BusinessMagazin

Tag: oameni

  • Ghicitoarea scrisă de Albert Einstein când era copil pe care doar 2% dintre oameni o pot rezolva

    ”Ghicitoarea lui Einstein” este unul dintre cele mai amuzante teste, care îţi pune mintea la încercare. Ghicitoarea ar fi fost scrisă de Albert Einstein, pe vremea când era copil şi se spune că doar 2% dintre oameni pot rezolva această ghicitoare. Tu reuşeşti?
     
    Există 5 case, de 5 culori diferite, aşezate în linie. În fiecare casă locuieşte o persoană de naţionalitate diferită. Cei 5 proprietari beau o anumită băutură, fumează o anumită marcă de ţigări şi au un animal de casă diferit. Nu există proprietari care să aibă acelaşi animal, să bea aceeaşi băutură sau să fumeze aceeaşi marcă de ţigări.

    Indicii:

    1. Britanicul locuieşte în casa roşie.

    2. Suedezul are câini.

    3. Danezul bea ceai.

    4. Casa verde se află in stânga celei albe.

    5. Proprietarul casei verzi bea cafea.

    6. Proprietarul care fumează ţigări Pall Mall are păsări.

    7. Proprietarul casei galbene fumează ţigări Dunhill.

    8. Proprietarul casei din mijloc bea lapte.

    9. Norvegianul locuieşte în prima casă.

    10. Proprietarul care fumează ţigări Blends locuieşte lângă cel care are pisici.

    11. Proprietarul care are un cal locuieşte lângă fumătorul de Dunhill.

    12. Proprietarul care fumează ţigări Bluemasters bea bere.

    13. Germanul fumează marca de ţigări Prince.

    14. Norvegianul locuieşte lângă casa albastră.

    15. Proprietarul care fumează Blends locuieşte lângă cel care bea apă.

    Întrebare: Cine are un peşte ca animal de companie?

    Răspuns la întrebarea: Cine are un peşte ca animal de companie?

    – Casa numărul 4

    – Casa Verde

    – Naţionalitatea:German

    – Ţigări: Prince

    – Băutură favorită: Cafea

    – Animal de companie: PEŞTE

     

  • Cum arată vaccinarea în România pe grupe de vârstă? Doi din zece români între 60 şi 80 de ani sunt complet imunizaţi

     

    Persoanele cuprinse în categoriile 60 şi 69 de ani şi 70 – 79 de ani au mers cel mai mult la vaccin din totalul oamenilor înregistraţi în cele două categorii de vârstă, arată datele transmise de comitetul naţional de vaccinare.

    Peste un sfert din totalul oamenilor din categoriile menţionate au cel puţin o doză de vaccin deja primită. Este pentru prima dată când autorităţile care se ocupă de vaccinare oferă astfel de cifre care arată care este situaţia vaccinărilor în rândul populaţiei.

    Cele mai mici procente de vaccinaţi au fost raportate la categoriile 16-19 ani şi 20-19 de ani. De altfel, din datele autorităţilor şi calculele ZF, se observă că ponderea vaccinaţilor cu cel puţin o doză creşte odată cu fiecare categorie de vârstă. Este de menţionat însă că procentul persoanelor de peste 80 de ani vaccinate cu o doză este de doar 14%, aceste persoane fiind însă şi cele mai vulnerabile la o posibilă îmbolnăvire cu noul virus.

    În ceea ce priveşte vaccinarea cu ambele doze, care asigură imunizarea completă la 10 zile după efectuarea rapelului, procente de aproape 20% din totalul populaţiei se înregistrează la aceleaşi două categorii cuprinse între 60 şi 79 de ani.

    Strategia naţională de vaccinare a urmărit imunizarea cu prioritate a populaţiei vulnerabile, persoane de peste 65 de ani şi cele cu boli cronice. În platforma de programare, autorităţile au stabilit ca o pondere de 75% din totalul programărilor să fie realizate pentru persoanele din aceste două categorii prioritare – vârstnicii şi bolnavii cronici, iar restul de 25% să vină din rândul angajaţilor din domenii cheie şi al populaţiei generale.

     

  • Zeci de oameni păcăliţi! Vaccinaţi cu ser fiziologic, în loc de Pfizer

    Un medic italian din Falconara Marittima, o comună din provincia Ancona, regiunea Marche, este anchetat după ce ar fi vaccinat 30 de pacienţi cu ser fiziologic în loc de dozele anti-Covid de la Pfizer.

