BusinessMagazin

Tag: Siria

  • Ţările donatoare au promis 3,8 miliarde de dolari pentru victimele crizei umanitare din Siria

    “Pomisiunile de donaţii s-au ridicat la 3,8 miliarde de dolari. Aceste promisiuni sunt foarte generoase”, a declarat secretarul general al ONU, Ban Ki-moon, la finalul celei de-a treia conferinţe a donatorilor pentru Siria, anunţă site-ul 7sur7.be, care citează agenţia Belga.

    Deşi această sumă este mai mare decât cea colectată la primele două conferinţe, totuşi ea acoperă mai puţin de jumătate din obiectivul de 8,4 miliarde de dolari fixat de ONU pentru 2015.

    Semnalând “agravarea” crizei umanitare în teritoriul sirian, ONU a revizuit în creştere necesarul financiar pentru ajutorarea celor aproximativ zece milioane de refugiaţi sau strămutaţi, adică aproape jumătate din cei 23 de milioane de locuitori ai Siriei.

    Uniunea Europeană şi-a dublat ajutorul la aproximativ 1,1 miliarde de euro (1,2 miliarde de dolari), adică aproape o treime din suma totală promisă marţi. Statele Unite au promis 507 milioane de dolari şi peste 500 de milioane de dolari unor ONG-uri. ONG-ul turc Humanitarian Relief Foundation a obţinut suma cea mai importantă, în valoare de 100 de milioane de dolari.

    Gazda conferinţei, Kuwait, a anunţat un ajutor în valoare de 500 de milioane de dolari, urmată de Marea Britanie (150 de milioane de dolari) şi Emiratele Arabe Unite (100 de milioane de dolari).

    Siria se confruntă, începând din martie 2011, cu revolte reprimate violent şi cu un conflict militar între serviciile de securitate subordonate regimului Bashar al-Assad, forţele opoziţiei şi grupuri teroriste, inclusiv organizaţia sunnită Stat Islamic (Stat Islamic în Irak şi Siria / Stat Islamic în Irak şi Levant). Bilanţul conflictului depăşeste 215.000 de morţi.

  • Marea Britanie va antrena forţele opoziţiei moderate din Siria

    “Marea Britanie va oferi antrenament militar forţelor opoziţiei moderate din Siria”, a declarat Fallon, citat de Sky News.

    Armata britanică va trimite 75 de instructori militari şi personal de securitate pentru a oferi antrenament miliţiilor siriene implicate în confruntări cu organizaţia teroristă Stat Islamic.

    Antrenamentele, parte a unui program american de susţinere a opoziţiei siriene, se vor desfăşura pe teritoriul Turciei şi urmează să înceapă în câteva săptămâni.

    Siria se confruntă, începând din martie 2012, cu revolte reprimate violent şi cu un conflict militar între serviciile de securitate subordonate regimului Bashar al-Assad, forţele opoziţiei şi grupuri teroriste, inclusiv organizaţia sunnită Stat Islamic (Stat Islamic în Irak şi Siria / Stat Islamic în Irak şi Levant). Bilanţul conflictului depăşeste 200.000 de morţi.

  • John Kerry: SUA vor fi nevoite să negocieze cu al-Assad până la urmă

    Războiul este “una dintre cele mai mari tragedii pe care le-am văzut oricare dintre noi”, a declarat şeful diplomaţiei americane cu ocazia marcării a patru ani de la începutul războiului din Siria.

    El a subliniat că Washingtonul îl îndeamnă pe preşedintele sirian Bashar al-Assad să înceapă noi negocieri, după ce două încercări anterioare au eşuat.

    Peste 215.000 de oameni au fost omorâţi în conflictul din Siria.

  • “John Jihadistul” este un personaj singuratic şi rece, afirmă un fost luptător al grupării SI

    BBC a vorbit cu Ayman, care l-a întâlnit pe Mohammed Emwazi, britanicul cunoscut drept “John Jihadistul”, în urmă cu aproximativ doi ani când a ajuns în Siria. Spre deosebire de alţi britanici, Emwazi voia să apară în înregistrările video ale grupării jihadiste, afirmă acesta.

