Fetiţa care se afla în piaţă din întâmplare a pus câteva monezi în pălăria unui muzician care se afla acolo. Nimeni nu se aştepta însă să se întâmple ceea ce s-a întâmplat în continuare. Acest muzician a început să cânte uşor, în surdină auzându-se un cântec cunoscut tuturor.
În scurt timp s-au alăturat şi alţi instrumentişti, lumea s-a adunat şi a început să filmeze, iar spre final s-a adunat în acel perimetru întreaga orchestră simfonică Son Sabadell.
Citiţi mai multe pe perfect-ask.com
În 2012 Shintaro Yamada avea 34 de ani, era singur şi frustrat la locul de muncă. A părăsit o slujbă confortabilă din Tokyo pentru a călători în lume, scrie Bloomberg.
Nu voia să cheltuie mult, dar dorea şi să cunoască cultura locală. Aşa că a stat în hosteluri foarte ieftine, a făcut autostopul şi a mers cu transportul în comun. De-a lungul a şase luni a vizitat 23 de ţări.
„Călătoria mi-a deschis mintea. M-a făcut să vreau să fac ceva folositor pentru oamenii din întreaga lume. Am început să mă gândesc la o platformă care să le permită oamenilor să facă schimb de obiecte, servicii, unde pot schimba bani, doar prin intermediul unui smartphone”, a spus Yamada.
A fost determinat să înfiinţeze un start-up care le-ar permite oamenilor din diferite zone ale globului să intre în contact unii cu alţi. Astfel a fondat Mercari Inc, un site de e-commerce unde oamenii pot cumpăra şi vinde aproape orice.
Mercari a fost fondată în 2013, iar luna aceasta a ajuns la o evaluare de 1 miliard de dolari, fiind primul unicorn din Japonia, a treia economie a lumii. Pe glob există în prezent 155 de unicorni, dintre care 92 în Sua, 25 în China şi 7 în India, potrivit CB Insights.
Yamada nu crede că este o problemă atât de mare, faptul că nu există unicorni în Japonia. Multe companii de tehnologie din Japonia se listează la bursă înainte de a ajunge la o evaluare de 1 miliard de dolari deoarece cerinţele pentru listare sunt mult mai puţin restrictive decât în alte ţări. Pe piaţa din Japonia, compania are nevoie de o capitalizare de 10 milioane de dolari şi nu necesită să aibă un venit, pe de altă parte, companiile care decid să se listeze în SUA au nevoie de o capitalizare de 50 milioane de dolari sau 750.000 de dolari în profituri.
Unul din motivele pentru care Mercari a avut succes a fost faptul că a fost creat special pentru mobil. Oamenii vând orice, de la haine, la gadgeturi sau la cărţi de baseball. Aplicaţia a fost descărcată de peste 32 de milioane de ori şi a generat tranzacţii de 10 miliarde de yeni în fiecare lună, iar Mercari primeşte o parte din fiecare tranzacţie.
„Piaţa serviciilor business-to-consumer este deja dezvoltată, dar piaţa de aplicaţii user-to-user încă mai creşte”, spune Tomoaki Kawasaki, analist la Iwai Cosmo Securities.
Povestea Noah a început în iarna anului 2012, când doi tineri, Iosif Harasemiuc şi Ruben Perju, şi-au dat seama, după o cercetare de piaţă, că lumea caută altfel de accesorii şi s-au gândit la ceasuri din lemn. „Momentul in care am decis sa fim parteneri a fost primul pas din aceasta calatorie frumoasa dar totodata plina de peripetii. Am avut visul de a dezvolta un brand de ceasuri de mână care să creeze produse excepţionale atât din punct de vedere funcţional, cât şi estetic. Doream un brand al cărui nume să aibă rezonanţă şi impact din punct de vedere vizual”, spune Ruben Perju.
Poate părea evident pentru unii, numele Noah este legat de personajul biblic Noe (Noah). „Noe a avut nebunia de a construi ceva unic, nemaiintalnit. La fel ca el, si noi avem un concept diferit care sta la baza fiecarui model de ceas.”, spun ei. Ei îşi asociază numele brandului cu arca lui Noe („realizată din lemn, inginerie avansată, inspiraţie divină, rezistenţă şi durabilitate, inovaţie”).