    Acum, anchetatorii din Ancona, coordonaţi de Parchet, investighează cazul. De altfel, în cabinetul medicului au avut loc percheziţii, după ce trei pacienţi s-au declarat suspicioşi cu privire la reticenţa medicului de a elibera certificate de vaccinare şi la o serie de inexactităţi cu privire la tipul de vaccin inoculat, informează Agerpres.

    Un caz similar a fost înregistrat şi în luna ianuarie, în provincia autonomă Trento, dar aici totul a fost din greşeală. Atunci, 12 angajaţi din sănătate au fost injectaţi cu ser fiziolog în loc de vaccin, din cauza unui schimb de flacoane.

    Doze Pfizer contrafăcute, descoperite în Mexic şi Polonia. Unele flacoane erau ţinute în lăzi frigorifice de voiaj şi aproape 80 de persoane au fost deja vaccinate cu serul fals
    Compania Pfizer susţine că a identificat, în Mexic şi Polonia, primele cazuri confirmate de versiuni contrafăcute ale vaccinului său Covid-19 pe care l-a dezvoltat împreună cu BioNTech.

    Astfel, infractorii profită de naivitatea oamenilor şi încearcă să exploateze campania mondială de imunizare împotriva noului coronavirus.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Povestea unuia dintre cei mai BOGAŢI TRAFICANŢI de droguri din lume. A avut o avere estimată la 5 miliarde de dolari, controla o ARMATĂ de 20.000 de oameni şi nu a fost NICIODATĂ PRINS

    Supranumit “regele opiului”, Khun Sa este originar din Myanmar, stat cunoscut la acea vreme ca Burma. Începând cu anii ’60, el a devenit unul dintre cei mai cunoscuţi traficanţi de droguri din Triunghiul de Aur (regiune din Asia cunoscută pentru traficul şi consumul de droguri de mare risc).

    În momentele sale de maximă influenţă, Khun controla o armată de 20.000 de oameni şi care era mult mai bine echipată decât cea a statului Myanmar.

    În 1988, Khun Sa a încercat să vândă toată recolta sa guvernului australian pentru 37 de milioane de dolari, mişcare ce ar fi redus la jumătate traficul global de heroină; oficialii au refuzat.
     

    Khun Sa nu a fost niciodată acuzat oficial de vreo infracţiune în Myanmar, fiind însă condamnat în absenţă în Statele Unite (deşi nu a păşit niciodată pe tărâm nord-american).

    Khun s-a predat armatei în ianuarie 1996, cedând controlul asupra trupelor sale. El s-a mutat în regiunea Rangoon cu o vastă avere şi patru amante, toate mai tinere decât el. După acel moment, producţia de opiu din Triunghiul de Aur s-a redus considerabil.

    După ce a renunţat la traficul de droguri, Khun Sa a devenit un important om de afaceri, cu investiţii în regiunile Yangon, Mandalay şi Taunggi. El se prezenta în acea perioadă drept “un agent comercial cu interese în domeniul construcţiilor”.

    Khun a murit în 2007, la vârsta de 73 de ani, cauza morţii nefiind cunoscută.

  • Unde se află singurul oraş din lume unde nu există un sistem politic, nu sunt recunoscute religiile şi, poate cel mai imporntant, nu se folosesc bani – FOTO

    Imaginaţi-vă un loc în care nu există bani, religii sau politică. Un loc în care idealul societăţii este acela de a nu urma standardele cu care suntem obişnuiţi. Imaginaţi-vă că acel loc ar exista şi aţi putea ajunge acolo. Utopie? Nu chiar; faceţi cunoştinţă cu Auroville.

    Locul de care vă povestesc se află în India de Sud, la 150 de kilometri de Chennai. Auroville a fost fondat în 1968 şi este recunoscut de UNESCO ca un oraş internaţional – lucru firesc, din moment ce peste 100 de naţionalităţi sunt reprezentate aici. Aceşti oameni trăiesc la un loc aparent fără probleme, pentru că aici nu există un sistem politic, nu sunt recunoscute religiile şi, poate cel mai imporntant, nu se folosesc bani. Toată viaţa din Auroville se desfăşoară pe bază de troc.

    |n acest oraş epic, clădirile sunt experimente arhitecturale şi se schimbă în mod constant. Motivul, dincolo de imagine, este că structurile devin din ce în ce mai prietenoase cu mediul. Constructorii caută să optimizeze consumul de energie regenerabilă pentru a-şi atinge obiectivul declarat: reutilizare şi reciclare.

    Cine a pus bazele acestui experiment aproape utopic?