    Când s-au cunoscut, Abu Ayman şi Mohammed Emwazi erau simpli militanţi în grupările islamiste care luptau împotriva regimului sirian. Luptătorii străini, mulţi dintre ei britanici, s-au strâns într-un oraş numit Atmeh, din nordul Siriei. Atmeh era o tabără de refugiaţi pe un deal, dar jihadiştii au ocupat mai multe case din apropiere şi locuiau confortabil. Britanicii vorbeau despre “jihadul de cinci stele”.

    Abu Ayman a vizitat “casa britanică” de câteva ori, precizând că Mohammed Emwazi i s-a părut ciudat de la început. “Era rece. Nu vorbea mult. Nu ni se alătura la rugăciuni (…). Se ruga doar cu prietenii lui. Ceilalţi fraţi britanici se rugau cu noi, dar el era ciudat”, a declarat acesta.

    “Ceilalţi fraţi britanici salutau când ne întâlneam pe stradă, dar el îşi întorcea privirea. Luptătorii britanici întotdeauna stăteau împreună, dar el nu li se alătura”, a adăugat fostul jihadist.

    În ceea ce priveşte modul în care Emwazi a devenit “John Jihadistul”, Ayman a afirmat că gruparea “Stat Islamic are psihologi profesionişti”. “Ei ştiu pe cine să aleagă dintre luptători şi cum să-i facă faimoşi. Nu era nimic special la John Jihadistul, oricine putea deveni ca el”. “Emirii dau ordine şi în schimb eşti promovat. Mulţi fraţi s-au alăturat SI pentru arme noi, arme luxoase, pentru a conduce jeep-uri mai bune şi pentru a se lăuda”, a continuat el.

    Întrebat ce cred ceilalţi camarazi despre “John Jihadistul”, Ayman a povestit că “unii îl adoră. Unii s-au alăturat SI după ce l-au văzut şi l-au admirat. Îl consideră un exemplu”. “Alţii cred că este folosit de SI. Este o celebritate pentru a atrage fraţi musulmani din Europa”, a mai spus acesta. Potrivit unor surse, gruparea islamistă acordă o importanţă deosebită menţinerii lui “John Jihadistul” în siguranţă.

     

  • O întrebare pe care Ziarul Financiar o punea în anul 2000 îşi găseşte răspuns după 15 ani

    Este, cred, una dintre primele acţiuni de recuperare a metalelor din istoria lumii; astăzi astfel de lucruri se petrec în mod curent, iar tăierea a orice pentru recuperarea metalului începe cu armonioase strigăte pe stradă, strigăte pe care le auzim cu toţii, şi se termină cu dispariţia unor întregi companii. Aici vreau să ajung, pentru că săptămâna trecută a apărut anunţul tăierii la fier vechi a rafinăriei RAFO din Oneşti. Este acesta un penultim act al unei isterii naţionale care a început în anii ‘90 cu sintagma ”grămadă de fiare vechi„ şi care se apropie de sfârşit acum, cu RAFO. Spun penultim, pentru că sfârşitul va fi venind, cred, cu Oltchim, combinat ameninţat şi el, în lipsa unei soluţii salvatoare, să ajungă tot la fier vechi, marcând finalul unei epoci.

    Tonul este oarecum ironic, dar ascunde nostalgii, pentru că dispariţia atâtor şi atâtor combinate, fabrici, uzine şi rafinării nu se traduce doar prin clişeele des folosite – lipsă de competitivitate şi de productivitate, utilaje învechite sau dispariţia pieţelor -, ci reprezintă şi produsul complacerii societăţii româneşti într-un mod de gândire şi de acţiune absolut păgubos, al unor idei care se dovedesc, în cele din urmă, greşite.

    Prima este iluzia cu economia serviciilor, pe care ţi-o vindea mai orice ins erai dispus să asculţi în primul deceniu de după revoluţie. Poate că în lumea şi în perioada aceea o asemenea ideea o fi părut fezabilă, dar astăzi Europa se află în situaţia de a încasa în cele mai dureroase zone consecinţele acestui mod de gândire.

