape the Mansion va fi un produs pentru corporate, vor putea juca până la 15 oameni. O să fie ceva mai scump, pentru că implică şi costuri destul de mari pe care noi trebuie să le amortizăm. Trebuie să avem patru oameni la monitorizare, trebuie să avem un medic ATI la faţa locului, scenariul implică mai multe elemente şi mai multe mecanisme. Vrem să îi dăm drumul cât mai repede, pentru că încercăm să ne focusăm către zona de corporate, fără a neglija desigur segmentul de clienţi retail“, spune Florin Cioacă.

    Escape the room este un joc în care într-o perioadă limitată de timp căutând indicii ascunse, descoperind camera şi secretele din ea, folosind inteligenţa, ingeniozitatea şi imaginaţia trebuie să scapi din cameră.

  • O tânără de 26 de ani şi-a făcut o afacere care îi învaţă pe cursanţi să devină barmani şi le găseşte job după

    Corina Alexandrescu, o tânără de 26 de ani născută şi crescută în Bucureşti, a pus bazele unei afaceri inedite: oferă cursuri de bartending şi îi ajută apoi pe absolvenţi să îşi găsească loc de muncă. Toate acestea, spune tânăra, cu intenţia de a-i învăţa pe români că băutura trebuie şi savurată, nu doar consumată.

    “Prima oară am muncit la 18 ani, pentru că nu mai voiam să îi mai cer mamei bani de fiecare dată când plecam la mare. Mi-am falsificat un CV, pot să spun acest lucru pentru că angajatorul a aflat până la urmă“, spune tânăra zâmbind. „Am lucrat ca ospătăriţă în zona de nord a Bucureştiului. Acolo am făcut primii mei bani.“

    Pasiunea pentru bartending o are din urmă cu cinci ani, atunci când a învăţat ce înseamnă să combini diverse băuturi. „Am făcut un curs de barman în 2009 şi atunci mi-am dat seama că îmi place mai mult să lucrez în spatele barului decât să servesc.“

    Unul dintre motivele care au stat la baza acestui business, spune Corina Alexandrescu, este că românii nu ştiu să consume alcool. „Cultura înseamnă să bei şi să te simţi bine având grijă la ceea ce consumi. Totul pleacă de la barmani, pentru că ei trebuie să explice de unde provine băutura şi cum se consumă, ei trebuie să facă recomandări clientului.“

    Qube Bartending Agency este un proiect la care tânăra se gândeşte de multă vreme. După câteva încercări de a porni businessul alături de prieteni s-a hotărât să înceapă de una singură. „Când am vrut să pornesc nu aveam niciun ban, nu aveam nici carte de muncă unde lucram, aşa că ideea unui credit ieşea din calcul.

    Dar m-am gândit că pentru asta există statul român, să ne ajute, aşa că am înfiinţat firma gratuit şi am aplicat la programul de finanţare. Proiectul l-am scris singură, pentru că nu aveam cum să plătesc o firmă de consultanţă şi oricum eu ştiam cel mai bine ce înseamnă businessul acesta. Am trecut de faza de evaluare şi mi-a fost acordată o sumă de bani pe care în cele din urmă am refuzat-o, pentru că am primit mai multe condiţii care mi s-au părut inacceptabile.“

    A apelat în cele din urmă la mama sa, care a contractat un credit în valoare de 2.000 de euro. Aceştia au fost banii de plecare, cu toate că timpul investit şi faptul că a scris singură proiectul au scăzut mult costurile iniţiale.

    „Primele luni, dorind să reinvestesc profitul, nu mi-am permis să angajez un trainer, aşa că am predat eu cursurile. Acum avem opt traineri, dintre care unul din Anglia“, povesteşte Alexandrescu. Absolvenţii sunt apoi ajutaţi să găsească loc de muncă, acest lucru fiind mai uşor datorită relaţiei care se formează între traineri şi cursanţi. „Majoritatea celor care vin la cursuri sunt de vârsta mea, dar vorbesc cu ei de parcă ne cunoaştem de-o viaţă“, spune tânăra.

    Costul pentru un curs de barman, care durează trei săptămâni, este cuprins între 270 şi 300 de euro. După ce cursurile au început să aducă tot mai mulţi clienţi, Corina Alexandrescu a decis in-trarea pe un alt segment al pieţei, cel de evenimente. Pentru a se diferenţia, Qube Bartending Agency a încercat să preia o idee lansată în Statele Unite, şi anume ceea ce tânăra numeşte un „bar mobil“. „A fost destul de greu, pentru că aveam doar câteva clipuri de pe internet din care să ne inspirăm.

    Am lucrat aproape trei luni la primul bar şi continuu să investesc lunar în asta.“ Qube Bartending Agency oferă servicii de tip all inclusive: „Noi putem veni cu bar, cu generator, cu personal, practic orice e ne-voie pentru un eveniment reuşit“. Costurile sunt de 7-8 euro de persoană în sistemul open bar, sau 350 de euro în cazul în care clientul are nevoie doar de barul mobil şi de personal.

    Deşi pare o piaţă cu foarte mulţi jucători, Corina Alexandrescu spune că cererea permite intrarea unor noi companii, atât timp cât acestea oferă servicii de calitate. „Pe partea de evenimente piaţa este extrem de activă şi ofertantă, atât în Bucureşti, cât şi în celelalte oraşe mari“, remarcă tânăra antreprenoare.

    Anul trecut, Qube Bartending Agency a avut venituri de aproape 50.000 de euro, iar Corina Alex-andrescu speră la dublarea lor în 2015. Cât despre profit, marja se apropie de 40%, însă mare parte din acesta este reinvestit. „Ne aşteptăm la venituri mai mari pentru 2015, dar nu din zona cursurilor, pentru că preţurile vor rămâne la fel. Vom avea cu siguranţă mai multe evenimente şi sper să ajungem la venituri de 100.000 de euro.“

    Qube Bartending Agency este una dintre companiile noi selectate în cadrul proiectului „Cele mai promiţătoare 
start-up-uri“, realizat de Business Magazin. În săptămânile ce urmează, veţi putea citi şi alte poveşti despre tineri antreprenori şi ideile lor.