    ”Ar trebui să existe un loc pe Pământ pe care nicio naţiune să nu îl poată revendica; un loc în care toate fiinţele umane care aspiră la bine să poată trăi ca şi cetăţeni liberi ai lumii, respectând o singură autoritate, şi anume aceea a adevărului suprem. Un loc al păcii şi al armoniei, unde toate instinctele de luptă ale omului să fie folosite pentru a depăşi suferinţele, slăbiciunile şi ignoranţa, pentru a triumfa în faţa limitărilor şi a dizabilităţilor.“ Rândurile de mai sus îi aparţin Mirrei Alfassa, cunoscută celor din Auroville ca ”Mama“.

    Ea a avut ideea unei astfel de societăţi ca urmare a relaţiei cu filosoful indian Sri Aurobindo. ”Secolul al XIX-lea în India a fost unul imitativ, artificial“, scria Aurobindo în 1909. ”Dacă europenizarea noastră ar fi reuşit, ne-am fi pierdut capacitatea spirituală, forţa intelectuală, elasticitatea specifică şi puterea de a ne reinventa.“

    Mirra Alfassa a preluat ideile filosofului şi le-a transformat într-un proiect internaţional de ”realizare a unităţii umane şi stabilire a unei societăţi ideale“. Pe 28 februarie 1968, peste 5.000 de oameni din 124 de ţări au ajuns la locul stabilit: la acea vreme, Auroville însemna doar o zonă deşertică şi un vis.

    Alfassa a ales membrii societăţii privindu-i în ochi: mulţi îşi amintesc de moment ca o experienţă adânc spirituală şi chiar suprarealistă. Cei ”aleşi“ primeau şi prima sarcină: aceea de a planta un copac. |n câţiva ani, zona deşertică se transformase într-o pădure.

    Astfel, Auroville a fost construit de la zero de generaţia flower-power a anilor ’60; a fost o un soi de revoluţie psihologică a hipioţilor, după cum scria W.M. Sullivan în cartea sa ”Naşterea Auroville-ului“. Pe lângă lipsa banilor, a guvernului sau a religiei, aici nu există şosele şi oamenii nu au acces la ziare sau la ştiri legate de război, sărăcie sau genocid. Construit pentru 50.000 de oameni, Auroville mai are astăzi doar 2.500 de rezidenţi autoexilaţi din peste 100 de ţări. Iar numărul turiştilor este dublu – în orice moment, în Auroville se află în jur de 5.000 de vizitatori.

    Comunitatea defineşte modul de trai ca fiind unul sustenabil din punct de vedere ecologic. Astfel, pentru mâncare se folosesc 15 ferme ce acoperă mai bine de 160 de hectare. Aici sunt cultivate fruncte şi legume suficiente pentru hrana zilnică a celor din Auroville, în vreme ce animalele asigură lactate.

    Dar comunitatea nu este doar raiul hipioţilor, ci şi o imagine reprezentativă a Indiei: potrivit unei decizii a Curţii Supreme indiene din 1982, Auroville ”se află în conformitate cu cele mai înalte idealuri şi aspiraţii ale naţiunii“. Ca urmare, guvernul indian donează în jur de 200.000 de dolari anual comunităţii, în vreme ce UNESCO protejează proiectul încă de la naşterea sa, în 1968.

    Pentru un oraş aproape utopic, Auroville are însă destul de multe probleme: au fost raportate numeroase cazuri de viol, sinucideri şi chiar crime.

    Paradis sau înşelătorie?

    Elaine este o tânără din Auroville care a acceptat să răspundă mai multor întrebări adresate de cei de la Slate.com. Ea a venit în urmă cu mai bine de 10 ani, ca turistă, şi a decis apoi să devină rezidentă. ”Atunci când începi să verifici dincolo de suprafaţă, imaginea devine mult mai urâtă decât cea percepută din exterior“, a povestit ea. ”Începi să vezi problemele, iar acestea sunt deja stratificate în comunitate. Realitatea e cu totul alta atunci când devii parte din ea.“

    Ea a vorbit de crime, violuri şi alte acte de violenţă; cea mai mare problemă pare însă a fi cea legată de bani. ”Cine controlează banii într-o societate fără bani?“, se întreabă tânăra aproape retoric. În urmă cu şapte ani, ea a trebuit să facă o donaţie de 48.000 de dolari în contul casei pe care a primit-o; ulterior, a găsit imagini ale aceleiaşi case cu menţiunea că ar fi fost vândută pentru 20.000 de dolari. ”Nu ştiu ce s-a întâmplat cu banii. Nu ştiu cine controlează fondul“, a mai spus ea.

