BusinessMagazin

Tag: New York

  • La 16 ani lucra deja la banca tatălui său, iar în anii ’90 ajunsese la o avere de 2,5 miliarde de dolari

    Edmond Safra s-a născut într-o familie bogată de evrei din Alep, Siria, despre a căror avere se spune că îşi are rădăcinile încă din perioada Imperiului Otoman. Tatăl său, Jacob Safra, a deschis banca J.E. Safra în 1920. La 16 ani, Edmond Safra lucra deja la banca tatălui său şi era implicat în schimburile valutare şi cu metale preţioase ale băncii. În 1949, familia s-a mutat în Italia, unde Edmond a început să lucreze pentru o companie de trading din Milano.

    Trei ani mai târziu, familia s-a mutat din nou, de data aceasta în Brazilia, unde Edmond Safra a fondat împreună cu tatăl său (şi cu cei trei fraţi ai săi, Joseph, Moise şi Elie) prima instituţie financiară braziliană, în 1955. Un an mai târziu, Edmond Safra s-a stabilit în Geneva, unde a pus bazele unei bănci private, ce a crescut de la 1 milion de dolari la 5 miliarde de dolari în anii ’80. Edmond Safra şi-a extins afacerile pentru a-şi satisface clienţii bogaţi din toată lumea, astfel că în 1966 a pus bazele the Republic National Bank of New York în 1966 (vândută ulterior către HSBC), iar mai târziu, Republic National Bank din New York (în Geneva).

    Banca opera 80 de sedii în zona New York, fiind a treia cea mai mare reţea din zona metropolitană, după Citigroup şi Chase Manhattan. În 1983, Edmond Safra a vândut Trade Development Bank către American Express, într-o tranzacţie de aproximativ 450 de milioane de dolari. Tranzacţia a fost rezultatul unei bătălii juridice, din care Edmond Safra a ieşit câştigător, după ce a primit a primit scuze publice de la American Express pentru campania de denigrare dusă împotriva lui, dar şi despăgubiri de 8 milioane de dolari, bani pe care i-a donat ulterior. În 1988, a fondat Safra Republic Holding, un holding bancar din Luxemburg.

    Până la începutul anilor ’90, averea lui Edmond Safra era estimată la 2,5 miliarde de dolari. În decembrie 1999, bancherul a murit sufocat de fum într-un incendiu deliberat la locuinţa sa din Monaco, unde aparent se simţea atât de în siguranţă încât nu avea gărzi de corp pe timpul nopţii.

    Fraţii săi, Moise, Elie şi Joseph Safra, au fost şi ei implicaţi în afacerile familie. Joseph Safra, singurul fiu al lui Jacob Safra în viaţă, este, potrivit celui mai recent clasament realizat de publicaţia internaţională Forbes, cel mai bogat bancher din lume: are o avere estimată la 17,8 miliarde de dolari şi se află pe locul 42 în clasamentul miliardarilor lumii. În 2014, şi-a extins afacerile prin achiziţia a 50% din afacerile din producătorul şi distribuitorul de banana Chiquita Brands International.

  • Avea 88 de ani când a intrat în afaceri, iar acum se bucură de un succes neaşteptat

    Earl Fultz avea 88 de ani, iar soţia sa Gloria Elmaleh era cu trei ani mai mică atunci când au decis să îşi lanseze prima lor afacere. În 2012, cei doi au început să vândă borcane cu sosuri şi mirodenii pregătite de Gloria. Succesul nu s-a lăsat aşteptat pentru cuplul din Greenport, New York, iar business-ul a crescut neîncetat în ultimii patru ani.

    După ce soţia lui a murit în urmă cu trei ani, Earl, care are în prezent 92 de ani, a continuat activitatea în memoria ei. Şi are planuri mari pentru viitor, scriu cei de la ziare.com.