    Doi la mână, lipsa unei strategii naţionale de dezvoltare, nu impusă, ci bazată pe interes şi previziune şi coerenţă; în locul acesteia am avut sintagme repetate până la exasperare, de genul ”statul, cel mai prost administrator„, şi un scenariu repetitiv de acţiuni menite să scadă valoarea companiilor locale – iar aceasta este o zonă penală pentru care nu a răspuns nimeni niciodată. Toate acestea într-o lume în care companiile puternice de stat nu sunt o excepţie, exemple sunt cunoscute şi activează chiar şi pe piaţa noastră, dar sunt străine. În plus, uităm esenţialul, faptul că productivitatea nu este dată în primul rând de maşini şi utilaje, ci de oamenii care manageriază, care conduc maşinile, de inteligenţa şi de buna credinţă a acestora.

    De curiozitate, am încercat să determin, empiric, cât interes a iscat chiar povestea RAFO în societate. Mi s-a părut tragicomic că o întrebare pe care Ziarul Financiar o punea în anul 2000 – ”Cât va mai dura agonia RAFO?„ – îşi găseşte răspuns după 15 ani. În toţi aceşti ani, ba mai mulţi, de prin 1994, RAFO a fost subiect de presă, pentru că a apărut în aproape 2.500 de ştiri transmise de colegii mei de la agenţia de presă Mediafax şi în peste 1.000 de articole în Ziarul Financiar şi în Business Magazin, ca să număr doar ce am avut la îndemână.

    Toate aceste numere contrastează puternic cu cele doar 137 de apariţii ale rafinăriei în scriptele Camerei Deputaţilor: 3 iniţiative legislative (doar aprobări ale unor ordonanţe de urgenţă), un singur document al comisiilor, 109 stenograme ale şedinţelor în plen, doar 9 interpelări şi 15 acte legislative. Lipsit de un buton de căutare, site-ul Senatului nu mi-a putut furniza niciun rezultat, dar nu cred că ar fi diferit foarte mult de rezultatele de la deputaţi. Şi, de curiozitate, am răsfoit şi câteva interpelări: chestionări politicoase, de genul ”…care sunt şansele de a rezista ale RAFO?„, la care cel interpelat răspundea, la fel de politicos, ceva între ”…ar putea să aibă, dar ne trebuie diverse…„ şi ”îmi pare rău, dar nu e în subordinea mea, aşa că habar n-am„.

    Ar fi putut rezista RAFO? În 2004 oneştenii se numărau printre cei mai productivi români, cu afaceri de 18.000 de euro pe cap de locuitor, rafinăria situându-se pe locul 6 în clasamentul celor mai mari companii în funcţie de cifra de afaceri, înaintea Orange, a celor de la Dacia, a Mobifon – Connex sau Distrigaz Sud, iar Carom Oneşti se situa pe locul 11, înaintea Distrigaz Nord şi a ALRO. Dacă privim aşa, ar fi trebuit să reziste.

    Dar RAFO a fost căpuşată de 400 de companii, sau cel puţin aşa indica în urmă cu 10 ani Parchetul Naţional Anticorupţie, şi, dacă privim aşa lucrurile, nicio şansă pentru rafinărie.

    Restul, Iacubov, Tender, schimbările de conducere şi de patron, strategiile şi promisiunile guvernamentale, sindicaliştii care blocau drumuri şi organismele financiare internaţionale care recomandau sunt actorii slabi ai unei piese nereuşite.

    Să nu-i uităm aici nici pe negustorii de fier vechi, care îşi vor fi frecând mâinile deja şi chiar vă propun să urmărim dacă nu cumva anul acesta vom depăşi pragul de 2 milioane de tone de fier vechi la export, care ne-ar aduce, nu-i aşa, în vreo oareşce elită europeană (în 2010, un an de maxim, am putut doar 1,8 milioane de tone).

    Şi, până la urmă, ce să fi făcut noi cu zece rafinării, câte am moştenit de la Ceauşescu, aş putea fi întrebat? Habar n-am, dar, dacă veţi merge la Viena, ca să iau un oraş la întâmplare, şi veţi descoperi că benzina este mai ieftină acolo decât la Bucureşti, poate veţi căuta singuri un răspuns.

    Fără tablou săptămâna aceasta, subiectul e prea trist.