    Fondul de care vorbeşte Elaine este Fondul Unităţii, ”principalul canal pentru toate veniturile ce intră în Auroville“ – după cum menţionează site-ul oficial al comunităţii.

    Iar acest fond este unul care gestionează extrem de mulţi bani: pe lângă donaţiile ”oferite“ de cei care au nevoie de o casă, guvernul donează sume importante an de an; mai există donatori privaţi şi sumele date de cei care vizitează Auroville.

    Ce se întâmplă cu aceşti bani pare a fi, aşadar, o întrebare centrală. Şi una la care, pare-se, nu are cine să răspundă. |n lipsa unui guvern central, autoritatea este reprezentată de diverse comitete, formate uneori spontan, care gestionează oraşul: comitetul pentru case, comitetul pentru muncă, cel pentru siguranţa în muncă a femeilor, cel de gestionare a bunurilor şi aşa mai departe; sub comitete există o serie de consilii, grupuri private şi voluntari. Guvernul Indiei are de asemenea un reprezentant în Auroville, numit ”secretar permanent“. Reporterii de la Slate.com nu au reuşit însă să intre în contact cu niciun reprezentant: răspunsul cel mai des întâlnit era: ”Ne cerem scuze, dar sunt prea ocupaţi pentru a putea aranja o întâlnire“.

    |nsă aurovilienii nu sunt interesaţi de cine le gestionează banii; până la urmă, ideea de bază a fost aceea a unei societăţi fără valută. Cei mai mulţi locuitori sunt artişti, fermieri eco, aventurieri şi visători.

    Auroville va împlini, la anul, 50 de ani; ce ţine această comunitate în viaţă?

    ”Crezul“, explică Clare Fanning, una dintre femeile care au pus umărul la construcţia oraşului. ”Crezul e tot ceea ce contează.“

    Crezul, sau visul original, stă inscripţionat pe o placă în formă de lotus, la câţiva paşi de clădirea ce marchează centrul spiritual al oraşului. ”Auroville nu aparţine unei singure persoane. Auroville aparţine umanităţii. Dar pentru a trăi în Auroville, omul trebuie să fie servitor al Conştiinţei Divine.“

  • Cine este Brian Armstrong, omul din spatele Coinbase, care vrea ca bitcoin să devină un lucru la fel de comun ca emailul

    Brian Armstrong este pe cale să devină unul dintre cei mai bogaţi oameni din lume, în contextul în care platforma de exchange de criptomonede Coinbase se pregăteşte de listarea la bursă, potrivit WSJ.

    Armstrong este unul dintre cei care au fondat Coinbase în 2012. Compania operează cel mai mare exchange de criptomonede din SUA şi va deveni prima mare companie din aceast piaţă care se listează în America.

    Listarea ar putea duce la o evaluare cuprinsă între 65 şi 100 de miliarde de dolari, ceea ce însemnă că participaţia de 20% a lui Armstrong în Coinbase îi va genera o avere de până la 20 de miliarde de dolari.

    Pe fondul unei astfel de evoluţii, tânărul de 38 de ani ar putea intra în top 100 cei mai bogaţi oameni din lume – în cazul în care evaluarea ajunge până la pragul superior de 100 de miliarde de dolari.

    Chiar şi-aşa, Armstrong este prea puţin cunoscut dincolo de cercurile din piaţa criptomonedelor, neştiindu-se multe despre el nici măcar acolo.

    Publicaţia americană notează că Armstrong nu se încadrează pe tiparul obişnuit al fondatorului din Silicon Valley şi nici nu este un evanghelist al criptomonedelor – evanghelişti fiind cei care strigă sus şi tare că bitcoin va ajunge mâine la 100.000 de dolari şi va dărâma sistemul financiar.

    Brian Armstrong este discret, nu prea apare în presă şi nici nu participă la foarte multe conferinţe.

    Cei care au lucrat cu el susţin de cele mai multe ori că el este un om statornic, pornit în ambiţia sa de a duce bitcoin către mase.

    El a fost un entuziast al bitcoin încă de la începuturi, însă aici este de menţionat că începuturile bitcoin înseamnă anul 2008. La acel moment, personajul care poartă pseudonimul Satoshi Nakamoto a lansat prima versiune de bani digitali.

    Utilizatorilor li s-a permis să descarce un program care le permitea să „mineze” bitcoini şi le oferea un „wallet” în care să stocheze aceste monede digitale. Ulterior, ei au puteau să facă tranzacţii cu alţi utilizatori înscrişi în reţea. În mod ideal, scopul era de a crea o lume în care oamenii nu ar mai avea nevoie de intermediari când vine vorba de banii lor, adică de bănci.