    Născută într-o familie de evrei din Maroc, Gloria a venit în Statele Unite în timpul celui de-al doilea război mondial, împreună cu tatăl şi cu cei patru fraţi ai ei, pentru a scăpa de persecuţiile religioase.

    A ajuns în New York, unde Earl urma cursurile Universităţii Columbia. Tânărul Fultz a început să lucreze ca scriitor, iar matuşă Gloriei i-a fost agent literar. Aşa s-au cunoscut. Au urmat apoi căi diferite, însă cinsprezece ani mai târziu, ambii cu mariaje nereuşite în spate, s-au reîntâlnit. Mâncarea a fost mereu o pasiune comună. Preparatele marocane erau nelipsite în casa în care Gloria a crescut şi a continuat traditţa alături de Earl şi de copii.

    De-a lungul mariajului lor de jumătate de veac, Gloria a experimentat diferite modalităţi de a îmbina mâncărurile preferate de familia sa americană cu aromele marocane ale copilăriei sale. Astfel s-a născut reţeta pe baza căreia urma să fie creat mai târziu brandul cHarissa, o versiune mai blândă a sosului harissa, frecvent folosit în bucătăria marocană. Sosul creat de Gloria a condimentat mâncărurile familiei sale pentru aproape 25 de ani, potrivit sursei citate.

  • Cea mai scumpă gară din lume va fi inaugurată la New York: 3,8 miliarde de dolari

    Costul acesteia: 3,85 miliarde de dolari. Lansat în 2004, proiectul a fost criticat pentru costul său ridicat, dar şi pentru designul său. Noua gară din World Trade Center îşi deschide porţile, scrie Le Figaro. Gara nu va fi complet funcţională, partea din nord-est fiind în prezent închisă. Un eveniment oficial este prevăzut pentru deschiderea acestei secţiuni, care va avea loc „la începutul primăverii“, a declarat un purtător de cuvânt al arhitectului care s-a ocupat de proiect, Santiago Calatrava.

    În momentul finalizării, gara va lega trenurile de suburbie care deservesc New Jersey-ul şi unsprezece linii de metrou. Gara va adăposti un vast centru comercial de aproape 34.000 de metri pătraţi, denumit Westfield, care va cuprinde magazine şi restaurant, care nu se vor deschide mai devreme de luna august. 

  • Oraşul cu cei mai mulţi miliardari din lume

    În capitala Chinei au apărut în ultimul an nu mai puţin de 32 de miliardari ajungând astfel la 100 de miliardari ce trăiesc în Beijing, potrivit unui raport al publicaţiei Hurun Report. New York a coborât pe locul doi cu 95 de miliardari, informează CNN.

    „În ciuda încetinirii creşterii economice şi prăbuşirea burselor, China a câştigat mai mulţi miliardari decât orice altă ţarî din lume în 2015.”, a declarat Rupert Hoogewerf, preşedintele Hurun Report.

    Clasamentul este completat de Moscova (66 de miliardari), Hong Kong (64) şi Shanghai (50). Mai mult 5 din cele 10 oraşe din top sunt din China.

    Cel mai bogat miliardar din Beijing este Dalian Wanda care are o avere estimată la 26 de miliarde de dolari. David Koch şi Michael Bloomberg sunt cei mai bogaţi oameni din New York.

  • Viena este oraşul unde se trăieşte cel mai bine. Pe ce loc se află Bucureştiul

    Viena este oraşul unde există cele mai bune condiţii de muncă şi de trai, în Bagdad se trăieşte cel mai rău, iar Londra Paris şi New York nu intră în top 35, potrivit unui studiu realizat de Mercer, informează The Guardian.

    Bucureştiu se află pe locul 109, sub oraşe precum Budapesta, Tel Aviv, dar peste Sofia, Istanbul sau Belgrad.