De ce au ales să construiască ceasuri de mână din lemn? „Era metalelor începe să apună, iar lemnul este unul dintre materialele care par să capete o valoare tot mai mare în ochii societăţii. Chiar dacă aurul are o valoare net superioară din punct de vedere valoric, tot mai mulţi oameni renunţă la bijuteriile şi accesoriile din metale reci şi le aleg pe cele din lemn, mult mai apropiate de natură”, spune Ruben Perju, fondator al Noah Watch.
În prezent, Noah are pe piaţă o singură gamă de ceasuri, Feather Light, a căror greutate nu depăşeşte 50 de grame. Preţul unui astfel de ceas variază între 989 şi 1.600 de lei, în funcţie de materialele pe care le alege clientul. Majoritatea produselor se vând în România (85% dintre unităţi), iar restul pe pieţele internaţionale. Ei susţine că Noah vinde 2,5 unităţi pe zi, în perioada vară-iarnă 2015 reuşind să vândă 305 ceasuri, iar cifra de afaceri a companiei pentru anul trecut este de 52.000 de euro. Pentru un ceas Noah, termenul de execuţie şi de livrare este de 15 zile lucrătoare. Ceasurile Noah pot fi realizate după specificaţiile clientului. Acesta poate alege mărimea ceasului, esenţa carcasei exterioare, esenţa cadranului, acele, modelul de curea, dar şi textul sau imaginea care vor fi gravate pe spatele ceasului şi pe cutie.
Acestea sunt realizate la sediul companiei din Cluj-Napoca şi nu sunt produse cu stocuri sau în serie. „Lemnul pe care-l folosim este colectat din toate colţurile lumii: Brazilia, America de Sud, Africa, Madagascar etc. Toate esenţele sunt exotice şi au o duritate care depăşeşte 2.000 de unităţi pe scara Janka – n.r scară de duritate“, afirmă Perju. Mai departe lemnul este trecut printr-un proces de stabilizare şi uscare, care conferă duritate cu până la 40% mai mare. „Am testat ceasurile Noah timp de 4 ani şi nu prezintă semne de uzură sau de deteriorare majore”, spune antreprenorul. Investiţia financiară în companie se ridică la 40.000 de euro, iar pentru 2016 plănuiesc să investească „mult mai mult în utilaje şi tehnologii de ultimă generaţie”.
Dacă la începutul afacerii erau doar Iosif Harasemiuc şi Ruben Perju, din 2016 în structura companiei au intrat şi Cătălin Chiş şi Erik Barna, care se ocupă de partea de strategie şi de dezvoltarea afacerii. Pentru 2016, cei de la Noah îşi doresc să crească, să-şi internaţionalizeze brandul şi au un target ambiţios de a atinge o cifră de afaceri de 500.000 de euro. Însă set-up-ul businessului nu a fost floare la ureche „Din momentul în care am avut pentru prima dată ideea unor ceasuri din lemn şi până în momentul lansării brandului au fost aproape doi ani şi jumătate de muncă asiduă fără să culegem roade”, afirmă Ruben Perju. „In acest timp am studiat foarte multe modele de ceasuri, am facut sute de teste, am stricat zeci de ceasuri, am cautat cele mai subtiri mecanisme care totodata sa fie de top, am discutat cu mai multi ceasornicari, am studiat cele mai dure esente lemnoase din lume, am proiectat si reproiectat fiecare element al ceasului pana am reusit sa le asamblam si sa fim multumiti de rezultatul final.”, adaugă el.
Pentru unii nu numai locuinţa personală, ci şi spatiul de depozitare trebuie să aibă tot confortul, apărând astfel o piaţă a spaţiilor de depozitare de lux. Principalii clienţi sunt reprezentaţi, scrie Wall Street Journal, de persoanele care se mută din suburbii în case mai mici din cartiere din metropole americane şi, ca atare, nu mai pot ţine acasă tot ce ţineau altădată.