    Această idee a rezonat puternic cu Armstrog, care a auzit pentru prima dată despre bitcoin în 2010, când conducea un startup de e-learning.

    „Mă gândeam încontinuu la asta”, a declarat Brian Armstrong într-un interviu.

    Încă de la început, Armstrong a realizat un lucru care avea să devină fundaţia dezvoltării Coinbase, şi-anume că bitcoin nu poate fi utilizat de majoritatea oamenilor, întrucât atunci un utilizator era nevoit să descarce programul bitcoin şi să opereze un „nod” pe reţea.

    Acest lucru era doar la îndemâna programatorilor, ceea ce l-a determinat pe el să caute o modalitate de deschide această oportunitate pentru toată lumea.

    Pornind de la această dorinţă, Armstrong împreună cu Fred Ehrsam au început să lucreze cu reglementatori, bănci şi cu mai mulţi investitori de tip venture capital de pe Wall Street, totul cu un singur scop: bitcoin trebuie să ajungă la fel de comun ca emailul.

    Viziunea lui Armstrong era chiar mai mare de atât la acel moment, îşi aminteşte Adam Draper, un venture capitalist care a fost abordat de cofondatorii Coinbase în 2012. Brian Armstrong se gândea încă de atunci la posibilitatea de a dezvolta o întreagă infrastructură pentru mii de monede digitale.

    „El spunea că poate fi o piaţă de câteva trilioane de dolari. Niciodată nu am participat la un pitch în care un fondator să arunce aceste cifre într-un mod atât de raţional”.

    E posibil chiar ca Armstrong să fi subestimat oportunitatea, în contextul în care luna aceasta valoarea totală a pieţei criptomonedelor a ajuns deja la 2.000 de miliarde de dolari, în contextul în care preţul bitcoin a crecut în ultimele 12 luni de la 7.000 la peste 60.000 de dolari – odată cu intrarea în piaţă a investitorilor instituţionali.

    Potrivit Forbes, Brian Armstrong a fost inginer software în cadrul Airbnb, înainte de a fondat Coinbase în San Francisco în 2012.

    Coinbase a reuşit să strângă 300 de milioane de dolari într-o rundă de finanţare din 2018, ceea ce i-a adus la acel moment o evaluare de 8 miliarde de dolari.

  • Peste 250.000 de călători care alegeau zilnic transportul subteran au rămas dimineaţă fără metrou. Înainte de pandemie, peste 540.000 de oameni circulau în fiecare zi cu metroul

    Peste 250.000 de călători mergeau zilnic cu metroul din Bucureşti, potrivit calculelor ZF pe baza celor mai recente date furnizate de Metrorex. Toţi au rămas astăzi fără acest mijloc transport, după ce sindicaliştii din Metrorex au decis să facă un protest spontan.

    Traficul din ultimul an era oricum mai redus faţă de cel obişnuit, după ce izolarea din cauza pandemiei i-a ţinut pe mulţi acasă, de unde lucrează pentru companii. În 2019, media zilnică de călători era de peste 540.000, arată aceleaşi date.

    Doar la Aurel Vlaicu, cea mai aglomerată staţie din Bucureşti, traficul scăzuse cu circa 70% între 1 octombrie şi 15 noiembrie 2020 faţă de aceeaşi perioadă a anului anterior, arată datele furnizate de Metrorex la solicitarea ZF. Astfel, dacă în acest interval din 2019 aproape 1,2 milioane de persoane validaseră cartele în această staţie, în 2020 numărul s-a redus drastic până la doar 360.000.

    Situaţia este similară şi la Pipera, capătul magistralei 2, în jurul căreia de asemenea s-au dezvoltat mai multe proiecte office în ultimii ani. Hermes Business Campus, Iride Business Park, Novo Park sunt doar câteva dintre ele.

    Între 1 octombrie şi 15 noiembrie 2020, aproximativ 200.000 de oameni au validat cartele în staţia Pipera, cu 78% mai puţin faţă de cei peste 900.000 din acelaşi interval al anului precedent.

    Scăderile sunt similare şi în ceilalţi poli de business ai oraşului, precum Piaţa Victoriei, Timpuri Noi, Politehnica sau Grozăveşti, zone ale oraşului care concentrează fiecare mai multe clădiri de birouri şi, în consecinţă, zeci de mii de oameni care mergeau zi de zi la birou. Cea mai mare scădere se înregistrează la staţia de metrou Pipera – minus 78%, iar cea mai redusă dintre staţiile analizate de ZF pe baza datelor de la Metrorex, la Timpuri Noi şi Piaţa Victoriei 2 – minus 63%.