    Capitala Austriei este urmată în clasament de Zurich (Elveţia), Auckland (Noua Zeelanda), Munchen (Germania), Vancouver (Canada), Dusseldorf (Germania), Frankfurt (Germania), Geneva (Elveţia), Copenhaga (Danemarca) şi Sydney (Australia).

    Parisul a coborât 10 locuri până pe 37, datorită vulnerabilităţii oraşului la atacuri teroriste, Londra ocupă locul 39, în special din cauza nivelului ridicat al poluări şi traficului, iar New York se clasează pe locul 44 din cauza nivelului ridicat de criminalitate.

    Pe ultimele locuri în top se afla capitala statului Haiti, Port-au-Prince (221), capitala Republicii Centrafricane, Bangui (222) şi capitala Irakului, Bagdad (223).

  • Angajatul care a fost dat afară pentru că îşi făcea treaba mult prea bine

    Ralph Body era portar în cadrul unei clădiri luxoase din New York deţinute de compania Heatherwood Communities. Bărbatul în vârstă de 41 de ani a povestit publicaţiei New York Post că ar fi făcut orice ca să asigure confortul chiriaşilor clădirii oferindu-le ajutorul întotdeauna cu un zâmbet pe faţă.

    Totuşi, Body a declarat că proprietarii clădirii nu puteau să suporte felul său vesel în care îşi ducea la îndeplinire sarcinile. A spus că disponibilitatea lui de a oferi ajutorul chiriaşilor era observată, dar că a fost totuşi concediat. “Mi-au spus<ştim că ai făcut-o cu bună intenţie, dar din păcate te porţi prea frumos cu chiriaşii>” a declarat Body pentru publicaţia americană.

    Pus în situaţia de a se apăra, Body a replicat că făcea doar ceea ce era rugat să facă. Managementul Heatherwood i-a spus că acest lucru nu contează şi l-au concediat adăugând “Din păcate, în acest caz, tipii de treabă nu sunt câştigători.”, potrivit declaraţiilor portarului.

     “Ne-a fost adus la cunoştinţă că Ralph nu a îndeplinit sarcinile şi procedurile PBS şi, după ce s-a discutat cu el în repetate rânduri, a fost decizia lor să îi dea în îngrijire o altă clădire” este replica oferită de reprezentanţii companiei Heatherwood Communities într-o scrisoare către New York Post şi care plasează vina legată de concedierea lui Ralph Body  firmei de managementul facilităţilor în care lucra, PBS.

     

  • Tribul care venerează spiritul unui soldat american. Speră ca acesta să se reîntoarcă cu Coca-Cola, televizoare şi medicamente – FOTO

    În fiecare an, pe 15 februarie, rezidenţii unui mic sat de la baza vulcanului activ Mount Yasur de pe insula Tanna, Vanuatu, îi aduc un omagiu spiritului soldatului american care „este mai puternic decât Iisus”, informează Daily Mail.

    Cei mai în vârstă se îmbracă în uniforme militare americane şi defilează, iar alţii îşi pictează “SUA” pe piept, cu vopsea roşie. Apoi, la final, ridică steagul american.Tribul crede că soldatul cu pricina John Frum se va întoarce într-o zi şi va aduce cu el bogăţie, noroc şi cadouri din America.

    Cel mai probabil John Frum nu este o singură persoană, ci mai degrabă un cumul de soldaţi. Numele John Frum vine de la felul în care se prezentau soldaţii americani „Hi, Im John from New York”. În timpul celui De-Al Doilea Război Mondial aproximativ 300.000 de soldaţi americani au stat pe insulă pregătiţi pentru conflictul Japonia.

    După război, soldaţii „John Frum” au părăsit insula şi odată cu ei şi bogăţiile aduse de americani.

    În 2006, un jurnalist de la publicaţia Smithsonian Magazine a vizitat insula, iar leader-ul de atunci a declarat că „dacă ne rugăm lui John, el o să se întoarcă cu multă bogăţie”. „John este un spirit. Ştie tot. Este chiar mai puternic decât Iisus. A promis că se va întoarce cu multe bogăţii (Coca-Cola, televizoare, ceasuri, medicamente etc) dacă ne vom ruga”, a adăugat el.