Se caută astfel locuri de depozitare pentru colecţiile de maşini de lux, pe care proprietarii să le îngrijească, dar şi să le expună. Cum aceştia au şi familii, se preferă spaţiile suficient de încăpătoare cât să permită amenajarea unui loc de relaxare, poate chiar şi de dormit şi chiar şi a unei bucătării destul de mari încât să se poată organiza mese pentru un număr mai mare sau mai mic de invitaţi. Unele sunt prevăzute şi cu pivniţă de vinuri, iar dezvoltatorii au început să le promoveze chiar ca spaţii destinate practicării unor hobby-uri, clienţii având posibilitatea să le aranjeze cum doresc ei, putând instala acolo şi un studiou de înregistrări sau atelier de pictură dacă doresc.
Există însă şi o altă variantă a depozitului de lux, care se adresează în special doamnelor şi care nu presupune deplasarea la spaţiul de stocare alocat. În aceste locuri se ţine garderoba bogată care nu încape în locuinţă, precum şi accesoriile aferente ei, articolele fiind preluate de la domiciliul clientelor, întreţinute cu grijă, şi aduse acestora când au nevoie de ele chiar şi la mare distanţă.
AFACERI: Secretele unei creşteri de 114%
AUTO: Viitorul maşinilor automone în viziunea Renault
SPECIAL: Creatorul superinteligenţei artificiale
ANTREPRENORIAT: Joaca de banca virtuală
Începând din 17 septembrie 2012, revista Business Magazin se distribuie în exclusivitate în reţelele Inmedio şi Relay sau pe bază de abonament.
De când am plecat din Austria, am fost chemat mereu pentru situaţii dificile, pare să fie o abilitate specială a mea“, glumeşte la un moment dat în timpul interviului Franz Weiler, executivul austriac aflat de anul trecut la cârma grupului Uniqa Asigurări. Compania pe care o conduce a înregistrat anul trecut o valoare a primelor brute subscrise de 363 de milioane de lei, plasându-se pe locul zece în topul asigurătorilor generali de pe piaţa locală, ce formează o piaţă de 7 miliarde de lei, potrivit celor mai recente informaţii publicate de Autoritatea de Supraveghere Financiară.
Potrivit aceleiaşi surse, piaţa asigurărilor din România a urcat anul trecut cu 8,2%, până la 8,75 miliarde de lei, aceasta fiind prima creştere înregistrată după nouă ani de scăderi. Totuşi, faptul că o pondere de peste 47,5% din totalul asigurărilor generale a fost deţinută de asigurările auto obligatorii nu aduce perspective favorabile asigurătorilor, care blamează această linie de asigurare din cauza pierderilor generate de aceasta. Situaţia de pe piaţă s-a reflectat de-a lungul timpului în rezultatele companiei austriece care, din 2009, a func-ţionat numai doi ani pe profit, astfel că pierderile agregate din această perioadă au fost de 200 milioane de lei.
Austriecii au adus constant bani la capital, iar în raportul din 2013 scriau că piaţa românească este singura dintre cele pe care operează de a cărei performanţă sunt nemulţumiţi. „Nu sunt din Viena, de unde vin majoritatea austriecilor, ci din Salzburg, unde mi-am început şi cariera, într-o companie din acest oraş“, povesteşte Weiler despre începuturile carierei sale în industria asigurărilor, în anii’ 80. A trecut ulterior la o companie mai mare, care deţinea o treime din piaţă, concentrată pe asigurările de viaţă, apoi, în urma unei fuziuni în care compania a devenit membră a Uniqa, a început să lucreze în cadrul acestui grup. După ce Uniqa s-a lansat la nivel internaţional, s-a oferit voluntar pentru o misiune în Croaţia, unde se afla o „entitate cu probleme“, la depăşirea cărora spune că a ajutat. După Croaţia, a devenit CEO al filialei din Serbia, în Belgrad.