    Reducerea drastică a traficului de la metrou s-a văzut încă din martie 2020, când, odată cu izolarea şi starea de urgenţă, numărul de călători s-a înjumătăţit.

    La începutul lunii martie 2021, director al Metrorex a fost numit Ştefan Paraschiv, fost preşedinte al CA Romaero (2017-2020), cu experienţă de 15 ani în strategii de afaceri, leadership şi managementul vânzărilor, pentru companii din ţară şi din străinătate, absolvent de ASE şi cu studii în străinătate.

    Circulaţia trenurilor de metrou este afectată vineri de un protest spontan al unor reprezentanţi ai sindicatului USLM în staţia Piaţa Unirii, care au blocat calea de rulare, împiedicând pornirea la timp, conform programului normal, a trenurilor de pasageri, a anunţat Metrorex.

    Compania spune că „aşa-zisul protest spontan reprezintă în fapt o acţiune sindicală, în timpul căreia reprezentanţii USLM au refuzat orice tentativă de dialog cu conducerea Metrorex. Deşi sindicaliştii au lăsat de înţeles că ar avea o listă de cereri, invitaţiile repetate de întâlnire cu managementul companiei au fost ignorate complet pe parcursul nopţii”. Metrorex spune că liniile de metrou nu au putut fi puse sub tensiune pentru operarea trenurilor de pasageri.

    Ca reacţie, Societatea de Transport Bucureşti (STB) a luat măsuri de suplimentare a capacităţii de transport, din cauza grevei de la metrou şi a chemat angajaţii liberi de acasă pentru a menţine în traseu vehiculele programate să se retragă.

     

  • Un grup de 13 oameni de la una dintre cele mai importante bănci de investiţii ale lumii rupe tăcerea. Cum a ajuns munca în 2021: „Condiţiile de lucru sunt inumane. Simt că mă doare tot corpul. Am fost într-un orfelinat, dar condiţiile de muncă de aici sunt mult mai rele”

    Angajaţii juniori ai băncii de investiţii Goldman Sachs suferă de burnout din cauza unor săptămâni cu un program de lucru de peste 100 de ore şi a şefilor solicitanţi, pe fondul intensificării dealurilor cu SPAC-uri, care au avut parte de un boom în perioada recentă, scrie presa internaţională (situaţia a fost descrisă de Financial Times, CNBC, Business Insider ş.a.)

    Special Purpose Acquisitions Company – a devenit în ultimul an unul dintre cele mai populare trenduri de pe Wall Street, ajungându-se la tranzacţii de zeci de miliarde de dolari prin acest model. SPAC reprezintă practic o companie de „faţadă”, creată de investitori cu un singur scop: să strângă bani printr-o listare pe bursă pentru ca ulterior să cumpere o altă companie, după cum reiese dintr-o traducere anterioară a Business MAGAZIN. 

    Activitatea intensă legată de acest segment de business a afectat sănătatea fizică şi psihică a angajaţilor cel puţin de la începutul acestul acestui an, potrivit informaţiilor care au apărut în social media şi confirmate de persoane în cunoştinţă de cauză.

    „Lipsa somnului, felul în care suntem trataţi de bancherii seniori, stresul fizic şi psihic… Am fost într-un orfelinat, iar situaţia de acum este mult mai rea”, a spus unul dintre analiştii de la Goldman, citat într-un studiu realizat la iniţiativa a 13 dintre angajaţi în luna februarie.

    „Corpul meu mă doare fizic tot timpul, iar din punct de vedere psihic sunt într-un loc foarte întunecat”, a spus un alt analist.

    Aceste informaţii au apărut după ce un grup de analişti au făcut un studiu în rândul colegilor lor. Mărul discordiei a apărut în echipa axată pe tehnologie, media şi telecom a companiei, grupul care s-a aflat în centrul furtunii alimentate de listările SPAC-urilor. 

    Analiştii aflaţi în primul an sunt, de cele mai multe ori, proaspăt absolvenţi şi ocupă cel mai jos nivel în ierarhia de pe Wall Street. Deasupra lor se află asociaţii, urmaţi de vicepreşedinţi şi de managing directors. Modelul de recrutare al Wall-Street presupune angajarea a mii de angajaţi entry-level în fiecare an – de cele mai multe ori absolvenţi de top ai unor universităţi celebre –  pentru a crea o bază de talent şi o forţă de muncă dedicată aspectelor mai puţin exotice care ţin de banking-ul de investiţii. Bancherii juniori muncesc în general foarte mult pentru un salariu care este mai mare decât salariul mediu în Statele Unite, dar şi pentru şansa de a deveni managing directors, rol din care pot primi bonusuri de milioane de dolari. 