    „În fiecare zi de vineri membrii cultului merg la baza vulcanului şi ridică steagul american, câteodată şi pe cel francez. Iar pe 15 februarie sărbătoresc ziua lui John Frum, fac puţin teatru, dansează, este o sărbătoarea anuală”, a declarat Ben Bohane, foto-jurnalist care trăieşte în Vanuatu.

  • Ţara în care femeile conduc companii de miliarde de dolari, dar nu au dreptul de a şofa

    În Arabia Saudită femeile nu pot şofa, nu pot să îşi arate părul în public sau să plece din ţară fără permisiunea soţului, dar pot administra în schimb afaceri de ordinul miliardelor de dolari.

    Este cazul Lubnei Olayan, şefa operaţiunilor din Orientul Mijlociu ale Olayan Group, unul dintre cele mai mari conglomerate din Arabia Saudită.

    Fost analist la JPMorgan, Lubna Olayan coordonează operaţiunile din Orientul Mijlociu ale Olayan Group, companie cu activităţi diversificate înfiinţată de tatăl ei în 1947. Cu 15.000 de angajaţi şi 50 de companii afiliate, grupul, cu sediul central în Atena, este activ în aproape toate sectoarele economiei saudite, inclusiv în servicii petroliere, oţel şi fast food.

    Lubna Olayan, desemnată în această lună femeia de afaceri a anului în Arabia Saudită, este una dintre puţinele femei din elita scenei de afaceri din Golful Persic care s-au dovedit atât de inteligente încât au fost alese de taţii lor să conducă afaceri, explică David Butter, analist specializat în afacerile din Orientul Mijlociu şi membru al Chatham House în Londra.

    În vârstă de 59 de ani, Olayan coordonează 40 de companii şi firme mixte şi administrează un portofoliu de acţiuni saudite tranzacţionate public în valoare de peste 4,4 miliarde de dolari, potrivit datelor Bloomberg. În 2004, Olayan a devenit prima femeie aleasă în boardul unei companii din Arabia Saudită, respectiv Saudi Hollandi Bank, la care o divizie a grupului Olayan deţine o participaţie de 21,8%.

    În timpul mandatului său, grupul pe care îl conduce a încheiat un acord pentru furnizarea de servicii de logistică grupului Saudi Aramco, cel mai mare exportator de petrol din lume, iar una dintre companiile mixte pe care le deţine a fost aleasă ca principal dezvoltator al hubului tehnologic din proiectul King Abdullah Economic City, de lângă Jeddah.

    Grupul Olayan este, prin intermediul unei companii mixte cu The Weir Group, unul dintre cei mai mari producători de echipamente tubulare pentru exploatările petroliere. Divizia de alimente este principalul deţinător al francizei pentru Burger King în Orientul Mijlociu şi nordul Africii. Grupul mai fabrică aluminiu, oţel şi materiale plastice, fiind şi producător local pentru Kleenex, Coca-Cola şi scutecele Huggies.

    În baza deţinerilor de acţiuni, a investiţiilor imobiliare şi a trei dintre afaceri despre care sunt disponibile informaţii, Olayan Group este evaluat la peste 10 miliarde de dolari, iar cei patru copii ai fondatorului, Khaled, Hayat, Hutham şi Lubna Olayan, precum şi văduva acestuia, Mary Perdikis Olayan, născută în Statele Unite, sunt incluşi, împreună, în indicele Bloomberg al miliardarilor. Niciuna dintre aceste persoane nu a apărut vreodată, individual, într-un top internaţional al bogaţilor.