Grupul achiziţionase acolo o companie la dezvoltarea căreia a lucrat timp de opt ani, până la sosirea în România, pe 29 mai 2014, dată pe care şi-o aminteşte cu precizie. Dezvoltarea companiei din Serbia – într-o piaţă a asigurărilor de 5-600 de milioane de euro şi circa opt milioane de locuitori – a urmat un parcurs în care a trecut de la a fi un jucător mic şi nesustenabil în piaţa de asigurări generale până la o poziţie în top cinci competitori pentru produsele de retail de bază. A fost printre cele mai mari provocări ale carierei sale, spune Weiler, care consideră că operarea unei companii într-un mod care să nu depindă de o singură persoană ar trebui să fie targetul oricărui CEO. În România, unde a lucrat mai întâi ca vicepreşedinte responsabil cu vânzările, şi-a propus acelaşi lucru, la un nivel diferit, ţinând cont de dimensiunile pieţei. Franz Weiler vrea să construiască şi aici un sistem de management distribuit, nu al unui CEO care să fie „cel mai deştept dintre toţi“, care să permită construirea unei imagini impecabile pentru companie. „Trebuie ca experţii să conducă afacerea cu un nivel ridicat de expertiză şi de etică, de standarde morale, axat pe clienţi, dar ţintind totuşi obiectivul final al companiei, profitul. Obiectivul investitorilor noştri este să generăm profit, dar contează foarte mult şi cum facem asta, nu vrem să generăm profit cu orice preţ, ci să avem anumite standarde.“
În acest context, Weiler a impus anul trecut o strategie clară pentru companie. „Vrem să ştim ce se va întâmpla peste cinci-zece ani, care este direcţia în care mergem şi am setat câteva reguli. Am luat decizii referitoare la cum să ne distribuim produsele, pe care produse am vrea să le distribuim, la ce preţ şi la ce nivel al serviciilor, iar pe clienţi trebuie să îi câştigăm prin încrederea în calitate, nu vom fi niciodată cei mai ieftini de pe piaţă pentru că vrem să oferim valoare în schimbul banilor“, descrie CEO-ul Uniqa Asigurări strategia pe care o derulează de anul trecut.
Concret, compania şi-a propus o nouă politică de subscriere pe piaţa locală care constă în reducerea semnificativă a expunerii pe clasele auto şi mai mult business pe proprietăţi, sănătate şi viaţă. Această decizie s-a reflectat în cifrele companiei, care a înregistrat anul trecut venituri de circa 360 de milioane de lei, în scădere faţă de anul anterior, când compania a subscris prime de 412 milioane de lei.
„În cele din urmă, am înregistrat un mic profit de circa 2 milioane de lei, susţinut de o construcţie favorabilă de reasigurare. Aşteptăm să fim din nou pe profit anul acesta, dar câteodată nu poţi să prezici cererile de soluţionare de daune, dacă acestea nu vor fi catastrofale, ar trebui să încheiem anul cu un rezultat pozitiv.“ În ce priveşte compania de asigurări de viaţă, Weiler spune că aceasta a adus în cele din urmă volumele de prime brute subscrise propuse, mai ales datorită colaborării bune cu banca. Anul acesta se vor concentra pe livrarea de produse noi şi servicii mai bune pentru clienţi şi crede că, dacă anul trecut au avut un rezultat negativ, în 2016 vor deveni profitabili şi cu această companie.
Fumatul activ şi afectarea sănătăţii este un lucru, iar fumatul pasiv este un alt lucru, determinat de primul, şi afectează mediul înconjurător, dar, în special, pe cei care stau în preajma fumătorilor. De ce oamenii care nu fumează trebuie să plătească, având de suferit din cauza fumătorilor? Deşi există numeroase campanii ce au ca tematică oprirea fumatului, totuşi viciul continuă să persiste în randul unui număr destul de ridicat de persoane. Câteva detalii despre fumatul pasiv vă oferim în cele ce urmează.