  • O întrebare pe care Ziarul Financiar o punea în anul 2000 îşi găseşte răspuns după 15 ani

    Este, cred, una dintre primele acţiuni de recuperare a metalelor din istoria lumii; astăzi astfel de lucruri se petrec în mod curent, iar tăierea a orice pentru recuperarea metalului începe cu armonioase strigăte pe stradă, strigăte pe care le auzim cu toţii, şi se termină cu dispariţia unor întregi companii. Aici vreau să ajung, pentru că săptămâna trecută a apărut anunţul tăierii la fier vechi a rafinăriei RAFO din Oneşti. Este acesta un penultim act al unei isterii naţionale care a început în anii ‘90 cu sintagma ”grămadă de fiare vechi„ şi care se apropie de sfârşit acum, cu RAFO. Spun penultim, pentru că sfârşitul va fi venind, cred, cu Oltchim, combinat ameninţat şi el, în lipsa unei soluţii salvatoare, să ajungă tot la fier vechi, marcând finalul unei epoci.

    Tonul este oarecum ironic, dar ascunde nostalgii, pentru că dispariţia atâtor şi atâtor combinate, fabrici, uzine şi rafinării nu se traduce doar prin clişeele des folosite – lipsă de competitivitate şi de productivitate, utilaje învechite sau dispariţia pieţelor -, ci reprezintă şi produsul complacerii societăţii româneşti într-un mod de gândire şi de acţiune absolut păgubos, al unor idei care se dovedesc, în cele din urmă, greşite.

    Prima este iluzia cu economia serviciilor, pe care ţi-o vindea mai orice ins erai dispus să asculţi în primul deceniu de după revoluţie. Poate că în lumea şi în perioada aceea o asemenea ideea o fi părut fezabilă, dar astăzi Europa se află în situaţia de a încasa în cele mai dureroase zone consecinţele acestui mod de gândire.

    Doi la mână, lipsa unei strategii naţionale de dezvoltare, nu impusă, ci bazată pe interes şi previziune şi coerenţă; în locul acesteia am avut sintagme repetate până la exasperare, de genul ”statul, cel mai prost administrator„, şi un scenariu repetitiv de acţiuni menite să scadă valoarea companiilor locale – iar aceasta este o zonă penală pentru care nu a răspuns nimeni niciodată. Toate acestea într-o lume în care companiile puternice de stat nu sunt o excepţie, exemple sunt cunoscute şi activează chiar şi pe piaţa noastră, dar sunt străine. În plus, uităm esenţialul, faptul că productivitatea nu este dată în primul rând de maşini şi utilaje, ci de oamenii care manageriază, care conduc maşinile, de inteligenţa şi de buna credinţă a acestora.

    De curiozitate, am încercat să determin, empiric, cât interes a iscat chiar povestea RAFO în societate. Mi s-a părut tragicomic că o întrebare pe care Ziarul Financiar o punea în anul 2000 – ”Cât va mai dura agonia RAFO?„ – îşi găseşte răspuns după 15 ani. În toţi aceşti ani, ba mai mulţi, de prin 1994, RAFO a fost subiect de presă, pentru că a apărut în aproape 2.500 de ştiri transmise de colegii mei de la agenţia de presă Mediafax şi în peste 1.000 de articole în Ziarul Financiar şi în Business Magazin, ca să număr doar ce am avut la îndemână.

    Toate aceste numere contrastează puternic cu cele doar 137 de apariţii ale rafinăriei în scriptele Camerei Deputaţilor: 3 iniţiative legislative (doar aprobări ale unor ordonanţe de urgenţă), un singur document al comisiilor, 109 stenograme ale şedinţelor în plen, doar 9 interpelări şi 15 acte legislative. Lipsit de un buton de căutare, site-ul Senatului nu mi-a putut furniza niciun rezultat, dar nu cred că ar fi diferit foarte mult de rezultatele de la deputaţi. Şi, de curiozitate, am răsfoit şi câteva interpelări: chestionări politicoase, de genul ”…care sunt şansele de a rezista ale RAFO?„, la care cel interpelat răspundea, la fel de politicos, ceva între ”…ar putea să aibă, dar ne trebuie diverse…„ şi ”îmi pare rău, dar nu e în subordinea mea, aşa că habar n-am„.

    Ar fi putut rezista RAFO? În 2004 oneştenii se numărau printre cei mai productivi români, cu afaceri de 18.000 de euro pe cap de locuitor, rafinăria situându-se pe locul 6 în clasamentul celor mai mari companii în funcţie de cifra de afaceri, înaintea Orange, a celor de la Dacia, a Mobifon – Connex sau Distrigaz Sud, iar Carom Oneşti se situa pe locul 11, înaintea Distrigaz Nord şi a ALRO. Dacă privim aşa, ar fi trebuit să reziste.