    În Arabia Saudită, afacerile de familie sunt transferate de obicei generaţiei viitoare conform legii islamice, potrivit căreia fiii primesc o moştenire de două ori mai mare decât fiicele. O sursă apropiată situaţiei a spus însă că în cazul familiei Olayan averea ar fi fost împărţită în mod egal între cei cinci moştenitori.

    Toţi cei patru fraţi Olayan sunt membri ai boardului Olayan Group, dar surorile Lubna şi Hutham sunt cele mai vizibile în plan public.

    Ca director general al diviziei din Orientul Mijlociu a grupului, Olayan Financing, cu sediul la Riad, Lubna este cea mai proeminentă femeie de afaceri din Arabia Saudită, ţară în care femeile reprezintă doar 16% din forţa de muncă, potrivit Departamentului de Statistică şi Informaţii din Arabia Saudită.

    Lubna Olayan, care şi-a cunoscut soţul american în timp ce studia la Universitatea Cornell, a început să lucreze ca analist financiar la JPMorgan în New York, după ce a obţinut un MBA la Universitatea Indiana. Ea s-a alăturat afacerii familiei în 1983, la cererea tatălui ei, Suliman Olayan. Venirea la Riad, unde puţine femei muncesc, a reprezentat o tranziţie dificilă, dar Lubna a beneficiat de sprijinul tatălui său, care i-a servit drept mentor.

    Suliman Olayan a fost un orfan cu mijloace modeste de trai, iar ascensiunea sa este cu atât mai notabilă având în vedere că nu are legături de sânge cu familia regală saudită. El a început să lucreze ca dispecer la compania care a precedat Saudi Aramco, la vârsta de 19 ani. Zece ani mai târziu, când compania a început construcţia unei conducte petroliere majore, Olayan şi-a ipotecat casa pentru 4.000 de dolari, a cumpărat câteva camioane şi a obţinut un contract pentru acel proiect. Compania fondată atunci de Suliman a devenit baza de la care s-a format Olayan Group. Ca multe alte companii de familie din Arabia Saudită, compania lui Suliman s-a dezvoltat prin oferirea de servicii industriei petroliere în formare şi a contribuit la modernizarea ţării. Prin parteneriatele formate de Olayan, saudiţii au obţinut acces la pasta de dinţi Colgate, la biscuiţii Oreos şi la Coca-Cola.

  • New York-ul vrea să legalizeze urinatul în public

    Politicienii de stânga care conduc “The Big Apple” vor să facă urinatul în public legal. De ce? Pentru că minorităţile fac asta, se pare, destul de des şi consiliul New York-ului preferă să legalizeze acest lucru decât să mai amendeze oamenii pentru urinatul în public, informează The Political Insider.

    “Urinatul şi consumul de băuturi alcoolice în public nu vor mai fi tratate ca infracţiuni, deoarece astfel de infracţiuni blochează instanţele şi au fost aplicate în mod disproporţionat împotriva minorităţilor. O astfel de propunere ar elimina cazierele permanente pentru infracţiuni ca urinatul în public, iar de acum înainte vor fi tratate ca infracţiuni civile alături de consumul de băuturi alcoolice pe stradă, aruncatul gunoiului sau zgomotul excesiv.” se arată într-un comunicat al consiliului New York-ului.

    O propunere de lege controversată care, dacă va fi aplicată, va creşte şi mai mult mizeria din oraşul care şi aşa este recunoscut ca fiind un oraş nu tocmai curat.
     

  • Strategie pentru creştere de doi digiţi

    Luxoft România a dezvoltat în mod tradiţional linia de afaceri telecom. Treptat însă, pe măsură ce diverse pieţe s-au dezvoltat, Luxoft şi-a diversificat competenţele, astfel că acum, alături de telecom, dezvoltăm proiecte de anvergură şi pentru clienţi din domeniile auto şi financiar“, spune Bogdan Pelinescu, managing director al Luxoft România. Compania a înregistrat în 2014 o cifră de afaceri de aproape 143 de milioane de lei, faţă de 103 milioane de lei în 2013, cu un profit de 17,8 milioane de lei, cu 932 de angajaţi.