Atunci când iese fum din ţigară, în acelaşi timp se eliberează diferite substanţe nocive care intră în componenţa ţigării. Fumul pasiv provine, în principal, din două surse:
De cele mai multe ori, oamenii cred că ambele moduri sunt identice, dar, de fapt, situaţia e cu totul alta. Fumul de flux lateral este mai periculos decât fumul de flux principal, deoarece are o concentraţie mai mare de agenţi care cauzează cancer. Particulele prezente în fumul de flux lateral sunt mult mai scurte şi mai subţiri decât particulele din fumul de flux principal. O simplă menţiune a tuturor consecinţelor fumatului, indiferent dacă este vorba de fumat activ sau pasiv, te duce cu gândul la vizitele la un medic stomatolog pentru tratamente de albire, la diverse boli şi afecţiuni ale sănătăţii, sau chiar la ceva mai sumbru – servicii funerare, necesare odată ce se ajunge la boala incurabilă amintită mai sus.
Fumatul pasiv este periculos. Cei care nu fumează, dar stau în preajma celor care o fac, sunt afectaţi şi ei de efectele acestei acţiuni nocive. Fumătorii de ţigări lasă în urma lor impurităţi nedorite cu care se confruntă, în mod inevitabil şi involuntar, nefumătorii, indiferent de cât de eficient este sistemul de ventilaţie instalat în incinta respectivă, în care îşi desfăşoară activitatea unii lângă alţii.
După o perioadă de timp în care fumătorii îşi dau seama de efectele nefaste ale acestui obicei, ei încep să caute alternative şi înlocuitori pentru ţigările tradiţionale din tutun, astfel încât acestea să îi ajute să renunţe la fumat şi, mai mult decât atât, să elimine riscul cauzării diferitelor boli în rândul lor şi a celor care sunt pasivi. Riscurile apar însă nu doar la nivelul persoanelor, ci şi al bunurilor de larg consum. Spre exemplu rişti să arzi cu ţigara, din neatenţie, piese de mobilier de calitate pe care tocmai le-ai montat în locuinţă, sau alte bunuri de care te foloseşti zilnic.
Plasturii cu nicotină, gumele de mestecat şi multe alte mijloace de înlocuire a nicotinei sunt disponibile pe piaţă, cu scopul de a-i ajuta pe fumători să renunţe la fumat. Cea mai eficientă alternativă care oferă, în acelaşi timp, o experienţă reală de fumat, este dată de incredibilele ţigări electronice.
În anul 2003, domnul Hon Lik a inventat ţigara electronică, un dispozitiv care arată exact ca o ţigară obişnuită, dar care are o mulţime de avantaje în plus. Cu timpul, această ţigară electronică a trecut prin mai multe etape, astfel că, în prezent, piaţa este plină de numeroase branduri care fabrică şi vând astfel de produse.
Avantajele sunt multiple: scapi de fumul care îţi dăunează ţie şi celor din jur, reduci numărul de tratamente de albire dentară, nu îţi mai supui corpul la atâtea riscuri datorate viciului nociv al fumatului.
La nivel de utilizare, poţi avea aceeaşi experienţă a fumatului într-un mod simplu: ţigara electronică funcţionează în baza unei baterii, care poate fi încărcată cu un cablu USB conectat direct la un laptop refurbished, second hand sau nou, ori la un PC, în mod similar unei baterii externe pentru smartphone.
Fără să poluezi aerul, aduci necesarul de nicotină pe care ţi l-a format viciul şi poţi chiar să reuşeşti să renunţi la fumat, reducând treptat concentraţia lichidului. Ţinând cont de toate aceste avantaje, concluzia ce urmează este mai mult decât evidentă.
Aproape fiecare brand pretinde că produsul său este cea mai buna ţigară electronică din industrie. Singurul lucru care scoate în evidenţă calitatea ţigării electronice este proprietatea de a produce vapori în loc de fum. Indiferent de brandul ales, este o certitudine că ţigara electronică este o alternativă mult mai sănătoasă pentru fumat, ţinând departe efectele nocive ale tutunului care îi afectează atât pe fumătorii activi, cât şi pe fumătorii pasivi.