    Dar RAFO a fost căpuşată de 400 de companii, sau cel puţin aşa indica în urmă cu 10 ani Parchetul Naţional Anticorupţie, şi, dacă privim aşa lucrurile, nicio şansă pentru rafinărie.

    Restul, Iacubov, Tender, schimbările de conducere şi de patron, strategiile şi promisiunile guvernamentale, sindicaliştii care blocau drumuri şi organismele financiare internaţionale care recomandau sunt actorii slabi ai unei piese nereuşite.

    Să nu-i uităm aici nici pe negustorii de fier vechi, care îşi vor fi frecând mâinile deja şi chiar vă propun să urmărim dacă nu cumva anul acesta vom depăşi pragul de 2 milioane de tone de fier vechi la export, care ne-ar aduce, nu-i aşa, în vreo oareşce elită europeană (în 2010, un an de maxim, am putut doar 1,8 milioane de tone).

    Şi, până la urmă, ce să fi făcut noi cu zece rafinării, câte am moştenit de la Ceauşescu, aş putea fi întrebat? Habar n-am, dar, dacă veţi merge la Viena, ca să iau un oraş la întâmplare, şi veţi descoperi că benzina este mai ieftină acolo decât la Bucureşti, poate veţi căuta singuri un răspuns.

    Fără tablou săptămâna aceasta, subiectul e prea trist.

  • Avioanele coaliţiei au bombardat din nou obiective din Irak şi Siria ale grupării Stat Islamic

    Potrivit CNN, cel puţin 12 explozii s-au putut auzi sâmbătă în Mosul, un oraş cucerit în iunie de gruparea Stat Islamic. Forţele kurde au afirmat că raidurile aeriene s-au intensificat la Mosul începând de marţi, când gruparea SI a difuzat o înregistrare video în care pilotul iordanian Maaz al-Kassasbeh, capturat după prăbuşirea avionului de vânătoare F-16 în Siria pe 24 decembrie 2014, era ars de viu.

    Forţele kurde din nordul Irakului au încercat recent să încercuiască oraşul Mosul pentru a întrerupe liniile de aprovizionare din Siria ale SI, înaintea unui eventual atac pentru recucerirea oraşului. Forţele terestre irakiene ar putea declanşa o operaţiune pentru recucerirea oraşului în aprilie, conform unui oficial american din cadrul Comandamentului Central al SUA.

    Atacurile aeriene de sâmbătă au vizat de asemenea obiective ale grupării SI din apropierea oraşului sirian Raqqa, fieful jihadiştilor. Cel puţin zece explozii au fost raportate la Hazema, la nord de Raqqa, şi alte şase la Tabqa, potrivit unor activişti anti-SI.

    Iordania, unul dintre vecinii Siriei, a trimis din nou sâmbătă avioane pentru a bombarda obiective ale SI şi toate aeronavele s-au întors în siguranţă la bazele lor, a relatat televiziunea de stat iordaniană. De altfel, Iordania, care a promis că va răzbuna moartea pilotului militar al-Kassasbeh, a insistat să participe la mai multe raiduri ale coaliţiei împotriva SI.

    Potrivit armatei americane, aeronavele SUA şi ale coaliţiei au efectuat 11 raiduri în Siria şi 15 în Irak, de vineri dimineaţă până sâmbătă.

    Pe de altă parte, militanţii SI au aruncat în aer vineri seara un pod pe care l-au folosit recent pentru a ataca oraşul petrolier irakian Kirkuk, într-o încercare de a bloca un eventual contraatac, a declarat sâmbătă Saman Jabari, un lider politic şi militar kurd.

  • Un influent cleric sunnit cere mutilarea şi uciderea membrilor SIIS, catalogând gruparea drept “satanică”

    “Grupul terorist Stat Islamic în Irak şi Siria este o organizaţie satanică, luptând împotriva lui Allah”, afirmă liderul Autorităţii sunnite din Cairo (Al-Azhar).

    Clericul sunnit Ahmed al-Tayeb îndeamnă musulmanii să îi captureze, să îi mutileze şi să îi ucidă pe membrii grupului teroruist Stat Islamic, după arderea de viu a unui pilot militar iordanian.