    Acum, numărul angajaţilor se apropie de 1.600, iar Pelinescu spune că rezultatele anului trecut reprezintă „un pas înainte în ceea ce priveşte indicatorii de business“. Compania este prezentă pe piaţa românească din 2008, când a preluat ITC Networks, una dintre cele mai mari şi mai vechi companii de software de telecomunicaţii de pe piaţa locală. În 2009 firma avea 452 de angajaţi şi o cifră de afaceri de aproape 57 de milioane de lei, iar în şapte ani compania şi-a sporit veniturile de circa trei ori. Numărul de angajaţi a crescut în acelaşi interval de 3,5 ori. „Numai în ultimul an am angajat peste 500 de membri, ceea ce ne face unul dintre cei mai activi angajatori în IT. Pentru noi, principala provocare rămâne aceea de a găsi acei candidaţi care să lucreze pe o tehnologie specifică şi să aibă cunoştinţe în alte domenii, precum bancar sau economie“, mai spune Pelinescu.

    El adaugă că Luxoft are constant nevoie de profesionişti IT, programatori, specialişti în asigurarea calitatii, iar compania angajează permanent atât seniori, cât şi tineri, la început de drum. „Credem că este esenţial să avem persoana potrivită, la locul potrivit, în momentul potrivit, de aceea punem accent pe procesul de recrutare. În cazul nostru, acesta include mai multe etape şi necesită o cooperare strânsă cu aplicanţii pentru o perioadă de timp“, mai spune Pelinescu. Tot el argumentează şi că acum proiectele la care lucrează echipele Luxoft sunt în industrii de top, de pildă financiar, telecom şi auto. În proiectele pentru Avaya, o companie americană din domeniul telecomunicaţiilor, cu o cifră de afaceri de 4,3 miliarde de dolari în 2014, sunt implicaţi mai mult de 350 de oameni în acest moment, spune Pelinescu. Printre cei mai mari clienţi pentru care Luxoft România dezvoltă soluţii software se mai numără gigantul bancar elveţian UBS, cu venituri de peste 25 de miliarde de euro în 2014, Harman, companie americană din domeniul electronicii, cu venituri de 6,4 miliarde de dolari în 2015, Deutsche Bank şi Continental.

    Luxoft mizează şi pe faptul că angajaţii companiei din România pot aplica pentru locuri de muncă din alte ţări, astfel ajungând să lucreze la proiecte cu expunere internaţională. „Bineînţeles că ne actualizăm permanent şi oferta financiară, astfel încât să ne situăm la nivelul pieţei“, spune Pelinescu.

    IT-ul este domeniu cel mai efervescent din punctul de vedere al cererii şi ofertei de pe piaţa muncii şi a avut o evoluţie atipică chiar şi în perioada de după 2008, când salariile au continuat să crească, iar companiile se luptă să recuruteze şi să menţină angajaţii. Previziunile făcute de specialiştii din domeniul recrutărilor indică IT&C ca vedetă a pieţei muncii şi anul acesta, atât în ce priveşte numărul de locuri de muncă, cât şi veniturile salariale. Pentru poziţiile de suport IT, plaja veniturilor salariale începe de la 3.300 de lei şi ajunge la 18.400 de lei brut, variind în funcţie de experienţă, complexitatea proiectelor şi nivelul de iniţiativă proprie. Pe piaţa românească există în permanenţă în jur de 3.000 de locuri de muncă disponibile în acest domeniu, conform studiului IT&C Talent Map Romania 2015, realizat de Brainspotting, una dintre cele mai mari companii din România specializată în restructurări în domeniul tehnologiei. Acelaşi studio mai arată şi că, în momentul în care anunţă că vor să plece la un alt loc de muncă, un sfert dintre angajaţi primesc o contraofertă din partea companiei la care lucrează.