Soluţii de PR oferite de E-Advertising
Acum ştiu exact ce am de făcut.“ Dragoş Anastasiu stă în biroul său din Strada Reînvierii şi povesteşte relaxat despre scenariile pesimiste în care crede şi care prevăd debutul unei noi crize economice către sfârşitul anului. Spune însă că nu mai îl sperie nici o nouă criză, nici concurenţa în creştere din piaţa turismului. „Avem atât de mult potenţial să luăm cotă de piaţă, încât nu îmi e teamă. Am fost dezorientaţi şi speriaţi în 2009, când nu ştiam ce ni se întâmplă. Dar ne-am dumirit destul de repede, am făcut câteva mişcări importante şi ne-am triplat cifra de afaceri în criză“, povesteşte omul de afaceri.
Eurolines intrase în criza economică din 2009 cu afaceri de 32 milioane de euro, iar în 2010 Eurolines a surprins piaţa când a anunţat achiziţia Danubius Travel, firmă deţinută de TUI Travel PLC (70%), de Ciprian Popescu şi de Camelia Dinu. Danubius Travel era una dintre primele agenţii de turism înfiinţate în România, cu sediul central în Mamaia, şi se ocupa în special de incoming.
„În 2010, am decis să cumpărăm tot ce avea Danubius în România, cu sedii, cu terenuri, cu 8 autocare, am cumpărat tot. Am sesizat potenţialul pentru că eu aveam o reţea de peste 50 de agenţii care suferea de lipsa unui brand turistic puternic (pentru că Eurolines e un brand asociat cu autocarele, 80% dintre români ştiu ce este Eurolines, dar ştiu că face transport. Noi vindeam şi turism prin Eurolines, de câteva milioane pe an, dar era greu). Aşadar, eu aveam reţeaua şi nu aveam brandul, ei aveau brandul şi nu aveau reţeaua. Am clădit un parteneriat, ei ne lasă în pace, nu ne pun beţe în roate şi sunt superîncântaţi de volumele pe care le-am adus în atât de puţin timp“. În cei cinci ani de când brandul TUI face parte din reţeaua Eurolines, agenţiile lui Dragoş Anastasiu au împânzit toate centrele comerciale din România, omul de afaceri fiind convins de modelul care spune că turismul de masă se face acolo unde se face şi comerţul de masă, adică acolo unde merg oamenii să cheltuiască bani. „Suntem prezenţi în toate mallurile din România, mai puţin la Promenada, şi anul acesta vom mai deschide 4 agenţii în malluri, dintre care 3 în Bucureşti.“ Reţeaua TUI Travel Center va ajunge în acest an la 81 de agenţii şi la afaceri de 75 milioane de euro. Anul trecut, TUI Travel Center a rulat 70 de milioane de euro care înseamnă, aproximativ, 300.000 de turişti deserviţi.
„Unii sunt turişti care cheltuie 50 de euro, alţii cheltuie 10.000 de euro – ca în turism. Important este numărul mare, care ne permite să diversificăm mereu serviciile şi să ne gândim mereu la cum putem aduce şi cât mai mulţi străini în România. Dincolo de cei 300.000 de turişti pe care îi deservim predominant pe plecări, mai avem în grup şi HotelBets România, o agenţie online, care, alături de croaziere, ne duce către 10.000 de turişti de incoming pe an“, explică Dragoş Anastasiu.
De fapt, incomingul a devenit cel mai important pariu pe care omul de afaceri l-a făcut în ultimul timp: „Eu sunt convins că se poate face incoming în România. Pentru a face incoming în România, avem nevoie de infrastructură – pe care o avem, pentru nevoi legate de turism – şi de existenţa unor locaţii cu servicii superioare. Am tot fost în căutare de locaţii frumoase şi am tot găsit (le strângem în Romanian Best Location, www.robelo.ro, unde sunt deja membri Conacul lui Maldăr, Poem Boem din Sinaia, hotelul Rembrandt din Bucureşti sau hotelul Teleferic din Poiana Braşov). Dar am şi vorbit cu mai mulţi hotelieri despre cum să creştem calitatea serviciilor pentru turişti precum cei din Germania (eu am trăit 15 ani acolo şi cred că încă sunt blocat în zona germanică), care este o zonă imensă de potenţial. Primii paşi sunt legaţi de chestii simple: traducerea serviciilor în germană, un kids club în germană, urmând ca investiţiile mai serioase să vină ulterior. Nu am reuşit să găsesc mai ales mentalitatea necesară pentru a ne adapta acestui tip de clientelă. Atunci am decis să facem noi ceva şi aşa am decis să intrăm în zona de management hotelier“, povesteşte Dragoş Anastasiu modul cum a luat fiinţă The Makers, entitatea de management hotelier în care activează alături de Dragoş Petrescu (fondatorul reţelei City Grill) şi de Hildegard Helen Brandl (fondatorul biroului de arhitectură UNITH2B). „Planul pe termen lung este să ne promovăm împreună, să achiziţionăm împreună şi să facem şcoală de turism împreună“, explică Anastasiu, care are în comun cu ceilalţi doi membri ai The Makers nu numai faptul că sunt antreprenori, ci mai ales faptul că au revenit din străinătate să facă business în România.