    Organizaţia teroristă sunnită Stat Islamic (Stat Islamic în Irak şi Siria / Stat Islamic în Irak şi Levant) s-a remarcat prin decapitarea unor cetăţeni din Statele Unite, Marea Britanie, Irak şi Siria. Teroriştii l-au ars de viu pe un pilot militar iordanian.

  • SRI: Din 2013, un număr crescut de persoane din ţări europene, interesate să tranziteze spre Siria/Irak pentru a lua parte la activităţi combatante

    Într-un comunicat de presă difuzat sâmbătă, SRI face o serie de precizări “în contextul declaraţiilor publice referitoare la tranzitul prin România spre/dinspre Siria al unor persoane (foreign fighters) implicate în conflictul din regiune, precum şi la coordonarea eforturilor Serviciului Român de Informaţii cu instituţii partenere în această problematică”.

    “Pe fondul prelungirii crizei siriene şi al ascensiunii organizaţiei teroriste Statul Islamic (SI), începând cu anul 2013, un număr crescut de persoane, din state europene, cu predilecţie din nordul şi vestul Europei şi Balcanii de Vest, au devenit interesate să tranziteze regiunea în vederea transferului din Europa către Siria/Irak, pentru a lua parte la activităţi combatante în zona de conflict. Acest fenomen al transferului de luptători este monitorizat cu prioritate la nivel european de instituţiile cu responsabilităţi în materie, inclusiv de cele din România”, menţionează sursa citată.

    Potrivit comunicatului SRI, până în prezent, deşi ţara noastră s-a confruntat cu un nivel scăzut al ameninţării determinate de acest fenomen, se constată “existenţa premiselor pentru accelerarea evoluţiei lui şi, implicit, creşterea riscurilor asociate”.

    “Potrivit ultimelor evaluări, în zona de conflict sunt implicaţi, de partea diferitor grupări extremiste, peste 4000 de luptători, cetăţeni sau rezidenţi ai unor state europene – situaţie ce reprezintă o preocupare majoră pentru autorităţile naţionale ale tuturor statelor occidentale, precum şi pentru forurile comunitare, din perspectiva riscurilor de securitate induse. S-a constatat că expunerea la violenţă, experienţa de luptă dobândită, îndoctrinarea fundamentalistă şi, mai ales, menţinerea conexiunilor cu diverse entităţi teroriste creează premisele favorabile ca aceste persoane să devină, după revenirea în ţările de origine, factori de risc proeminent. De asemenea, s-a stabilit că un număr semnificativ dintre aceste persoane se implică ulterior în activităţi de acelaşi tip, cum ar fi: acţiuni teroriste, procese de radicalizare, recrutarea de noiadepţi-combatanţi, sprijin financiar-logistic şi organizarea unor transporturi cu ajutoare şi echipamente, deplasându-se din nou în zona de conflict”, continuă sursa citată.

    “Rutele predilecte de deplasare dinspre Europa de Vest către Siria-Irak sunt fie aeriene, cu tranzit prin state din proximitatea zonei de conflict, fie terestre, inclusiv prin România şi/sau Bulgaria”, se mai arată în comunicat.

    În contextul prezentat, marcat de dinamica fenomenului şi consecinţele acestuia în plan naţional şi european, SRI şi instituţiile din cadrul Sistemului Naţional de Prevenire şi Combatere a Terorismului (SNPCT) depun eforturile necesare pentru prezervarea stării de securitate, intensificând cooperarea operaţională, inclusiv alături de structurile partenere din statele aliate, precizează Serviciul. “Între măsurile interne adoptate se regăsesc calibrarea adecvată a dispozitivelor informative şi a capacităţii de reacţie înscop preventiv”, se menţionează în comunicat.

    “Datele obţinute au permis un volum susţinut de informare a beneficiarilor legali şi a partenerilor internaţionali, precum şi implementarea unor măsuri de prevenire (acţiuni de descurajare, declarări de persoane indezirabile, nepermitere a intrării în ţară, informări ale organelor de urmărire penală etc.), determinând, în condiţiile legislaţiei naţionale, controlul şi limitarea acestor fluxuri susţinute, prevenind, totodată, manifestarea unor riscuri şi ameninţări pe teritoriul naţional. De asemenea, aceste măsuri au fost apreciate la nivelul partenerilor internaţionali ca şi contribuţie a României la securitatea spaţiului european”, se mai arată în comunicat.