    Stilul de muncă de pe Wall Street au devenit un „subiect fierbinte” în 2013, după ce un intern de la Bank of America, în Londra, a murit după mai multe nopţi nedormite. Industria început apoi să adopte o politică de weekend-uri protejate, prin care angajaţii juniori nu puteau să lucreze în zilele de sâmbătă sau duminică fără aprobarea unui manager. Totuşi, în pofida acestor schimbări, gradul de încărcătură de muncă a angajaţilor rămâne acelaşi: respondenţii din studiul de la Goldman Sachs au descris condiţiile de muncă drept inumane. Dacă au ajuns să muncească 110 ore pe săptămână înseamnă că au doar patru ore pe zi pentru somn şi pentru a ei.  S-au plâns de asemenea de de faptul că li se oferă deadline-uri nerealiste şi că sunt ignoraţi în timpul şedinţelor. Chiar dacă plângerile au venit din partea unui mic grup al băncii, executivii acesteia s-au întâlnit luna trecută cu angajaţii care au realizat studiul şi le-a promis că vor creşte numărul de bancherilor juniori angajaţi în perioada următoare. Cei 13 angajaţi care au realizat studiul nu au fost pedepsiţi.

    „Recunoaştem că oamenii noştri sunt foarte ocupaţi fiindcă business-ul este puternic şi volumele de tranzacţionare sunt la niveluri istorice”, a spus Nicole Sharp, purtător de cuvânt pentru Goldman Sachs. 

     

  • Compania care te plăteşte ca să renunţi o singură zi la smartphone, tabletă, TV sau alte ecrane. De ce face acest lucru şi ce condiţii trebuie să îndeplinească participanţii

    Lasă telefonul departe pentru o oră. Sau chiar mai bine, pentru 24 de ore şi ai putea să câştigi 2.400 $ doar făcând acest lucru.

    Reviews.org, o companie care testează servicii şi produse pentru casă, a lansat o provocare de detoxifiere digitală, scrie CNN, care citează website-ul companiei.  Compania va plăti celor care acceptă provocarea şi sunt selectaţi după ce aplică pe platformă, peste 2.000 de dolari pentru a rezista o zi întreaga fără ecrane. „Dacă îţi doreşti să scapi de dispozitivele digitale pe caare le foloseşti pentru o zi şi ai nevoie să fii plătit pentru a face asta, este oportunitatea perfectă pentru tine”, au scris reprezentanţii companiei pe website-ul acesteia. 

    Care sunt condiţiile de participare? Pentru a decide cine va participa la acest program compania are un chestionar de înscriere. „Cunoşti oare prea multe detalii despre cunoştinţele tale din social media?” este una dintre întrebările de acolo. 

    Potrivit reprezentanţilor companiei, candidatul ideal este cel care este în mod clar pasionat de tehnologie şi deschis provocărilor. Chiar dacă pare uşor să renunţi la Instagram pentru o zi, provocarea presupune să fii puţin mai implicat de atât. Cei selecţionaţi pentru a participa la aacest program nu va trebui doar să promită că nu vor mai folosi telefoanele pentru o zi, ci şi televizoarele, consolele de gaming, computerele, ceasurile inteligente, cât şi dispozitivele inteligente ale casei. 

    Cei implicaţi în acest program vor primi seifuri pentru a-şi depozita dispozitivele pentru 24 de ore precum şi un card Amazon în valoare de 200 de dolari pentru a asambla un kit de supravieţuire pentru perioada petrecută fără tehnologie. Acesta ar putea să includă o maşină de scris pentru a înlocui computerele, hârtie de scris pentru a înlocui mesajele şi acuarele şi pensule pentru a înlocui arta Selfie-urilor. Cei care vor duce provocarea la bun-sfârşit va trebui să facă o recenzie a perioadei petrecute astfel. Compania solicită aplicanţilor câteva informaţii personale despre motivele pentru care cred ei că sunt potriviţi pentru această provocare. Lista de aplicanţi este deschisă până la data de 26 martie şi câştigătorii vor fi anunţaţi pe pagina de YouTube a companiei.

    Chiar dacă provocarea este una care ţi se potriveşte cu siguranţă şi ţie, din păcate pot aplica doar angajaţii din Statele Unite în prezent. Dar poate vă creaţi singuri propria provocare de acest timp – o detoxifiere digitală prinde bine oricui – iar recompensele pot veni şi sub alte forme decât cele financiare. 