Dragoş Anastasiu explică faptul că treburile în The Makers sunt clar împărţite: „Dragoş Petrescu e pe partea de F&B, Eurolines se ocupă de marketing, vânzări şi imagine prin Eurolines TUI Travel Center, iar de partea de arhitectură se ocupă UNITH2B, un birou de arhitectură de origine germană“, dar strategia cu care au plecat în căutare de locaţii pe care să le ia în management s-a transformat pe parcurs: „Primul loc pe care l-am găsit şi am vrut să îl luăm în management a fost Green Village. Pe acesta însă l-am cumpărat, deşi nu asta a fost ideea. Dar Green Village este atât de special, la fel cum este toată Delta Dunării, încât nu am rezistat“.
Eurolines a investit „câteva milioane de euro“ în achiziţia şi în repoziţionarea Green Village, pe care l-a preluat integral de la omul de afaceri Sorin Marin şi în care derulează o investiţie de 1 milion de euro. Anul trecut, Dragoş Anastasiu şi-a petrecut toată vara la Green Village („am stat cinci luni câte patru zile pe săptămână acolo“). „Suntem din toamnă în trei cataloage mari germane şi rezultatele au început să se vadă. În acest moment, peste 50% din sezonul 2016 este vândut şi sunt perioade din sezon pentru care suntem booked out, cum este perioada Anonimul, când tot Sfântul Gheorghe este ocupat.“
ZOOT, answear.com şi Uterque (parte din grupul Inditex, proprietarul Zara) sunt doar câteva dintre brandurile care au atacat piaţa online de modă din România în ultimul an. Toate vorbesc despre potenţialul pieţei şi despre câtă importanţă acordă românii felului cum arată.
Gigantul spaniol Inditex, liderul mondial al pieţei de modă, care deţine în portofoliu nume precum Zara, Bershka sau Pull & Bear, a ales să aducă cel de-al optulea său brand (singurul care lipsea din România) întâi online şi apoi să deschidă primele magazine. Aceasta este o primă mutare de acest gen: un brand care intră pe o piaţă întâi online, când de obicei mişcarea este fix invers.
Spaniolii au fost însă încurajaţi de evoluţia vânzărilor online pentru celelalte branduri. Operaţiunile online au ajuns să contribuie cu 7-8% la vânzările de aproape 300 milioane de euro în România ale grupului Inditex, liderul pieţei locale de modă, potrivit surselor Business Magazin. Online, spaniolii sunt prezenţi cu toate cele şapte branduri care au şi 108 magazine fizice în România, iar, mai nou, Uterque s-a alăturat acestora. Vânzările online nu sunt însă înregistrate de entităţile juridice din România, care administre-ză doar magazinele fizice. Vânzările realizate pe internet de brandurile Inditex sunt contorizate de grup, în Spania, la sediul central al companiei. Acolo sunt de altfel şi procesate comenzile care pornesc din toate colţurile lumii şi care sunt apoi expediate din inima imperiului Inditex către destinatari.