    SRI reiterează faptul că “gestionarea eficientă a riscurilor şi ameninţărilor asociate acestui fenomen este extrem de dificil de realizat în absenţa unor instrumente legale care să asigure instituţiilor statului cu atribuţii în domeniul prevenirii şi combaterii terorismului cadrul adecvat activităţii acestora la standarde euroatlantice”.

    “SRI, în calitate de autoritate naţională în domeniul prevenirii şi combaterii terorismului, îşi reafirmă determinarea de a duce la îndeplinire misiunea încredinţată, alături de partenerii naţionali şi internaţionali pentru prezervarea stării de securitate a cetăţenilor României şi de a reconfirma buna reputaţie a ţăriinoastre ca furnizor de securitate”, se precizează în comunicat.

    Ministrul britanic de Externe, Philip Hammond, a evidenţiat, cu ocazia unei reuniuni antiteroriste desfăşurate joi la Londra, importanţa eforturilor de oprire a circulaţiei membrilor grupului terorist Stat Islamic (SI) prin ţări europene precum România şi Bulgaria.

    Potrivit ziarului The Guardian, Philip Hammond a evidenţiat importanţa eforturilor de a bloca tranzitul combatanţilor grupului terorist sunnit Stat Islamic (Stat Islamic în Irak şi Siria) prin ţări europene precum România şi Bulgaria.

    Hammond a reamintit că a efectuat vizite la Bucureşti şi Sofia, precizând că Marea Britanie colaborează strâns cu serviciile de informaţii din România şi Bulgaria.

    “Turcia face o treabă fantastică în interceptarea indivizilor care încearcă să treacă frontiera spre Siria”, a spus şeful diplomaţiei britanice.

    Hammond a făcut aceste declaraţii la reuniunea desfăşurată joi după-amiază la Londra, la care au participat miniştrii de Externe din ţările care participă la coaliţia internaţională contra reţelei teroriste Stat Islamic în Irak şi Siria. La reuniune au fost prezenţi reprezentanţii Statelor Unite, Marii Britanii, Irakului, Australiei, Belgiei, Canadei, Danemarcei, Franţei, Germaniei, Italei, Olandei, Norvegiei şi Spaniei. De asemenea, au participat oficiali din Bahrain, Egipt, Iordania, Kuwait, Qatar, Arabia Saudită, Turcia şi Emiratele Arabe Unite.

    Reţeaua teroristă sunnită Stat Islamic ocupă teritorii din Irak şi Siria, unde a instituit un “califat”. O coaliţie internaţională coordonată de SUA şi formată din zeci de ţări efectuează raiduri aeriene împotriva poziţiilor din Irak şi Siria ale grupului Stat Islamic şi oferă sprijin logistic serviciilor de securitate irakiene şi opoziţiei moderate siriene.

  • Siria se plânge la ONU de vizite “ilegale” ale lui Bernard Kouchner şi John McCain

    Într-o scrisoare din data de 24 decembrie, ambasadorul sirian la ONU Bachar Jaafari îl menţionează şi pe influentul senator american John McCain. Acesta din urmă a trecut în mai 2013 din Turcia în Siria pentru a se întâlni timp de câteva ore cu şefi rebeli sirieni.

    Kouchner, fost ministru de Externe, a vizitat în noiembrie zone kurde din nordul Siriei, “fără ca Guvernul sirian să ştie”, se arată în scrisoare.

    Damascul consideră că guvernele ţărilor de origine ale acestor persoane sunt “responsabile” de “încălcarea suveranităţii sale”.

    Scrisoarea, distribuită celor 15 state membre ale Consiliului, solicită ca secretarul general ONU Ban Ki-moon şi Consiliul să “exercite presiuni asupra acestor guverne pentru a lua imediat măsurile necesare împotriva cetăţenilor lor care au intrat ilegal în teritoriul sirian”.

    Ambasadorul sirian mai menţionează vizite efectuate în decembrie 2014 de Peter Galbraith, fost ambasador american în Croaţia, şi în septembrie 2013 de Walid al-Tabtaba’i, fost membru al Parlamentului kuwaitian.