  • Germanii de la Bosch caută 133 de oameni pentru centrul de producţie de la Blaj

    Bosch produce la Blaj componente pentru industria auto.

    Bosch, lider global în furnizarea de tehnologii şi servicii, cu vânzări consolidate ce însumează peste 2 mld. lei (436 de mil.euro) în anul fiscal 2019 în România, are disponibile în prezent 133 locuri de muncă pentru fabica de la Blaj, potrivit informaţiilor de pe site-ul Agenţiei Judeţene pentru Ocuparea Forţei de Muncă (AJOFM) Alba.

    Cele mai multe joburi sunt pentru mu­ncitori necalificaţi la asamblarea / mon­tarea pieselor (70), funcţionari admi­­nistrativi (22), operatori la ma­şini-unelte cu comandă numerică (15), dar şi pentru electricieni, me­canici sau ingineri, conform AJOFM Alba.  

    Unitatea de producţie Bosch din Blaj şi-a început activitatea în 2007, deservind sectorul tehnologiei industriale. Fabrica s-a dezvoltat rapid, iar această evoluţie s-a remarcat încă din anul 2012, când unitatea Bosch din Blaj şi-a extins aria de expertiză către industria auto.

    Bosch produce la Blaj componente pentru industria auto, precum senzori de viteză a roţilor, senzori de turaţie a arborelui cotit, senzori şi componente electronice pentru grupul motopropulsor, potrivit unor informaţii furnizate anterior de companie. Tot la Blaj, Bosch implementează soluţii de industrie 4.0, cum ar fi sistemele de monitorizare a producţiei şi soluţiile inteligente pentru sudura cu laser.

    Bosch a inaugurat în luna noiembrie 2019 o nouă clădire de birouri şi laboratoare de testare, în incinta fabricii din Blaj. Compania a investit peste şapte milioane de euro în noua clădire. Lucrările de construcţie au început în martie 2018 şi au fost finalizate în septembrie 2019. Extinderea activităţii de producţie a companiei la Blaj a condus la decizia de a construi o nouă clădire a cărei destinaţie este de a susţine creşterea continuă a unităţii şi de a asigura suficient spaţiu pentru noile proiecte care vor contribui la dezvoltarea pe termen lung a fabricii.

    Bosch a încheiat anul fiscal 2019 în România cu vânzări consolidate ce însumează peste 2 miliarde de lei (436 de milioane de euro). Vânzările totale nete de 6,7 miliarde de lei (1,4 miliarde de euro), inclusiv vânzările companiilor neconsolidate şi livrările interne către companii afiliate, au înregistrat o creştere de 18 procente faţă de anul precedent.

     

    Investiţii în fiecare an

    Bosch a investit în 2019 aproximativ 360 mil. lei (peste 76 mil. euro) în România, în principal în dezvoltarea uzinelor sale de producţie din cadrul diviziei Soluţii de mobilitate din Cluj şi Blaj, precum şi în domeniul cercetării şi dezvoltării, în Centrul de Inginerie Bosch din Cluj. 2019 a fost un an de creştere semnificativă pentru fabrica de componente auto electronice din Jucu, judeţul Cluj, care şi-a extins capacităţile de producţie şi depozitare, precum şi portofoliul de produse şi a inaugurat a doua sa unitate de producţie.

    Valoarea investiţiilor se ridică la 40 de milioane de euro.

    De asemenea, fabrica Bosch din Blaj a început producţia pentru un nou senzor, senzorul de particule EGS-PM. În plus, Bosch a inaugurat în 2019 o nouă clădire de birouri şi laboratoare care găzduiesc aproximativ 250 de angajaţi. Tot în 2019, fabrica şi-a mutat depozitul într-un nou centru logistic cu o suprafaţă de peste 20.000 de metri pătraţi. În sectorul Soluţii de mobilitate, divizia Automotive Aftermarket a înregistrat o creştere de două cifre în 2019.

    Vânzările diviziei Bosch Tehnologie pentru construcţii au continuat tendinţa ascendentă din ultimii trei ani, înregistrând o creştere de două cifre în 2019, reprezentată în principal de soluţii integrate şi complexe. În Timişoara, Bosch Service Solutions oferă servicii de externalizare a proceselor de afaceri în 18 limbi. În 2019, această activitate a înregistrat o creştere de două cifre. BSH Electrocasnice a continuat în 2019, de asemenea, tendinţa din ultimii ani, reuşind o creştere de două cifre, depăşind concurenţa pe piaţa de electrocasnice mari şi mici şi consolidându-şi poziţia.

    laurenţiu.cotu@zf.ro