Inditex este un imperiu de 21 miliarde de euro şi peste 7.000 de magazine sub opt branduri prezente în toate colţurile globului. Grupul spaniol este fondat şi controlat de antreprenorul spaniol Amancio Ortega, al doilea cel mai bogat om de afaceri din lume după Bill Gates, cu o avere estimată la 70 miliarde de dolari, potrivit Bloomberg Billionaires. Spaniolii au intrat pe piaţa locală în 2004 în sistem de franciză cu brandurile Pull & Bear şi Zara, pentru ca trei ani mai târziu să intre direct. Astăzi ei au 108 magazine fizice sub şapte branduri, respectiv Zara, Zara Home, Bershka, Stradivarius, Pull & Bear, Massimo Dutti şi Oysho. Pe online, spaniolii au intrat în România prima dată în 2013 cu brandul Pull&Bear, iar apoi s-au extins şi cu celelalte.
Ultimul nume din portofoliul local este Uterque, un brand lansat în 2008, care pune accentul pe pantofi, genţi şi accesorii, însă are şi o colecţie de haine, doar că mai redusă decât a brandurilor Zara sau Massimo Dutti. În ceea ce priveşte poziţionarea, Uterque se adresează clienţilor cu veni-turi peste medie, în contextul în care o ja-chetă costă între 1.000 şi 2.500 de lei (220 şi 550 de euro), iar o geantă are un preţ cuprins între 500 şi 1.500 de lei (110 – 330 de euro). Apetitul românilor pentru cumpărături pe internet i-a convins pe spanioli să continue expansiunea pe acest segment de piaţă.
Online-ul s-a dezvoltat puternic în ul-timii ani, cucerind iniţial piaţa de electro-IT, apoi cele de carte, de cosmetice şi de haine. Circa 2,7 milioane de români şi-au făcut anul trecut cel puţin o dată cumpărăturile pe internet, iar cei mai mulţi cumpărători (aproape 40%) s-au orientat către haine şi pantofi, urmă-toa-rele cele mai căutate produse fiind elec-tro-nicele, electrocasnicele şi apoi cos-me-ti-cele şi produsele de parfumerie, potrivit datelor din piaţă. Cumpărătorii se pot dubla, astfel că cei care cumpără haine pot achiziţiona şi parfumuri şi sunt înregistraţi în ambele categorii. În total însă, patru din zece români care fac shopping online au achiziţionat cel puţin o dată articole de îmbrăcăminte şi încălţăminte de pe internet.
Liviu Taloi, senior consultant în e-commerce şi online marketing în cadrul companiei ECOMpedia, spunea recent că distribuţia populaţiei pe sexe se respectă şi atunci când vine vorba de cei care cumpără online. Astfel, statisticile arată că sunt mai multe femei care cumpără online decât bărbaţi, ba mai mult, ele şi cheltuie mai mult. „În fashion vorbim de cumpărături de impuls, realizate de femei, pe când la electro-IT nu se întâmplă asta. La electronice sau electrocasnice şi valoarea medie a produsului este mai mare decât în modă, unde o bluză poate costa şi doar câteva zeci de lei“, explica el.
Spre deosebire de electro-IT însă, unde un singur jucător are o cotă de piaţă importantă, în modă lupta se dă echitabil între jucătorii care sunt activi doar online, între mallurile de pe internet precum eMAG şi între retailerii tradiţionali care testează şi acest segment. România are circa 10 milioane de utilizatori de internet, respectiv jumătate din populaţia ţării. Dintre aceştia însă doar 27% fac şi cumpărături pe internet, arată datele ZF de la jucătorii din piaţă. Restul intră doar să citească ştiri, să petreacă timp pe reţele sociale sau să se documenteze despre anumite produse pe care să le cumpere apoi offline. În ceea ce priveşte profilul românilor care cumpără online, circa 84% provin din mediul urban şi au între 25 şi 35 de ani. În ultimul an se observă însă o creştere a achiziţiilor făcute şi de consumatorii din mediul rural. La fel, se observă că vârsta medie a consumatorilor este în creştere. Astăzi 15% dintre cei care fac shopping online au între 45 şi 55 de ani, numărul lor fiind în urcare cu 5% faţă de acum doi ani. Românii se află pe ultimul loc în UE după numărul de persoane care comandă bunuri sau servicii online, după cum arată un studiu al companiei de cercetare de piaţă Eurostat.